luni, 15 decembrie 2008

Dupa Concursul ;-)) CAR de la Baisoara

Duminica 14 dec., am facut o noua iesire de initiere in schi de tura
la Muntele Baisorii. Din Sectia Universitara Cluj a Clubului Alpin
Roman am fost 10 oameni (3 masini: a lui Adi, a Danei si Max al
nostru): Membri: Adi Pop, Sergiu, Andrei, Ibi, Marlene, eu. Aspiranti :
Dana Zaharia, Dragos Rus si Diana (prietena lui), Claudiu Chiorean.
In urma unei rugaminti telefonice a unui tanar schior clujean Mircea
Munteanu, acceptasem sa ne insoteasca grupul sau si al lui Andi
Diaconu. Oamneni calzi , simpatici, ca toti adevaratii oameni de munte.
Ei au fost 7, cu doua masini si printre ei aveau si cateva persoane,
fete, care erau prima data pe schiuri, cum aveam si noi. Noi aveam 4
foci la 10 oameni, ei aveau 6 foci la 7 oameni.

A durat cam mult reglatul schiurilor dupa bocanci( 6 din cele 8
perechi de schiuri ale Clubului ). Asa ca abia la ora 11 am plecat de
langa masini. A mers maiincet si urcatul pentru cei fara foci. Focile
mele le-am dat la inceput lui Sergiu, mai apoi Danei. Ca sa dovedesc ca
se poate urca si fara foci pe unde panta nu e mare si daca ai si brate,
nu doar picioare (suntem/vrem sa fim si alpinisti, nu doar schiori !).
Si vazand ca se poate, s-au straduit toti cei fara foci, desi nu li se
parea asa usor cum mi se parea mie. Focile Clubului (cele doua doua) au
fost la inceput pe schiurile lui Andrei si Ibi, apoi ale lui Andrei
le-am dat Dianei. Pe ea a chinuit-o o legatura care ii sarea din 10 in
10 metri, din cauza ca avea bocanci f. mici . Toti incepatorii merita
felicitari, dar ea merita cateva in plus. La fel Dragos Rus, care a
urcat fara foci pana la Sesul Cald .( de data asta am ocolit Buscatul
prin stanga, pe drumul militar). Acolo am facut pauza de masa, vreme
faina,asa ca nu am mai intrat in nicio coliba ! De peste Buscat au
apaut tot pe schiuri prieteni dragi: Engy Lajos de la ATTA, Cozmin al
nostru. Cu ei era si Daniel Marc- un membru al lotului national de
schi-alpinism.

Am mai urcat o vreme pana la poalele Pietrelor Marunte, pe acea
bucata a avut foci si Dragos (cele de la Andrei) si Diana ( i le-a dat
cu amabilitate Mircea). Asa ca de data asta au vazut toti si cum e fara
foci si cum e cu foci.

A urmat apoi coborarea, un adevarat CONCURS DE.... CAZATURI ! Nu
am putut face un clasament dupa numarul cazaturilor fiecaruia, nu am
avut atatia arbitri si desigur nici in spusele "concurentilor" nu putem
avea incredere: fie ca spun mai putine din mandrie, fie ca spun mai
multe in speranta ca intra in...cartea recordurilor !. Dar principalul
motiv este ca nu le-au putut nici ei numara de multe ce au fost !
Asa ca- prin comparatie cu concursurile de patinaj artistic- eu si
Marlene - arbitri principali- am hotarat sa dam - nu note- dar
calificative dupa "impresia artistica". E firesc faptul ca fetele- Ibi,
Dana, Diana si unele din grupul lui Mircea Munteanu, au avut cazaturi
elegante, delicate, artistice. Parca erau balerine !. Greu de facut o
ierarhie, nici nu facem.Am remarcat si admirat tenacitatea, dorinta de
a participa la concurs de la start si pana la finish.
Baietii: Si Dragos si Andrei, dar mai putin. Dragos nici nu cadea de
la inaltime mare ! Dar Sergiu si Claudiu au fost "atleti" nu balerini.
Caderile lor erau caderi, nu surogate. Cadeau "barbateste" , in fortza,
izbeau zapada cu elan, trantele erau trante: adica faceau in zapada
cratere pana la iarba, se innodau de le trebuia multa vreme sa se
deznoade si sa se ridice, aratau apoi ca Mos Craciun " cu plete dalbe"
( si cu barbi albe !)... Au facut si fapte bune, ecologice: bradutii in
care se opreau, nu mai risca a fi taiati ca pomi de Craciun... :-) .
Asa ca am avut parte de spectacol. Ne oprim aici cu "cronica"
lui, constienti ca suntem subiectivi. Ca si in teatru si alte arte, si
aici vor fi nemultumiti de cronica. Desi.. ne-am straduit ca in putine
fraze sa scoatem in evidenta talentul "actorilor".

Ca sa-i consolam , le spunem ca toti am trecut candva prin asta.
Schiul e la inceput munca si chin. Rasplata -placerea- vine mai tarziu;
de ea au parte numai cei perseveneti. Perseverenta duce la adevarata
placere. Cand obtinem ceva prin efort propriu e mult mai valoros. Daca
pe noi doi ne-ar fi lasat un elicopter pe Vf.Pietrosu din Calimani,
Micaia din Parang, Moldoveanu din Fagarasi, in duminicile de Pasti sau
in serile de revelion din anii anteriori, nu am fi simtit acea enorma
bucurie pe care am simtit-o ajungand acolo cu rucsaci mari in spinare,
pe schiuri si dormind cateva nopti la rand in cort. Eram doar noi doi si
Maria sa Muntele- departe de lumea dezlantuita, departe de toate
poluarile, mai aproape de Cer. Si in gand cu prieteni dragi, cu voi; cu
gandul ca va veni vremea sa simtiti si voi- incepatorii de acum in ale
schiului de tura- acea enorma bucurie care nu poate fi descrisa in
cuvinte. Ea trebuie traita ! V-o dorim din toata inima !

Dinu si Marlene Mititeanu

Niciun comentariu: