joi, 29 ianuarie 2015

Proiectie FOTO: "Alpinisti clujeni hoinarind prin Mont-Blanc", marti 3 februarie 2015, la Cluj

Dragi prieteni,

Clubul Alpin Universitar Cluj va invita marti 03 februarie 2015 incepand cu orele 20:00 la o compilatie de prezentari foto si video despre o serie de trasee parcurse de alpinisti clujeni, ai clubului nostru, in Masivul Mont Blanc. 


 
La poalele Mont Blanc-ului, se afla pitorescul orasel de munte Chamonix, asa-zisa capitala mondiala a alpinismului. Acest loc de intalnire preferat de toti oamenii de munte este si punctul de pornire pentru sute sau chiar mii de trasee de alpinism pentru toate gusturile si de toate dificultatile. Avem placerea sa va prezentam o mica parte din acest "teren de joaca alpin" printr-o mica serie de prezentari ale ascensiunilor realizate de colegii nostri in vara lui 2014. 

Prezinta: Alex Prigoana, Mihnea Prundeanu, Anca Berlo, Diana Ciorba, Adi Vlad, Cristina Pogacean, Cosmin Andron, Mihaita Nagy, Alexandru Sava

Intalnirea Aniversara - 10 ani

Dragi Prieteni,

Intalnirea Aniversara a fost faina ! Sper ca sunteti de acord ! Caci a fost o adunare de "omuleti faini" cum ar spune draga noastra  Dia, care mai sufletista fiind, a suferit mai mult ca n-a putut fi langa noi. Posibil au suferit mult si altii, care nu sunt atat de extrovertiti ca ea. Si sper ca ati scuzat micile "balbaieli" ale celor care am organizat intalnirea ! Una dintr ele- pentru care imi cer scuze-  e faptul ca desi l-am chemat langa mine si Mihai pe Cozmin Ardelean, cel care a avut intiativa infiintarii clubului si a fost in primii ani presedintele acestuia, am uitat sa-l rog sa ne spuna cateva cuvinte despre inceputuri, cum obisnuisem -era firesc- la aniversari anterioare. E oarecum si vina lui ca "s-a ascuns" in spatele meu. Sper sa reparam asta la viitoarea aniversare. Pana atunci cititi pe blogul clubului:

Acolo va trebui sa trecem numele membrilor fondatori printre care era si Mihai Constantinescu.
Ii  multumesc lui Mihnea care a spus cateva cuvinte despre posibilul viitor. Avem nevoie de mai multa implicare si din partea voastra.  Asa ca repet dintr-un alt mesaj de azi: "Tineti aproape" !


Apropo de organizare: ii  multumesc si aici lui Cotyso, omul atat de altruist si de tonic, mereu optimist, mereu cu zambetul pe buze! Ii multumesc si pentru ca a preluat organizarea Memorialului Cuxi! Ii multumesc mult Evei, la fel de altruista fatza de club, dar a carei munca migaloasa, cronofaga multi dintre voi nu o stiti.  Il rog pe Cotyso sa multumeasca inca o data d-lui Dan Vanca, patronul de la Karolina Pub pentru amabila ospitalitate.

O dovada ca suntem un club "fain" e faptul ca avem atatia colegi din alte "colturi" ale tarii, care au cluburi de munte in localitaea in care locuiesc sau mai apropiate decat Clujul.
Ii rog pe aspiranti sa-si lase la o parte timiditatea, sa se comporte ca si cand ne-ar cunoaste de multa vreme, sa ne puna intrebari, sa ceara sfaturi, sa fim ca o mare familie. V-am primit langa noi pentru a va ajuta sa deveniti montaniarzi adevarati, mai repede decat ati putea deveni singuri sau cu inca 2-3 prieteni. Ati evita multe greseli pe care muntele s-ar putea sa nu vi le ierte la infinit. Si e mai placut, mai "uman" sa primiti sfaturi si informatii de la un om, decat de pe un monitor ! Sau ca un coleg de club sa va trimita la un link, sa nu pierdeti voi vremea cautand... Imi venea sa-l imbratisez pe cel care  candva -cu voce soptita- m-a intrebat jenat: "D-le Dinu, iertati-mi intrebarea ce va va parea stupida: Ce este o saritoare" ?


N-are rost sa incerc sa descriu atmosfera de la Intalnire. Unii ati simtit-o aseara, altii o stiti de la aniversari anterioare, altii v-o puteti imagina si mai ales o puteti dori ! Doresc doar sa remarc patru  prezente "mai altfel" la Intalnire:

Draga Raluca "a lui Dragos" , atat de draga si noua, tuturor. Sa vina barza cu bine !
Mereu zambaretul Dragos Hazi,  in brate cu draga sa fetita Elena,
Andra Felea - care si-a aniversat aseara cu noi, in avans, a ei zi aniversara. La Multi Ani draga Andra!
Dan Rosca - a carui revenire printre noi ne bucura! A fost in acea zi de 25 ian 2005 la Marty's Cafe unul dintre membri fondatori.

Mie mi-a parut rau de fiecare plecare mai repede, prima a fost Eva, asa e viata !


Inainte de a da lista participantilor as da lista (scuze daca am omis pe cineva!) celor care ne-au dovedit prin e-mail, telefoane sau SMS ca ar fi dorit mult sa fie langa noi, cei care au dorit si doresc La Multi Ani  Clubului Alpin Universitar Cluj!
Cristina Clain (din Franta!), Cezar Manea (era in Austria), Dia Somogyi (Elvetia), Mircea Munteanu (Belgia), Eugen Roman, Emilian Dranca, Iulia Patru, Cezar Partheniu, Alex Duma, Adi Morosan, Adi Hogiu, Calin Musteata, Cristi Pop, Titus Hen, Andrei Fucec, Cosmin Serban, Oana Bogatan, Alexandra si Cristi Rosu.  Si aceste mesaje, dar si multe trimise doar telepatic sunt o dovada ca suntem un club fain.

Dar, nu totul in club a fost si va fi perfect; eu sau altii i-am suparat pe unii. Unii s-au retras la suparare, altii nu la suparare, ci si-au gasit alte atractii sau viata i-a coplesit cu probleme mai importante pentru viitorul lor sau al familiei lor. Dar- asa cum mi-au spus unii fosti colegi de club- au ramas cu amintiri faine, chiar daca nu despre toti din club

Si revenind la acel "fain" de aseara  ma gandesc daca nu ar fi fain sa mai facem vreo doua intalniri pe an, una prin luna mai (inainte de MA!) si una la sfarsit de septembrie. Sa inchiriem o sala ( Casa TIFF, care ne permite ci generozitate sa folosim sala lor pentru proiectii) in care sa nu se fumeze, sa fim doar noi, dar sa facem consumatie, sa nu iasa gazdele in pierdere. De fapt fiind vara, iar noi amatori de natura, de aer curat, vom prefera o terasa in aer liber. Vor veni atunci si dintre cei care n-au putut aseara,  Poate- daca veti dori, sa facem si o parte "oficiala" - sa se prezinte fiecare in cca 30 secunde, fiecare sa vada figura celor pe care ii stie doar de pe grupul de discutii. La intalnirile de n ani de la terminarea liceului sau facultatii cam as ase face, doar asa afli numele unora pe care i-ai imbratisat si ti-a fost jene sa-i spui "tu care esti?". Sau sa facem rost de suporturi pentru ecusoane! Ieri am strans mana la tineri si am pupat fete  ale caror nume nu mi le aminteam! Desi stiam ca unii mie imi dadusera actele de primire in club sau chiar unii fusesera intr-o tura cu mine!


In final, lista  participantilor, aproape 100! Daca pe cineva l-am omis (nu s-a trecut in "foaia de prezenta" va rog sa ma atentionati!):

Adi Cosma
Adi Pitigoi
Adina Damian
Adriana Moca
Alex Prigoana
Alex Sava
Alex Tofan
Alexandra Dumitrica
Alexandra Tibu
Alin Hapca
Alina Cirja
Anca Ardelean
Anca Berlo
Anca Brisan
Andra Felea
Andreea Samoila
Andrei (Dodi) Maxim
Andrei Aschilean
Bogdan Deac
Bogdan Ratiu
Bogdan Saitis
Calin Floare
Catalin Grigoriu
Catalina Zagrean-Iozsa
Claudiu Chiorean
Claudiu Lazar
Cosmin Andron
Cotyso Igna
Cozmin Ardelean
Cristi Bolog
Cristi Chira
Cristina Bolog
Cristina Cecan
Cristina Jurcovan
Cristina Pogacean
Dan Jecan
Dan Rosca
Dan Tautan
Dana Cutcan
Dana Man
Dana Zaharia
Delia Gavlitchi
Delia Liscan
Diana Ciorba
Diana Noge
Dinu Mititeanu
Dragos David
Dragos Hazi
Dragos Roncu
Emese Ruszuly
Eva Veress
Florin Costea
Florin Grec
Gabriel Vonas
Geta Oltean
Ibi Kratochwil
Ilinca Alexandrescu
Imre Sedevi
Ioana (Simi) Maxim
Ioana Sarbu
Ionelia Moisuc
Ionut Bunea
Laura Toader
Lucian Catargiu
Lucian Moisuc
Lucian Satmarean
Marcel (Lusu) Giurgea
Maria Stefania Ionel
Marian Poara
Marius Colcer-Maco
Marlene Mititeanu
Matei Cristian
Mihaela Constantinescu
Mihaela Giurgea
Mihaela Streza
Mihai Constantinescu
Minhea Prundeanu
Mona Varga
Oana Baldasci
Ovidiu Guja
Radu Cozma
Radu Rad
Radu Terec
Raluca Roncu
Rares Pop
Razvan Samoila
Stefan Tamasi
Tibi Iozsa
Veronica Avram
Zoltan Bogya

Zoran Pavai


----------------------------------------------
Cu drag de voi,
Dinu Mititeanu

Foto: Diana Ciorba

miercuri, 21 ianuarie 2015

Invitatie: "Seara de filme cu si despre ALPINISM", cu Leslie Fucsko, luni 26.01 la Cluj

Dragi prieteni,

Clubul Alpin Universitar Cluj va invita luni 26 ianuarie 2015 incepand cu orele 19:00 la o seara de filme cu si despre ALPINISM, avandu-l ca invitat special pe Leslie Fucsko.


Programul serii:
19:00 - Introducere
19:15 - Filmul "Art & Dance" - Doua filme scurte despre doua premiere, una in Cheile Aiudului si una in Cheile Turzii. Doua trasee serioase cu trei oradeni neseriosi...
19:45 - Pauza
20:00 - Filmul "Proiectul FELIX" - 30 de ani de prietenie...O boală incurabilă...Un vis...El Capitan...Speranta este nemuritoare... Un film emotionant despre dragoste, prietenie, sperantă, viață si moarte.

Va asteptam!

joi, 15 ianuarie 2015

Proiectie: "Tour du Mont Blanc", marti 20.01, la Cluj

Tour du Mont Blanc-TMB- este cea mai populară tură montană de mers sau alergare pe distanţa lunga (GR = grande route) din Europa. E un circuit de forma ovala, de cca 170 km si cam 10.000 m diferenta de nivel (depinde de varianta) si trece prin Franta, Italia si Elvetia.
Tot cam 10.000 e si numărul celor care parcurg anual acest traseu în 7-10 zile, fie din cabana in cabana, fie cu cortul ( e voie !) cum au facut  colegii nostri Dinu si Marlene MITITEANU  în iulie 2014 !



Doua episoade cu relatarea turei le  gasiti la: http://www.dinumititeanu.ro/01-articole-recente

Un scurt promo:

Iar   316 imagini pe ecran mare, le puteti vedea in  42 minute,  marti 20 ian. la ora 20 la Casa TIFF din Cluj,  str.Universitatii nr. 6.

miercuri, 3 decembrie 2014

Proiectie: "TRECUTE IERNI", marti 9 Dec. ora 20:00, la Cluj

Cu scuze pentru intarziere,  anuntam  reluarea  proiectiilor la Casa TIFF, renovata, pe str.Universitatii 6. Prima va fi  in seara de 9 decembrie, ora  20.


Proiectia are 280 imagini si va dura 38 minute. Imaginile sunt din 7 munti din Ro: Vladeasa, Obcinele Tibau- Mestecanis, Valcan, Oslea, Iezer, Fagarasi, Retezat.

Prezinta: Dinu si Marlene MITITEANU

luni, 22 septembrie 2014

Făgărașii mai altfel - Ediția 2014


FĂGĂRAŞII MAI ALTFEL ediția 2014.


 Pentru weekendul prelungit de Sfânta Maria am hotărât în ultimul moment să ma alătur trupei numeroase, formate din colegi din CAR, care urma să se pornească în deja tradițională tură în Munții Făgăraș.
Această tură nu e una obișnuită din mai multe puncte de vedere... durata pe care se desfășoară - o săptămână, trasee - în mare parte în afara crestei principale și marcajelor turistice, pe poteci pastorale sau prin locuri fără poteci și nu în ultimul rând coordonatorul turei - dl. Dinu Mititeanu. Ajunsă deja la a-6-a ediție tura de "Făgărașii mai altfel ediția 2 bis" își propune să ajungă prin câteva locuri prin care în 2009, dl. Dinu împreună cu Marlene au condus pe colegii de atunci.
Fix ca de fiecare dată, tura de "Făgărașii mai altfel" adună împreună mulți colegi din club, unii chiar din zone mai depărtate de Cluj. Anul acesta au fost 26 participanți :
Marlene și dl. Dinu, Radu Terec, Ana Maria Răducan, Rareș Pop, Alexandra Dumitrică, Eugen Popovici, Sofia Harju, Adi Boer, Andrei Bica, Geta Oltean, Andreea Peter, Alexandru Orban, Adi Hogiu, Călin Musteață, Cristian Pop, Cristina Jurcovan, Ioana Sârbu, Lucian Moisuc, Zoran Pavai, Anca Brișan, Matyas Fekete, Dragoș Roncu, Răzvan Samoilă, Adrian Boloveschi, Alina Cîrja.


Joi 14 august: Pornirea oficială din Cluj are loc joi după amiaza, iar destinația e drumul de acces spre cabana Negoiu, astfel că urmăm ruta: Cluj- Sebeș- Porumbacu de Jos- Porumbacu de Sus- forestierul de pe valea Râul Mare.
Deși nu reușim să plecăm toți deodată, în "parcarea" de pe drumul forestier ne așteptăm unii pe alții și cândva după ora 22 ne punem în mișcare. După miezul nopții ajungem la cabana Negoiu, unde abia mai găsim niște loc pentru corturile noastre.


Vineri 15 august, La ora 9 fix pornim din loc urmând triunghiul albastru care urcă spre vf. Negoiu, prin Șaua Cleopatrei. În prima jumătate de oră de la pornire, poteca ne poartă pe la baza pereților estici ai muchiei Șerbota, peste o succesiune de vreo 10 podețe metalice sau de lemn. Vremea e destul de bună. În locul în care se traversează apele mici ale văii Sărății, loc pe care noi l-am botezat "Piatra Micului Dejun" punem de-o pauză. Atunci, practic am observat că suntem cu toții și că cei care au întârziat puțin cu plecarea au reușit să ne prindă din urmă. Pornim apoi mai departe și la Piatra Prânzului, unde se desparte poteca spre vârf de cea spre Strunga Ciobanului), noi cotim la stânga.
Planul pentru ziua de astăzi e să ajungem sub vf. Negoiu, pe terasă înierbată a marii căldări Laita, undeva sub hornul "Strunga Dracului"și să montăm corturile pe locul știut de dl. Dinu și pe care participanții turei din 2009 l-au folosit atunci. Pentru aceasta continuăm pe poteca marcată cu CR ce trece prin Strunga Ciobanului, strungă pe care o urcăm și coborâm cu grijă, căci nu e nici prea dificilă, dar nici lejeră! Apoi urmăm poteca ce urcă lin și apoi continuă pe curbă de nivel îndreptându-se către Portița Călțunului și lacul Călțun. Noi, în momentul în care ajungem deasupra locului de campat, o vom părăsi, coborând spre stânga.
După montarea corturilor programul e unul lejer, de voie... prin urmare cine a vrut s-a hodinit în timp ce alții au urcat pană în Strunga Doamnei și chiar până pe vf. Lespezi, unde din păcate au ajuns pe ceață. Seara au sosit și târgumureșenii Andrei și Adi.



Sâmbătă 16 august, ziua în care prognozele anunțau vremea cea mai bună, plecarea e matinală. Cu toții, adică în formație de 24 de inși avem în plan să parcurgem muchia Tunsului și să ne întoarcem în base camp urcând pe valea Laita.
Apropierea de muchia Tunsului o facem pe aceeași potecă însoțită de cruce roșie pe care am umblat și ieri. Când suntem sub Strunga Ciobanului începem să traversăm spre dreapta, pe curbă de nivel, o zonă cu grohotiș pentru a ne apropia de un vâlcel înierbat pe care am pus ochii. Urcarea pe lângă acest vâlcel, dar și pe firul lui pare cea mai abordabilă decât hornul folosit la ediția din 2009. Sus, când terminăm prima parte a urcușului, facem o regrupare dar și o pauză pentru a privi și poza marea de nori care ne înconjoară.
 
Următoarele sute de metri continuăm spre vest, pentru a ne înscrie propriu zis pe muchia Tunsului.
    Odată ajunși la înălțime încep și tururile de orizont. De la vest la est identificăm vf. Suru, Budislavu, cetatea Ciortea, Șerbota, Custura Sărății, vârfurile Negoiu și Lespezi-Călțun în spatele nostru (spre est), muchiile nordice ale crestei făgărășene, dar și vârfuri de pe creastă: Lăițel și Laita și vârfuri care mărginesc căldarea Bâlii.


Pe primele două treimi ale muchiei Tunsului, în sensul pe care noi am parcurs-o (dinspre S spre N), nu există vreo urmă de potecă și adesea mergem pe creasta matematică, cu unele cățărări și descățărări.

Rând pe rând trecem peste vârfurile Şteghiilor, Burianu Mare, Burianu Mic, Fierăstrăul, de unde în 2009 s-a coborât spre dreapta. Ghizii noștri, Dinu și Marlene ne spun că va trebui să căutăm altă variantă de coborâre în valea Laita decât cea din 2009, să înaintăm pe culme până dincolo de Furca Tunsului, până la pădure.

Cu cât coborâm mai mult și ne apropiem de pădure, cu atât covorul alpin e mai bogat în afine. Toate tufele sunt încărcate de fructe mari și tentante, astfel că punem de-o pauză, însă câțiva stropi ne pun în mișcare mai repede decât am fi vrut. Totuși, la fel ca și dimineață, ei trec repede.
Acum avem în față liziera pădurii și putem observa cum din Furca Tunsului, din cele două "coarne" ale "furcii", cel estic (Piscul Tunsului) pe care ar trebui să continuăm până la limita pădurii e o "mare de jnepeni". Continuăm deci pe "cornul" vestic - Piciorul Sărății, mai abordabil. După o vreme, zărim o urmă de potecă spre dreapta, probabil folosită de culegătorii de afine, și o urmăm pe aceasta către est. Ne bucurăm că devine tot mai clară și găsim și dovezi că poteca a fost folosită la un concurs de motociclete.

Ea continuă prin pădure pe culmea Tunsul, dar noi căutăm poteca de pe hartă, ce se desprinde către dreapta și coboară în valea Laita. După puțină bâjbâială reușim să o găsim. Ea se desfășoară tot timpul prin pădure. Pe lunga coborâre spre vale reușim să speriem de fiecare dată stropii de ploaie, îmbrăcând (unii) pelerinele.
După marele noroc cu poteca găsită mai devreme, ajunși în valea Laita, avem o nouă provocare în față... urcarea înapoi spre locul de cort, urcare ce însumează aproape 1000 de m diferență de nivel. Nu știm dacă vom mai găsi poteca slabă pe care au reușit să o urmeze dl. Dinu și colegii în vara lui 2009. Partea bună e că valea Laita e seacă și putem înainta o vreme direct pe firul ei. Nu după mult timp, pe partea dreaptă a văii zărim o colibă și câțiva mergem spre ea, în speranța că vom găsi o potecă ce continuă în sus. O urmă foarte, foarte slabă de potecă de animale regăsim și încercăm să o urmăm pe cât posibil. Fiind atât de slabă, chiar discontinuă, o mai pierdem din când în când, însă ajungem cu bine sub creastă, în fundul căldării. Aici cotim la dreapta, spre a reveni la corturi, pe varianta folosită la ediția trecută. Ceața, care a pus stăpânire acum câteva ore în zona de creastă și câteva sute de metri, nu se lasă speriată și ne va însoți până la corturi. Cu gps-urile ne-am convins că mergem spre corturi. Ploaia pornește de cu seară și ține mai toată noaptea.

Duminică 17 august, e ziua în care urma să ne despărțim. Pentru cei 11 pentru care azi e ultima zi a mini-vacanței, oboseala și mai ales ploaia nu ne lasă să plecăm prea repede duminică dimineață. Dormim până ne săturăm și la ora 10, cei care am venit doar pentru primele trei zile ale turei, adunăm corturile și pornim spre mașini. Ora târzie și ceața deasă nu ne lasă să mergem spre cabana Negoiu pe un drum mai ocolit, cum ne propusese Marlene, adică peste Negoiu și pe Custura Sărății și Muchia Șerbotei. Așa că urmăm același traseu pe care am venit vineri și bine am făcut căci pe lângă ceața deasă, am avut parte și de ploaie după ce am pornit. Totuși când am ajuns în Porumbacu de Sus, vremea părea să se îndrepte sus, căci se vedea aproape toată creasta...
 
Text: Alina Cîrja
 Tot duminică, 17 august, o parte din cei 13 cu vacanță mai lungă, am fi vrut să ne mișcăm. Dar vremea nu ține defel cu noi, plouă mocănește, când se oprește, când se pornește, când mai încet, când mai tare. Așa că profităm din plin de confortul corturilor și al sacilor de dormit și îi salutăm pe cei care sunt obligați să plece doar scoțând ușor capul prin picurii de ploaie. Către amiază ploaia se oprește și iese soarele, bucuria e mare și câțiva dintre noi, facem echipa: Adi Hogiu, Călin Musteață, Cristi Pop, Adi Boer, Andrei Bica, Anca Brișan, Geta Oltean și pornim spre Vârful Negoiu. Încă înainte să ajungem la Strunga Doamnei vremea se schimbă, Vârful Negoiu se îmbracă într-un nor dens și neprimitor, dar nu schimbăm planul și la ora 17.30 ajungem pe Vârful Negoiu la 2535 m. Facem poza de grup și un filmuleț - “regie de grup” și ne întoarcem la corturi cu speranța și promisiunea (de la Răzvan) de vreme bună pentru săptămâna următoare.

Luni 18 august, o zi frumoasă pe munte, de vară târzie, pornim la 7 dimineața cu toții spre Bâlea, în plan fiind să parcurgem spre aval creasta Piscul Bâlii cu revenire pe frumoasa valea Doamnei, cu ale ei multe și faine cascade. Urcăm în marcajul CR ce vine de la Cabana Negoiu prin Strunga Ciobanului, întâlnim apoi marcajul de creastă BR și continuăm spre est pe acesta.
Odată ajunși în Portița Călțunului, întâlnim și pozăm câteva capre negre, coborâm apoi la lac și admirăm abruptul stâncos al pereților nordici ai Vârfului Lespezi înalți de aproximativ 400 m.
 
Continuăm drumul pe BR spre Vârful Lăițel cu 2390 m, vremea este în continuare bună, ne uscăm bocancii în mers și ne descotorosim de umezeala intrată în oase duminică. Odată ajunși pe vârf admirăm Căldarea Lacului Călțun, în vest vârfurile gemene Lespezi-Călțun, Vârful dintre Strungi, Vârful Negoiu, cele 3 strungi: Strunga Doamnei, Strunga Dracului și Strunga Ciobanului, Muchia Tunsului pe care fusesem sâmbătă 24 de CAR-iști, admirăm Căldarea Văii Laita ce va mai găzdui pentru încă o noapte corturile noastre. În est ni se arată Vârful Laita, Vârful Paltinului, Vârful Vânătoarea lui Buteanu, Vârful Capra și Vârful Iezerul Caprei, iar în depărtare vârfurile: Vârful Arpașul Mic, Buda, Râiosul, Mușeteica, Tărâța. Pe Vârful Lăițel ne întâlnim și cu colega noastră, Mihaela Streza, și prietenii ei, schimbăm câteva vorbe și ne continuăm drumul până pe Vârful Laita cu 2397 m, pe care poteca marcată îl ocolește. Norii urcă dinspre muchiile nordice, ating creasta înaltă a Făgărașului și se întorc într-o vâltoare fără să ajungă în partea sudică unde este senin și frumos. Admirăm Muchia Laita, ce dă în Vârful Laita pe care mulți visăm s-o facem cândva. Frumoasa Valea Doamnei este deja în nori.
De pe Vârful Laita o parte dintre noi o iau spre Bâlea ceva mai repede pentru a lua masa la Cabana Paltinul, ceilalți zăbovim mai mult pe vârf și continuam apoi pe banda rosie spre est. Trecem pe sub Vârful Paltinul, ajungem în Curmătura Balei cu scopul de a parcurge culmea Piscul Bâlii. Vremea nu a ținut cu noi într-atât încât sa putem sa ne atingem scopul, nu ploua dar din cauza umidității din aer stânca este uda, vizibilitate nu avem, alegem sa fim prudenți și sa ne mulțumim de ceea ce am văzut și admirat toată dimineața.

Din șa nu avem deloc vizibilitate nici spre Valea Doamnei nici spre “puzderia gălăgioasă” din Bâlea, putem doar sa ne îngrozim de sunetele ce se auzeau din vale, combinație de claxoane, motoare, voci umane, muzica, clopote, behăituri.... Mâncăm ceva din straiță și coborâm îngroziți în traficul infernal de la Bâlea, străbatem tunelul ce ne scoate în partea sudică a muntelui unde ne reunim grupul celor care au mers, în mod expres la Bâlea, mai puțin Matyas Fekete, care a rămas la cabana Paltinul sa-i aștepte pe Răzvan Samoilă și Adi Boloveschi.

  Ne vom întoarce la Călțun „prin căldări”, pe unde s-au transportat în anul 1974 materialele pentru refugiul Călțun. Aduse atunci, ne spune dl. Dinu, pe poteci de oi, marcate cu momâi de către Ion Grigore, salvamontist sibian, acum marcat cu CA. Este senin și admiram serpentinele din partea sudică a TransFăgărașanului, Cabana Cota 2000, Valea Caprei.

Apoi, mai de sus, admiram și creasta Arpășel-Vârtopel și Portița Arpașului, numită și „La 3 Pași de Moarte” și culmea Arpașu Mic- Râiosu- Buda - Mușeteica pe care au coborât spre sud până la limita pădurii participanții la edițiile din 2008 și 2013 „Făgărașii mai altfel”. Continuăm pe marcaj spre Șaua Pisicii de unde vedem spre vest vârfurile Laita și Lăițel în soare, iar mai departe Căldarea Călțunului și vârfurile gemene Lespezi-Călțun, care sunt în nori.

     Ajungem din nou la Lacul Călțun și apoi obosiți ne continuam drumul spre corturile noastre primitoare.

Marți 19 august, dimineața devreme, în formație de 15 (luni seara ni s-au alăturat Răzvan Samoilă și Adi Boloveschi, veniți pe creastă de la Bâlea), ne mutăm cu “casele” în spinare mai spre vest, în căldarea Puha, trecând cu bagajele mari peste Vârful Negoiu și pe Custura Sărații (o provocare frumoasa). Din Strunga Doamnei, o parte dintre noi cățărăm culmea ce duce spre Vârful Călțun până la Foarfeca lui Fischer știută și sub numele "Urechile Iepurașului".

A fost o superbă cățărare elementară, dar care necesita atenție. Ne bucurăm că suntem în plin soare și avem priveliști în toate direcțiile. In față e abruptul stâncos al vf. Călțun, spre nord Valea Laita și terasa unde avusesem corturile și lacul Călțun, în depărtare mult spre est intuim formele trapezului Viștea-Moldoveanu, iar spre sud- vest (în dreapta) Căldarea Berbecilor.

Ne recuperam rucsacii, dar la întâlnirea cu marcajul BA, îl lăsăm în grija unor colegi și cei mai multi dintre noi pornim spre vf. Lespezi. O vreme pe poteca marcată cu BA, pe care îl părăsim nu la mult timp după ce am început sa urcam pe firul unui vâlcel până în șaua Lespezi și de aici pe PR (care vine din sud, de pe culmea Podeanu) spre vârful Lespezi, ascuns deja în nori.

Capricioasa vreme a Făgărașilor ne-a învăluit de câteva ori în nori, ascunzându-ne priveliști pe care ni le-am imaginat apoi din alte unghiuri, acolo unde soarele a câștigat bătălia cu vaporii de apa. Ajunși “în întuneric” pe Lespezi am avut cel puțin bucuria de a cuceri un alt vârf de peste 2500 (Vf. Lespezi 2522 m) și de a fi lângă Roza Vanturilor, pe care o observasem zilele anterioare de la corturi.
Ne hotărâm sa abordam și vârful Călțun, pe care nu reușeam sa-l vedem prin norul dens, deși era atât de aproape. Coborâm puțin de pe vârful Lespezi și apoi facem la dreapta pe un vâlcel destul de abrupt, apoi stânga pe o muchie “expusă” și din câțiva pași suntem pe Vârful Călțun la 2517 m. Norii încep să se împrăștie și avem vizibilitate spre valea Laita și Lacul Călțun. După “expediția” pe vârfurile gemene Lespezi și Călțun, care a durat 3 ore ne recuperam rucsacii și urcam pe Vârful Negoiu, care tocmai se scutura de nori și în fata noastră se deschid înspre vest Custura Sărății și Vârful Șerbota, care ne așteptau, spre nord Tara Făgărașului și Muchia Tunsului, pe care am fost sâmbăta și spre est Lacul Călțun și vârfurile pe care tocmai le vizitasem.

 Nu uitam de ritualul Clubului și facem și poza de grup. Coborâm spre Șaua Cleopatrei, de unde Eugen și Sofia sunt obligați să ne părăsească, cotind la dreapta către Cabana Negoiu și de acolo spre mașină și spre casa. Noi, ceilalți ne îndreptăm optimiști spre Custura Sărății, unde Adi Boloveschi o ajută pe o tânără blonda poloneză, aflata în dificultate la una din urcările asigurate cu lanț pe “Golgota Sărății”.

Urcam apoi Vârful Șerbota și Musceaua Scării. Din Șaua Scara mai urcăm puțin pe creastă și apoi coborâm spre dreapta, în căldarea Puha unde ne instalam corturile. Aici avem apă și nu vom fi expuși vântului.


Miercuri, 20 august pentru unii a 7-a zi pe munte, avea sa fie precum în versurile lui Kipling, Exploratorul: "Ceva ascuns, du-te și găsește.
                        Du-te și privește dincolo de piscuri- ceva pierdut dincolo de piscuri.
                        Pierdut și în așteptarea ta. Du-te."
Am urmat chemarea și sub îndrumarea d-lui Dinu am plecat spre Lacul Avrig, destul de hotărâți să condensam ultimele 2 zile din planul original și să coborâm cu o zi mai devreme 'în urban', îndemnați și de prognoza cu ploaie ce se anunța pentru după amiaza de joi.

Am trecut peste vârful Scara, iar înainte de a ajunge la Lacul Avrig ne-a întâmpinat Vf. Gârbova, mai mic, dar mai ”ascuțit„ (poteca îl ocolește prin sud) paznicul de la intrarea estică a Cetății Ciortea.
Ajunși la Lacul Avrig admiram abruptul Ciortei, ne hidratam și ne creștem nivelul glicemiei….. încă nu realizăm ce ne așteaptă. Ne întregim grupul cu Adi Boloveschi, care și-a dorit o dimineață mai lungă la cort și care ne-a ajuns din urmă.
Am urcat în Portița Avrigului și de acolo precum niște capre negre ne-am cățărat pe metereze înspre vârfurile Turnul Lacului și Ciortea Vest, urmând ca de acolo să continuam spre Ciortea Est, Boia și Grohotișul, apoi din nou Ciortea Vest și Ciortea Est. A fost momentul în care Răzvan Samoilă a trebuit să renunțe din cauza echipamentului, mai ales bețele fixe îl deranjau rău.

Traseul a fost asezonat cu bucăți de cățărare, pentru cei care pot și emoția de a înainta printre creneluri, pe muchie în sus, având în stânga și în dreapta hăul, dar prizele sunt bune, mari, „sănătoase” ! Un hău deosebit de frumos, în stânga Lacul Avrig, în dreapta valea pârâului Budislavu și apoi căldarea Grohotișului. Unele porțiuni de cățărare au putut fi ocolite pe unde fusese cândva o variantă a marcajului BR, marcaj care din loc în loc încă se mai vedea.
Încă de când eram la Lacul Avrig pe vârfurile înalte au început să se adune cu repeziciune norii, am avut emoții ca nu vom prinde senin și odată ajunși pe vârf nu vom avea vizibilitate. Norii apar și dispar în mai multe rânduri cu o repeziciune amețitoare. De data aceasta chiar mai repede decât în zilele precedente. Nu este nici 10.30 și deja au acoperit vârfurile Ciortea, în zilele precedente au apărut după ora 11 am. Deși am avut emoții pe Ciortea Vest prindem senin. Pe vârf ne întâlnim cu doi montaniarzi clujeni Daniel Lung și Marian Pop, veniți dinspre Ciortea Est. Facem apoi poze și ronțăim ceva din “traistă”.

Continuăm aventura prin Custura Ciortei (frumoasă “bucată”) spre Vârful Ciortea Est, aici din nou emoții, de data aceasta norii s-au așezat hotărâți pe Vârful Boia dar noi la fel de hotărâți să-l „cucerim”.
La coborârea de pe Ciortea Est, Adi Boer și Andrei Bica au primit prin telefon o veste care i-a obligat să se întoarcă repede la Târgu-Mureș, noi continuând spre vârfurile Boia și Grohotiș. Cele doua vârfuri și valea care le desparte sunt destinate mai mult caprelor și oilor decât turiștilor, nefiind marcate. Personal mi-a plăcut mult ascensiunea și momentul însorit în care am ajuns pe Vf. Boia la 2431, cel mai înalt din frăția celor patru vârfuri aflate la peste 2400 de metri (Ciortea E, Ciortea V, Boia, Grohotișul).

Urcarea spre vârf este de pe fața nord-estică, pe cărări bătute mai mult de capre, o succesiune de brâne acoperite de iarbă și piatră. Odată ajunși pe muchia estică a vârfului răsuflăm ușurați, porțiunea mai grea pentru cucerirea acestui vârf a trecut, e senin din nou și în scurt timp ajungem pe Vârful Boia. Muchia sudică a vârfului este foarte diferita de abruptul din nord ce parca vrea sa te convingă de faptul ca vârful este destinat escaladării doar și a caprelor sălbatice. Partea sudică este o pajiște alpină ce coboară domol la vale. Avem vizibilitate și vedem creasta atât spre vest cat spre est.
 
În sud se vad Munții Ghitu și Frunții de o parte și de alta a lacului Vidraru, Cozia, Muntele lui Basarab, Buila – Vânturarița, spre nord Culmea cu Vârful Ciortea Est și Ciortea Vest și Vârful Grohotiș spre care ne îndreptam. Facem poze de “wall” (facebook e la moda).
Coborâm panta sudică a vârfului Boia apoi cotim la dreapta, aici panta e abruptă, traversăm valea Grohotișului cu ceva mai sus de stana din vale și urcam pe culmea de vizavi și de acolo dreapta spre Vârful Grohotiș și custura dintre el și Vârful Ciortea Vest (foarte spectaculoasa de altfel), apoi din nou Custura Ciortei între Vârful Ciortea Vest și Vârful Ciortea Est.

Coborâm pe CR în Șaua Garbovei și de acolo pe BR pana sub Vârful Scara. Înainte de Scara cotim la stânga pe poteca ce duce pe piciorul Scărișoara și spre cabana Bârcaciu. Noi, din această culme cotim la dreapta și coborâm în apusul soarelui la corturi.

Joi 21 august, zi de plecare spre casa. Primii pleacă bârgăuanii Adi Hogiu, Calin și Cristi la 8.30, urcând spre Muchia Puha și Șaua Scării și de acolo pe BA la Cabana Negoiu și mașini. Ceilalți opt clujeni – pe care doar o mașină ne așteaptă în parcarea de la capătul drumului, coborâm pe firul văii Porumbăcelul, traseu nemarcat și în unele locuri anevoios, dar ne răsplătesc afinele și zmeura.

Ajungem la poteca marcată ce leagă Cabana Bârcaciu de Cabana Negoiu, pe care cotim la dreapta. La pârâul Șerbota ne despărțim. Matyas , Radu, Ana Maria, Geta și Răzvan continua, caci Matyas și Răzvan vor urca până la Bâlea, sa-și recupereze Răzvan mașina.


  Eu (Anca), Adi Boloveschi și dl. Dinu mai rămânem o vreme pe malul apei, apoi coborâm la capătul drumului, unde ajungem pe ploaie și ne adăpostim sub copertina muncitorilor forestieri. Când ploaia se oprește, mai coborâm cam o oră per pedes și ne întâlnim cu Răzvan, care a urcat să ne recupereze.
Cum a fost tura? De neuitat! Sperăm ca imaginile să vă convingă!


 Text Geta Oltean și Anca Brișan. Revăzut de Dinu. Foto Radu Terec