miercuri, 10 mai 2006

Caucaz – Acoperisul Europei, aprilie-mai 2006

28 Aprilie 2006

In sfarsit am plecat ,dupa luni de pregatire ,ne aflam la granite cu Ucraina .Pana in present nu s-a legat nimeni de noi ,urmeaza controlul facut de ucrainieni .

Trenul arata mult mai bine decat ma asteptam ,exceptand muzica care era ruseasca .

PLECAM!!!

Suntem in Ucraina …Mai trebuie sa stam 35 de minute la granite , ca sa schimbe rotile la tren, foarte ciudat ,nu stiam ca asa se procedeaza cand treci din Romania spre tarile foste sub dominatia U.S.S.R-ul..Fiecare vagon este ridicat de la ambele extremitati cu ajutorul unor cricuri gigantice ,pana sunt aduse alte tipuri de roti.

Este in jurul orei 23 ,am trecut de Cernauti acum vreo trei ore , singurul punct de reper mai cunoscut.

Parca suntem intr-o jungle plina de oameni , unde nu ne putem intelege cu nimeni , chiar sunam la relatii cu clientii de pe telefonul mobil ca sa ne distram cum vorbesc observatorii cu noi , suna foarte ciudat , in acelasi ton , fara accente pe anumite litere.

Maine dimineata suntem in Kiev…

29 Aprilie 2006

Sumtem din nou in tren ,dupa o zi plina de peripeti.Am ajus in gara dis-de-dimineata ,dupa ce am gasit cu greu pe cineva care sa vorbeasca engleza , am aflat ca nu mai sunt bilete timp de 2 zile la trenurile care merg in directia noastra.Toata lumea isi dadea cu parerea ce vom face ;sa ramanem o noapte in Kiev ?, sa ii dam bani la nas , dar cum vom trece granita ?

Intr-un tarziu am aftat de ce nu mai sunt bilete ;din greseala am dat de niste bisnitari care facura rezervari la trenuri , iar pe urma vindeau biletele mai scump turistilor care nu-si facusera rezervare.Ne-am enervat la culme cand am aflat , dar pana la urma tot de la ei a trebuit sa cumparam bilete ,desi am platit cu 20$ mai mult decat trebuia de persoana.

Aroape inca o data biletul care costa 31$.Lui Flaviu i-a fost luat chiar si un interviu pe tema asta de catre un post ucrainean .

In gara toata lumea mergea mana-n-mana de la politie ,femeile de la casa si bisnitari , chiar aveau si un bar al lor unde faceau afaceri.

Din cauza ca nu am gasit bilete , am stat de la 9 dimineata pana la 11 seara in Kiev, timp in care am reusit sa vizitam o parte din oras .

30 Aprilie 2006

Dupa ce am ajuns la Rostov ,era cat pe ce sa scapam ultimul tren spre Nalchik.Am azut la dispozitie 40 de minute sa schimbam bani si sa cumparam bilete .Norocul nostru ca am fost ajutati de niste tineri care stiau engleza , ca daca nu, in Rostov ramaneam.

Am ramas putin socati de pretul biletului , ne-a costat aproape 60$ de persoana.Initial am crezut ca ne-a tras teapa tanti de la ghiseu , dar a fost bine pana la urma ,biletele la CUPE costa mult!!!

In sfarsit …am prins trenul ,iar acum ne indreptam spre Kotlakovkaia unde trebuie sa schimbam trenul , iar de acolo mai avem o ora pana la Nalkic.

1 Mai 2006

A fost o zi lunga si obositoare .

La ora 6:34 am ajuns in Kotlakovkaia acolo ne-am dat seama ca suntem la 30 km de Beslan , oras unde acum un an a fost bombardata o scoala de catre niste teroristi .Prin gara inca mai erau afise cu teroristi care nu au fost gasiti inca .

Am asteptat trenul o ora jumate , ca sa aflam pe urma ca trenul respective nu mai circula ,asa ca am luat autobuzul pana la Nalchik.Un autobus care de-abia se mai tinea, cred ca era mai vechi ca mine , plin cu tot felul de oameni cu trasaturi caudate (mongoloizi ,tatari ,rusi) iar la radio mergea ceva melodie romaneasca .

Ajunsi in Nalkic ,binenteles ca si aici au sarit bisnitari pe noi , vroiau sa ne duca pana in Elbrus Sat cu 50$ cand biletul era defapt 3-4 $.Am cumparat bilete la autobus, iar apoi am plecat sa luam border pass-ul de la postul de graniceri.Am tot negociat cu ei , au inceput sa ne doara mainile de la atata explicat , noroc cu Luci care mai stia putina rusa , facuse la scoala in clasele primare.

…In sfarsit,am reusit sa depunem cererile pentru border pass, scrise in rusa!!! ,si ne-au zis ca o sa fie gata in 2-3 zile ,am mai negociat cu ei ,si pana la urma au zis sa venim in urmatoarea zi la ora 10.Problema a fost ca am nimerit chiar de 1 mai si toata lumea sarbatorea ziua muncii.

Ne-am intors in autogara ,iar apoi am plecat spre Elbrus Sat cu un nene cu masina ,deoarece autobuzul cu care trebuia sa mergem s-a stricat pe drum , asa ca am platit cu 50 de ruble mai mult.

Cum ne apropiam mai mult , se vedeau m-ti din ce in ce mai inalti si incarcati cu zapada.Eram foarte entuziazmati.Valea Baksan-ului se aseamana foarte mult cu Valea Cernei de la noi dar cu totul la alta scara.Soferu micrubuzului ne aratase o avalansa din timpul iernii , care ajunsese pana in strada.Copacii care i-a doborat ,i-a facut pe toti aschiute , a devastate ceva fabrica si auzisem ca au murit 3 oameni in acea avalansa.

Ajunsi in Elbrus Sat , vremea era destul de proasta ,asta nu e bine L ,iar afara era un frig…pana am reusit sa ne cazam ,am inghetat cu totul.

Alin cu Luci fusesera sa o caute pe tanti Nadia , la care trebuia sa stam , auzisem de ea de la Cristi Teicu din TM , nu o gasisem , dar am reusit la o alta tanti , ceva profesoara de lb. germana in Elbrus.Asta a fost bine ca ne-am putut intelege , ne-am exersat si germana J.Ne-am inteles cu dansa la 30$ pt. toti , sa ne lase sa dormim o noapte si sa ne lasam la ea bagajele de care nu aveam nevoie timp de 6 zile.

A fost draguta tanti, ne-a adus si o gustare ,ne-am bucurat foarte tare ,deoarece nu mancasem de dumineca , si a zis ca si gateste pt. noi la o suma destul de modica.

Alin si Flaviu au fost sa faca dus in Baksan ,unde se scurge apa din ghetar.Apa avea in jur de 3-4 grade ,iar afara erau sub 0 grade , la un momentdat a inceput sa ninga.

2 Mai 2006

A nins toata noaptea , cand ne-am trezit dimineata ne-am speriat, am crezut ca n-o sa mai apucam sa urcam pe Elbrus.Dar vremea e foarte schimbatoare aici, odata e frig ,o data iese soarele.Ma intreb cum e sus la 5000 de m altitudine , oare suntem numai noi in nori si sus e soare? sau e vreme proasta si acolo? , eu nu cred ca statul de nori nu e asa de lat , nori sunt foarte jos intre 2000-2500 m , nu cred ca ajung pana la 5000m.

Acum a ajuns si Dinu cu Flaviu si Luci .Dinu a plecat cu o zi dupa noi din tara si s-a intalnit cu ceilalti doi care mersesera dupa border pass in Nalchik.

Dinu isi mai face ultimele bagaje si o luam din loc.Am avut noroc cu nenea care ne-a adus pana in Elbrus Sat , ne-am intalnit cu el tocmai cand am ajuns in statie si ne-a dus pana in Azau de unde am luat telecabina pana la 3500m , din pacate teleskiul nu mai functiona , am ajuns prea tarziu.Asa ca am venit pe jos pana la Barells (3900) unde era tabara .Ne-a luat destul de mult sa montam corturile , a trebuit sa sapam o jumatate de metru in zapada .

Urcatul a fost destul de O.K. ,avand in vedere ca nu mai fusesem la inaltimea asta pana acum; dar spre seara au aparut si simptomele raului de altitudine , in special dureri de cap.

Chiar cand am coborat din ultima telecabina se ridica ceata de pe Elbrus,am reusit sa-l vedem pentru cateva secunde , pare sa fie la o aruncatura de bat , asa se vede de aici, nu ma asteptam sa fie asa aproape , dar banuiesc ca e numai iluzie optica.

Maine vrem sa facem o tura de aclimatizare ,iar poimaine noapte sa urcam spre varf daca ne permite vremea.

Am intrebat de vreme si ni s-a zis , ca s-ar putea sa se schimbe in urmatoarele 2 zile.

3 Mai 2006

Am dormit bine azi noapte , nu a fost frig in cort desi afara a viscolit.Am avut dureri de cap cand ma intorceam de pe o parte pe alta , iar de dimineata am aflat ca nu am fost singura in situatia asta , cam toti au simtit acelasi lucru.

Vremea nu s-a imbunatatit deloc ,iar majoritatea aplinistilor pleaca spre telecabina , ni s-a zis ca de o saptamana vremea o tine tot asa.

L-am intrebat pe nenea de la Barells daca a mai urcat cineva si ne-a zis ca saptamana trecuta a urcat un grup care a ajuns pana in varf , dar la intoarcere au prins vreme proasta , iar la o persoana i-au degerat 2 degete .Cica au inceput sa-i degere intr-o expeditie anterioara pe Mc Kinley ,iar aici i-au inghetat de tot.

Inspre dupa-masa vremea a inceput sa se indrepte , asa ca am plecat intr-o tura de aclimatizare.Am facut aproape o ora jumate pana la Priut 11 sau Diesel Hutt, de aici Dinu si Alin sau intors deoarece nu se simteau prea bine , iar noi ceilalti am continuat sa mai urcam , am ajuns aprope de Pastukov Rocks ,pana la baza ghetarului (4400m).La coborare a inceput sa ma doara putin capul , dar mi-am revenit dupa ce am ajuns la cort. Dupa vreo jumatate de ora , a inceput sa se ridice ceata de pe varfuri,Am reusit sa vedem drumul pe unde urcasem azi , se vedeau chiar si Ushba , Donguz Orun in departare si o parte din muntii Georgiei.

In noaptea asta vremea pare sa fie destul de buna , cerul e aproape senin si se pot vedea muntii din jur, sper ca maine sa fie tot asa sa putem urca si noi.

Auzisem ca ieri noapte pornisere un ghid cu inca o persoana spre varf, dar nu am mai auzit nimic de ei.

4 Mai 2006

De dimineata iar a inceput sa fulguie ,ne-am speriat ,crezand ca si azi va fi o zi proasta , dar spre dupa-masa vremea s-a schimbat radical ,am putut vedea tot Caucazul ,SUPERB!!! J

Baietii au vorbit la Barells sa inchiriem un ratrac pana la Pastukov Rocks , e destul de scump 20 euro/pers ,dar economisim energie si 4 ore de urcat , asa poate mai castigam inca o zi pentru Ushba.

5 Mai

Nu am putut dormi toata noaptea , ma gandeam cum va fi vremea si daca voi ajunge pe varf.Am dormit aproape 2 ore , ne-am trezit la ora 3 , deoarece la 4 a trebuit sa fim la Barells sa luam ratracul.

In jur de ora 4.45 am ajuns la Pastukov Rocks , iar la 5 am terminat cu pregatirile si am luat-o in sus pe ghetar. In ratrac cu noi au mai urcat niste rusi , dintrecare unul mai experimentat a luat-o in fata , am incercat sa tin pasul cu el , pe o anumita distanta , dupa care am inceput sa fac poze si sa ma bucur de peisaj, deoarece se ridicase ceata de pe varfuri.Nu mai vazusem niciodata asa ceva , se vedea curba Pamantului ,ma uitam la panta pe care urcasem destul de abrupta si lunga ,era foarte ciudata senzatia , simteam putin sentimentul de frica si in acelas timp ma simteam “cea mai inalta persoana de pe Pamant” ,se vedea tot pe o raza de 200 Km .Deasupra “Rocilor lui Pastukov “era un ghetar cam de un kilometru lungime ,parea ca nu se mai termina .Traseul era marcat cu bete de alun din 50 in 50 de m.Era foarte important sa nu te indepartezi de la ele , deoarece crevasele erau la 20 m in dreapta traseului si pe timp de ceata e foarte usor sa cazi in ele.

In sfarsit se termina ghetarul ,incepe traversarea , era foarte frig ,batea vantul tare .Am ajuns deja la peste 5000m , toti se simteau destul de rau ,aveau probleme cu respiratia sau aveau dureri de cap.Mie mi s-a facut putin rau , cred din cauza lipsei de glucoza , nu din cauza altitudini ,deoarece nu mancasem nimic dulce pana atunci , bausem doar o gura de ceai si trecusera 4 ore.Dar dupa ce am luat 2 muscaturi dintr-un baton de cereale mi-am revenit.

Era foarte frig, mergem din ce in ce mai repede , tocmai din acest motiv , la un moment dat nu mai imi simteam mana ,ca tot o scoteam din manusa sa fac poze.

Eram la o ora sub varf , au inceput sa-mi dea lacrimile , stiam ca nimic nu ma mai poate opri ,nu e nu stiu ce ,dar pt mine era primul varf mai mare de 2500 m ,si sincer sa fiu nu am avut atata incredere in mine , dar cred eu , m-am descurcat destul de bine.Nu stiam la ce sa ma astept , nu am mai fost niciodata asa sus ,dar spre surprinderea mea , nu am avut nici un fel de dureri din cauza altitudini.Grabeam din ce in ce mai tare pasul , sau poate aveam eu impresia din cauza oboselii , oricum o data la 10 pasi ma opream sa respir.

M-am intalnit cu un rus care cobora de pe vf , l-am intrebat cat mai am , si mi-a zis o jumatate de ora. El facuse parte din echipa care please mai repede cu o ora pe vf. Inaintea noastra.

Dupa cateva minute m-am intalnit cu ghidul rus , care a urcat deodata cu noi ,si mi-a zis ca nu mai am mult si ca varful ma asteapta..

Cagula mi se facuse tabla pe fata , dar tot era mai bine sa o pastrez , sa nu fie contactul direct cu vantul , care era foarte puternic ,la un moment dat a trebuit sa opun rezistenta foarte mare ca sa nu ma ia.

Mai aveam 50 m pana pe vf. , am grabit pasul pe portiunea asta , ajunsa sus am aruncat o privire imprejur si nu-mi venea sa cred ce vad ochilor.

La cateva minute ajunge si Flaviu , pe care il incurajam de sus :Hai ca poti!!!.Apoi au ajuns Luci si Marius ,am facut cateva poze , apoi am plecat in cea mai mare graba.

Pe varf erau in jur de -40 de grade , nu mai imi simteam mainile , am inceput sa dau cu ele de pamant , poate imi revin, motiv pt. care nu i-am mai asteptat pe Alin si Dinu si nu am mai facut poze cu sponsori pe vf. , deoarece banerele erau la ei .La o jumatate de ora dupa ce cobor ma intalnesc cu Alin si i-am zis ca nu mai are mult , si imi pare rau ca nu am fost pe vf impreuna , dar era prea frig sa-l astept , mi-era frica de degeraturi deoarece varfurile degetelor imi erau albastre.Pe varf imi luasem pufoaica pe mine , dar nu am putut sa mi-o inchei din cauza frigului , aratam foarte ciudat cu ea fluturand , se uitau oameni din urma mea foarte ciudat la mine , dar in acele momente nu mai conta.

Am coborat cu Luci , Marius si Flaviu , baieti nu se simteau prea bine , Luci zicea ca mai are un pic si lesina.

La 10 minute dupa ce am coborat , l-am intrebat pe Luci cat e ceasul , era 10 , asta inseamna ca facusem 4:50 ore pana pe varf de la Pastukov Rocks , traseu care se face in cel putin 6 ore.Nu i-am mai asteptat pe baieti am luat-o in fata , vroiam sa ajung la cort cat mai repede. La un momentdat la 5 m de traseu , unde era furnicar de oameni , era un nene cu pantaloni pana la glezne isi facea treburile linistit , in vazul tuturor ,ce-i drept nu aveai unde sa te retragi pentru asa ceva.In acel moment am reusit si eu sa schitez un zambet pe fata mea la cat de obosita eram.

Mai tarziu ii povestisem lu’ Flaviu de acest om , si a zis ca si el s-a inspirit de la el si s-a dus si el putin mai sus langa o stanca ,dar tot in vazul tuturor si si-a rezolvat problemele ,practic daca te trece alta solutie nu era. El a avut ghinion , la revenirea in traseu si-a torsionat un ligament ,nu-si mai putea misca piciorul , motiv pt. care a plecat acasa cu Luci si Marius , care se grabeau sa ajunga la serviciu.

Pe traseu m-am intalnit cu o gramada de oameni , care ma intrebau daca am urcat , si toti ma felicitau , cred ca eram printre primele persone care coborau de pe varf.Am ajuns pe ghetarul de desupra Rocilor lui Pastukov , in jur de ora 12 ,iar din cauza soarelui se facuse patinoar , dar cu o inclinare de 30 de grade , iar la baza lui se aflau stanci.Daca cadeai pe el ,dus erai .Pe primele lungimi erau montate semicorzi ,cand s-au terminat am luat ultima bucla in mana care era prinsa de un cui de gheata si l-am asteptat pe Luci care era in urma mea , in speranta ca are coarda la el.

Intre timp am adormit pe ghetar cu bucla in mana.Apare si Luci dar coarda nu e la el , era la Mariu, ghinion,L, cum sa coboram?

Ne-am intors cu fata la ghetar si frumos mergeam alternativ cu pioletul si cu coltarii , dupa 20m ne-am dat seama ca e prea obositor si dureaza prea mult ,mai aveam de coborat 300m , mult. La un moment dat trec pe langa noi ceva rusi ,care mergeau in pas de soldat, parca erau din trupele speciale ,dar pana la urma mi-am dat seama ca aia e cea mai buna solutie , si am inceput sa-i urmez si eu .

Mi-a fost putin frica la inceput ,gandindu-ma ca de pic , nimic nu ma poate salva ,dar am vazut ca tine pana la urma si pot sa inaintez mult mai repede .

Nu stiam de aceasta metoda, dar apoi ne povestise si un ghid ca asa se coboara de fapt.

Era un soare afara , lumea schia la bustul gol ,iar eu aveam bluze de powerdry , polar ,geaca de gore si pufoaica.Paream destul de funny ,parca eram un Iety printer ei , dar

nu-mi pasa , am indurat prea mult frig sus.

Ajungand la cort, l-am intalnit pe Dinu , care s-a intors inapoi de la traversare ,deoarece nu se simtea prea bine.Mi-a parut rau pentru el , era putin demoralizat.

Dupa ce am dat toate hainele de pe mine , m-am intins la plaja pe un izopren , eram rupta de oboseala.La 40 de minute dupa mine vine si Luci si el la fel , apoi au aparut Flaviu si Marius care facusera stopul la ratrac.Imi faceam griji pt. Alin ,el a ramas singur .

Dupa cat de bine il cunosc imi era frica sa nu cada pe ghetarul de dinaintea Pietrelor.Avea o statie la el dar era inchisa ,baietii au tot incercat sa i-a legatura cu el dar nu au reusit.

Intr-un tarziu apare , tot plin de sange ,binenteles ca nu m-am inselat , cazuse pe ghetar ,a alunecat vre-o 50 m si se oprise pe o fatza mai putin inclinata.A avut noroc ,putea fi si mai grav ,a scapat cu ceva rani superficiale la mana si cot.

Apoi am gasit explicatia, de ce nu mergea statia , in cadere tot ce-a avut in buzunar se sparsese , telefon , camera de filmat , statie, dar bine ca a scapat el numai cu atat.

Imi povestise ca inaintea lui mai cazuse cineva , dar nu s-a mai ridicat de pe ghetar decat cu interventie.

Ajunsi toti la cort , am mai stat putin la soare sa ne zicem ofurile iar la ora 19 , dormeam toti dusi pana a doua zi cand trebuia sa coboram.

6 Mai 2006

Ne-am trezit in jurul orei 8 , am mancat ceva si am inceput sa impachetam.Flaviu nu se simtea prea bine , I s-a umflat piciorul , asa ca el a luat telescaunul de la Barells pana la Statia Mir , iar noi am coborat pe jos ca sa nu mai dam banii aiurea.

Dupa ce am negociat cu nenea de la cabina care duhnea a alcool , am coborat , binenteles nu inainte a ne luat ramas bun de la varf , nu se stie cand o sa ne mai intoarcem.

Ajunsi jos , dupa ce ne-am lasat bagajele la tanti , am plecat la bere ,ca sa sarbatorim si sa ne hidratam J.In acel local se servea si mancare , am incercat sa descifram ce scria in meniu ,dar nu am reusit , am chemat-o pe tanti care facea mancarea sa ne explice , dar nici ea nu a reusit , asa ca am intrat in bucatarie cu ea si ne-a aratat ce are de mancare.

Am mancat ceva mancare traditionala , ceva supa de miel , deoarece cam majoritatea oamenilor de aici sunt islamici , clatite cu branza si cartofi si carne tocata invelita in aluat si fiarta la abur.A fost buna ,dupa o saptamana in care am mancat supe si paste la plic , dar destul de scump , cam 300 ruble de persoana iar condibile nu erau asa de bune ,parca eram in sat la bunica la bar.

Luci si Marius urmau sa plece in aceasta zi acasa , asa ca a trebuit sa ne grabim putin cu mancatul , sa aiba timp sa-si faca si ei bagajele .In drum spre casa femeii , Flaviu se hotareste sa plece si el acasa , si-a dat seama ca nu prea mai poate nimic cu piciorul, ii trebuie repaus la pat.

Dupa ce au plecat baietii, am inceput sa ne facem si noi bagajul pt. urmatoarea zi.Aveam de gand sa mergem pe valea Adil-Su ,apoi pe ghetarul Sheldinsky si daca e posibil sa urcam culoarul de gheata care urca pe platoul Ushbei iar apoi pe Ushba sau Shurovsky.

Dupa ce am terminat cu bagajele care erau mult mai mari acum , decat pe Elbrus ,aveam in plus si echipamentul tehnic care e foarte greu , l-am sunat pe Vladimir , un salvamontist de la Camp Shelda ,cu care vorbise Mihai Pupeza pt. noi si a zis sa trecem pe la Camp a doua zi la 8 , deoarece mai tarziu este de serviciu in zona Elbrusului.

7 Mai 2006

Ne-am trezit la 7 iar la 8 ne-a dus barbatul doamnei ,deoarece era taximetrist pana la Camp Shelda.Aici ne-am intalnit cu Vladimir , se vedea pe el ca are foarte multa experienta , se spune ca rusii sunt unii dintre cei mai buni alpinisti din lume, oricum cred ca trebuie sa fi foarte experimentat sa fi salvamontist in zona asta .

Vladimir ne-a spus ca e foarte multa zapada si ca nu merita mers ,dar nu a incercat sa ne opreasca , cum s-ar intampla la noi in tara intr-o astfel de situatie , asa ca ne-am convins noi singuri.Ne-a mai zis ca soldatii patruleaza zona din jurul campului de la 10 la 17 si sa facem cumva ca in intervalul respective sa nu fim prin zona , deoarece Dinu nu-si facuse border pass-ul si nici OVIR-ul si la cat sunt de stricti am putea avea probleme mari.

Asa ca repede , repede am luat-o la pas , ca in urmatoarele doua ore sa parcurgem cat mai mult din drum sa nu dam de soldati.

Tot mergand , spre sfarsitul padurii , se zareste o masa si niste bancute de lemn , m-am bucurat crezand ca e un popas , apropindu-ne mi-am dat seama ca e un lagar militaresc facut din pietre iar gardul era din sarma ghimpata ,pentru un moment mi-a stat inima-n loc , fugim de iei si ajungem chiar in curtea lor ,dar din fericire , era pustiu lagarul , probabil e patrulat doar pe timpul verii.

In sfarsit ,iesim din padure si dam de un grohotis imens care ducea pana la marginea ghetarului.Era foarte greu de inaintat ,intre pietre era zapada foarte mare si nu era uniform distribuita , mergeai ,mergeai si din cand in cand mai intrai in zapada pana la brau , asta in cel mai bun caz , se mai intampla sa calci in zapada sis a-ti ramana piciorul prins intre doua pietre.

Pana aici am vazut o gramada de avalanse imense , care au antrenat foarte multa zapada in calea lor si distrugand fasi intregi de padure.Drumul era foarte anevoios ,se vedea ghetarul in fata , mergeam deja de cateva ore si parca nu mai ajungeam.

La un moment dat am vazut urme de urs , forte mari , am continuat sa mergem pe ele in speranta ca nu ne vom intalni cu el , cred ca era foarte mare. Eram pe la 2750m , nu stiam ca ursii urca pana aici , si urmele tot urcau pana la 3000m.

Ajunsi pe ghetar , a trebuit sa batem urme din nou , inaintam foarte greu , totul parea foarte aproape , dar de fapt ,totul era la o altfel de scrara si nu puteam aprecia distanta , mergeam deja de cateva ore si parca ne aflam exact in acelasi punct de unde plecasem.

Pana acum nu mai vazusem nici o avalansa curgand , dar acum am vazut prea multe , la mai putin de o jumatate de ora se auzea un zgomot puternic si daca intorceai capul puteai sa vezi imensitate de zapada care se spulbera pana in vale.

Din partea dreapta a vaii curgeau avalanse iar din partea stanga caderi de pietre ,era foarte ciudat , chiar daca stiai ca esti cat de cat in siguranta , subconstientul tot producea o stare de panica si nervozitate.

Nu se compara deloc cu Elbrusul ,chiar daca pare mai spectaculos pentru uni , nu e chiar asa , macar acolo stiai ca esti in siguranta , eu consider chestia asta turism , un traseu amenajat , putin mai greu , pe care turistii pot sa-l urce , pe cand aici chiar daca suntem doar in vale incojurati de pereti inalti de peste 1000 de m diferenta de nivel , daca faci un pas gresit nimic nu este iertat , nu vine nimeni sa te salveze ,unde pe langa pregatire fizica ai nevoie de multa experienta.

Incet , incet, incep sa se vada Caucaz ,Shelda ,culuarul care urca catre platoul Ushbei ,Surovski.

Cum ne apropiam spre Shelda ,s-a pornit o avalansa chiar de sus , noroc ca eram la distanta destul de mare incat sa o putem evita , a fost cea mai mare care o vazusem pana acum.

Toti eram epuizati de la spartul zapezi si demoralizati de la distantele kilometrice care pareau la o aruncatura de bat , asa am cazut la comun deacord sa punem cortul pe o morena a ghetarului , care era cat de cat ferita de avalanse si caderi de pietre.

Initial drumul nostrum trebuia sa se incheie la Bivuacul German , foarte aproape de culoarul care urca pe platou.

Dar bine ca ne-am instalat aici , pt. ca la nici 10 minute dupa ce am inceput sa montam cortul a inceput o ploaie zdravana.

Ne-am instalat tabara , apoi am pregatit primusul sa topim apa ,eram toti dezhidratati de la efort.Cred ca am topit pe putin 6 litri de apa pt. ceai .

Desi era destul de devreme pt. campat ,nu am putut continua din cauza vremii.A inceput sa se lase ceata , care era instalata pe varfuri , nu mai puteam continua asa , se auzeau zgomote facute de avalanse din toate partile ,dar nu puteai sa vezi nimic , nu stiai la ce distanta sunt de tine.

8 Mai 2006

Am adormit greu aseara ,e o vale sinistra , inconjurata de pereti inalti care din pacate nu se vad numai la baza , si se auzeau zgomote puternice din toate partile ,iar noi suntem aici singuri .Dar a trecut cumva , de dimineata a inceput iar sa ploua , oricum visul nostru de a ajunge pe Ushba, in conditiile astea ,s-a spulberat demult.

Am zis macar ,cand se va face vreme mai buna sa mergem pana la culuarul de gheata ce urca pe platou ca facem cateva lungimi de coarda ca sa ne testam echipamentul si sa mai castigam putina experienta.

Asa ca in jurul orei 12 cand s-a oprit ploaia , am plecat.Ne-am legat in coarda chiar de langa cort , nu se stie ce surprize ne rezerva stratul de zapada asezat peste ghetar, dupa cum am vazut in poze vara e plin de crevase.

De la cort parea foarte aproape culoarul ,dar am mers 3 ore pana la Bivuacul German , iar de acolo mai aveam cam o ora.Drumul era destul de suspect in continuare pana la culuar , se zareau unele crevase astupate pe jumatate cu zapada , daca nu cunosteai foarte bine drumul , nu merita sa risti , si in plus, cum se vedea culoarul de aici , era singurul loc unde inca nu cazusera avalanse , era foarte incarcat cu zapada care statea sa pice.E prea mare riscul , singurul mod de a ajunge pe platou in perioada asta e sa faci peretele Nordic al vf. Surovski (5B) ,apoi sa vezi ce surprise te mai asteapta pt. Ushba ,dar nu aveam noi experienta necesara si nici echipamentul adecvat.

Asa ca in apropierea Bivuacului am gasit un perete de vreo 5 m pe verticala , care facea parte din ghetar ,unde gheata era ca si ,cristalui ,ti-era mila sa dai cu pioletul sau sa bagi un cui de gheata in ea , am ramas aici “sa ne jucam” si am facut niste poze cu echipamentul pt. sponsori.De aici cortul era asa de mic ca nu se vedea ,iar culoarul nu si-a modificat deloc dimensiunea , foarte ciudat cu diferenta asta de scara , nu poti aprecia deloc distantele.A inceput din nou sa ploua asa ca am plecat spre cort.

Vremea e din ce in ce mai rea , incepe sa bata vantul , baietii au iesit din cort , sa-l mai incastreze in zapada pt. orice eventualitate.Vantul e asa de puternic incat nu prea te poti tine pe picioare si mai si viscoleste , imi fac griji de cort , deoarece stam intr-un loc foarte expus la vant ,exact in mijlocul vaii.

Nu prea am reusit sa dorm , se auzea cum flutura foaia exterioara , iar betele se mai indoiau din cand in cand , ne-am trezit de multe ori din cauza zgomotului facut de vant , Alin si Dinu au si iesit de doua ori afara sa vada daca e totul in regula si foaia nu e pe cale sa zboare sau sa fie rupta.

In toiul nopti il trezesc pe Alin speriata , se auzea un zgomot ciudat si avand in vedere ca am vazut urme de urs prin zona , nu ma mai mira nimic.Imi imaginam deja un urs mare care tocmai a iesit din barlog , flamand de cateva luni , dand tarcoale cortului ,am stat noi ce am stat si ne-am dat seama ca era sforaitul lui Dinu , am tras o sperietura pe cinste.

9 Mai 2006

Ne-am trezit din cauza unei bubuituri puternice , care lua amploare din ce in ce mai mult , ne-am speriat , am mai auzit zgomote de avalansa dar nici unul nu a fost asa de puternic sau asa aproape , nu stiu exact.Asa ca am iesit repede din cort , crezand ca vine avalansa pe noi.Afara era ceata nu se vedea nimic , se auzea numai un zgomot foarte puternic ,chiar asurzitor de-a dreptul.Nu puteam face nimic decat sa asteptam , dupa vreo 5 min la 50 m de cort se vede o pulbere imensa de zapada , mai cazuse inca o avalansa de pe Shelda , de aceasta data a pornit de sus si a venit in trepte pana jos din cauza greutatii stratului care tot acumula din ce in ce mai multa zapada , de-asta zgomotul se auzea cu intreruperi si era din ce in ce mai puternic.A trecut J, n-am patit nimic , adevarul e ca eram in cel mai ferit loc care exista.

Vremea continua sa fie din ce in ce mai rea , ne-am hotarat sa plecam jos , nu se mai putea face nimic aici.Deabia am reusit sa stangem cortul , unul tinea de el ,desi era ancorat , iar doi inpachetau foaia exterioara ,care si asa a fost in pericolul de a fi luata de vant.In timp ce stangeam cortul , se zareau doi oameni in departare , initial am crezut ca sunt salvamontisti care si-au facut griji din cauza vremii si au venit dupa noi sa vada daca suntem bine , dar salvamontisti nu umbla cate doi in echipele de salvare , erau defapt doi rusi care vroiau sa faca peretele Nordic al vf-ului Surovski .Daca chiar ii tine , inseamna ca sunt tari , avand in vedere ca afara era un vant , ca deabia te mai tineai pe picioare , dar sa stai in perete, traseu de 2 zile , si unde eram noi , zona era ferita de vant , nici nu vreau sa-mi imaginez ce-i sus.

La intoarcere nu am facut asa mult , oricum plouase si zapada s-a mai tasat.A trebuit sa mai pierdem vremea pe traseu , deoarece trebuia sa ajungem in zona patrulata de soldati dupa ora 17 , ora la care isi incheiau activitatea.

Asa ca ne-am oprit la baza ghetarului , de unde izvorea raul Shelda ,foarte spectaculos , arata ca un fel de gura de pestera , numai ca era din gheata ,si am mai escaladat si aici pereti ghetarului.Loc ideal pentru catarat , cam totul era surplombat si era un tavan imens de gheata , nu sunt multe locuri in lume unde sa poti gasi in stare naturala tavane de gheata , superb , eu as fi stat mai mult , dar trebuia sa ajungem pe zi la Camp Shelda.

De aici am mai facut cam 2 ore pana jos , unde ne-a intampinat Evgheni , un salvamontist care a fost informat de catre Vladimir ca trebuie sa sosim sin ne-a dus cu masina pana in Elbrus Sat , dragut din partea lui.

10 Mai 2006

De dimineata Dinu si-a facut OVIR-ul , fara de care nu putea sa paraseasca tara , iar apoi am aflat ca la 14:30 ne pleaca trenul din Min Vody , si nu mai avem altul timp de 2 zile, asa ca a trebuit sa luam taxiul pana acolo , 27 $ , o gramada de bani aruncati , trebuia sa alegem intre bani sau timpul pierdut L.

In rest totul a decurs bine, fara spagi si bisnitari in Kiev , atata doar ca a trebui sa asteptam 22 de ore trenul care venea spre Romania , timp in care am vizitat orasul.

Am ajuns chiar la Nipru , frumos oras (Kievul), destul de mare dar nu foarte aglomerat comparativ cu Bucurestiul.

Am facut mai mult de 3 zile pe tren , dar au trecut repede , e destul de relaxant sa calatoresti la CUPE.

Cam asta a fost tot , dar sigur am sa ma intorc in viitor pt. Ushba , e o provocare pt. mine, si-mi plac provocarile.E ca un traseu care nu reusesti sa-l faci din cauza conditiilor meteo sau ca te preseaza timpului , dar care esti convins ca poti sa-l faci , si la care te gandesti non-stop pana data viitoare …