marți, 30 decembrie 2008

Pe schiuri intre Vladeasa si pasul Vartop

Dupa cum am anuntat acum cateva zile pe lista de discutii, vineri am plecat catre cabana Vladeasa, cu intentia de a parcurge pe schiuri traseul care duce pana pe valea Ariesului, in zona partiei de la Vartop. Ne-am adunat trei colegi de club - Ioana, Laci si Dragos, iar la cabana la Vladeasa urma sa ne intalnim si cu alti doi prieteni din Oradea de-ai lui Laci.

Vineri pe la 10 seara ajungem la cabana, dar Akos nu se simte prea bine, asa ca vom ramanea o echipa de trei, "pur" car-ista. Sambata ne trezim devreme, si la 6 si 15 plecam catre varful Vladeasa, rasaritul prinzandu-l in apropierea statiei meteo.



Vremea e superba, e soare, nu bate vantul prea tare, iar zapada este ca in povesti.



In prima zi ne-am intrat mai greu in ritm, asa ca pe la ora 4 decidem sa punem corturile in zona Pietrei Talharilor, avand sub noi o superba panorama a vaii Somesului Cald



Duminica continuam traseul pe creasta, pana in seaua Cumpanatelu', de unde coboram inspre platoul Padis, prin superba poiana a Varasoaiei. Pana aici nu am inatlnit nici un semn al civilizatiei, ne simtim ca niste exploratori.


Facem pauze lungi, ca sa savuram ceea ce ne inconjoara, si ajungem pe la ora 3 in zona "La Glavoi". Desi ar mai fi doua ore de lumina, decidem sa ne montam cortul pentru noaptea ce urmeaza in podul uneia din casutele din zona.


Luni impachetam totul pentru ultima data in aceasta tura, si pe un frig foarte cuprinzator pornim pe drumul catre partia de la Vartop. Desi ne miscam repede, si urcam si unele pante destul de abrupte, reusim cu greu sa ne incalzim. Cu toate acestea, inconjurati de acelasi peisaj de basm, ne felicitam pentru faptul ca nu am facut portiunea asta in seara precedenta, la lumina frontalelor.


Urmeaza un ultim urcus chinuitor, mai ales din cauza ruccsacilor, si pe la ora 1 ajungem la destinatia finala.



Una peste alta, o tura superba, imaginile nereusind sa dezvaluie decat varful aisbergului din ceea ce ne-au oferit acesti munti magnifici. O tura pe care vrem sa o repetam mai inspre primavara, cand se va mai mari putin si ziua. Va asteptam atunci, pe cat mai multi dintre voi!

Ioana, Laci si Dragos.

joi, 25 decembrie 2008

RT: White-out, viscol, soare, Craciun

In preajma Craciunului am parcurs pe schiuri 62 km in 4 zile cu 3
nopti in cort, pe culmea ce separa izvoare ale Somesului de unele ale
Ariesului.Si de data asta am fost doar noi doi. "Startul" a fost in
statiunea Muntele Baisorii , aflata la 50 km. de Cluj , "sosirea" in
catunul cu Ghetarul "de la Scarisoara". Planul initial era in muntii
Suhard si Bargau, cu plecare din Vatra Dornei si seara de Ajun de
Craciun la o mica manastire stiuta de noi de la alte treceri de vara sau
iarna pe acolo. .Dar acolo nu era acum zapada pentru schiuri. Ajunsi in
seara de 24 decembrie la destinatia din planul de rezerva, am petrecut
Seara de Ajun de Craciun la pensiunea Scarisoara, cu amabilele gazde
Dinu si Iuliana Pasca si istetii lor copii Madalin si Madalina. A fost
un placut Craciun in familie, o surpriza placuta, caci inca nu aveau
oaspeti, le vor sosi abia inainte de revelion.

Pe traseu am avut de toate, mai ales ceatza cu densitati variabile
si perioade de viscol furios. Insa eram echipati, caliti fizic si
psihic si pentru asa ceva, eram in munti blanzi, nu pe creste alpine.
Eram "acasa" pe acolo, dar in cateva locuri am apelat totusi la GPS ca
sa nu o luam prin "balarii" si de vreo doua ori sa iesim din ele !
Important e ca am avut zapada suficienta si am avut si perioade scurte
cu soare sa facem si poze mai luminoase si cu cer albastru. Imagini ca-n
povesti ! Din pacate, la bisericuta din Ocoale-Ghetar unde am ajuns in
ziua de 24 la ora 14 (dormisem a 3-a noapte in cort in Saua Ursoaia ),
am aflat ca slujba religioasa nu va fi si seara, cum speram, ci doar in
ziua de 25 dec. Am avut insa sansa sa intram in biserica, sa ne
inchinam, s-o admiram si fotografiem. Langa ea am mancat de amiaza si
am povestit multe cu Adrian Dobra- cantorul care ne-a invitat sa
vizitam biserica si sa-i vizitam alta data si pensiunea lui din apropiere.

La familia Pasca ne-am simtit bine de fiecare data, dar acum a fost
extraordinar ! Am avut si colindatori. Madalin si Madalina s-au initiat
in nocturna in schiul de tura cu echipamentul Marlenei. In ziua de
Craciun am mai coborat pe schiuri inca vreo 3-4 km pana la Mununa,
apoi, prin padure, pe poteca, cu ele pe rucsaci. In biserica din Garda,
am intrat si noi pentru o jumatate de ora la Sfanta Slujba de Craciun,
in timp ce Max - al nostru VW- era inca prin Campeni, in drum spre noi.

O excelenta coincidenta a facut ca in prima seara/noapte in cort, la
Smidele Muntelui Mic, in timp ce primusul topea zapada, sa ascultam in
mini -casti, la Radio Romania Cultural, excelentul Concert de la
Ateneul Roman: " Grigore Lese si Ultimii Rapsozi". A fost ceva
extraordinar sa-l savuram acolo pe cel care cu atata migala si pasiune
cauta si pune in valoare autentica muzica populara, "cea mostenita, nu
cea invatata"- cum spune el. In urmatoarea seara, La Garduri- am
ascultat o emisiune cu si despre Ion Gavrila Ogoranu- fost consatean al
meu- acum in lumea dreptilor- si fost sef al unui grup inarmat de
partizani anticomunisti de pe versantul nordic al Muntilor Fagarasului.
Avea dreptate: "Brazii se indoiesc, dar nu se frang !". Din pacate -
in drumul nostru -am vazut din nou ca brazii, padurile se hacuiesc cu
drujbele si se cara cu camioanele. Peisajul trist era acum acoperit
partial de nea, urme de camioane erau mai putine, lipseau noroaiele
care vara au inlocuit iarba de pe poteci si drumurile pe care le-am
batut de atatea ori, bucurosi d eintalniri si povesti cu urmasi ai lui
Horea si Iancu....

Imagini din tura la: http://outdoors.webshots.com/album/569372244BHqTMo

http://outdoors.webshots.com/album/569379357YLBeZo

Dupa o pauza de doua zile, plecam din nou pentru 5-6 zile cu
schiurile si cortul.. De data asta pe creste mai indepartate de Cluj si
mai inalte. Ca si in anii anteriori, Revelionul il vom petrece in
"pensiunea din rucsacul meu"- impreuna cu cel mai statornic si drag
prieten al nostru- Maria Sa Muntele.

Dinu si Marlene

sâmbătă, 20 decembrie 2008

Urari

Dragi Prieteni,

Azi e sambata 20 decembrie. Maine la ora asta, noi doi vom fi pe schiuri, undeva dincolo de Muntele Mare, in drum spre Tara Motilor, pe lunga culme dintre vaile Somesului si Ariesului. Dorim - ca si in alte ierni - ca seara de Ajun de Craciun si dimineata de Craciun sa ne gaseasca langa o mica manastire din munte sau langa o bisericuta dintr-un mic sat de munte. In acest an - in catunul Ocoale-Ghetar de langa Ghetarul "de la Scarisoara". Zapada si atmosfera de acolo ne vor aminti de Craciunurile copilariilor noastre. Dar ne vom gandi si la Voi, la frumoasele ture in care am fost impreuna si la cele care vor urma. Va dorim sa va bucurati si voi de aceasta vacanta langa cei dragi din familiile voastre sau cu prieteni dragi in muntii dragi !

Dinu si Marlene

miercuri, 17 decembrie 2008

RT: Muntii Rodnei

Relatare de tura aspiranta...si tura si relatarea...
Am promis demult ca o sa postez si eu o relatare de tura si m-am gandit ca cea mai potrivita ar fi tura din Rodnei:
1. Pentru ca de asta am venit la Cluj, sa schimb muntii si sa ma duc in Rodnei
2. Pentru ca echipa a fost formata din doi membrii aspiranti CAR

Asadar...eu prospat ajunsa in Cluj caut in stanga si in dreapta oameni cu care sa merg la munte si iacata ca destul de repede si gasesc. Severus face planul turei si eu nu fac decat sa ma alatur cu bucurie si cam multa inconstienta, ca la cat dor de munte era nu mai era loc si de grija in ceea ce priveste traseul si vremea. Asta urma sa ne dam seama abia mai tarziu cat de important este, nu ca ar fi pentru prima data cand mergem la munte, dar de data asta dorul o fost mai mare decat documentarea.
Plecam in 31 octombrie cu trenul spre Rodna Veche. Multa lume, foarte multa lume...abia ne gasim un loc in picioare pe culoar si ne lasam dusi...spre "Maria Sa" muntele.
Mai e inca o ora pana la destinatie si dintr-o data se face foarte liniste si parca mergem cu trenul incet printr-un vis de toamna: dealurile frumos colorate, cerul foarte albastru, liniste si in fata noastra muntele...
Ajungem in Rodna destul de tarziu si ne pornim destul de agale spre Valea Vinului, stiam ca noaptea se lasa oricum asa ca nu avea rost sa ne grabim.Avem noroc si prindem o masina cu care ajungem repede in Valea Vinului si pe la 6 seara intram in traseu.
Urcusul e placut si noaptea linistita. Fluieram mai de bucurie mai de teama si ajungem repede la intersectia cu traseul marcat punct albastru. Si de aici pana la refugiul Curatel stiam ca nu mai avem mult, dar ne stiind traseul balaurim vreo doua ore printr-o padure deasa de brazi,daramata de furtuna.Intr-un final gasim poteca dar parca tot e prea mult pana la refugiu.In consecinta punem repede cortul si adormim imediat.
Cum probabil ca va ganditi deja, dimineata ne trezim cu refugiul sub nas stralucind in bataia soarelui. No amu ce sa-i faci....ne aprovizionam cu apa si incepem urcusul spre varful Ineu.

Ajunsi pe varf ne intampina o un vant neprietenos, dar care compeseaza cu vremea frumoasa si cu vizibilitatea destul de buna. Dupa ce admiram peisajul si luam cu noi si cateva imagini cu noi acasa ne pornim pe creasta ce se asterne in fata noastra.


Soarele incepe sa faca ochii mici si sa se pregateasca de somn, asa ca decidem sa cautam si noi un loc bun pentru un somn odihnitor.Ajunsi in Saua Cisa gasim un loc aproape perfect unde montam repede cortul si ne bucuram de ultimele raze de soare.

Gatim o mancare copioasa la primus asa ca sa ne aducem aminte cat e de frumos la munte si pe la 7 deja dormim.
Dimineata, la iesirea din cort ne intampina aceiasi vreme frumoasa si acelasi vant naprasnic...dar creasta ne asteapta din nou si nu mai stam pe ganduri si ne pornim.

Vremea tine cu noi si pasii ne poarta de-a lungul crestei pana pe vf. Omului si apoi pe Vf. Gargalau.Admiram dantele lucrate de munte in timp ce asculta muzica buna a vantului si incercam sa ne umplem sufletul cu toata frumusetea.

In varful Gargalau facem o mica pauza de masa si ne luam ramas bun de la creasta Rodnei si incepem sa ne coboram catre Borsa.
S-o fi gandit muntele la un moment dat ca ajunge atata vreme buna si ne serveste si o portie de ploaie si vant garnisita cu balaureala printre tufe de afine.
Ajunsi in varful partiei ne punem schiurile in picioare si dai la vale...:))
Da, da...bine ar fi fost sa fie asa :)
Si ajunsi in Borsa statiune incepe o alta aventura mult mai empirica, care ne face sa ne dam seama ca tot mai bine sus la munte. O ultima clipire spre munte si de la noi si de la soare si inchidem Muntii Rodnei intr-un sertaras in suflet pana data viitoare.

marți, 16 decembrie 2008

Proiectie "KhanTengri - 2008", 18 decembrie, Cluj-Napoca

Clubul Outdoor Apuseni in colaborare cu Clubul Apin Roman Sect Universitara Cluj si Salvamont Cluj au deosebita placere de a va invita la proiectia "Khan Tengri - 2008", prima expeditie integral clujeana pe un varf de 7000m.
Proiectia va avea loc in data de 18 decembrie, ora 19.30, la Casa de Cultura a Studentilor Cluj Napoca, sala Europa.

luni, 15 decembrie 2008

Dupa Concursul ;-)) CAR de la Baisoara

Duminica 14 dec., am facut o noua iesire de initiere in schi de tura
la Muntele Baisorii. Din Sectia Universitara Cluj a Clubului Alpin
Roman am fost 10 oameni (3 masini: a lui Adi, a Danei si Max al
nostru): Membri: Adi Pop, Sergiu, Andrei, Ibi, Marlene, eu. Aspiranti :
Dana Zaharia, Dragos Rus si Diana (prietena lui), Claudiu Chiorean.
In urma unei rugaminti telefonice a unui tanar schior clujean Mircea
Munteanu, acceptasem sa ne insoteasca grupul sau si al lui Andi
Diaconu. Oamneni calzi , simpatici, ca toti adevaratii oameni de munte.
Ei au fost 7, cu doua masini si printre ei aveau si cateva persoane,
fete, care erau prima data pe schiuri, cum aveam si noi. Noi aveam 4
foci la 10 oameni, ei aveau 6 foci la 7 oameni.

A durat cam mult reglatul schiurilor dupa bocanci( 6 din cele 8
perechi de schiuri ale Clubului ). Asa ca abia la ora 11 am plecat de
langa masini. A mers maiincet si urcatul pentru cei fara foci. Focile
mele le-am dat la inceput lui Sergiu, mai apoi Danei. Ca sa dovedesc ca
se poate urca si fara foci pe unde panta nu e mare si daca ai si brate,
nu doar picioare (suntem/vrem sa fim si alpinisti, nu doar schiori !).
Si vazand ca se poate, s-au straduit toti cei fara foci, desi nu li se
parea asa usor cum mi se parea mie. Focile Clubului (cele doua doua) au
fost la inceput pe schiurile lui Andrei si Ibi, apoi ale lui Andrei
le-am dat Dianei. Pe ea a chinuit-o o legatura care ii sarea din 10 in
10 metri, din cauza ca avea bocanci f. mici . Toti incepatorii merita
felicitari, dar ea merita cateva in plus. La fel Dragos Rus, care a
urcat fara foci pana la Sesul Cald .( de data asta am ocolit Buscatul
prin stanga, pe drumul militar). Acolo am facut pauza de masa, vreme
faina,asa ca nu am mai intrat in nicio coliba ! De peste Buscat au
apaut tot pe schiuri prieteni dragi: Engy Lajos de la ATTA, Cozmin al
nostru. Cu ei era si Daniel Marc- un membru al lotului national de
schi-alpinism.

Am mai urcat o vreme pana la poalele Pietrelor Marunte, pe acea
bucata a avut foci si Dragos (cele de la Andrei) si Diana ( i le-a dat
cu amabilitate Mircea). Asa ca de data asta au vazut toti si cum e fara
foci si cum e cu foci.

A urmat apoi coborarea, un adevarat CONCURS DE.... CAZATURI ! Nu
am putut face un clasament dupa numarul cazaturilor fiecaruia, nu am
avut atatia arbitri si desigur nici in spusele "concurentilor" nu putem
avea incredere: fie ca spun mai putine din mandrie, fie ca spun mai
multe in speranta ca intra in...cartea recordurilor !. Dar principalul
motiv este ca nu le-au putut nici ei numara de multe ce au fost !
Asa ca- prin comparatie cu concursurile de patinaj artistic- eu si
Marlene - arbitri principali- am hotarat sa dam - nu note- dar
calificative dupa "impresia artistica". E firesc faptul ca fetele- Ibi,
Dana, Diana si unele din grupul lui Mircea Munteanu, au avut cazaturi
elegante, delicate, artistice. Parca erau balerine !. Greu de facut o
ierarhie, nici nu facem.Am remarcat si admirat tenacitatea, dorinta de
a participa la concurs de la start si pana la finish.
Baietii: Si Dragos si Andrei, dar mai putin. Dragos nici nu cadea de
la inaltime mare ! Dar Sergiu si Claudiu au fost "atleti" nu balerini.
Caderile lor erau caderi, nu surogate. Cadeau "barbateste" , in fortza,
izbeau zapada cu elan, trantele erau trante: adica faceau in zapada
cratere pana la iarba, se innodau de le trebuia multa vreme sa se
deznoade si sa se ridice, aratau apoi ca Mos Craciun " cu plete dalbe"
( si cu barbi albe !)... Au facut si fapte bune, ecologice: bradutii in
care se opreau, nu mai risca a fi taiati ca pomi de Craciun... :-) .
Asa ca am avut parte de spectacol. Ne oprim aici cu "cronica"
lui, constienti ca suntem subiectivi. Ca si in teatru si alte arte, si
aici vor fi nemultumiti de cronica. Desi.. ne-am straduit ca in putine
fraze sa scoatem in evidenta talentul "actorilor".

Ca sa-i consolam , le spunem ca toti am trecut candva prin asta.
Schiul e la inceput munca si chin. Rasplata -placerea- vine mai tarziu;
de ea au parte numai cei perseveneti. Perseverenta duce la adevarata
placere. Cand obtinem ceva prin efort propriu e mult mai valoros. Daca
pe noi doi ne-ar fi lasat un elicopter pe Vf.Pietrosu din Calimani,
Micaia din Parang, Moldoveanu din Fagarasi, in duminicile de Pasti sau
in serile de revelion din anii anteriori, nu am fi simtit acea enorma
bucurie pe care am simtit-o ajungand acolo cu rucsaci mari in spinare,
pe schiuri si dormind cateva nopti la rand in cort. Eram doar noi doi si
Maria sa Muntele- departe de lumea dezlantuita, departe de toate
poluarile, mai aproape de Cer. Si in gand cu prieteni dragi, cu voi; cu
gandul ca va veni vremea sa simtiti si voi- incepatorii de acum in ale
schiului de tura- acea enorma bucurie care nu poate fi descrisa in
cuvinte. Ea trebuie traita ! V-o dorim din toata inima !

Dinu si Marlene Mititeanu

duminică, 14 decembrie 2008

Impresii din tabara de la Chamonix

La tabara din Alpi am participat in total 6 persoane (5 cursanti si 1 instructor). Am ajuns in Chamonix luni, 1 dec, unde fiind extrasezon era complet pustiu. Chiar si in imprejurimile Chamonix-ului nu am intalnit in zilele urmatoare decat doi alpinisti. Celor care mai fusesera vara in Chamonix nu le venea sa creada ca e acelasi oras.



A doua zi am facut o tura pe ghetarul Mer de Glace (care scade considerabil de la un an la altul) unde am invatat deplasarea pe ghetar, diferite moduri de deplasare cu coltarii in functie de panta, oprirea in piolet (doar teoretic deoarece pe ghetar n-aveam cum sa exersam, insa toti dintre noi mai exersasera asa ceva cu alte ocazii), asigurare in piolet.



Planul pentru urmatoarele zile era sa urcam cu telecabina la Aiguille du Midi si sa stam vreo 2-3 zile la refugiul de acolo. Insa la Casa Ghizilor am aflat ca telecabina este in revizie si nu circula in luna decembrie. S-a hotarat atunci sa mergem din nou pe ghetarul Mer de Glace si sa urcam la refugiul Les Houches. In apropierea refugiului se afla numeroase cascade de gheata, culoare pe care am fi dorit sa ne cataram daca vremea ar fi tinut cu noi. Am plecat spre Les Houches abia joi dimineata, iar miercuri am mers in Argentiere unde langa partia de ski am construit doua bivouacuri.



In drum spre refugiu in fata noastra mai erau doi polonezi (un ghid si clientul sau) ale caror urme ne-au ajutat mult. Cu aproximativ 40 min de a ajunge la refugiu vremea s-a inrautatit si a inceput sa ninga tare. Pentru a ajunge de pe ghetar la refugiu trebuie urcata o panta abrupta si expusa, niste scari metalice si apoi trebuie parcurs un traverseu de asemenea f expus. Am reusit insa sa ajungem in siguranta in refugiu.



In urmatoarele 3 zile am ramas blocati in refugiu din cauza vremii proaste si a ninsorii abundente (a nins 3 zile non-stop). Nu am avut alta solutie, pericolul de avalansa fiind iminent. Cat am stat in refugiu am discutat despre avalanse, am repetat diferite noduri si amenajari de regrupare.



Prognoza meteo anunta oprirea ninsorii si 2 zile de vreme buna. In prima zi de vreme buna Iustin impreuna cu unul dintre polonezi au facut o recunoastere sa vada daca cele 3 corzi pe care le aveam (2 noi si 1 polonezii) ajung pana pe ghetar pentru a putea cobori in siguranta. In a doua zi de vreme buna, dupa ce s-a mai asezat zapada si a scazut temperatura, la 6 dimineata cand era inca frig am coborat pe cele 3 corzi folosind 2 prusice; nu am facut rapel deoarece ar fi durat prea mult si trebuia sa ajungem cat mai repede jos, in plus aveam rucsaci mari care ne-ar fi dezechilibrat. Pe o vreme superba de data asta am pornit catre Chamonix, bucurandu-ne de soare si de privelistea minunata a varfurilor si crestelor din jurul nostru. In Chamonix ninsese de asemenea mult si odata cu zapada au aparut si skiorii.



Dupa inca o seara petrecuta in Chamonix a doua zi am plecat spre casa.
Per total a fost o tura foarte faina, in care desi conditiile meteo au fost vitrege am invatat multe, un aspect important fiind faptul ca in Alpi, spre deosebire de Carpati, distantele sunt mult mai mari si 10 minute de intarziere pot fi uneori vitale.



Va recomand tuturor sa mergeti in Alpi in extrasezon pentru a scapa de aglomeratia sufocanta din timpul verii.



Ioana Sarbu

marți, 9 decembrie 2008

Initiere in schi de tura la Baisoara

Inca o iesire faina, cum sunt toate cu colegii de Club !
Am ajuns la Muntele Baisorii toamna .... am plecat de acolo iarna !

