marți, 11 noiembrie 2008

RT: Arhipelaguri bucovinene

de Dinu Mititeanu

Motto: "Marea de nori e unul din cele mai uluitoare privelisti montane. Valurile de nori sunt luminate pana la stralucire de soarele de deasupra... Mai rasare ici colo cate un varf semet, ca o insula neagra similara cu cea pe care te afli... Apoi marea se agita. Soarele si vantul ii maresc neastamparul, insulele devin peninsule, potopul se retrage in lungul vailor..."
geograful Ion Simionescu



Am plecat din Cluj vineri la ora 16.30.Seara la ora 21.30 l-am parcat pe Max in gara Mestecanis. La 22.23 am urcat in accelerat, la 23.04 am coborat in Campulung Est. Am contiuat cca 2 km per pedes pe asfalt in directia Suceava, apoi la dreapta inca vreun km pe Valea Caselor. La ora miezului de noapte i-am cantat "Multi Ani Traiasca Petronelei" - incepea ziua ei aniversara. Apoi am montat corturile pe un fanat. Sambata 8 noiembrie am urat in gand La Multi Ani celor ce-si serbau onomastica, apoi am plecat prin ceatza- semn de vreme buna !- prin Cheile Moara Dracului. La liziera padurii am iesit si din ceatza ! Ne simteam naufragiati pe tarmul "marii bucovinene". Popii Raraului- Saua Ciobanului- Piatra Soimului- Pietrele Doamnei. Peisaj de vis in toate directiile. Facem la fiecare popas cuvenita lectie de geografie cu cei doi coechipieri ai nostri. Se descurca binisor si Andrei, dar mai ales Petronela - care e geograf: Obcinele- dincolo de Depresiune Campulung, mai spre dreapta- muntii Stanisoarei, departe in sud, dincolo de "Delta fiordului Bistrita" - Ceahlaul - Olimpul Moldovei care ne oferise nu de mult privelisti similare. Toaca si Panaghia se vad si cu ochiul liber, binoclul doar confirma. Muntii Bistritei, Calimanii, Bargaul. La cabana/hotel Rarau ne bucuram sa-l revedem pe Voicu Raia- seful Salvamont Suceava. Ne da o veste buna: poteca pe care vom urca la frontale spre Vf.Giumalau a fost "lucrata", eliberata de jnepenii care o invadasera. La ora 17 intram in padurea Giumalaului, la 19 fix suntem pe varful-cupola , "pohta ce-am pohtit". GPS-ul ne arata ca am parcurs 21 de km. Ii cantam din nou Petronelei "Multi Ani Traiasca" chiar langa borna de varf si indeplinim ritualul "Gipfelkuss" . Ne spune ca aceasta aniversare a zilei sale de nastere n-o va putea uita . O credem; cadoul pe care i l-a oferit Cerul e nepretuit. O seara si noapte linistita, fara vant, fara zgomot si putoare de motoare, fara manele, chiar si fara latraturile de caini din seara precedenta. Noapte cu cer plin de stele si cu luna ( inca nu chiar plina, dar excelent maestru de lumini ), cu marea de nori care persista si da semne ca ar vrea "sa se umfle". Speram sa nu patim ca in noaptea de revelion2008 pe Vf.Arcanu, cand dupa o seara similara, ne-am trezit a doua zi ca suntem "subacvatici" ! Temperatura doar cu 4-5 grade sun zero.



Duminca 9 nov. La 6.45 ne imbracam bine si iesim din corturi la intalnirea cu Maria Sa Soarele. La 07.07 tasneste din "mare". Am vazut, admirat , fotografiat sute de rasarituri; dar de fiecare data cel prezent e parca mai altfel, e cel mai frumos! Ne fascinaneaza jocul culorilor, al luminii. "Insulele arhipelagului" devin tot mai clare: dincolo de Tara Dornelor, zambesc in soare trio-ul Suhardului: Ousorul, Faraoane, Omul si trio-ul rasaritean al muntilor Rodnei: Rosu-Inaut- Ineu. Identificam frumosul Piciorul Plescutzei- ce pleaca din Ineu spre nord-est, de care ne leaga placutele amintiri ale unei aniversari, cand muntele era imbracat "in blana de leopard". Muntii Maramuresului se itzesc si ei... Inspre toate punctele cardinale, culmi mai mici par vapoare transatlantice. Acest peisaj de o frumusete stranie si sufletele ce ne sunt atat de usoare ne fac sa ne simtim parapantisti. ..E clar ca nu ne grabim sa plecam din acest rai pamantean... .. Dar din pacate tot vine momentul acesta...Eu si Marlene mai parcursesem acest traseu de multe ori, in ambele sensuri, in toate anotimpurile. De data am gasit marcaj proaspat, bine executat. In timpul lungii traversari a padurii in care intram dupa Poiana Ciungilor avem timp sa ne rememoram treceri anterioare: unde am campat, ce cataratori sau drumeti am intalnit, ce "condimente" a avut fiecare tura..



La iesirea din padure, la Schitul Sf. Pantelimon le povestim coechipierilor nostri de un Craciun aici, unde sosisem dupa doua zile de alunecat pe schiuri pe lunga Obcina Mestecanis, pe care urcasem din Carlibaba. La ora 14. 30 eram langa Max care ne-a readus in Alma Mater Napocensis.

Mai multe imagini aici: http://outdoors.webshots.com/album/568595107AXwmKR

Niciun comentariu: