joi, 8 decembrie 2005

Muntele in 4 anotimpuri Editia I (2005) - Expozitie-concurs FOTO

de Dan Tautan si Mihai Constantinescu

Manifestarea a avut loc in data de 7 Dec. 2005 in Holul Casei de Cultura a Studentilor la etajul 1, incepand cu ora 17.

Sectia Universitara Cluj a CAR si-a propus realizarea unui calendar pe anul 2006 care sa contina poze facute de membrii sectiei. Pozele ce vor fi incluse in calendar vor fi selectate in urma unui concurs. Acesta va fi impartit in patru sectiuni corespunzatoarea celor patru anotimpuri; din fiecare sectiune se vor alege trei poze care vor aparea in calendar.

Etapele concursului :

1.Inscrierea
Cei care doresc sa participe vor trebui sa-mi aduca pozele in format digital pana in data de 10 noiembrie 2005. Pozele prezentate trebuie sa fie realizate de catre cei care le-au inscris in concurs. Fiecare membru poate participa cu maxim 5 poze la fiecare categorie (deci maxim 20 in total). Fiecare poza trebuie sa aiba un titlu si sa fie pusa intr-unul din directoarele Primavara, Vara, Toamna, Iarna, corespunzator sectiunii din care face parte.Nu este obligatoriu sa inscrieti poze la fiecare categorie, ci doar la care doriti. Pentru listarea A4 in bune conditii pozele ar fi bine sa aiba dimensiuni minime 2000 X 1500 pixeli.

2.Procesarea
Dupa 10 noiembrie pozele vor fi centralizate si duse toate odata la Colorama unde vor fi printate pe hartie foto in format A4. Costul unei listari este de aproximativ 1,5 RON (15 000 ROL) si va fi suportat de fiecare autor in parte. Fotografiile vor fi apoi expuse in cadrul unei expozitii publice.

3. Jurizarea
Orice vizitator al expozitiei (indiferent daca este sau nu membru al Sectiei) poate lua parte la notarea pozelor, exprimandu-si optiunea o singura data. Fiecare va alege cate 3 poze din fiecare categorie ordonandu-le in functie de preferinte. Punctajul se va realiza astfel: Locul 1->3 puncte ; Locul 2->2 puncte ; Locul 3->1 punct. Pentru fiecare anotimp se vor publica pozele care obtin primele 3 punctaje (suma tuturor punctelor acordate).

Fotografii realizate de: Dinu Mititeanu, Cozmin Ardelean, Simona Barticel, Corina Boies, Mihai Constantinescu, Irina Gligor, Dragos Hazi, Arnold Kadar, Carmen Pitulan, Dan Tautan, Flaviu Zapca

Castigatorii

Primavara


1) P.10 Gheata si culoare – Arnold Kadar - 63 pcte


2) P.07 Cufundare – Flaviu Zapca - 53 pcte


3) P.24 Sopot psihedelic – Arnold Kadar - 47 pcte


Vara


1) V.22 Peninsulã – Dan Tautan - 79 pcte


2) V.33 Zburand cu covorul fermecat – Dan Tautan - 68 pcte


3) V.13 Fiorii diminetii – Dan Tautan - 48 pcte


Toamna


1) T.29 Sã tot ai casã în asemenea decor – Dan Tautan - 52 pcte


2) T.26 Pãdurea in flãcãri – Carmen Pitulan - 44 pcte


3) T.20 Iceberguri in deriva – Dan Tautan - 42 pcte


Iarna


1) I.02 Bradul de Crãciun – Dinu Mititeanu - 47 pcte


2) I.16 Mosnegi de nea – Arnold Kadar - 45 pcte


3) I.15 Lumea adormitã – Dragos Hazi - 32 pcte

Intreaga galerie o gasiti aici.

duminică, 31 iulie 2005

Matterhorn 2005 - Bulevardul viselor sfarmate

de Cozmin Ardelean

… De fapt nu e un bulevard.

E povestea unui vis, inca nerealizat - Matterhorn.
Inchis in lumea mea, citesc mesajul trimis de un bun prieten:” Ramane acolo pentru data viitoare, nu e un esec, e o experienta in plus.” Cu castile pe urechi ascult “Boulevard of broken dreams” si ma cufund incet in amintiri. In ceea ce a fost ieri.
Imi aduc aminte de acei prieteni, impreuna cu care, anul trecut, la o masa din Insomia, ne-am spus fiecare visele pentru anul urmator. Imi aduc aminte de Ovidiu, care isi dorea acelasi lucru, de Cuxi (primul roman care a urcat solitar, Matterhornul), de strumphy, cei care anul trecut au plans la 300 de metri sub varf, de domnu’Dinu, de toti.

Intorc capul pentru a-l mai vedea o data. Maret sta acolo singur, privind asupra tuturor, e Matterhorn-ul. Il privesc ca si pe un prieten drag, unul care de aceasta data a fost mai bun decat bine. “ Te las, dar pentru ultima oara.”

Autobuzul merge mai departe, toti avem niste fetze triste. Mergem spre Torino, e sfarsitul taberei. Sfarsitul vacantei noastre.

Dar cum a fost ?...

Duminica, 24 iulie 2005
Din autobuz, fiecare dintre noi incearca sa fie primul care il vede. Intuiesc unde e, dar nu se vede decat o masa imensa de nori. Pe drumul cu serpentine ne mutam cand la geamurile din dreapta, cand la cele din stanga, doar, doar l-om vedea.
Cervino. Apare trist, un amestec de cenusiu si maro, totul acoperit de griul laptos al cetii.
Hmm, unde e Courmayeur, cu florile ce straluceau in razele soarelui la fiecare terasa sau balcon ?!
Cervino ne intampina trist si umed, in centrul orasului e statia unde adapostim de ploaie rucsacii. Facem o poza ansamblului de steaguri afisate. Normal, al Romaniei lipseste.
- Flaviu, daca ajungem sus, facem o poza cu steagul Romaniei alaturi de celelalte.
- Da, doar sa ajungem, zice Flaviu.
E trist, toti speram la o vreme mai buna.
- Hai sa cautam unde sa montam cortul, ii zic.
- Merg eu mai jos, am vazut un panou cu informatii turistice.
Raman cu Simona.
Dupa 10 minute apare si Flaviu.
- Cozmin, stii unde e locul de campare ? 8 km mai la vale, in Valtournanche, imi zice, fara a mai astepta un raspuns.
- Nu ne intoarcem ! Nu am venit pana in Cervinia sa coboram din nou la
Valtournanche . Vrem sa urcam Matterhorn-ul, nu sa coboram !
Sunt surprins si hotarat in acelasi timp.
- Ce facem atunci, intreaba Simona?
- Mergem sa vedem cum e la Lago Blu, poate reusim sa punem cortul.
Pornesc cu Flaviu la vale, spre Lago Blu.
- Hai sa nu trecem prin tunel, sa mergem pe deasupra !
- Ok, Flaviu. Daca tu vrei.
O ploaie marunta ne insoteste. Inainte de a ajunge deasupra tunelului, intalnim intrarea in Picnic Area.
- Flaviu, aici e de noi, ii zic zambind.
Dupa o discutie purtata de Flaviu cu o tanara, aflam ca am putea pune cortul acolo. E totusi mai bine sa mergem sa ii intrebam si pe cei de la Soccorso Alpino (Salvamont).
Dupa o discutie cu acestia, aflam cam acelasi lucru, putem pune cortul, dar ar fi bine sa ii intrebam si pe cei de la Guardia di Financia.
Si uite asa, toata lumea zice ca nimeni nu a mai pus cortul acolo, dar ca am putea sa il punem. Si asta fara a incasa vreo amenda.


Cervinia


La intoarcerea de la cele doua institutii, tanara ne spune radios ca in Cervinia e ultima zi a festivalului berii. Locul festivalului e tocmai platforma din cealalta parte a tunelului.
Prea plouati si prea ingandurati din cauza vremii, nici unul nu are chef sa vedem cum se sarbatoreste in Cervinia festivalul berii. Din imaginile live urmatite pe site, am observat inca din tara ca vremea rea pe Matterhorn (ma refer la partea italiana) tine, in medie, 5 zile.

Montam cortul, mancam si ne pregatim de culcare.
- Ciao, e salutul pe care ni-l adreseaza tanara cunoscuta la intrarea in zona de picnic. E o ofensa pentru ei (ea impreuna cu un prieten si o prietena) sa nu bem un paharel de….(o bautura italiana traditionala).
Astfel ajungem sa aflam ca bunicul ei a fost ghid elvetian si a urcat de numeroase ori pe varf. Sunt surprins cand ni se spune ca romanii sunt niste oameni foarte muncitori (in privinta unora eu mai am rezerve).
Buona note.

Luni, 25 iulie 2005
Afara e ceata, peste noapte a plouat. Nu e o zi de Matterhorn. Stiu unde e. In rest imaginatie si ochi buni pentru a trece de stratul de nori.
A venit si ingrjitorul parcului. Ne cere sa strangem cortul deoarece vine omul sa tunda iarba si cortul nostru il impiedica.
Multumim frumos si ajungem din nou in centrul orasului cu toti rucsacii (3 mari si 3 mici), fara sa stim unde vom monta cortul.
A devenit un ritual sa lasam rucsacii in statia de autobuz si sa mergem pe rand sa cautam informatii.
- Hai sa mergem la societatea ghizilor, sa intrebam acolo.
Privirile ne sunt atrase de vitrinele magazilelor de echipament montan - marci care in Romania sunt slab reprezentate sau care sunt la primii pasi pe piata romaneasca. Avem si deziluzii.
Ajunsi la biroul societatii ghizilor, doamnele sunt foarte amabile, ne ofera informatii despre traseu, ne punem telefoane la incarcat, facem fotografii si … ajungem bineinteles la: “Stiti cumva unde am putea monta cortul in Cervinia ?”.
….
Concluzia:
- Nimeni nu a mai montat cortul in Cervinia(?!), dar putem sa iesim putin la marginea superioara a orasului si sa il montam acolo. Zis si facut.
- Cand intrebi in cat timp parcurgi traseul pana la refugiul Duca degli Abruzzi, ai grija sa intrebi si in ce mod (pe jos, cu masina, cu telecabina)
- Problema apei - nu o rezolvi daca porti apa in rucsac si te zgarcesti sa bei, fiindca cineva ti-a spun ca nu ai posibilitate sa iti reimprospatezi rezervele. Apa exista si pana la refugiul Duca degli Abruzzi si la firul de apa care alimenteaza lacul de langa refugiu si deasupra crucii lui Carrel si la 200 m diferenta de nivel, sub refugiul Carrel.
- In Cervinia, la societatea ghizilor, ti se ofera, de fapt, prognoza de la Chamonix. Crestele Alpilor pot astfel modifica oricand curentii de aer, plus, din ceea ce ni s-a spus, exista un decalaj de aproximativ 8-12 ore.


Spre Duca degli Abruzzi



Vremea e umeda in continuare. Montam cortul, mancam si facem o plimbare prin oras.
Intram prin magazine. Cautam si magazinul prietenei noastre de aseara. Povestim si ne intoarcem la cort.

Speram un singur lucru - o revenire a vremii.

Pregatim echipamentul pentru a doua zi. Planul:
(obisnuiti ca si pana atunci)
marti - urcare la refugiul Carrel, miercuri - ziua varfului, joi - intoarcerea in Cervinia, vineri – drumul inapoi spre Torino.

Noaptea ploua din nou.

Marti
Norii incep sa se rupa. Rar se poate vedea varful. Mergem din nou la societatea ghizilor pentru informatii. Prognoza: marti dupa-masa se va mai insenina putin, iar miercuri va fi vreme buna.

Strangem cortul. Pregatim mancare pentru 2 zile.

Prin amabilitatea celor de la societatea ghizilor, ne lasam la ei tot echipamentul de care nu avem nevoie pe Matterhon (inclusiv izoprene si saci de dormit). Avem de facut o ora pana la refugiul Duca degli Abruzzi si de acolo trei ore jumate (maxim patru) pana la refugiul Carrel.

Chiar daca vremea nu ne este inca favorabila, ne simtim mai bine. Pornim. Spre Matterhorn.

Mai facem poze.

- Ceva nu e ok ! Mergem de o ora si refugiul Duca degli Abruzzi e inca foarte departe.
- Hai ca ajungem acolo si vedem pe urma.
Si stiti acea poveste ? Mergi o ora. Mergi doua. Mergi trei. Si abia pe urma ajungi.
- Cum se poate ? Ne-au zis o ora si am facut atat de mult ?! Am mers totusi destul de bine, zice Simona.
- Hai ca vedem cand ajungem sus (e vorba de refugiul Duca degli Abruzzi).
- Nu mai avem timp sa urcam pana la Carrel, va trebui sa ramanem la Duca degli Abruzzi si abia maine sa urcam spre Carrel, il completez eu pe Flaviu.
Nici prin gand nu mi-a trecut ca, la fel ca anul trecut, refugiul Duca degli Abruzzi (care e de fapt o cabana, in termeni romanesti) e in reconstructie. Se lucreaza la peretii exteriori. Fara geamuri, fara usi.
Imi revine in minte intreaga povestire a lui Razvan - BARACA.


Spre Carrel



Deja sunt acolo 2 spanioli.

De fapt ce e baraca ? O constructie din scanduri, printre care sufla vantul, dimesiunile 2x3 m, cu cate un “pat” de-a lungul fiecarui perete, iar in mijlocul incaperii un generator pe motorina.

De ce “pat” ? Fiindca erau doar plasele de sarma de pe care lipseau saltelele, plase care la mijloc ajungeau pana jos si care aveau un schelet ciudat din metal. “Bonus” - fiecare pat avea cate o patura, mai putin cel al lui Flaviu, care avea doar jumate - regula lungimilor care se completeaza.

- Nu putem urca decat maine la Carrel. E de rau. Asta inseamna ca joi sa urcam pe varf si sa coboram pana in Cervinia, ii anunt pe Simona si Flaviu.
- De ce vrei ca joi sa coboram pana in Cervinia ? ma intreaba Flaviu (nici nu banuia cum va fi noaptea in baraca …).
- Vreau ca ziua de vineri sa fie rezervata pentru drumul spre Torino, daca se intampla ceva, nu mai avem nici o rezerva de timp si mai pierdem si intoarcerea in tara. Nu vreau sa ma gandesc ce inseamna asta (diferente de bilet, de fapt pierderea biletului, plus altele).
- Si mai e ceva. Daca e asa atunci trebuie sa impartim mancarea de pe cele doua zile, pe trei zile. “ Nimeni nu a murit pe munte de foame” spun eu, aducandu-mi aminte de vorba domnului Dinu.
- Ba eu da, zice Flaviu.
Si asa ramanem eu si Simona, uimiti de mirare. Si fiindca nu e suficient, completeaza:
- Cobor in Cervinia si ma intorc cu mancare.
Fara a comenta, mentionez ca urcarea a facut-o in bocanci de plastic, sa fie chinul mai “dulce” (pe drumul pe care, in unele locuri intalnesti portiuni de asfalt).
Pentru a ne solidariza cu bravul Flaviu, asteptam si nu mancam pana nu apare si el.

- Le-ai intrebat pe doamnele de la societatea ghizilor ce e cu traseul de o ora pana la ref. Duca degli Abruzzi ?
- Da, le-am zis ca l-am facut in trei ore jumate.
- Si ?
- Eh, cu telecabina il faci intr-o ora, m-a lovit raspunsul lui Flaviu (e vorba de timpul de urcare al telecabinei si traverseul in stanga spre refugiu).
- Hai sa vedem ce ai adus si sa mancam.

Miercuri, 27 iulie, ora 05.45

Noaptea a fost de cosmar. Pentru a nu ne intoxica in baraca (din cauza mirosului), am dormit cu usa deschisa. Chiar daca a dormit in patul din fundul baracii, cel mai afectat a fost Flaviu, care s-a trezit pe la ora 5 cu o durere insuportabila la picioare. Dupa ce s-a descaltat, a observat ca unghiile de la degetele mari ii sunt afectate.
Am dormit cu toate hainele pe noi (e vorba de hainele pe care le aveam pregatite din Cervinia). Eu si Simona dupa miezul noptii am optat sa ne dam jos bocancii si sa ne bagam picioarele in geaca mea de goretex.

- Bon giorno, ne saluta un fotograf care urcase pe jos din Cervinia si care aflase ca azi va fi vreme buna. Dorea sa fotografieze rasaritul. Avea un optimism in ceea ce priveste reusita fotografiilor, incat am ajuns sa uitam si noi de nopatea grea si sa ne gandim ca va fi vreme buna. Doar a urcat din Cervinia (pe jos) un fotograf.

… (sau un fotograf nu aduce vremea buna pe Matterhorn).

… Spaniolii au plecat de ceva vreme. Planul nostru (un plan in extremis) e sa ajungem azi al ref. Carrel, maine sa urcam pe varf, sa coboram in Cervinia si sa ajungem pana in Torino (?!).
Ne umplem toate recipientele cu apa. Pornim.
Mai trec ceva echipe pe langa noi. Au urcat cu telecabina, pana la ref.Duca degli Abruzzi.
Trecem pe langa o cruce, care ma impresioneaza prin simbolistica ei, prin fragilitatea omului raportat la munte. Ce mici suntem noi si ce mari sunt ei ! Ce nimic suntem noi si de-a pururi sunt ei !
… Continuam urcusul.
Ajungem la crucea Carrel, unde alpinistii, alaturi de o rugaciune, lasa si cate o piatra.
Putin mai sus, in partea stanga a traseului, gasim un fir de apa. Bem si pornim mai departe.
Uneori avem impresia ca suntem in nori. Ceata si norii ne invaluie, imi aduc aminte cu jind de fotografiile in care Matterhornul sclipea asemeni unui castel de argint.
Suntem pe Creasta Leone.
Prima portiune mai abrupta. Ne ajutam unul pe celalalt.

- Simona cum esti ? intreaba Flaviu.
- Bine, daca nu ar fi rucsacul acesta asa mare.
Traverseuri prin zone cu amestec de stanca si zapada moale … Muntele curge continuu.
Auzi pietrele cazand.
Nimic nu e stabil in aceasta lume.
Urma pasului tau se umple imediat cu apa asa ca cel din urma ta calca intr-o mica balta.
Zgomotul bolovanilor care aluneca de sub bocanci, se stinge jos in hauri.

Se vede refugiul Carrel. Se vad spaniolii care par blocati in zona corzilor fixe de sub refugiu. Mai avem poate o singura si ultima traversare pana la refugiu.

… Stau jos, trecand o piatra colturoasa dintr-o mana in alta. Pun piatra jos, iau alta si o arunc in haul care e sub noi. Ma ridic si:
- Coboram.
- De ce? Hai, mai e putin, mai avem 30 de minute si ajungem la refugiu, zice
Flaviu.
Vorbele lui ma taie.

Flaviu poti sa mergi mai departe, e sansa ta. La refugiu, poti sa intrebi daca e de acord cineva sa te ia pe coarda cu el. E sansa ta si eu nu iti pot cere sa cobori.
- Mersi Cozmin.
- Nu te superi daca urc ?
- Nu mai, noi ne intoarcem.


Matterhorn - vis sfarmat



Piatra pe care am pregatit-o jos o iau si o pun in rucsac. Ceva modificari la rucsaci si coboram. Flaviu urca mai departe.

Coboram.
… Intr-un loc coboram mai jos decat intrarea in portiunea abrupta. Suntem deasupra unui perete vertical, sub noi e ghetarul. Doamne, cum ar fi sa vad pe cineva cazut acolo.
Gresim intrand in acea falsa intrare. Dupa o decatarare de aproximativ 20 metri, ramanem deasupra unui perete de 10 metri.
- Ce facem Cozmin?
- Rapel.
Incalc regula rapelului si o las pe Simona sa coboare prima. Ajunge intre timp si Flaviu, care gasise intrarea corecta. O ajuta pe Simona.
- Flaviu, taie o bucata de un metru jumate de cordelina si leag-o de coarda sa o trag sus.
- De ce?
- Fiindca nu am de gand sa las sus un anou. De altfel, e cadoul meu de ziua ta.

Flaviu o ia inainte sa ajunga la societatea ghizilor pentru a recupera cortul si restul bagajelor.

In apropiere de refigiul Duca degli Abruzzi, il gasim pe Flaviu impreuna cu o tanara din Bulgaria. De patru zile prietenii ei sunt pe Matterhorn si ea nu mai stie nimic de ei. Telefonul i s-a descarcat si nu stie decat limba bulgara si cateva cuvinte in romana. O ajutam traducandu-le constructorilor de la refugiu despre ce e vorba. Incearca sa sune de pe telefonul nostru, dar ii intra mesageria vocala. O intrebam de culoarea echipamentului prietenilor ei si ii promitem ca ii anuntam pe cei de la societatea ghizilor, ii lasam lista noastra cu numere de telefon in caz de urgenta.

Joi, 28 iulie, dimineata
Coloana sonora specifica filmelor comando. Vremea lasa inca de dorit. 2 elicoptere transporta targi spre refugiul Carrel. Ce inseamna asta ?! Un transport, doua… nu le mai numaram. Acum transporta rezerve pentru refugiu….
Strangem cortul.
Plecam, nu inainte de a anunta societatea ghizilor de cei 4 bulgari, de culoarea echipamentului lor si posibilitatea de a avea nevoie de ajutor.
Primim o vedere cu reusita ghizilor societatii din Cervinia, ascensiunea pe Cho Oyu.
- Acolo vom avea si noi tabara de baza in 2008.

Torino. S-a terminat. Imi sterg o lacrima de pe obraz fara ca ceilalti sa vada.
Zambesc.
- Ne vedem la anul, prietene drag.

Multumesc pe aceasta cale firmelor Ognivia Bucuresti, Advanced Quality SA Zalau, Atta Cluj-Napoca, Trakking Cluj Napoca, Polartec, SCR si nu in ultmului rand domnului care ne-a finantat proiectul Mont Blanc 2005 si care ramane in continuare
in anonimat - singura rugaminte a dansului a fost aceea de a ii aduce o piatra de pe fiecare varf pe care il urc.

De asemenea multumirile mele se indreapta catre domnul Mihai Pupeza (omul care a dat nastere acestor tabere ale Clubului Alpin Roman, in Alpi), domnul Dinu Mititeanu (care ne-a sustinut cu sfaturi si echipament), domnul Aurel Velicanu (Rache pentru prieteni), Cristi Balaceni (din Italia, care mi-a trimis un amplu material despre Matterhorn), Ioana Andries, partenerilor mei de coarda Simona Barticel si Flaviu Zapca si tuturor celor care ne-au “invidiat” pentru participarea in acesta tabara (se stiu ei).

luni, 31 ianuarie 2005

Alpinism

de Dinu Mititeanu

Conform dictionarelor, prin alpinism se intelege acea ramura sportiva care consta in ascensiuni in munti, in special escaladarea partilor greu accesibile ale acestor. Dar nu toata lumea accepta ca alpinismul e un sport sau „doar un sport”. Data de nastere se considera a fi 8 aug 1786 cand au ajuns primii oameni pe vf.Mont Blanc: Jaques Balmat si Michel Paccard, stimulati de premiul oferit de savantul Horace Benedict de Saussure. . Dar altii dau ca reper 23 apr.1336 cand Francesco Petrarca a urcat Mont Ventoux sau ascensiunea din 1492 pe Mont Aiguille a unui grup de mercenari, din ordinul lui Carol al VIII-lea. Caci acele ascensiuni n-au fost efectuate nici in scop militar si nici in scop utilitar, ci mai mult din curiozitate si ambitie.

Germanii folosesc uneori si cuvantul Alpinismus, dar mai ales Bergsteigen (Berg= munte, steigen = a urca), iar il practica se numesc "Die Bergsteiger". Englezii folosesc termenul de "mountaineering". Sud-americanii ii spun "andinism".

El s-a diversificat foarte mult, din trunchiul comun au "crescut" multe "ramuri si ramurele". Exista forme mai usoare, unde unii incadreaza si drumetia montana per pedes si desigur "alpinismul clasic", ascensiuni pe rute mai dificile, atat in conditii de vara cat si pe zapada sau ascensiuni mixte. Formele tehnice pe stanca si gheatza se numesc "catarare", cei care le practica sunt cataratori. Ramura aceasta este „escalada”. Exista si termenul de "catarare sportiva" (vezi alti multi termeni ce definesc ramuri, ramurele ale alpinismului in cap. "Escalada "si " Ice climbing"). Nu exista o conceptie unitara in folosirea diferitilor termeni. In plus nu toti termenii straini pot fi tradusi exact. Desi exista o distinctie intre diferiti termeni utilizati, distictia nu e intotdeauna clara, neta: alpinism, ascensiune, catarare, escalada. Alpinism e termenul generic al "trunchiului". Cei care au urcat primii pereti mai dificili din Alpi isi spuneau alpinisti, nu cataratori ca acum. Dovada si titluri de carti: "Alpinismo a quattro mani", "Alpinismo accrobatico", scrise de ghidul italian Guido Rey ( 1861-1935). Ascensiune se foloste mai ales cand se urca varfuri montane. Catarare, escalada e utilizat mai ales pentru urcarea unor pereti sau muchii abrupte, cvasi- verticale , verticale sau surplombante de stanca.

Termenul ascensiune e uneori folosit pentru orice fel de "urcare pe munti". Dar limita dintre drumetie si alpinism unii o considera utilizarea mainilor: se poate vorbi de alpinism doar cand pentru inaintare/urcare se folosesc si mainile ( pe prize, pe piolet/pioleti, pe blocatoarele montate pe corzi fixe, la rapel, etc).

Veteranul nostru Walter Kargel in cartea sa "Alpinism", tiparita in 1981, enumera :
-ascensiuni de vara, de iarna, pe stanca, pe gheatza,
- ascensiuni pe munti inalti, pe munti de altitudine medie,
- ascensiuni pe peretii cheilor si canioanelor, in zone montane greu accesibile( Arctica, Antarctica),
- ascensiuni pe faleze de langa plaje marine, pe blocuri izolate de stanca, in pesteri,
- ascensiuni pe constructii inalte: turnul Effel, pe zgarie-nori,
- ascensiuni pe structuri artificiale special construite.
El adauga ca strans legate de alpinism sunt o serie de activitati si sporturi montane:
- drumetia de munte, schiul, canioning-ul, rafting-ul, deltaplanismul si parapantismul.

Roger Frison-Roche afirma ca "Alpinismul incepe in clipa in care ascensiunea unui munte, a unei faleze, a unui varf secundar, pe scurt a unui accident terestru, devine periculoasa prin insusi faptul reliefului, sau a climatului, cand apare notiunea de pericol."
Acest enunt e valabil si in Carpati. A urca peretii din Cheile Bicazului sau din Bucegi, Piatra Craiului s.a e alpinism. A parcurge vara creasta Fagarasului sau a Piatrei Craiului, M.Rodnei, Parangului, s.a e drumetie. Dar a urca spre aceste creste monane si a le parcurge iarna, e deja alpinism. Caci necesita imbracaminte si incaltaminte adecvata, piolet, coltzari, echipament de bivuac, stiinta "de a citi zapada", de a evita pericolele. Caci "Cei mai buni alpinisti sunt cei in viata" scria Reinhold Messner. El o fost mereu bun si este in viata, trecut de 60 de ani (nascut 17 sept.1944). Luiz Trenker a scris ceva asemanator: "Cel mai important in alpinism este sa traiesti mult". Si el a facut-o: a trait 97 de ani. Iar Walter Bonatti afirma dupa o retragere ca "Nici un munte nu valoreaza cat viata". La toate astea trebuie sa cugete toti cei care incep sa practice alpinismul, una sau mai multe din ramurile” sale.

Escalada

de Dinu Mititeanu

Este una dintre ramurile alpinismului si se refera la catararea pe stanca (fr.escalade, germ. Klettern, engl.climbing). Asadar e ceva diferit de ascensiune (fr.ascension, germ.Bergstiegen, engl.ascent), desi uneori se mai fac afirmatii de genul: "prima/ o noua ascensiune a traseului X a fost efectuata de ..." In general escalada = catarare. Dar exista si aici nuante. Unii afirma ca escalada e doar un aspect particular al catararii, escalada fiind doar catararea libera, sportiva ("free climbing"). Caci si domeniul catararii lucrurile au evoluat. Primele catarari se efectuau pe muchii si pereti cu inclinare mica, apoi din ce in ce mai spre verticala, ajungandu-se la depasiri de surplombe si tavane. Catararea se efectua utilizand asperitatile stancii numite . Acolo unde ele lipseau sau erau prea mici pentru a putea fi folosite cu echipamentul (incaltamintea ) de atunci, se utilizau pitoanele nu doar pentru asigurarea in ele cu coarda, ci si ca prize artificiale, alpinistii tractionandu-se de ele prin intermediul carabinierelor si agatand de ele scaritele pe care le foloseau ca prize de picior. Pana in anii '80 si marii asi ai alpinismului mondial se catarau asa: , numita uneori si .
Dar cativa tineri ambitiosi au avut ideea de a "elibera" si traseele dificile, adica de a le parcurge in "free-climbing" = catarare libera, numita si catarare sportiva, adica neutilizand pitoanele pentru inaintare/urcare ci doar pentru asigurare. Termenul "free-liber" s-a incetatenit, desi mai potrivit ar fi "catarare naturala" (pe ce ofera natura), caci e opusul "catararii artificiale".
Cei care reuseau sa urce un anumit traseu "la liber"- il marcau la baza cu un punct rosu = rotpunkt (in germana) "Inventatorul" rotpunktului este Kurt Albert. El si "gasca" desenau in anii ' 70 cate un punct rosu la baza traseelor "liberate" din Jura Francona. Catararea a impus asigurari mai sigure. Asa ca pe de o parte au aparut noi trasee de escalada de dificultate mare si cu pitoane clasice dar mai ales cu "ancore" = pitoane speciale fixate mecanic sau chimic in gauri forate special in stanca. Pe de alta parte a inceput si reamenajarea pentru catarare libera si a unor trasee clasice, stabilindu-se niste norme de etica (acordul autorului premierei, nemodificarea caracterului traseului) si de siguranta a celor ce-l abordeaza "liber"- cand caderile sunt mai frecvente. Pentru alte probleme de etica monatan, a se vedea Declaratia Tiroleza).
In Romania primele actiuni de acest gen au avut loc in anii '86-'87, concomitent in doua zone: 1. In Cheile Turzii, prin clujeanul Ghita Pop (care mai apoi s-a remarcat la Dinamo Bv si in strainatate) si turdeanul Dan Moldovan ("Pitonero")- inspirati si incitati de cataratori cehi si maghiari care vizitau zona. 2. Zona Costila- alpinisti bucuresteni si brasoveni cu contacte "pe afara".
Spiritul sportiv a dus la realizarea de noi trasee in zone/faleze nefolosite pana atunci. Pereti de inaltime mai mica, dar in care au fost realizate trasee tot mai dificile. Au aparut si controverse: se admite sau nu montarea de prize artificiale in perete de stanca, saparea de prize, pitonarea din rapel, etc Apoi, competitiile de pe stanca au trecut in sali in care s-au realizat panouri speciale pentru catarare. Pe "faleze" (germ. Klettergarten) s-au facut progrese incredibile, datorita unui antrenament sistematic pe panouri in sali sau la domiciliu, datorita papucilor speciali si pungii cu magneziu. Apoi, unii dintre acesti virtuosi au inceput sa abordeze mari pereti (big wall) in acest stil, dar unde se mai admit si abateri ("artificialul modern").

O noua conceptie a fost inlocuirea pitoanelor si ancorelor cu "asigurari mobile". Doua grupe de piese metalice de diferite forme si marimi : si -uri- sunt blocate in fisuri de catre capul de coarda (care se asigura in bucla din cablu metalic a acestora) si recuperate de catre secund. Daca se utilizeaza doar asigurari mobile, escalada se numeste "clean-climbing", caci nu lasa urme. E o inventie a cataratorilor britanici, pornita de la culegerea in drum spre perete a unor piulite de pe calea ferata si utilizarea lor in catarare !!!
Fara a intra in amanunte, punctam doar cateva aspecte ale catararii moderne, asa cum le-am primit de la Frank Schobel:

Rotpunkt - Parcurgerea fara cazatura a unui traseu in cap de coarda utilizand ca puncte de sprijin exclusiv asperitatile peretelui. Parcurgerea traseului poate fi facuta din prima incercare (on sight sau flash) sau dupa lucru (top rope sau in cap de coarda).

Rotkreis - Parcurgerea unui traseu in cap de coarda utilizand ca puncte de sprijin exclusiv asperitatile peretelui. Spre deosebire de Rotpunkt este permisa lasarea corzii in ultima asigurare dinaintea cazaturii si reluarea dupa odihna a catararii incepand cu acest punct!!!!!

On sight (la vedere) - Parcurgere in stil Rotpunkt a unui traseu necunoscut si din prima incercare. Traseul poate fi studiat de la baza lui. Nu este admisa studierea miscarilor altui catarator parcurgand acelasi traseu. Nu sunt admise informatii tehnice despre traseu venite din partea altor cataratori. Din punct de vedere sportiv, on sight este considerat ca fiind stilul cel mai valoros.

Flash - Parcurgere Rotpunkt a unui traseu necunoscut din prima incercare. Spre deosebire de On sight sunt admise informatii suplimentare despre traseu.

Top-rope - Parcurgerea unui traseu cu asigurare de sus sau ca secund. In jargonul de escalada se considera un traseu ca fiind "facut" numai daca el a fost parcurs (cel putin) in stil rotpunkt.

Pinkpoint - Parcurgerea unui traseu in stil rotpunkt cu buclele deja montate in perete.

Proiect - se numeste cand un catarator lucreaza la un traseu in vederea parcurgerii rotpunkt. Aceste trasee sunt in general deja batute. Majoritatea cataratorilor au proiecte, trasee in "lucru". Daca un traseu nu a fost inca urcat de loc in stil rotpunkt, atunci pana la prima ascensiune rotpunkt se spune despre acest traseu ca este un proiect. Proiectele necatarate nu au inca grad de dificultate. Cei care amenajeaza un traseu isi rezerva de obicei si dreptul de a-l lucra si deci a-l catara ei mai intai. Se vorbeste despre proiectul lui cutare... Aceste proiecte pot fi inchise, adica la aceste trasee batute dar necatarate nu au inca acces ceilalti cataratori pana cand cel ce l-a amenajat il catara, renunta la proiect sau da proiectul mai departe. Proiectele inchise se marcheaza de obicei cu o funda de cordelina sau ceva similar in primul cui (piton), ca sa stie lumea sa nu intre in el. Proiecte deschise: trasee amenajate si necatarate inca, dar deschise oricarui doritor . Cel ce si-a finalizat proiectul are dreptul sa propuna un grad, sa confirme un grad deja acordat sau sa-l recoteze dupa caz. In acest sens, probabil multe trasee top din RO sunt inca "proiecte".

Solo - parcurgerea unui traseu (de escalada sportiva sau un tr. alpin) fara coechipier. Un "solo" este posibil cu asigurare sau fara, in catarare libera sau folosind mijloace artificiale de progresie.

Solo integral - solo fara (auto)asigurare.

Free solo - Solo facut exclusiv in catarare libera.

Bouldering = catarare (desigur sportiva !) pe blocuri de stanca/bolovani. Evoluand aproape de sol, cataratorii nu sunt echipati cu ham, coarda, carabiniere. Cataratorii din marile orase, in lipsa unor pereti, au folosit "bolovani" ca antrenament. Parizienii care se antrenau la Fontainebleu erau numiti "bleusards" si unii au ajuns alpinisti de mare renume. De la o oportunitate de antrenament, bouldering-ul a trecut la competitie, mai intai pe bolovani adevarati, mai apoi in sali de sport pe "blocuri", unde pentru amortizarea "aterizarilor" se folosesc saltele.

Ar fi foarte multe de spus, dar nu este locul pentru amanunte.

------------------------------------------------

Va recomandam sa consultati si:
- Manual de alpinism & escalada sportiva
- RoClimbing.Net
- Adi Munteanu
- Escalada.Go.Ro

duminică, 30 ianuarie 2005

Cum devin aspirant / membru al C.A.R. Sectia Univ. Cluj?

Consideram ca înainte de a solicita sa devii membru al Secției Universitare Cluj a Clubului Alpin Roman, e bine sa ne cunoști ca și organizație, ca activitate, ca atmosfera, ca oameni. Asa ca citește  mai întâi materialele din capitolele acestui site. Apoi înscrie-te pe grupul nostru de discuții aici https://groups.google.com/forum/#!forum/caruniversitarcluj, iar daca vrei, poți participa la câteva întâlniri le ale noastre, eventual și la câteva ture de drumeție, schi, sa asiști la o cățărare . 

Întâlnirile noastre  sunt in unele perioade saptamanale, au loc seara într-o sala/amfiteatru ( care din păcate se tot schimba !)  și sunt însoțite de proiecții foto de cca 40 minute, cu imagini din munți realizate de colegi de club sau de invitați ai noștri. La proiecții participa și multi iubitori de munte ne-CAR-iști! Noi însa mai rămânem după proiecții sa mai facem/perfectam planuri de ture, tabere, etc. Data și locul, titlul și autorul/autorii proiecțiilor următoare sunt anunțate din timp pe lista de discutii, acolo unde se anunța și excepțiile (schimbarea zilei/locului  întâlnirilor pe timpul verii sau cu ocazia proiecțiilor unor invitați speciali).

Înainte de a cere sa fii "membru CAR", e de dorit sa ramai o perioada "aspirant". Apoi, e firesc sa studiezi si Statutul CAR (il găsești  aici), ca sa afli ce drepturi și obligații vei avea. . Apoi trebuie sa completezi cererea de inscriere (o gasesti  aici), sa achiti taxa de inscriere de 20 RON, de cotizația pe anul in curs in valoare de 60 RON, respectiv de 30 RON pentru cei fara venituri (anexati adeverința de elev, student, etc). Sa trimiți pe email la adresele colegilor ce ti-i vom indica si o fotografie in format digital care va fi folosita pentru legitimația de membru si care de asemenea va aparea la sectiunea "Componenta" de pe site-ul nostru. Doi membri ai sectiei care te cunosc deja sau au luat la cunostinta dorinta ta, isi vor da acordul pe cerere, o formalitate ceruta de actualul Statut pe care speram sa-l modificam in bine.

Primirea in CAR nu e conditionata de acel "stagiu de aspirantura"! Daca din ceeea ce ai aflat deja despre noi esti convins ca vrei sa ni te alaturi, poti cere direct a fi membru CAR. La fel, primirea nu e conditionata de practicarea alpinismului sau catararii; fiecare dintre noii membri va hotari ulterior ce fel de activitate montana prefera/practica, una sau mai multe si de ce nivel. Nici domiciliu/job-ul nu e obligatoriu a fi in Cluj. Avem colegi de sectie si din Tg.Mures, Hunedoara, Baia Mare,Bistrita, Suceava,  Pascani si chiar din Bucuresti, unde exista doua sectii CAR !

Primirea in sectia noastra nu e conditionata nici de calitatea de student, desi cei mai multi sunt studenti sau fosti studenti.

Daca ai nevoie de informatii suplimentare, pentru a nu incarca  lista de discutii , adreseaza-te  direct d-lui Dinu Mititeanu -decanul de varsta al nostru la dinu.mititeanu@gmail.com  sau  aici: caruniversitarcluj@googlegroups.com

Iti spunem de pe acum BINE AI VENIT!

Avantajele de a fi membru C.A.R. Sectia Univ. Cluj

- avantajul principal de a fi membru CAR in sectia noastra este ca daca simti ca te atrage alpinismul, muntele in general, gasesti la noi locul potrivit si oameni cu aceasta pasiune.

- fiecare nou venit va beneficia de experienta teoretica si practica a celor cu vechime. Va putea invata ABC-ul mersului pe munte vara si iarna si al catzararii de la alpinisti experimentati si cu echipamentul specific al acestora in tabere organizate in acest scop.

- daca doriti sa incercati escalada, alpinismul sau schiul de tura puteti beneficia pentru inceput de echipamentul colectiv al clubului care consta momentan in: corzi, hamuri, espadrile de catarat, dispozitive de filat, schiuri de tura, clapari, "piei de foca" etc.

- dupa ce isi va procura treptat echipamentul necesar, fiecare incepator se va putea catzara in siguranta inca o vreme in compania celor cu experienta, caci apoi se va catzara cu cei pe care si i-a facut prieteni si... va ajuta uneori la randul sau la instruirea altor incepatori.

- aveti sansa de a cunoaste noi si noi trasee de drumetie montana si de catzarare la sfarsituri de saptamana si in vacante si tabere.

- aveti sansa de a afla mereu cate ceva nou despre munte de la cei vechi si din cartile ce le puteti imprumuta de la ei cu ocazia intalnirilor saptamanale ale noastre.

- va puteti bucura ochii si sufletul aproape in fiecare saptamana cu imagini color realizate de membri ai sectiei si de invitati ai nostri care au efectuat ture in toate anotimpurile in muntii nostri dar si in Tatra, Dolomiti, Caucaz, Alpi, Anzi, Africa, Himalaya.

- fiecare membru al Sectiei Universitare Cluj a Clubului Alpin Roman, poate beneficia de cursuri si tabere de alpinism organizate in tzara si in strainatate de catre Clubul Alpin Roman sau poate participa la evenimente internationale (intalniri, conferinte, competitii etc.) unde CAR este invitat.

- membrii C.A.R. Sectia Universitara Cluj beneficiaza de urmatoarele reduceri:

* reducere de 10% la achizitionarea de echipament de pe webshop-ul firmei ATTA din Cluj-Napoca: http://www.attasport.eu/ro/index.php?pg=8002, persoana de contact dl. Lajos Engi (E-mail: atta(at)cliknet.ro - Tel. 0744-777 908).

* reducere 8% pentru ei si 2% in contul clubului la achizitionarea de echipament de la magazinul eMont (dati click aici pentru detalii despre promotia EMont). (valabil si pentru aspiranti)


* reducere de 10% pentru articolele comercializate pe site-ul www.360sport.ro


* Reduceri intre 10 - 12% la magazinul Nootka. Detalii: Posesorii de card de reducere NOOTKA beneficiaza de o reducere de pret de:
-12% in produse ceea ce reprezinta: aplicarea unui discount de 12% la produsul/produsele achizitionate dar obligativitatea ulterioara de a cumpara un alt produs folosind valoarea de discount.(de exemplu: x - 1000 lei, aplic discount -12% - am o diferenta de 120lei....cu aceasta diferenta pot alege un alt produs...de exemplu y - 130lei....se va plati doar diferenta de 10 lei si gata) (in cazul optarii unui produs valoare mai mica decat diferenta de discount(de exemplu 110), nu se da rest.)
-10% valoric ceea ce reprezinta: aplicarea unui discount de 10% la produsul/produsele achizitionate fara obligativitate de achizitionare a unui produs ulterior.(de exemplu: x - 1000 lei, aplic discount -10% - am o diferenta de 100 lei...care va fi data ca si rest)

* reducere de 10% la produsele cumparate din magazinul MORMOTA LAND (Str Sighisoarei nr. 11, ap. 25 Demisol 1, Cluj-Napoca, http://www.mormota.ro). Reducerea se acorda in magazin pe baza carnetului de membru vizat la zi.

* reduceri la achizitionarea de produse marca Contour Climbing Skins prin Vertical Rock Srl din Zarnesti, persoana de contact dl. Lucian Clinciu (E-mail: schialpinism(at)yahoo.com - Tel. 0722- 55 31 21)

* Reduceri la magazinul Absolut Explorer (Str. Brassai nr 11). Detalii: reducerea de baza este de 10% (maxim 100 de lei). Personalul magazinului poate decide reduceri suplimentare in functie de fidelitatea clientilor. Informatii suplimentare:
-reducerile se aplica tuturor membrilor CAR Univ. Cluj cu cotizatie platita la zi
-reducerile se aplica tuturor produselor care nu sunt la promotie, au pret de vanzare peste 50 de lei si nu au alte conditii de vanzare
-reducerile la echipamentul de schi (schiuri, legaturi, clapari): discountul se discuta in magazin in functie de produsele achizitionate.

* reduceri la sala de catarat Centrala de Escalada (Str. Horea nr. 8, Cluj-Napoca). Cuantumul reducerilor si tipurile de abonamente sunt disponibile aici.

Acestea sunt principalele avantaje, deasupra lor se afla un alt avantaj ce-l veti simti: PRIETENIA NOASTRA. Poate pe parcurs ne vei spune tu valoarea ei.

Obiectivele C.A.R. Sectia Univ. Cluj

- propagarea mersului pe munte si alpinismului in randurile tineretului clujean, mai ales al celui universitar.

- organizarea de scoli de initiere in catzarare si alpinism pentru noii membrii si simpatizanti ai sectiei si participarea la scoli si tabere in tara sau strainatate ale Clubului Alpin Roman.

- instruirea teoretica si practica a membrilor sectiei pentru abordarea muntelui in conditii de siguranta.

- actiuni in vederea insusirii unei atitudini ecologice fata de munte si fata de natura in general, pentru ocrotirea rezervatiilor si parcurilor naturale, a florei si faunei, a peisajului in general, pentru un comportament adecvat la cabane, refugii si pe munte: linistea si curatenia si integritatea lor.

- participarea la actiuni de igienizare, de efectuare sau refacere de marcaje turistice, de reparatii de refugii.

- cooperare cu Serviciul Public Salvamont.

- sprijinirea celor mai buni membri ai sectiei pentru a putea deveni ghizi si instructori de alpinism sau sporturi conexe, agreati si acreditati de foruri nationale si internationale.

- sprijinirea Consiliului Director al CAR si a Comisiilor sale in realizarea actiunilor planificate.

- Pentru alte detalii va recomandam sa cititi si: Statutul Clubului Alpin Roman

File din istoria alpinismului in Judetul Cluj

de Dinu Mititeanu

Este dificil a se stabili un reper in timp fara criterii obiective certe. Caci in fond catararea incepe acolo unde pentru inaintare trebuie folosite si mainile.
Dar daca luam ca repere pitonul si coarda se simplifica ecuatia. In 1949, Andrei Moldovan si Kovacs Ferenc au batut se pare ( am invatat sa nu fac afirmatii categorice! ) primele pitoane pentru a ajunge in Grota Sansil, de unde au coborat. Abia in 1961, Gyongyosi Miki cu Rozsnyai Karoly au "scos" traseul pana in Creasta Sansil, iar in 1984, tacutul dar iscoditorul Moravek Laci, impreuna cu Dan Moldovan - "Pitonero", au descoperit si "dat in circulatie" interesanta "Varianta cu Tunel"( un tunel de cca 25 m) a Traseului "Grota Sansil". Asadar similar cu actiunea din 1949: alpinism si speologie!

Dar fiindca a venit vorba de speologie, inca dinainte de '49, unii speologi au facut de fapt alpinism in Cheile Turzii, cu scopul de a ajunge la grote, de a descoperi altele si a le explora si cerceta. Dau doua nume sonore: Rotaridesz Istvan ( o grota din Chei ii poarta numele) si Bagameri Bela- legendarul descoperitor in 7 aprilie 1957 al Pesterii Vantului din Muntii Padurea Craiului si intemeieorul primului club speologic clujean- mereu puternicul CSA.
In perioada primei sale perioade de existenta (1934-1948), Clubul Alpin Roman nu a avut o filiala in Cluj. In 1950, in cadrul noii organizari a asociatiilor sportive dupa model sovietic, alpinistii au creat si sectii de alpinism pe langa cluburi sportive. Pentru dezvoltarea acestora, CGM ( Confederatia Generala a Muncii- oganizatia sindicala de atunci), a organizat in 1950 in Piatra Craiului o scoala de alpinism unde, asa cum reiese din cartea "Pe Crestele Carpatilor a lui Niculae Baticu (pag .233-234) gasim si numele a doi clujeni printre "elevii" ce s-au evidentiat prin talent si perseverenta: Lorincz Miklos si Andrei Moldovan. Acestia au pitonat in 1951 traseul Grota (Arcada) lui Hili.
Dar mai important este ca -tot prin CGM- ei au organizat si condus o tabara-scoala de alpinism in Cheile Turzii in 1951, foarte utila unor alpinisti autodidacti. Dupa aceea, Lorincz Miki a pitonat impreuna cu Kovacs Ferenc si Gagyi Andras primul traseu adevarat: Creasta Sansil-atat de frecventat si astazi.

Andrei Moldovan - "Bandi-bacsi"

S-au infiintat si la Cluj sectii de alpinism pe langa asociatiile sportive: Metalul, Progresul, Vointa, Stiinta, Locomotiva... A inceput o adevarata campanie de pitonare, care in deceniul urmator a marit vetiginos "zestrea" de trasee. Mentionez ca se foloseau corzi din canepa si ca nu existau hamuri/veste/centuri. Coarda se lega peste piept, metoda ce am mai prins-o si eu in 1968 si am folosit-o inca vreo 2-3 ani. Referindu-ma numai la traseele clasice, in evidentele mele am 29 de alpinisti autori de premiere in cap de coarda. Dau alte cateva nume: Kari Deszo, Eme Sabin Doctor, Kovacs Gyuri, Remus Stoicovici, Szalma Misi, Octavian Bratila-"Bulinel" , Silvius Iorga. S-au realizat cateva trasee scurte si in Cheile Tureni- folosite mai ales pentru antrenamente.
In Cheile Turzii s-au desfasurat periodic scoli de alpinism (iunie 1951-a 2-a scoala republicana de vara cu 56 de "elevi" si unele etape ale Campionatului National de Alpinism : Campionatul fetelor in 1959, a 2-a atapa de vara in 20-21 iulie 1962 si unele Cupe Interjudetene: Dinamo-1956, Cupa Judetului Cluj- anual, Memorialul Hans Gora -anual, Memorialul Szalma Misi- din 1975, Memorialul Andrei Moldovan -din 1992.
Ca dovada ca "stadionul" Cheile Turzii a format buni cataratori e faptul ca pe unii din cei mai talentati, la varsta stagiului militar, cluburile semiprofesiniste Armata si Dinamo si ofiterii de la vanatorii de Munte i-au luat "sub aripa lor": Szalma Misi, Boros Laci, Barla Andras, Engy Lajos, Tavi Bortos, Nelu Vidrut si altii.

In 1971 mai exista in Cluj o singura sectie de alpinism cu vreo 7-10 membri la Clubul Metalul, unde ma legitimasem in 1968 si eu. Ni s-a cerut sa ne cautam alta "gazda". In urma unui memoriu bine argumentat adresat conducerii Clubului "U"-Cluj, ne-am transferat la acesta. Membri fondatori: Valentin Craciun, Gyongyosi Miki , Dinu Mititeanu, Dinu Bucur, Dobray Peter, Moravek Laci, Szalma Misi. Paralel cu activitatea ca sportivi la U-Cluj -ultimii doi ( nu ca valoare !) erau si instructori la noua sectie "Turdeana" din Turda- unde s-au transferat dupa ce si-au recrutat si crescut alpinisti buni: Grig Bodea, Nagy Istvan, Ilie Opris, Harmath Csaba, Ezi Urcan, Sany Crisan. Dupa moartea lui Misi in avalansa de la Podragu (22 ian.1974), Grig a devenit sef al sectiei si al echipei salvamont.

Prima formatie Salvamont a infiintat-o Misi Szalma in 1971 la Turda. In 1980 ea s-a reorganizat de catre Gligor Bodea si Dinu Mititeanu, trecand in subordinea Cons.Judetean Cluj si fiintand cu 3 echipe: Cheile Turzii, Muntele Baisorii si Vladeasa, atunci toti fiind voluntari. Cei din primele doua echipe, fiind cu domiciliu in Cluj si Turda, dupa o planificare lunara actionau vara in Cheile Turzii (cate 2-3, numai la sfarsit de saptamana) si iarna la Muntele Baisorii ( pe toata durata sezonului). Din 1990 Salvamontul a fost coordonat de Silvius Iorga, unii salvamontisti (5-7) au devenit angajati ai C.J.Cluj. Din 2007 coordonator este Gebefugi Laszlo.

Sectia de alpinism U-Cluj a fiintat intre 1971 si 1985, an in care au fost desfiintate "din ratiuni financiare" sectiile studentesti din Cluj, Bucuresti, Iasi, Timisoara. A ramas doar cea din Brasov, condusa de Mircea Noaghiu.
Dintre cei peste 100 de alpinisti formati la U-Cluj, performante (la nivelul de Ro si de timp) sau "longevitate" in alpinism mentionez cateva nume: Doru Oros si Hargytai Szabolcs cu ascensiuni in Tian-Shan si Anzi, Mezei Maria, Geta Nistor-Poliac, Szekely Iulia -campioane nationale in 1976, Ghita Pop - care a realizat unul dintre primele trasee de catarare moderna din Cheile Turzii, Engy Lajos,Marius Poliac, Gelu Stoica, Roli Omer, Nelu Bucur, Pataki Tibi, Tavi Bortos, Sanyi Szalma, Gaspar Istvan, Tudor Moraru, Sorin Panait, Szakacs Mari, Mariela Parciu, Toth Karcsi, Elli Walkersdorfer, Tinu Terec, Gulacsi Zoli, Nelutu Ratiu, Alexandru Bradut Serban-"Cuxi", Mihai Popovici, fratii Bob, Mirel Domsa, Bebe Pozdarca, Nelu Coroiu....

Nu s-a pus accentul pe performanta, nu s-au "pompat" bani in cativa talentati, ci s-a mers pe ideea ca un numar cat mai mare de tineri sa guste din bucuriile catararii, sa se indragosteasca de munte, sa invete sa-l respecte si sa-l apere. Si la terminarea facultatii sa duca "flacara" si in alte colturi ale tarii sau sa intareasca echipe existente, ceea ce s-a si intamplat.
In orice caz, alpinistii de la U-Cluj si cei de la Turdeana, in cadrul Campionatului National ( ce cele rele, dar si cu bune ale sale !) si in afara lui, au urcat mai toate traseele dificile existente la acea data in Carpati: In Bucegi: Fisura Albastra, Traseul Sperantei, Fisura Rosie, Fisura Mult Dorita, Policandrul, Fluturele de Piatra, Eftimie Croitoru,Hermann Buhl.... In Cheile Bicazului: Armata, Santinela, Artei, Turnul de Fildes, Pintenilor... In Piatra Craiului: Lespezile Lirei, Floarea de Colti, 23 August, Diana, Izvorului, Alveolelor, Arcadei, Surplombele din Padina Inchisa... Au efectuat ascensiuni in Tatra, premiere in Cheile Aiudului, ascensiuni de trasee si parcurgeri muchii si de creste iarna: Rodnei, Piatra Craiului,Fagarasului...

Dupa desfiintarea Sectiei de Alpinism U-Cluj in 1985, o parte dintre alpinisti s-au regrupat pentru cativa ani la "Electrometal" – sectie condusa de Grig Bodea, care se mutase in Cluj si la Vointa - sectia de alpinism condusa de Miki Gyongyosi. La Vointa si-au facut ucenicia in catzarare doi dintre cei cu renume astazi: Torok Janos ( "Jo Indianul") singurul clujean care a urcat Eigernordwandul pana acum si Eros Zsolt- care dupa plecarea definitiva in Ungaria a ajuns- primul maghiar- pe Vf.Everest.
De mentionat ca in 1986 a aparut ghidul "Turism si alpinism in Cheile Turzii" elaborat de ...doi bucuresteni: Mihai Vasile (partea de catzarare) si Mircea Barbelian. Cinste lor, rusine noua, clujenilor !
Un moment important il consider reaparitia in Chei, "in forta", dupa si printre reprize in inchisorile comuniste, a lui Bulinel. Cel care ajutat mai ales de Silvius Iorga, Iancsi Kerekes si altii, a indraznit sa abordeze Peretele Urias si sa realizeze intre 1983 si 1991 primii "sesari": Madona Neagra, Calvaria, Ave Maria- dandu-le si nume ce-i puteau aduce alte necazuri in acea vreme ( mai are un traseu "Solidaritatea", mai planuia un "Jirzy Popieluszko"-numele preotului ucis de securitatea poloneza). Si adaug ca Bulinel a "atacat" Uriasul la o varsta la care altii se mai catara doar in amintiri vagi...
In 1990 Andrei Moldovan -"Bandi-bacsi" a infiintat Sectia Cluj a CAR, care fiinteaza si in prezent. Turdeana a devenit Pajura- condusa de Doru Iuga si Florin Vulturar. In Turda -cel mai apropiat oras de Cheile "lui" a aparut si A.T.A Turda indrumata de Nicolae Giurgiu- "Nixon". La inceputul anului 2005, Cozmin Ardelean, la sugestia lui Dan Vasilescu- vicepresedintele CAR- a gasit amatori si a infiintat Sectia Universitara Cluj a CAR - care a demarat si se dezvolta promitator, datorita entuziasmului caracteristic studentilor.
Tot in Chei s-au initiat in tainele catzararii si membri primei expeditii clujene in Himalaya ( in 2004): Arnold Kadar, Adi Munteanu si Sebastian Baies. Al 4-lea alpinist clujean in Himalaya a fost tot in 2004 (toamna), Jo Indianul, incercand alaturi de Ticu Lacatusu, in conditii neprielnice, o premiera pe Janak Peak. Arnold Kadar si Adi Munteanu au fost primii clujeni pe McKinley-Denali in 2006.


Cum era si normal, si in Cheile Turzii au aparut multe trasee moderne de escalada sportiva. Protagonisti: Ghita Pop in 1987 (traseul Labirint din zona Pripoane), cativa cataratori din Ungaria in acelasi an in zona de sus Turnului Ascutit, Dan Moldovan in 1988, mai ales in zona Poligon, "langa apa". In 2007, talentatul catarator Dan Anghel din Alba Iulia a publicat un ghid bilingv (romana-engleza) al traseelor de escalada din Muntii Apuseni. In ea, in Cheile Turzii figureaza 45 de trasee clasice si 184 trasee moderne de escalada, dintre care 152 sub 50 m si 32 de mai multe lungimi de coarda. In Cheile Turenilor sunt 115 trasee, iar in zona Catatea Lita 48. Pe lunga lista actuala a traseelor de escalada sportiva din Cheile Turzii, Turenilor, Aiudului, Pietrei Vulcanului, Coltii Trascaului, zona Cetatii Lita, Cheile Madei, Cibului, Glodului si din alte zone, gasim mai ales numele neobositului Adi Munteanu. (vizitati site-ul www.amunteanu.go.ro )dar si altele: Romica Crisan, Cosmin Podut, Horatiu Dicoi, Radu Solovastru , Ovidiu Pop, Nagy Adorjan,Radu Zemianschi,Florin Danieliuc, Florin Vulturar, Ovidiu Catanas, Josza Levente si altii. Marea majoritatea a cataratorilor practica acum stilul "free", la moda in lume. La Memorialele Misi Szalma, Andrei Moldovan, Hans Gora, la Cupa ATA, la RICO (Rimetea Climbing Open) si in alte zile de escalada ies in evidenta cei mai buni: Torok Janos (Joe Indianul), Marius Anghel (Sobo), Nicolae Budeanca (Gâga), Nagy Imre (Imi), Nagy Adorjan (Pety), Romeo Chira, Radu Oprea, Radu Solovastru (Solo), Calin Popa (Strambu),Florin Danieliuc, Dan Filip, Adi Valean, Ovidiu Catanas, Ovidiu Pop (Popica), Nemeth Robert (Roby), Paul Popescu, Raluca Zaganescu, Vasile Neagomir, Cristian Man, Cristi Muresan (Repty),Calin Petrus, Vlad Capusan, Ioana Sârbu, Lavinia Malangravean, Sabin Sasu, Alexandru Major (Titoc), Balogh Andras... si multi altii. De asemenea in Cheile Turzii vin deseori si cataratori din alte judete: Dan Anghel (Alba Iulia), Pantelimon Dorel Mihaes (Oradea), Costin Moraru (Sibiu), Sedevi Imre (Oradea), Adrian Ilies, Horatiu Dicoi, Paula Vana si altii.
Eu - ca veteran - ma bucur sa-i vad "la lucru", dar recunosc ca ma bucur sa vad ca nu se limiteaza doar la manse langa poteca, ci ca urca in stilul vremii si traseele clasice, lungi, ca exista sperante ca acestea sa nu fie lasate sa moara, ci sa fie reabilitate, echipate cu pitoane/spituri sigure, mai ales in regrupari si in pasajele periculoase, cum s-a facut deja cu Turnul Ascutit ( Adi Munteanu), Traseul Grotelor ( Cosmin Podut-"Fidi")si altele.

In prezent, in Cheile Turzii se catara multi tineri din judetul Cluj care nu fac parte dintr-un club. Si e imbucurator faptul ca se face si initierea unor copii in tainele catararii. Desigur cu responsabilitatea necesara.
Nu pot incheia, fara a aminti - de fapt stiti asta - ca in Chei exista acum asistenta Salvamont permanenta in sezonul estival, nu doar la sfarsit de saptamana ca pe vremuri.

Szalma Misi, Andrei Moldovan, Hans Gora, Gabor Feri, Kari Dezso, Eme Sabin Doctor, Vigh Tibi, Komuves Pally, Mihai Petrut, Stefan Hamza, Rica Enasel, Halmagyi Laci, Sany Schonberger, Nelu Fratila, Horea Pantea, Adrian Grigore, Petrica Stanciu, Mircea Hostiuc-"Ghighi", Mircea Nicoara, Kovacs Fritzi, Ferenczi Imre , Szanto Jeno, Philippe Folch, Cuxi Serban, Adi Chifa, Ovidiu Cuc, Dorel Gocan, Dobray Peter, Mihai Benea, Tavi Bratila-Bulinel si ceilalti fosti alpinisti din judetul Cluj care s-au catarat in Chei si sunt acum in lumea umbrelor, s-ar bucura sa vada ca flacara alpinismului/catararii pe meleaguri clujene nu s-a stins, dimpotriva.

Scurta prezentare

de Dinu Mititeanu
Sectia universitara Cluj a Clubului Alpin Roman a luat fiinta la sfarsitul lunii ianuarie 2005, membri fondatori fiind cativa alpinisti ai sectiei CAR Cluj infiintata in 1990 si alti alpinisti clujeni. Cel care s-a straduit ca ideea sa prinda viata a fost entuziastul Cozmin Ardelean- primul presedinte al sectiei. Ne-am inspirat dupa faptul ca si in Bucuresti exista o sectie universitara, indrumata de doamna Conf.dr. Liliana Becea- care in anii '70 a fost una dintre cele mai bune si talentate alpiniste din Romania.
Ne-a indemnat si gandul ca e firesc sa reluam o traditie clujeana: In 21 noiembrie 1921 un numar de 23 de intelectuali clujeni, intre care 16 profesori universitari au semnat Apelul pentru infiintarea Asociatiei turistice "Fratia Munteana". Printre semnatari: Emil Racovita (primul presedinte), Ion Agarbiceanu, Lucian Blaga, Valeriu Puscariu, Iuliu Hatieganu. Iuliu Moldovan, Titus Vasiliu, Leon Daniello. Prin dragostea lor pentru munte si natura si prin prestigiul lor, au atras multi studenti, tinere cadre didactice si alti intelectuali, dar nu numai, la drumetii, in special pe blandele meleaguri ale Muntilor Apuseni. In cartea "Pe crestele Carpatilor" a lui Niculae Baticu- (imi place sa spun ca a fost "Un Coposu al alpinismului romanesc) la pag.150 si 169 se gasesc mai multe amanunte.

In 1971, un grup de alpinisti clujeni au pus bazele Sectiei de Alpinism a Clubului "U"-Cluj, care din pacate a fost desfiintata in 1985.
Ne-am gandit ca orasul nostru, unul din cele mai mari ale tarii, un centru universitar cu multe si valoroase traditii, inclusiv sportive, in care clocoteste viatza studenteasca, merita sa aiba un club/sectie de alpinism pentru studenti. Chiar si Turda are doua cluburi . Amatorii de, de catzarare pe stanca si pe cascade de gheatza, de ture pe creste inzapezite, dar si cei care doresc doar drumetii montane, sa poata opta, sa aleaga unde se simt mai bine, unde le place atmosfera, de la cine sa se initieze in tainele acestui sport ( care e "mult mai mult decat un sport" !) si cu cine sa se insoteasca in dorinta fireasca de a invata sa abordeze muntele fara a-si periclita sanatatea si viata si mai apoi de "a-si ridica stacheta" .

Prima actiune a membrilor fondatori ai noii sectii a fost si ea emblematica. O tura de iarna in Retezat in 11-13 febr.2005, in memoria lui Alexandru Bradut Serban-"Cuxi". Au depus o coronita de flori a lor si una a doamnei Corina Serban, la crucea si la placutza unde in acea tragica zi de 11 febr. 1983 a fost gasit trupul lui Cuxi, tarat de o ucigasa avalansa. Si s-au "imbatat" apoi cu mirificul peisaj al Retezatului in straie albe.
Amintim ca "Singuratatea verticalelor", cartea autobiogafica a lui Cuxi, tiparita de parintii sai post-mortem, i-a determinat pe multi tineri care au citit-o "cu sufletul la gura" sa doreasca a descoperi tainele catzararii, de a simti acele bucurii ce ni le induce, bucurii ce nu se prea pot exprima in fraze.

Acestea sunt doar cateva cuvinte despre Sectia Universitara Cluj a CAR. Dar puteti afla mai multe aici : http://carclujuniv.org . Alte multe cuvinte le veti scrie Voi dragi studenti si dragi tineri. Voi care veniti tot mai multi langa noi. ( in 2013 suntem cca 200 !). Voi de care ne pare rau ca timpul nu ne permite sa ne ocupam atat cat meritati. Voi care poate nu veti ajunge la mari performante, dar care veti gasi in Munte mari bucurii. (gasiti un articol "Bucuria catzararii" in cap. 11 al site-lui http://www.dinumititeanu.ro). Dar, acum in ianuarie 2013 cand revad acest text, unii  dintre ati  ajuns pe mari munti ai Europei si ai Terrei si veti mai ajunge si altii.  Imagini din ture  montane am inceput sa proiectam  in luna noiembrie 2005 si le-am  continuat  de atunci si le vom continua.  Aceste suite de imagini din munti, relizate de  colegi ai nostri sau de  invitati, au loc saptamanal  in perioadele 1 oct- 15 dec. si 1 martie- 15 mai,  si mai ramanem la discutii dupa proiectii. Ziua, ora si locul  se anunta cu 3-4  zile inainte pe grupul nostru de discutii.
In afara perioadelor cu proiectii, ne intalnim  virtual pe  caruniversitarcluj@googlegroups.com, iar "face to face" ne intalnim pe grupuri in ture, la antrenamente de catarare in sala, la alergari, patinaj, etc, dar  nu toti 200 !!!,  ci doar cine vrea si poate-, cam la 2-3 saptamani (se anunta pe grup)  in diverse cafe-bar-uri sau gradini de vara.

Alpinismul - acest copac viguros- are multe ramuri si subramuri. Dupa tatonari, veti gasi pe cea care sa vi se potriveasca, care sa va ofere satisfactii mai mari. Si cand veti termina facultatea, cand viata va va purta/stabili in alte orase, veti gasi acolo pe alti "confrati intru pasiune" cum ar spune Noica sau veti initia voi pe altii in tainele alpinismului. Unii dintre voi veti deveni lideri ai unor noi sectii ale CAR, pentru bucuria altor tineri si pentru ca acest Club Alpin Roman sa se ridice la prestigiul ce i-l dorim si il merita.