Am plecat 9 oameni cu 2 masini. Cu noi- Tudor Rusu si Liana Barlea, cu Papp Csaba- Dan Jecan si Gianina, Cristina Patrascu si Cristi. Am avut
8 perechi de schiuri, 6 perechi de foci. La urcare ne speriau dealurile goale, credeam ca vom gasi zapada doar pe Pietrele Marunte. Am urcat cu schiurile pe rucsaci sau pe umeri doar pana in saua La Plopis ( la cam 10 minute mai sus de partie), de acolo era zapada. Am hotarat sa ocolim Buscatul prin dreapta, pe la Buhuia. 6 dintre noi am urcat pe schiuri si foci, Tudor si Liana pe clapari (nu aveau foci) si Geanina pe bocanci de munte ( nu avea nici schiuri). Dar cand am dat de zona plata a drumului (inainte de Fantana Gabrienii), si-au pus schiurile si Tudor si Liana. A inceput sa ninga, zapada se lipea tare de foci, nu am avut solutie sau ceara de foci anti-snow ( ne facem autocritica !), asa ca nu am prea alunecat pe schiuri, mai mult am marsaluit, caci se prindea rau zapada si o tot razuiam de pe foci periodic, dar in zadar. In poiana Buhuia, am dat jos focile, caci nu mai aveam de urcat, dar zapada s-a prins in continuare de schiuri ! Si nu aveam nici ceara de schi ! Ningea continuu si tot mai tare si cu vant. Ajunsi la Sesul Cald , am ales o "coliba" (acele casute modeste folosite de localnici doar vara ) sa mancam cate ceva la adapost de puiul de viscol. Am avut surpriza ca chiar in acea "coliba" (asa le numesc mocanii din zona) sa il gasim pe Toni Marc, un bun prieten al meu si salvamomtist veteran, era cu o doamna la plimbare pe bocanci. Unui bar plin de fum, au preferat viscolul, bravo lor !



Ne-am intors pe drumul militar, asadar am dat roata Buscatului. Ajunsi la masini, le-am gasit ca pe niste savarine, cu cca 15-20 cm de "frisca proaspata". Am coborat apoi mai tot timpul cu viteza 1-a, mari emotii au avut mai ales cei fara cauciucuri de iarna (noi aveam ) si fara lanturi (aveam, dar n-a fost nevoie de ele, nu derapam ca altii ). In Baisoara lapovitzea, mai spre Cluj ploua....
Ce stiam si s-au convins acum cei ce ne-au insotit: dintre cele 3 sisteme de fixare a focilor pe schiuri, cel mai bun pentru ce facem noi e cu carlige si la varf si la coada. Tehnica cu foca mai scurta ca schiul se foloseste doar la competitii (intrebati-o pe Cristina, careia i se tot dezlipeau. Se dezlipeau si cele doua foci noi ale Clubului ( le-au inaugurat Dan Jecan si Cristi )- fixate prin intoarcerea peste cozi a capetelor de la coada schiurilor a focilor ce sunt mai lungi decat schiurile; zona intoarsa pe fatza de sus a schiurilor nu voia sa stea lipita nici cum ! Noroc cu leucoplastul din trusa de prim -ajutor ! Asa ca le vom face si pe ele "top fix" la ambele capete : pe unul din schiurile de 1.85 si pe unul de 1.75.



Multumesc lui Csaba ca datorita lui am fost 9, nu 4. Sper sa devina "de-al nostru". Le multumesc tuturor ca au dat dovada de stoicism, au trecut "testele rabdarii": frigul la maini caci se udasera manusile (am mai avut noi de rezerva si i-am mai "depanat", claparii (le-am imprumuta noi doua perechi) care insistau a produce basici, "frana " pusa de zapada de pe foci si schiuri, ninsoarea si vantul, ceatza, umezeala, etc.
Acesta a fot "botezul" pentru cativa, inaugurarea sezonului- cred ca pentru toti. Sper ca s-au convins ca toti cei carei ubesc Muntele- trebuie sa doreasca a-si achizitiona echipament de schi de tura, cand vor putea...

Cu gandul la ture viitoare,
Dinu si Marlene Mititeanu

luni, 8 decembrie 2008

Cu schiurile prin Vladeasa

Dupa ce primele zile ale lui decembrie au adus si zapada care ne-a imbiat la a scoate schiurile de tura de la naftalina, a urmat apoi o perioada de incalzire care ne-a cam dat peste cap planurile initiale, de a petrece un weekend in muntii Rodnei. Totusi, sus la munte stiam ca este zapada, prognoza anunta un front de precipitatii incepand cu sambata seara asa ca am decis sa nu lasam muntele nevizitat in duminica de 7 decembrie.

Mihai si Mihalea erau foarte ocupati cu treburi casnice, asa ca nu au putut veni, Laci m-a sunat sambata seara sa spuna ca s-a lovit la genunchi si incearca sa se menajeze, asa ca duminica dimineata pornim inspre Vladeasa doar eu, sora mea, si Arnold. Tinta e sa ajungem catre cascada Rachitele, si acolo ne decidem ce sa facem. Pe drum ploaia care a inceput odata cu pornirea din Cluj se inteteste, iar noi speram ca temperatura sa scada cat mai mult, si sa avem parte de ninsoare. Asa se si intampla, si pe la 9 jumatate cand ajungem la cascada Valul Miresei, ninge abundent cu fulgi mari, dar destul de apatosi. Stratul de zapada din saptamana precedenta este topit aproape total, asa ca punem schiurile pe ruccsaci, si pornim pe drum la deal.

Arnold este un ghid perfect, cunoscand zeci si zeci de detalii din acesti munti, asa ca nu ne deranjeaza prea mult ca nu avem schiurile sub picioare. Ajunsi la confluenta cu valea Podurilor, ne propune sa urcam pe drumul de tractor care o acompaniaza pana mai sus, iar apoi sa iesim prin padure in golul Nimaiesei. Zis si facut, ne montam "talpicii" si incepem sa alunecam. Ne bucuram de liniste, de zapada abundenta, de ceea ce muntele ne ofera ca o recompensa pentru evadarea din nebunia citadina. Gasim urme de cerbi, iar Arnold ne povesteste de ture de panda a ursilor pe care le-a facut in zona. Dupa ce drumul se termina, avem mici probleme in a trece un paraias, iar apoi padurea cam deasa si cu multe doboraturi de vant ne face sa bajbaim putin prin "labirint", dar pe la 12 si 15 iesim la golul sub-alpin. Zapada era destul de uda si grea, mai ales lui Arnold ii facea tocuri destul de semnificative sub schiuri, asa ca pauza de masa pe care am luat-o a fost binevenita. De aici is sus se simtea scaderea temperaturii, stratul nou forma un pulver aproape de perfectiune.

Cum ora era destul de inaintata, si frontul atmosferic ne garanta ca intunericul o sa vina chiar mai devreme decat ora obisnuita a apusului soarelui, am renuntat la a ne intoarce catre Pietrele Albe si apoi pe vale in jos. Planul de rezerva era sa cotim stanga, catre obasria Vaii Arse, si sa coboram pe un alt drum, care sa ne scoata langa Pensiunea Susman. Alta viata la coborare, brazii sunt incarcati cu un strat de zapada consistent, totul in jur pare de basm. Coborarea e destul de interesanta, a combinat zone de slalom printre brazi, cu coborari "off-road" pe albii de torenti si cu alunecare lina pe drumuri forestiere.

Partea de jos avea deja cam putin zapada, asa ca eu decid sa imi iau schiurile in spate, si pe la ora 3 ajungem in valea Stanciului. Urmeaza recuperarea masinii de la cascada, drumul spre casa care e constant marcat de ploaie, o ploaie care e deja torentiala in GIlau, acolo unde il lasam pe Arnold, dar care suntem siguri ca sus, acolo unde mergem noi, ingroasa un strat de zapada ideal pentru schi.

vineri, 5 decembrie 2008

O noua discutie despre AVALANSE la Cluj dar si imagini si filme

Salutare iubitori ai muntelui imbracat in alb,

La intalnirea anterioara cu discutii despre avalanse, am promis o continuare. Va avea loc marti 9 dec, ora 20.10 in locul deja stiut: Amfiteatrul "Gh.Bilascu" al Universitatii de Medicina si Farmacie, aflat langa Casa de Cultura a Studentilor, pe latura dinspre dinspre Clinicile Universitare. Intrarea se face pe langa mesele florareselor si apoi pe langa gardul Clubului Karma.

De data asta va voi spune si ce am mai aflat ca noutati (nu multe, dar importante ) si ce am mai invatat de la meteorologi si de la Francois Sivardiere- specialistul francez la "Stagiul de formare in domeniul zapezii si avalanselor" care a avut loc in 27-28 nov. la Balea. Vom proiecta si comenta si cateva fragmente din filme straine despre avalanse.
Marti o sa mai indic si alte materiale din care sa cititi despre avalanse, inclusiv suportul de curs cu ce ni s-a prezentat la Balea. Dar, asa cum v-am recomandat si data trecuta, pentru inceput,ca sa putem fi cat mai eficienti, ar fi de dorit sa cititi in avans macar unul din cele doua materiale mai ample (cam 50 pagini fiecare) despre avalanse existente pe site-ul meu

http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/ in cap.10

E acolo materialul meu (10 subcapitole) , dar am postat recent si unul al fiului meu Radu ( e primul de sus !). Sunt complementare; ambele au cam acelasi "schelet", dar difera prin detalii, pe care si eu si el le-am tot cules si adaugat la cel intial scris impreuna in 1997. Al lui Radu e mai didactic, mai bine structurat, mai tehnic. In al meu gasiti insa si comentarii despre unele avalanse din Carpati, pe care el nu le-a mai trecut in materialul sau.
"Avalansele lui Radu" sunt acum provizoriu si pe site-ul meu; in curand, Ionut Nechita le va posta pe Alpinet.org in locul unei forme mai vechi a materialului comun initial.In turele de munte pe care le-am planificat pentru iarna asta, cu membri si aspirantii Sectiei Universitare Cluj a CAR vom face si lectii si demonstratii de cunoastere a zapezii, de evaluare si gestionare a riscului de avalanse.

Va asteptam
Dinu Mititeanu- presedinte de onoare al Sectiei Universitare Cluj a CAR.

marți, 25 noiembrie 2008

Raport de tura XS: zona Bedeleu, duminica, 23 nov 2008





Intr-o racoroasa dimineata de noiembrie, am plecat spre zona Bedeleu impreuna cu vestitul Max pentru o scurta tura de duminica. Am fost 5:dl Dinu, Adi Pop, Mara, Ana si cu mine. Nici nu ne-ar fi trecut prin cap ca muntele ne va face o asa surpriza si ne va oferi primul covor de zapada din anul acesta. Covor persan as putea zice...









Dupa ce am parasit soseaua, am trecut podul suspendat peste Aries si am pornit-o la drum.

Dl Dinu ne-a aratat inca de la inceput utilitatea betelor si cum sa le tinem pentru a fi eficace si sincer, a fost foarte constructiv. Asta ne-am dat seama la pantele de mai tarziu, unde daca nu erau betele...suna altfel povestea.





Peisajul a fost de vis. Cerul ne-a dezvelit intreaga paleta de culori, de la un albastru ce l-ar intrece pe cel de Voronet, pana la violetul cerului de seara si griul cerului furtunos.







Cuvintele sunt de prisos de acum. Mai postez cateva poze care sa descrie peisajul de basm si atmosfera pe masura....



vineri, 21 noiembrie 2008

Tura pe granita - Muntii Maramuresului

Am acceptat sa fac eu pana la urma RT turei prin Muntii Maramuresului, jumate fiindca sunt « de-acasa de la mine» si pentru ca cei mai in masura erau oarecum mai ocupati .
... Daca initial eram “la granita de timp” cu o lucrare ce se cerea predata, in gand chicoteam ca urmeaza sa fiu “pe granita” in scurt timp, de data asta la propriu, in Mtii Maramuresului! Vineri dupamasa ne-am debarasat de imbulzeala si traficul urban si am luat calea Maramuresului :). Am pornit cu 2 masini, respectiv cu Max (Dl Dinu si Marlene, Petronela, Dl Eugen si eu), iar in masina lui Adi (Adi, Laci, Ibi si Andrei). Cum e cantecelul acela...noua 'negrii mititei' ..si-mi permit improvizatia '...au plecat la munte, si pe drum au povestit...multe si marunte'. In drumul spre munte am avut ca vecina o luna superba, mare si rotunda de parca statea sa explodeze cand a rasarit. Dupa 214km de drum am ajuns putin dupa 10 seara la capatul din amonte al satului Poienile de sub Munte (catunul Luhei), la confluenta vaii Cosnea cu valea Ruscova. Acolo, langa cabana, am montat repede corturile si in scurt timp am adormit, constienti ca trezirea va fi la 5:30, ca doar in noiembrie ziua e scurta!
Sambata dimineata, aerul rece si intunericul de afara nu prea ne faceau sa scoatem nasul din sacul de dormit, dar gandul ca urmeaza o zi pe creste si cerul curat-inca cu stele pe el ne-a determinat sa strangem rapid corturile. La 7 eram cu rucsacii in spate, in sir indian si dornici sa insotim banda rosie care insoteste valea Cosnea la inceput pe drum. In scurt timp am urcat apoi pe poteca prin padure, privind cum in zare Mihailecu si Farcaul ne trag cu ochiul dezgolindu-si culmile in rasarit. Am iesit apoi in culmea din dreapta la Vacaristea Pecealu,

unde cativa din noi ne-am aprovizionat cu apa de la un izvor cam “anemic”(vb lui Dl Dinu) . eu as zice putin zgarcit da foarte bun! De fapt curgea incet sa ne tina mai mult langa el J . nu departe am facut un popas, sa crestem glicemia cu ceva rontaieli, o gura de ceai si o spranceana pe harta, cu ochii pe Vf.Pecealu (1725m)-urmatorul obiectiv.
Vf. Bucovinca (1763m) l-am ocolit putin, si fiindca ne-am lasat sedusi de verdele jnepenisului virgin am ‘abandonat’ din gresala poteca, balaurind apoi o bucata de timp prin marea incalcita de jnepeniJ. Totusi, cateva afine uscate gasite spre final au compensat abaterea . Am decis sa ocolim Vf.Pietrosu Bardau (1850 m), am mers pe curba de nivel pana in culme in saua de dupa el,

am luat pranzul si ne-am desfatat cu culmile domoale scaldate in soarele amiezii.


Bucurosi de o poteca draguta dupa jnepenisul buclucas, am continuat-o pana cand la un moment dat imaginea Pietrosului Rodnei s-a cerut admirata! Nu dupa mult timp am ajuns pe granita la borna 470, si tocmai cand asfintitul isi facea anuntata prezenta am inceput sa punem corturile pe drumul romanesc langa borna 469 (stiam ca pe gtanita nu e voie sa umblam la frontale, iar noi am gasit la fix acel loc de corturi, chiar pe granita!). Seara s-a incheiat cu o supa calda si povesti, voie buna si planuri de ture viitoare! Din bun simt sau timiditate, s-au cam tras Adi si Laci de la supa, cica “am venit numa la o poveste” dar pana la urma au acceptat nu doar supa ci si sa imparta cu mine si Petronela ca desert sau vitaminizare portocala si mere. Apoi, dupa ce am spus noapte buna Lunii pline si celor de ‘langa’ sau ‘de aproape’ am adormit... pe o temperatura ce scadea cu cateva grade sub 0.
Duminica la 5:20 trezirea! Recunosc ca baietii ne-au facut ceaiul, asa ca noi am fost primele cu cortul strans si rucsacii gata cand inca era intuneric afara! Rasaritul a fost spectacolul diminetii...

Desi in ultima perioada tot rasarituri am admirat, asa purpuriu ca asta n-am vazut de mult! Printre bornele granitei, am admirat, visat si fotografiat cerul de-un rosu aprins si ceata din vai... au urmat Budescu (1679 m) si vf. Borsutin-(borna 457)- vf.Ladescu (borna 449)-Vf.Furatik -(borna 443)

si fiindca timpul nu ne prea permitea, s-a decis sa coboram prin pasune dupa GPS, apoi pe o curba de nivel , luand apoi calea unui urcus lin pe o poteca ciobaneasca pan ala o stana, unde am luat pranzul. De acolo, am coborat prin padure spre valea Rica- pe un drum bun,
pana la confluneta ei cu valea Socolau (Gura Ricii )- de unde in aval apa se numeste Ruscova. Dupa inca cca 600 m. Am ajuns la masini binedispusi de povestile derulate de-a lungul zilei si de impresiile schimbate. In drumul spre Cluj am trecut prin dragi sate maramuresene, ca Bogdan Voda, Dragomiresti... am admirat jirezile pentru fan...ne-am reamintit Craciunuri cu traditii si am planificat altele pe gustul fiecaruia.
A fost o tura reusita, fara peisaje spectaculoase sau portiuni inedite, dar impregnata linistea zilelor de toamna tarzie,

peisajul pitoresc, rasaritul reflectat in bruma din zorii diminetii si de luna plina

... de fetele copilelor bucalate si de confortul ca esti alaturi de oameni minunati!

Va multumesc mult pentru ca inca o data am fost ACASA si m-am simtit Acasa si la propriu si la figurat, desi eram practic doar aproape de casa...

joi, 13 noiembrie 2008

"Chemarea iernii" - proiectie la Cluj, marti 18 Nov.

Marti am discutat despre aspecte neplacute, nedorite ale iernii: avalansele. Nu ne asteptam sa fie sala asa de plina ! Asa ca vazand ca va intereseaza iarna in munti, Sectia Universitara Cluj a CLUBULUI ALPIN ROMAN va invita si la o intalnire mai placuta cu ea: marti 18 nov. o proiectie de 50 de minute cu imagini numai de iarna din 12 ture pe creste inzapezite ale unora dintre noi, cele mai multe pe schiuri, celelalte pe bocanci, cu pioleti si coltzari. Subsemnatul – autorul proiectiei - sper sa nu va deranjeze faptul ca unele imagini, unii le-ati mai vazut in alte proiectii , dar nu in cele mai recente. Sunt imagini din 2004- 2006. Asadar multi - cei mai noi printre noi- nu le-ati vazut. Sper sa va placa si imaginile si muzica.

Imaginile sunt din :
-cate o tura in Tibles, Muntele Mare, Calimani, Retezat, Piatra Craiului, Cindrel-Sureanu,
-doua in Fagarasi,
-patru in muntii Rodnei- "Fagarasii nordului"!

Proiectia va incepe ca de obicei la ora 20.10 in in Amfiteatrul "Gh.Bilascu" al Universitatii de Medicina si Farmacie , aflat langa Casa de Cultura a Studentilor, pe latura dinspre dinspre Clinicile Universitare. Intrarea se face pe langa mesele florareselor si apoi pe langa gardul Clubului Karma.

Dinu Mititeanu - presedinte de onoare al CAR - Univ.Cluj

marți, 11 noiembrie 2008

RT: Arhipelaguri bucovinene

de Dinu Mititeanu

Motto: "Marea de nori e unul din cele mai uluitoare privelisti montane. Valurile de nori sunt luminate pana la stralucire de soarele de deasupra... Mai rasare ici colo cate un varf semet, ca o insula neagra similara cu cea pe care te afli... Apoi marea se agita. Soarele si vantul ii maresc neastamparul, insulele devin peninsule, potopul se retrage in lungul vailor..."
geograful Ion Simionescu



Am plecat din Cluj vineri la ora 16.30.Seara la ora 21.30 l-am parcat pe Max in gara Mestecanis. La 22.23 am urcat in accelerat, la 23.04 am coborat in Campulung Est. Am contiuat cca 2 km per pedes pe asfalt in directia Suceava, apoi la dreapta inca vreun km pe Valea Caselor. La ora miezului de noapte i-am cantat "Multi Ani Traiasca Petronelei" - incepea ziua ei aniversara. Apoi am montat corturile pe un fanat. Sambata 8 noiembrie am urat in gand La Multi Ani celor ce-si serbau onomastica, apoi am plecat prin ceatza- semn de vreme buna !- prin Cheile Moara Dracului. La liziera padurii am iesit si din ceatza ! Ne simteam naufragiati pe tarmul "marii bucovinene". Popii Raraului- Saua Ciobanului- Piatra Soimului- Pietrele Doamnei. Peisaj de vis in toate directiile. Facem la fiecare popas cuvenita lectie de geografie cu cei doi coechipieri ai nostri. Se descurca binisor si Andrei, dar mai ales Petronela - care e geograf: Obcinele- dincolo de Depresiune Campulung, mai spre dreapta- muntii Stanisoarei, departe in sud, dincolo de "Delta fiordului Bistrita" - Ceahlaul - Olimpul Moldovei care ne oferise nu de mult privelisti similare. Toaca si Panaghia se vad si cu ochiul liber, binoclul doar confirma. Muntii Bistritei, Calimanii, Bargaul. La cabana/hotel Rarau ne bucuram sa-l revedem pe Voicu Raia- seful Salvamont Suceava. Ne da o veste buna: poteca pe care vom urca la frontale spre Vf.Giumalau a fost "lucrata", eliberata de jnepenii care o invadasera. La ora 17 intram in padurea Giumalaului, la 19 fix suntem pe varful-cupola , "pohta ce-am pohtit". GPS-ul ne arata ca am parcurs 21 de km. Ii cantam din nou Petronelei "Multi Ani Traiasca" chiar langa borna de varf si indeplinim ritualul "Gipfelkuss" . Ne spune ca aceasta aniversare a zilei sale de nastere n-o va putea uita . O credem; cadoul pe care i l-a oferit Cerul e nepretuit. O seara si noapte linistita, fara vant, fara zgomot si putoare de motoare, fara manele, chiar si fara latraturile de caini din seara precedenta. Noapte cu cer plin de stele si cu luna ( inca nu chiar plina, dar excelent maestru de lumini ), cu marea de nori care persista si da semne ca ar vrea "sa se umfle". Speram sa nu patim ca in noaptea de revelion2008 pe Vf.Arcanu, cand dupa o seara similara, ne-am trezit a doua zi ca suntem "subacvatici" ! Temperatura doar cu 4-5 grade sun zero.



Duminca 9 nov. La 6.45 ne imbracam bine si iesim din corturi la intalnirea cu Maria Sa Soarele. La 07.07 tasneste din "mare". Am vazut, admirat , fotografiat sute de rasarituri; dar de fiecare data cel prezent e parca mai altfel, e cel mai frumos! Ne fascinaneaza jocul culorilor, al luminii. "Insulele arhipelagului" devin tot mai clare: dincolo de Tara Dornelor, zambesc in soare trio-ul Suhardului: Ousorul, Faraoane, Omul si trio-ul rasaritean al muntilor Rodnei: Rosu-Inaut- Ineu. Identificam frumosul Piciorul Plescutzei- ce pleaca din Ineu spre nord-est, de care ne leaga placutele amintiri ale unei aniversari, cand muntele era imbracat "in blana de leopard". Muntii Maramuresului se itzesc si ei... Inspre toate punctele cardinale, culmi mai mici par vapoare transatlantice. Acest peisaj de o frumusete stranie si sufletele ce ne sunt atat de usoare ne fac sa ne simtim parapantisti. ..E clar ca nu ne grabim sa plecam din acest rai pamantean... .. Dar din pacate tot vine momentul acesta...Eu si Marlene mai parcursesem acest traseu de multe ori, in ambele sensuri, in toate anotimpurile. De data am gasit marcaj proaspat, bine executat. In timpul lungii traversari a padurii in care intram dupa Poiana Ciungilor avem timp sa ne rememoram treceri anterioare: unde am campat, ce cataratori sau drumeti am intalnit, ce "condimente" a avut fiecare tura..



La iesirea din padure, la Schitul Sf. Pantelimon le povestim coechipierilor nostri de un Craciun aici, unde sosisem dupa doua zile de alunecat pe schiuri pe lunga Obcina Mestecanis, pe care urcasem din Carlibaba. La ora 14. 30 eram langa Max care ne-a readus in Alma Mater Napocensis.

Mai multe imagini aici: http://outdoors.webshots.com/album/568595107AXwmKR