vineri, 21 noiembrie 2008

Tura pe granita - Muntii Maramuresului

Am acceptat sa fac eu pana la urma RT turei prin Muntii Maramuresului, jumate fiindca sunt « de-acasa de la mine» si pentru ca cei mai in masura erau oarecum mai ocupati .
... Daca initial eram “la granita de timp” cu o lucrare ce se cerea predata, in gand chicoteam ca urmeaza sa fiu “pe granita” in scurt timp, de data asta la propriu, in Mtii Maramuresului! Vineri dupamasa ne-am debarasat de imbulzeala si traficul urban si am luat calea Maramuresului :). Am pornit cu 2 masini, respectiv cu Max (Dl Dinu si Marlene, Petronela, Dl Eugen si eu), iar in masina lui Adi (Adi, Laci, Ibi si Andrei). Cum e cantecelul acela...noua 'negrii mititei' ..si-mi permit improvizatia '...au plecat la munte, si pe drum au povestit...multe si marunte'. In drumul spre munte am avut ca vecina o luna superba, mare si rotunda de parca statea sa explodeze cand a rasarit. Dupa 214km de drum am ajuns putin dupa 10 seara la capatul din amonte al satului Poienile de sub Munte (catunul Luhei), la confluenta vaii Cosnea cu valea Ruscova. Acolo, langa cabana, am montat repede corturile si in scurt timp am adormit, constienti ca trezirea va fi la 5:30, ca doar in noiembrie ziua e scurta!
Sambata dimineata, aerul rece si intunericul de afara nu prea ne faceau sa scoatem nasul din sacul de dormit, dar gandul ca urmeaza o zi pe creste si cerul curat-inca cu stele pe el ne-a determinat sa strangem rapid corturile. La 7 eram cu rucsacii in spate, in sir indian si dornici sa insotim banda rosie care insoteste valea Cosnea la inceput pe drum. In scurt timp am urcat apoi pe poteca prin padure, privind cum in zare Mihailecu si Farcaul ne trag cu ochiul dezgolindu-si culmile in rasarit. Am iesit apoi in culmea din dreapta la Vacaristea Pecealu,

unde cativa din noi ne-am aprovizionat cu apa de la un izvor cam “anemic”(vb lui Dl Dinu) . eu as zice putin zgarcit da foarte bun! De fapt curgea incet sa ne tina mai mult langa el J . nu departe am facut un popas, sa crestem glicemia cu ceva rontaieli, o gura de ceai si o spranceana pe harta, cu ochii pe Vf.Pecealu (1725m)-urmatorul obiectiv.
Vf. Bucovinca (1763m) l-am ocolit putin, si fiindca ne-am lasat sedusi de verdele jnepenisului virgin am ‘abandonat’ din gresala poteca, balaurind apoi o bucata de timp prin marea incalcita de jnepeniJ. Totusi, cateva afine uscate gasite spre final au compensat abaterea . Am decis sa ocolim Vf.Pietrosu Bardau (1850 m), am mers pe curba de nivel pana in culme in saua de dupa el,

am luat pranzul si ne-am desfatat cu culmile domoale scaldate in soarele amiezii.


Bucurosi de o poteca draguta dupa jnepenisul buclucas, am continuat-o pana cand la un moment dat imaginea Pietrosului Rodnei s-a cerut admirata! Nu dupa mult timp am ajuns pe granita la borna 470, si tocmai cand asfintitul isi facea anuntata prezenta am inceput sa punem corturile pe drumul romanesc langa borna 469 (stiam ca pe gtanita nu e voie sa umblam la frontale, iar noi am gasit la fix acel loc de corturi, chiar pe granita!). Seara s-a incheiat cu o supa calda si povesti, voie buna si planuri de ture viitoare! Din bun simt sau timiditate, s-au cam tras Adi si Laci de la supa, cica “am venit numa la o poveste” dar pana la urma au acceptat nu doar supa ci si sa imparta cu mine si Petronela ca desert sau vitaminizare portocala si mere. Apoi, dupa ce am spus noapte buna Lunii pline si celor de ‘langa’ sau ‘de aproape’ am adormit... pe o temperatura ce scadea cu cateva grade sub 0.
Duminica la 5:20 trezirea! Recunosc ca baietii ne-au facut ceaiul, asa ca noi am fost primele cu cortul strans si rucsacii gata cand inca era intuneric afara! Rasaritul a fost spectacolul diminetii...

Desi in ultima perioada tot rasarituri am admirat, asa purpuriu ca asta n-am vazut de mult! Printre bornele granitei, am admirat, visat si fotografiat cerul de-un rosu aprins si ceata din vai... au urmat Budescu (1679 m) si vf. Borsutin-(borna 457)- vf.Ladescu (borna 449)-Vf.Furatik -(borna 443)

si fiindca timpul nu ne prea permitea, s-a decis sa coboram prin pasune dupa GPS, apoi pe o curba de nivel , luand apoi calea unui urcus lin pe o poteca ciobaneasca pan ala o stana, unde am luat pranzul. De acolo, am coborat prin padure spre valea Rica- pe un drum bun,
pana la confluneta ei cu valea Socolau (Gura Ricii )- de unde in aval apa se numeste Ruscova. Dupa inca cca 600 m. Am ajuns la masini binedispusi de povestile derulate de-a lungul zilei si de impresiile schimbate. In drumul spre Cluj am trecut prin dragi sate maramuresene, ca Bogdan Voda, Dragomiresti... am admirat jirezile pentru fan...ne-am reamintit Craciunuri cu traditii si am planificat altele pe gustul fiecaruia.
A fost o tura reusita, fara peisaje spectaculoase sau portiuni inedite, dar impregnata linistea zilelor de toamna tarzie,

peisajul pitoresc, rasaritul reflectat in bruma din zorii diminetii si de luna plina

... de fetele copilelor bucalate si de confortul ca esti alaturi de oameni minunati!

Va multumesc mult pentru ca inca o data am fost ACASA si m-am simtit Acasa si la propriu si la figurat, desi eram practic doar aproape de casa...

2 comentarii:

Adi spunea...

Bravo, Dia, ai relatat frumos! Mai astept si alte RT-uri semnate de tine!

Salutari,
Adi.

eugen roman spunea...

Am asteptat fotografiile ca sa spun si eu ceva. Este frumos totul, este frumos gestul tau ca ti-ai facut timp sa faci aceasta relatare, mai ales ca a trebuit sa te straduiesti un pic sa editezi textul si fotografiile.
Mai asteptam si altele pentru ca, de-acum stii cum se face!
Eugen