sâmbătă, 26 decembrie 2009

De la -20gr.C la ploaie torentiala!

Cam asta anuntau prognozele, dar nu credeam ca va fi chiar asa! Acum-
dupa doua zile de schi de tura si doua nopti in cort pe -20gr.C si
alungati apoi de ploaie spre casa in a 3-a zi, ne miram de exactitatea
previziunilor ! Ciudat inceput de iarna ! Zeci de sosele blocate, sute
de masini ramase in viscol zeci de ore. Toate astea ne dadeau sperante
ca vom gasi zapada la munte. Noi ne orientasem spre muntii din nord,
unde nu au fost sosele inzapezite, banuiam deci ca a nins linistit, ca
vom gasi atata zapada cata ne trebuia pentru o drumetie pe schiuri.
Am ajuns duminica 20 decembrie seara in Carlibaba. Planul era sa
parcurgem in 3 zile pe schiuri si cu cort, un circuit in jurul vaii
Carlibaba. Il mai facusem si vara si pe schiuri ! Doream sa urcam si sa
mergem pe Obcina Tibaului pana langa granita si sa ne intoarcem pe
Obcina Mestecanis.




Continuarea relatarii, o gasiti la:
http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/01-articole-recente/de-la-20-gr-c-la-ploaie-torentiala

Dinu Mititeanu

marți, 15 decembrie 2009

SOS revista "Romania Pitoreasca"

Multi dintre noi, cei care iubim muntii, in afara de relatarile si
fotografiile de pe internet, eram abonati sau cumparam si revistele de
munte tiparite pe hartie: Muntele, Muntii Carpati, Alpin Info, Alpin
Extrem, Knox, Anotimpurile Muntelui, Dincolo de Usa si altele, care din
pacate au murit pe rand. A continuat sa apara fara intrerupere din 1972
(desi cativa ani doar ca ziar !). Mai exact s-a incapatanat s-o tina in
viata Mihai Ogrinji, ajutat de cativa ani de un entuziast alpinist
veteran- Mihai Vasile. Nu e revista doar pentru alpinisti si
montaniarzi, dar nici noi nu suntem doar montaniarzi. Mai exista in tara
asta si alte frumuseti care merita cunoscute, vazute, care merita a fi
aparate de agresiuni si poluare.



Dar am primit semnale ca si RP e in pericol ! Daca pentru primele 6
luni ale lui 2010 nu se vor abona minim 500 de romani, va sucomba si
Romania pitoreasca. Revista despre care multi nici nu stiu ca mai
exista, tirajul a scazut dramatic, la chioscuri nu se mai difuzeaza de
cand Rodipet-ul a fost pus pe butuci !
Cei care doriti sa ajutati la reanimarea revistei , o puteti face
abonandu-va. 39 lei pe 6 luni sau 78 lei pe 12 luni. Abonanentele se
pot face doar trimitand banii prin mandat postal pe adresa::

Mihai Ogrinji - la redactia revistei "Romania Pitoreasca"- str.Ghiocei
nr.30, bloc 30 C, sc.B ap 55 cod 020571, sector 2 Bucuresti (tel.021-211
08 77 ).

Cei care va veti abona, veti primi chitante individuale. Dar e de dorit
ca cei care puteti, sa cereti a se expedia 2-5 exemplare la aceeasi
adresa. Pentru ca unii din colegii mei de club isi schimba periodic
adresele si pentru ca unii nu au cutii postale adecvate, voi primi eu
lunar coletul cu reviste si le difuzez la intalnirile/ proiectiile
saptamanale.

Cu speranta ca vom dovedi si prin abonamente la Rp ca iubim Muntele si
Frumosul,
si cu urari de Sarbatori Fericite si vacanta placuta,

Dinu Mititeanu

luni, 7 decembrie 2009

Planul de activitate pe anul 2010 - CAR Sectia Univ. Cluj


Ianuarie
31.12 – 3.01Revelion 2010, la Cabana Sambata in Muntii Fagaras - Contact: Cristina Pogacean
(pogaceancristina(la)yahoo.com)

Februarie
12-14Memorial Alexandru "Cuxi" Serban: initiere in ture de iarna , ture pe schiuri si bocanci, utilizarea pioletului si a coltarilor, cautare cu DVA si salvare din avalansa etc. in Muntii Retezat, Cab. Gentiana – Contact: Dinu Mititeanu (dinum(la)cluj.astral.ro)
26-28 - Tura pe schiuri: Racatau, Creasta Dumitreasa, Muntele Mare, Baisoara – Contact: Laci Hermann (laszlo.hermann(la)gmail.com) (din cauza lipsei zapezii aceasta tura nu a mai avut loc)

Martie
5-7 – Creasta Pietrei Craiului sau o portiune din Creasta Fagarasului (grup de 6-8 persoane, cu experienta de iarna) – Contact: Dinu Mititeanu
13-14Tabara de initiere in ture de iarna (montarea si utilizarea cortului, ture pe schiuri si bocanci, utilizarea pioletului si a coltarilor, cautare cu DVA si salvare din avalansa etc.), Muntii Rodnei si Maramuresului cu baza in Pasul Prislop – Contact: Dinu Mititeanu
25-28 - Creasta Rodnei - pe bocanci si/sau schiuri de tura – Contact: Dinu Mititeanu

Aprilie
10-11 – Tabara de escalada, editia de primavara – Contact: Mihai Constantinescu (mihaita_co(la)yahoo.com)

Mai
21-23Tura in Muntii Maramuresului cu baza in Valea Repedea (ziua 1: spre Pop Ivan pe la narcisele de pe Tomnatic si ziua 2: spre Vinderelu si Farcau) – Contact: Dinu Mititeanu
22-24Tura in Fagaras, zona Negoiu – Contact: Mara Constantinescu (constant_mara(la)yahoo.com)
29-30 – Maraton prin Apuseni: zona Muntilor Gilaului pe distanta de 42 km – Contact: Cozmin Ardelean (a_cozmin(la)yahoo.com) (tura anulata)

Iunie
4-6 - Hoinari prin Cheile Bicazului, trasee mai putin umblate din chei si zona adiacenta - Contact Titus Hen (titus.hen(la)kosarom.ro)
17-22 - Traversarea Apusenilor pe bicicleta: Valea Draganului, Com. Lunca Visagului, Lacul Floroiu, Vf. Poienii, Padis, Cab Vartop, Vf. Curcubata Mare, Vf. Gaina, Bulzestii de Sus, Baia de Cris, Branistea – Contact: Cristina Pogacean (tura anulata din cauza vremii nefavorabile)

Iulie
3-11Alpinism clasic in Piatra Craiului si Bucegi – Contact: Dinu Mititeanu

August
21-28Fagarasii mai altfel: zona Sambata-Urlea-Dara (picioare si caldari nordice si sudice) – Contact: Dinu Mititeanu

Septembrie
10-12 – Tura in Muntii Lotrului: Sadu, Masa Verde, varful Prejba, stana din Dudurugu, Voineagu Catanesei, Sterpu, Sfarcasu, Parcalabu, Caineni – Contact: Mara Constantinescu (tura anulata)

Octombrie
9-10Tabara de alpinism si escalada, editia de toamna – Contact: Mihai Constantinescu
22-24 - Ceahlaul in culorile toamnei, ture prin chei, pe jgheaburi si polite - Contact: Titus Hen

Noiembrie
27-28 - Tura "In Memoriam Radu Crisan"- circuit de doua zile cu o noapte in corturi pe dealurile care "imbratiseaza" valea Sohodol, afluent de dreapta al Ariesului, pe unde ne-a insotit si Radu in noiembrie 2005 - Contact: Dinu Mititeanu

vineri, 4 decembrie 2009

Proiectie: "Chiulind de la Scoala"

Dragi Prieteni,

Sectia Universitara a Clubului Alpin Roman va invita marti 8 Decembrie, la ora 20.10 la proiectia cu fotografii "Chiulind de la Scoala". Timp de 40 minute , veti putea viziona o serie de iesiri-escapade din diferiti munti, imagini selectate din turele in care Dia Somogyi ar fi trebuit sa fie la cursuri, intalniri de proiecte, dar in care a preferat sa fie pe Munte. Proiectia va cuprinde practic -in aproximativ 250 fotografii- chiulul de la scoala in anul universitar 2008-2009, din octombrie pana in iunie. Proiectia este realizata si prezentata de colega noastra Dia Somogyi.

In incheiere, colegul nostru Dan Tautan va prezenta o scurta proiectie de aproximativ 10 minute intitulata "Un Simplu Deal", in care va surprinde imagini dintr-o tura in Muntii de langa Noi.

Proiectiile vor avea loc ca in fiecare marti seara, la ora 20.10 in Amfiteatrul "Gh.Bilascu" al Universitatii de Medicina si Farmacie, aflat langa Casa de Cultura a Studentilor, pe latura dinspre dinspre Clinicile Universitare. Intrarea se face pe langa mesele florareselor si apoi pe langa gardul Clubului Karma.

Aceasta proiectie marcheaza incheierea “stagiunii” de toamna 2009, prezentarile urmand sa fie reluate anul viitor incepand cu data de 2 martie.

Va asteptam cu drag!

weekend mai lung prin Buila Vanturarita 27 nov-1 dec

Dupa mai multe discutii legate de unde sa mergem in weekedul asta prelungit, a venit Mihnea cu ideea sa facem o tura pe langa casa lui, in Buila Vanturarita, cel mai mic parc national din Romania, situat in sudul Muntilor Capatanii...asa ca ne strangem 9 oameni dornici sa descopere o particica din frumusetile Builei: Raluca, Mirela, Stefan, Mihnea, Claudiu, Serghei, Simi, Dodi(colegi de-ai lui Mihnea) si eu.
Ajungem vineri seara acasa la Mihnea, in Rm.Valcea, asteptati cu mancare calda si foarte gustoasa, iar dupa un somn bun pornim sambata de dimineata spre Buila. Lasam masinile pe un drum foresiter, la cativa km de schitul Pahomie si incepem sa urcam prin padure spre Brana Caprei.
Trecem pe langa niste pereti din calcar inalti, foarte spectaculosi, ce ofera o varietate de trasee de alpinism, pacat ca acestea nu sunt foarte multe. Pe Brana Caprei ne bucuram fiecare de frumos, de salbaticie, de libertate, Raluca exteriorizandu-se cel mai original...
Strabatem Cheile Cheii, de care eu raman impresionata, datorita frumusetii salbaticiei lor: stanca impunatoare, apa limpede si extrem de rapida, aerul pe care nu te mai saturi sa-l respiri...
Dupa cateva ore de mers si opriri sa admiram privelistea de care parca nu ne mai saturam, ajungem la cabana Cheia.

Mirosul de peste si alte mirodenii de pe langa cabana ne fac pofta si gustam si noi cate ceva din ce avem fiecare, cu gandul sa ne refacem fortele pentru niste trasee de catarat. Mergem la
Peretele Santinelei, aproape de cabana, unde reusim fiecare sa ne cataram putin pana ne prinde noaptea.
Ne punem la foc unde se creeaza o atmosfera foarte calda si prietenoasa, cu un cabanier ospitalier si amuzant, unde ne intindem la povesti pana ne alunga ploaia.
A doua zi, duminica, pornim devreme cu gandul sa facem o bucata mai salbatica din creasta. Urcam pe niste serpentine prin padure, iar cand ajungem pe creasta avem parte de o priveliste superba: Fagarasii in toata splendoarea lor..( cum spunea si Mihnea, se pare ca am fost cuminti ca sa meritam un astfel de cadou..;)
Portiunea asta de creasta e foarte salbatica, slab marcata, din cauza jnepenilor care cresc ca la ei acasa si care nu pot fi taiati pentru ca e parc national, la care se adauga multa stancaraie cu cateva zone de catarare usoara. Prin jnepenii inghetati sau pe deasupra lor, reusim sa ajungem la zona cu marcaj de unde nu mai avem mult si ajungem pe Vf. Vioreanu si mai apoi
Vf. Vanturarita, unde ne intalnim cu un calugar si inca un baiat de la schit, care parca zburau pe munte. Incepem sa cobram din Saua Stevioara si cu putina munca de orientare ajungem pe valea buna, ca de acolo sa o luam pe noapte, prin padure si sa ajungem la schitul Pahomie si de acolo la masini.
Ajunsi in Valcea suntem primiti ca boierii cu mancare calda si prajituri de catre parintii lui Mihnea.
Luni ramanem doar 4: Simi, Dodi, Mihnea si eu si hotaram, dupa ce dam cu banul, sa mergem la un perete cu trasee de escalada, aproape de Cheile Bistritei, chiar la drumul care urca la Manastirea Arnota, oprindu-ne inainte sa vizitam si Muzeul trovantilor din Costesti.
Marti, avand mai putin timp la dispozitie, vizitam Casa Memoriala Anton Pann si Cascada Lotrisor, ca dupa aceea sa ne intoarcem spre casa, pe noua autostrada :D.
In concluzie, un weekend mai lung foarte reusit, cu vreme buna, trasee spectaculoase, oameni faini si gazde de nota zece...




Numa' bine si sa ne revedem in locuri faine
Delia

miercuri, 2 decembrie 2009

In Memoriam - Radu Crisan


Radu a plecat dintre noi. Mult prea devreme pentru viata pe care o avea in fata, pentru noi care am pierdut un prieten, pentru munte ale carui carari o sa-i duca dorul. Prietenii ii spuneau Zapacitu', pentru ca era vesel si aiurit si ne facea sa radem. Felul lui energic de a fi si pasiunea care o avea pentru munte ne facea intotdeauna sa vedem in el un om sincer cu care era usor sa legi o prietenie. Cand l-am cunoscut imi povestea pe tren ca lucreaza, si eram destul de mirat ca totusi a inceput destul de repede acest lucru, apoi mi-a zis ca lucreaza ca sa-si poata lua costumul mammut de trei straturi. Nici nu stiam atunci ce inseamna asta, tot ce am retinut este ca lucreaza ca sa adune echipament ca sa mearga pe munte. Aceasta e pasiunea pe care am vazut-o la el la fel de puternica tot timpul cat l-am cunoscut.

A fost un om sincer si frumos, cu care era o placere sa cutreieri cararile muntilor si sa vorbesti. Un prieten care ne-a impartasit visurile si turele dorite si care ne-a sfatuit mai apoi ce echipamente sa ne mai cumparam. Va fi mereu prezent in gandurile noastre si in inima muntelui pe care l-a iubit. Cred ca toata lumea care l-a cunoscut si a iesit intr-o tura cu el ii va simti lipsa.

Odihneste-te in pace, Radu Zapa', nu te vom uita niciodata!














duminică, 29 noiembrie 2009

Pe dealuri mari si mici

Minivacanta de 1 dec. Dar putini si-au facut planuri pentru 4 zile. Piedici: prognoze nu prea "amabile", unii prea raciti pt. ture lungi cu cort, altii lucreaza in 30 si chiar in 1 dec.

Asa ca eu si Marlene am propus o tura de o zi- duminica 29 noiembrie in "muntii de langa noi". Dia a venit cu date concrete: Dealu Mare si Dealu Mic. Am fost de acord, le stiam din ture pe acolo in toate anotimpurile. Doua culmi faine, "de suflet", in care te simti "hoinar prin trecut", in care te bucuri de peisaj, dar te intristezi ca mergi printr-un muzeu in aer liber parasit si neingrijit.
Ca si in alte dati, am anuntat tura pe lista de discutii carclujuniversitar. Ca si in alte dati, la ideea propusa de 2-3, au aderat inca multi amatori; total ar fi trebuit sa fim 18 !!! Din motive de raceala (bine ca nu gripa !), am ramas 11: Dia, Razvan, Csaba, Lucian, Marlene, Dinu si aspirantii: Imre Vekov, Iulia Brumboiu, Adi Pop, Octavian Cuibus-"Oti"si Gratiela Sturza.
La 7.15- adica dupa ce a trecut si "sfertul academic" am demarat de la locul intalnirii cu 3 masini: Csaba, Razvan, Dinu. Una a ramas in parcare.La ora 9 le-am parcat pe valea Ursului (Plesesti)- la veo 500 m mai sus de confluenta ei cu valea Sagagea, adica la 82 km. de Cluj. Am urcat spre stanga, in culmea Dealului Mare de unde aveam privelisti spre culmile din jur.

Cea mai spectaculoasa era desigur Scarita, in dreapta. Undeva, mai departe in spate se vedea "fruntea" Bedeleului, iar in fatza, pudrata cu zapada- culmea Pietrele Marunte-Muntele Mare.

Imaginatia ne ajuta sa vedem viata ce pulsa candva pe acolo, oameni cu animale la pasune, grajdurile si "colibele"- acele case modeste folosite doar vara erau cu acoperisuri intacte, erau folosite si folosibile, nu ca acum. Potecile si drumurile de-abia se mai vad, tufisurile invadeaza fanatzele si pasunile. Catunele Plesesti, Incesti, Cortesti sunt parasite. Doar Belioara, Sagagea si Orasti mai sunt locuite. Toate formau candva comuna Posaga de Sus; acum apartin de Posaga (de Jos).

La ora 13, am pastrat un moment de reculegere in memoria celui care a fost prietenul nostru Radu Crisan. Fara a mai continua pana la colibele Balacioaia, aflate la limita padurii, am inceput traversarea spre dreapta peste doua culmi si doua paraie, spre Dealul Mic, pe care l-am urmat apoi inspre aval.


De pe el vedeam in stanga pitorescul sat Sagagea, asezat in vale, "in palma muntelui". Sat din care in anii' 50, o treime din locuitori au fost deportati in Baragan ca pedeapsa ca ii aprovizionau si nu-i denuntau pe partizanii anticomunisti ("banditii din munti" ) . Spre nord, dincolo de Sagagea, se vedeau o parte din inghesuitele case de vacanta din statiunea Muntele Baisorii. Spre sud, printre cusme impadurite ale dealurilor mai apropiate, se zareau cateva varfuri inzapezite ale Fagarasilor. Aparate foto tzacaneau mereu. Ma bucuram ca insotitorii mei considerau acel peisaj demn de imortalizat, ca iubesc si colturi mai blande ale naturii, nu doar multi inalti cu creste semete.

La ora 17 inchideam circuitul, fara a fi nevoie a folosi frontalele, luate cu noi "pentru orice eventualitate". Ziua fiind asa de scurta, nu ne-a permis sa facem o oprire la Schitul Posaga pentru cei care nu l-au admirat inca. Data viitoare, fie in iarna cand speram sa repetam tura pe schiuri, fie la primavara, cand vom urca in minunea geo-botanica "Sesul Craiului " de pe Scarita.

Poate (as dori) ca unii dintre participanti isi vor spune impresiile in cateva fraze, care alaturi de imaginile pe care le postam aici si de cele de pe site-ul meu, sa va ajute sa ne intelegeti si sa doriti si voi cei care nu ati fost pe acolo sa va convingeti ca Frumosul exista si pe acolo, daca exista si in noi...

Dinu si Marlene

miercuri, 25 noiembrie 2009

Promotia eMont: "2% pentru CAR - 8% pentru membrii CAR"

Ne face placere sa va anuntam ca incepand din acest moment Clubul Alpin Roman Sectia Universitara Cluj participa la promotia eMont: "2% pentru CAR - 8% pentru membrii CAR".

Despre ce este vorba:

eMont este un magazin on-line cu echipament, imbracaminte si incaltaminte de munte, alpinism, speologie, schi pe care il gasiti la adresa: www.eMont.ro.

Cei care cumpara si se declara membrii sau aspiranti ai Clubului beneficiaza pe de o parte de o reducere de 8% din valoarea produselor achizitionate (pe langa reducerea de 10% pe care o primesc automat) si in plus inca 2% intra in contul Clubului. Aceste reduceri se acorda sub forma de puncte valorice (1 punct = 1 leu) si pot fi folosite pentru achizitionarea de echipament de pe eMont. Banii adunati in contul Clubului vor fi folositi pentru achizitionarea de echipament colectiv.

Ca sa fie mai simplu va dau un exemplu: sa zicem ca Xulescu cumpara de pe eMont in valoare de 100 de lei si primeste automat bonificatia de 10% (10 puncte = 10 lei). In plus fiind membru al CAR-U Cluj va primi in plus inca 8% (8 puncte = 8 lei) iar in contul clubului va intra de asemenea 2%.

Ce trebuie sa faceti ca sa va declarati mambru sau simpatizant al CAR-U Cluj: dupa ce aveti cont pe eMont (indiferent daca il aveti deja sau va creati unul nou) trimiteti un email pe adresa de email: info(la)eMont.ro in care sa specificati ca sunteti membru sau simpatizant CAR-U Cluj si sa specificati numele, adresa de email si un numar de telefon.

Pentru nelamuriri lasati un comentariu sau scrieti la info(la)eMont.ro sau mihaita_co(la)yahoo.com.

Spor la cumparaturi!

marți, 24 noiembrie 2009

La Pietrosu in prag de iarna

Ma bucur mult ca dintr-o tura in 2 sau in 4-5 cum era in planul initial, a fost pana la urma o frumoasa tura CAR cu 16 persoane ! Am anuntat tura pe lista, in speranta ca poate mai vor si alti colegi de Club sa ne insoteasca. Daca eram egoist, puteam sa mai gasim inca 2 amatori dand cateva telefoane; un coechipier aveam deja: ne sunase Cristi care dorea o iesire pe munte. Eram suparat ca nu sunt destule masini, dar ne-au salvat Lusu si Puiu !

Am plecat din Cluj sambata dimineata la ora 7 cu 4 autoturisme ,al 5-lea, Matiz-ul lui Alin a ramas in parcarea unde aveam intalnirea , caci Adi Pop 2 si Iulia Brumboiu au anuntat cu regret ca nu pot veni . Participantii (primul e soferul) : 1. Cristi Chira, Andrei, Ibi, Voichita Bodea; 2. Marcel Giurgea (Lusu), Alin, Cristina Pogacean, Ioana; 3. Puiu Chiselita, Lucian, Ionelia, Lavinia; 4. Dinu, Marlene, Claudiu, Cristina Donovici.

Pentru cei care nu stiti, Puiu Chiselita este un pasionat montaniard clujean, care face drumetii, speologie, cicloturism, schi de tura, parapanta (se pare ca primul clujean parapantist), meticulos si priceput in a repara aparate foto si tot felul de alte "scule". A fost o bucurie pentru noi sa-l avem in aceasta tura (speram sa mai urmeze si altele) , asa cum a fost prezenta lui Stefan Roman in tura pe schiuri la Arieseni-Cucurbata. Puiu a fost cel care atat sambata cat si duminica, n-a coborat per pedes de pe Pietrosu, ci in zbor cu a sa indragita "aripa".

Dl.Vasile Hojda din Moisei, de a carui amabilitate deosebita unii car-isti isi amintesc din ture cu urcare pe Valea lui Dragos, ne-a scutit a mai cara corturi, garantandu-i d-lui Istrate Danci meteorologul de la Iezer ca meritam a ne primi ca oaspeti . Ca atare am fost asteptati si primiti ca vechi si buni prieteni.


Masinile le-am parcat langa noua manastire, la cca 3 km de la asfalt, la capatul "ulitii pietroase" cum e numit drumul ingust de pe acea vale pe care e si marcajul banda albastra. La ora 11.05 am plecat per pedes, la ora 13 am ajuns la destinatie. Dupa ce ne-am cazat , 7 in cladirea statiei, 9 in cocheta cabanuta anexa, pe la ora 14 am plecat spre creste. Unii pe poteca marcata spre Curmatura si vf.Pietrosu, altii (6 ) spre piciorul Piatra Alba ce margineste la est valea. Pe acea panta am urcat in prima mea tura lunga de creasta iarna, cu schiuri si cort in febr. '71. Am fost 4, unul era Misi Szalma. De la Meteo e cel mai recomandabil traseu de iarna spre creasta, dar si pe acolo, urcarea depinde de cantitatea si caliatea zapezii ! Ne-am intors la caderea serii. Puiu aterizase langa manastire ( nu in curtea ei, sa nu le sperie pe maicute !) si ne-a anuntat sa ne linistim, caci "decolase" spre sud, iar noi, care nu ne pricepem, ne intrebam mai in gluma, mai in serios in care sat nasaudeam "va pica din cer" ! Valea era in umbra, asa ca poze n-am prea facut, desi vremea era faina. A urmat o seara faina in bucataraia cabanei, unde limbile s-au dezlegat si datorita vinului oferit de Alin; era aniversarea sa si abia acum realizez ca doar i-am facut urarile de rigoare, dar nu i-am si cantat "Multi Ani Traiasca !" Scuze Alin !


Duminica, la ora 8, cu o precizie care nu o mai au de multa vreme trenurile din Ro, "locomotiva" DM si cele 14 "vagoane" au plecat din gara ! :-) . Toti cei 15 car-isti am pornit spre si pe piciorul Mosului , cel dinspre vest, dintre caldarea Pietrosu si Zanoaga Mare. Si culmea asta, ca si Piatra Alba erau printre cele putine culmi sudice si nordice ale "Fagarasilor Nordului" pe care eu si Marlene inca nu le parcurseseram. Doream sa le studiem acum "cu ochi de iarna". Asa cum banuiam, ne-am convins ca nu e de urcat iarna pe piciorul Mosului cu bagaje mari. Eventual ca tura de o zi, cu coarda si cu asigurari mobile; Cristina a si "ochit" niste posibile rute pe Coltii Mosului. Puiu ne-a intrebat prin telefon daca simtim o briza. Nu era, dar el a pornit totusi pe poteca spre varf sa mai incerce o decolare si un lung zbor. Am ocolit unii coltzani pe versantul estic, ba chiar ne-am departat mult de aceasta muchie, coborand oblic spre stanga, pe fatza cu un strat de zapada peste iarba si pietre, pana la poteca de vara. Dar n-am urmat-o, ci am urcat "pe scara spre cer" (vedeti poza la http://outdoors.webshots.com/album/575654164gQKhIq ), pe un valcel inzapezit apoi pe o muchie, care de departe ni se paruse mai usoara decat a fost in realitate. Caci treptele, prizele de stanca erau inclinate ca tiglele de pe acoperisuri, iar prizele de iarba erau cam "anemice", mai ales pentru "Greul Pamantului" al nostru (LM). Le multumesc si acum tuturor ca au avut grija de ei pe acea zona. La poteca, le spusesem eu sa ma urmeze numai cei care se cred alpinisti, dar ...niciunul n-a vrut sa redevina "potecar" !

La ora 11 ii dadeam binetze "Stapanului Nordului" . Panorama circulara, lectie de geografie, amintiri, planuri, poze de grup ( nu "io-la" ci "noi-la.. :-) "), Gipfelkus, reintalnire cu cei 3 confrati intru pasiune din Sighet cu care, si cu "Tiucu", gazda noastra, "barfisem" muntii si nu numai in seara precedenta. Ei veneau dinspre vest, urcasera prin Zanoage. Noi, cei 15 car-isti am inconjurat apoi pe creste caldarea in care e cuibarit Iezerul ce imita conturul Romaniei, acum pe cale de a deveni patinoar. De pe varfuletul Piatra Alba (cel de dupa scochina din poza "Toamna tarzie la Borsa"), am cotit cu totii la stanga, pe traseul pudrat cu zapada pe care unii urcaseram in ziua anterioara (foto "Spre casa" ). Puiu, cu care ne dadusem intalnire la manastire la ora 16, ne anuntase ca a aterizat, coboara pana in Borsa (indemnat probabil de foame si sete si de faptul ca nu vazuse nicio maicuta tinerica :-) ) si apoi revine.


Lasand curatenie "luna" in camerele in care am fost gazduiti, multumind gazdei pentru amabilitate, am pornit si noi la vale simtind ca si alte dati ca "Partir, c'est un peu mourir". Ne mangaia insa gandul ca in mod sigur vom mai calca pe acolo, de preferat ca si acum, in extrasezon ! Stiti cu totii dece !

Dinu



sâmbătă, 21 noiembrie 2009

"Vara pe Creste" si "Sunetul Linistii". Proiectii la Cluj

Dragi Prieteni,

Sectia Universitara Cluj a Clubului Alpin Roman va invita marti 24 noiembrie seara la ora 20.10 sa vedeti in timp de 30 minute 250 imagini din 2 ture pe crestele Carpatilor, vara, in Muntii Rodnei si Retezat. Proiectia este realizata si prezentata de colegii nostrii Iulius Giannini si Ionut Stejareanu.

BONUS: "Sunetul linistii" -un film de 15 minute pe care vi-l prezentam prin amabilitatea lui Zsolt Torok, autorul acestuia. Dl.Dinu Mititeanu - care l-a vazut la Moneasa, la "Zilele aradene ale muntelui", il considera "un eseu". Insusi titlul ne arata ca Zsolt nu este doar cel care a urcat si celebrii pereti nordici Eiger-ul si Grandes Jorasses (Walker-ul ) si care vrea sa ajunga pe Nanga Parbat prin peretele Rupal, ci este Omul care iubeste cu pasiune si acele colturi de natura unde, sau atunci cand altii nu vad ceva deosebit. Dl.Dinu ne asigura ca noi, clujenii vom "gusta" cu si mai multa bucurie filmul, caci este realizat in "muntii blanzi de langa noi". Zsolt ne va ajuta, ca asa cum spune in film "sa ne intoarcem pe astfel de meleaguri pentru a retrai marile aventuri ale copilariei".

Proiectia va avea loc ca in fiecare marti seara, la ora 20.10 in Amfiteatrul "Gh.Bilascu" al Universitatii de Medicina si Farmacie, aflat langa Casa de Cultura a Studentilor, pe latura dinspre dinspre Clinicile Universitare. Intrarea se face pe langa mesele florareselor si apoi pe langa gardul Clubului Karma.

Va asteptam cu drag,
CAR Sectia Universitara Cluj

luni, 16 noiembrie 2009

Un altfel de RT -Retezat

...

E iar vineri, după-amiază, cu curent în tălpi de ducă
Le-am lăsat toate deoparte şi-am urcat în Max toţi cinci
În direcţia Deva-Cârnic, şi de-acolo sprinteni tare,
Am urcat sub luna plină la cabana de sub stânci!


Brazi cernuţi cu pudră alba, joc de umbre şi lumină
Se croiau sub paşii noştri, se-nălţau apoi spre creste
Ceaiul cald, cu iz de zmeur şi o gazdă prietenoasă
Toate mi-au transmis subtil atmosfera de poveste...


Dimineaţă-am luat un strop din căldura Genţianei
Şi-am aprins-o printr-un licăr unde Cuxi stă şi-ascultă
Fiecare gând de veci, rugaciune sau regret
Pentru-al său destin curmat de o moarte rece, cruntă ...


Încărcaţi de-un „nu ştiu ce” am prins aripi până-n creastă
Şi uimiţi am admirat Bucura din Curmătură
Dar albastrul iniţial în scurt timp s-a îmbrăcat
Cu o ceaţă abundentă...şi-am schimbat planul de tură!


Mi-aminteam cu-atâta drag rhododendromul din vara
Unui iunie superb, de o mare-nmiresmată
de petale printre pietre...şi de lacurile-adânci,
Fiecare răsfăţat cu un nume blând de fată! (...)


Bucurându-mă să am oameni dragi şi calzi alături
Am pornit atunci spre ele...dar reconstruiam trecutul
Căci frumoase-oricum erau, chiar şi îmbracate-n alb
Dar mi-era aşa un dor să-i înviu ochii, sărutul...


Judele, în fumuri grele, cocheta prin vânt cu mine
Povestindu-mi de-un Septembre cu Zănoagă şi Slăvei
De-acea noapte-n care noi... am iubit o lună plină
Descărcarile furioase a unor certuri dintre Zei! (...)


Într-o pauză de prânz şi poveşti la Tăul Porţii
Domnul Dinu ne-a adus Retezatul ‚la picioare’
Lecţia puncta pe rând fiecare vârf şi lac
Formidabilul masiv explicat în H(aşul) mare!


Reveniţi în creastă, cerul... îmblânzit cu raze calde
S-a’ nvoit să luăm cu noi amintiri în gând şi carduri
Iar apusul ne-a surprins la poveşti ... şi în scurt timp
La cabană am fost serviţi cu un ceai grozav, în aburi!


Nici nu ştiu cum dintr-o noapte încărcată cu ‘concerte’
S-a făcut neaşteptat de devreme dimineaţa! ...
Noi urcam acelşi drum, însă vaaai, în interior
Mă luptam să îmi înfrunt slăbiciunea-n corp, şi greaţa!


Iar dacă urcând speram să îmi treacă mai curând,
Cea care-a ‘curmat’ durerea a fost tocmai Curmătura!
Dar în schimb ne-a dat la toţi un urcuş alunecos
Căci pe lespezi era gheaţă!... astfel ne-a primit Custura.


Însă Doamne, ce senzaţii ne-aşteptau sus, pe Peleaga
Salutam pe rând Parângul, Lotrului, Cindrel, Şureanu...
Zeci de vârfuri mai ‘de-aproape’, iar departe...Apusenii
Şi-am suras rememorând povestiri de prin Godeanu! (...)


Evident că a urmat tipicul ‘Sărut de Vârf ’
Declanşări, lecţii de geogra, s-au cerut rapid făcute
Căci se-umfla marea de nori, demonstrându-ne din nou
Cât de schimbător e tot când vorbim de vremea-n munte


Coborârea ce-a urmat, chiar pe sub Colţii Pelegii
Mi-aratat a suta oară ca ‘nu-i dracu precum pare’
Şi-uite aşa, cu-o vorbă...un sfat, m-am trezit că am ajuns
Lângă Pietricelele, ce-şi scălda undele-n soare...


Doamne, cât mi-aş fi dorit... sa opresc o oră clipa
Mă ardea în ochi sclipirea unui deja-vu şters, vag
Şi-am simţit a mia oara, reflectând în unde ‘Steaua’
Că l-aş vrea pe el aproape... şi că mi-e atât de drag !


La cabană, supa caldă ne-a’ncărcat cu energie
Şi-am pornit apoi la vale pe poteca îngheţată
Ne-nsoţea tot luna plină...susţinută de frontale,
Şi-am ştiut că-un DOR de Munte nu se stinge niciodată!


Căci acolo,sus, pe creste...şi-n căldările cu lacuri
Am simţit întâia oara deşi mică cine-s eu
Şi de-atunci sunt ferm convinsă, că atâta împlinire
Ca şi-n Munte nu există!!! ...poate doar la Dumnezeu!


Fotografii si versuri: Dia Somogyi

Tabara de escalada de toamna: Rezervatia de Calcare de la Ampoita, 24-25 Octombrie

In perioada 24-25 Octombrie, Clublul Alpin Roman Sectia Universitara Cluj a organizat in Rezervatia de Calcare de la Ampoita Tabara de Escalada de Toamna.


Pregatirile pentrut tabara au inceput cu vreo 3 saptamani inainte cand ne gandeam la o locatie adecvata, mai ales ca stiam ca o sa avem parte de foarte multi incepatori. Aveam cateva optiuni la indemana: Rimetea(Coltii Trascaului), Cheile Valisoarea(Aiudului), Cetatea Lita, Tureni, Rezervatia de Calcare De la Ampoita. Dupa cateve vizite preliminare si ceva pareri despre taberele anterioare am ales Rezervatia de Calcare de la Ampoita.

Zona este caracterizata de traseele pe fete verticale sau cazute cu alveole, predomina prizele scurse pe o stanca foarte compacta si aderenta. Pe alocuri insa intalnim si portiuni extrem de friabile in zonele cu intruziuni de brecii calcaroase. Cele 3 klippe de calcar alb cu inaltimi cuprinse intre 15 si 44 metri se evidentiaza clar in pesiajul domol de la poalele Trascaului, martori ai eroziunii selective recente dar si ai unei perioade mai vechi si framantate, marcate de miscari tehtonice ce au rupt cele 3 blocuri dintr-o faleza calcaroasa.


Alegerea noastra sa dovedit a fi una buna, avand in vedere at numarul mare de participanti(aproape 50) cat si multitudinea de trasee de diferite grade de dificultate incepand cu gradul 3 si terminind cu gradul 10. Au participat atat mebrii CAR Universitar, aspiranti cat si prieteni din Cluj-Napoca, Targu Mures, Brasov, Alba-Iulia, Polonia, Pascani: Adrian Pop, Adrian Tamasi, Ana Ignateanu, Anamaria Iobagel, Andreea Cozma, Andreea Samoila, Andrei Aschilean, Andrei Burnete, Andrei Diaconu, Alin Corhan, Bogdan Nechita, Calin Cara, Calin Floare, Catalin , Catalin Grigoriu, Catalina Zagrean, Cristina Pogacean, Ciprian Stoica, Claudiu Chiorean, Cristian Fodor, Cristina Donovici, Dan Jecan, Dana Zaharia, Dani Bucur, Delia Gavlitchi, Dodi, Dragos Hazi, Gratiela Sturza, Ibi Kratochwil, Imre Vekov, Ioana Bilea , Ioana Sarbu, Ioana Simea, Iulia Morariu, Liana Dragos, Matei Oprea, Mihaela Constantinescu, Mihai Constantinescu, Mihnea Prundeanu, Mirela Pop, Octavian Cuibus, Olga Choroszewska, Raluca Leuca, Razvan Samoila, Sergey Suslov, Severus Sepetan, Simona Elena Minzu, Stefan Cara, Titus Hen, Vlad Iobagiu.


Activitatile din prima zi(sambata) au avut in mare parte loc la Piatra 2 la o faleza cu trasee cu grade incepand cu 3 si terminand cu 8-, majoritea fiind fete cazute cu prize scurse dar si cateva fisuri si surplombe. Ziua a inceput cu o mica lectie de teorie pentru incepatari predata de catre Matei Oprea si Mihaela Constantinescu constand in elemente de siguranta, noduri, piese de echipament si amenajari de manse. Apoi rand pe rand fiecare participant a aplicat cele invatate in trasee. Lumea a fost foarte dornica de catarat, mai ales ca vremea a tinut cu noi, avand parte de temperaturi in jurul a 20 de grade, care pe unii dintre noi ne-au indemnat si la un pui de somn de dupamasa. Seara unii au plecat sa manance o supa sau o placinta la pensiunile din zona, iar ceilati au amenajat un mic foc de tabara si au ramas la discutii pana in miez de noapte. Noaptea unii au petrecut-o durmind afara, indemnati atat de cerul instelat cat si de temperature ambianta.


A doua zi(duminica), vremea ne-a laut putin prin surprindere. Am avut parte de ceata si un pic de umezela diminetza, si nu ne prea faceam curaj sa cataram. Intr-un final in jurul orei 11 am prins putin curaj intrucat ceata parea sa ne lase in pace. Ziua a fost destul de interesanta. Multa lumea a vrut sa incerce traseele in regim cap de coarda, cele mai dornice de senzatii tari fiind fetele J. Au urmat apoi cateva exercitii de rapel predate de catre Mihai Constantinescu. Undeva spre sfarsitul zilei Catalina si Catalin au urcat un scurt traseu de alpinism ce ducea in varf la Piatra 2 starnind si celorlalti interesul. Asa ca rand pe rand toti au “cucerit” Piatra 2.









Text: Claudiu Chiorean

Poze: Mihai Constantinescu, Sergey Suslov, Titus Hen

Acuma cateva impresii de la participanti:

Andrei si Ibi:

A fost fain, am invatat o gramada, (mai putin sa impachetez coarda), am reusit sa fac pentru prima data un traseu de alpinism cap de coarda, (la escalada nu am avut curaj) si tin sa-i multumesc lui Mihai care a avut rabdare sa-mi explice multe probleme pe care nu le-am inteles in taberele anterioare.
A fost prima data cand a mers si Ibi cap pe traseu de escalada. Speram sa mai tina vremea buna cu noi sa mai putem face ceva ture de vreme calda.

Andreea Cozma:

Personal aceasta tabara a fost mai satisfacatoare decat cea din primavara pentru ca am facut si eu doua trasee cap (mici si usurele ce e drept dar cu ceva tot trebuia sa incep) si mini traseul de alpinism pe care l-am facut deoarece m-am bagat in seama la Catalin si Catalina carora apropo le multumesc ca m-au tras dupa ei :D care mi-a placut foarte mult.In rest sa spun despre oameni si atmosfera ca au fost de nota 10 se stie :P asa ca partea asta am sa o las oamenilor cu mai multa daruire si talent.

Ioana Bilea:

Aceasta e de departe una din cele mai reusite tabere de escalada ma asteptam sa fie atata lume.a fost o atmosfera nemaipomenita.m-am catarat pana am ramas fara amprenete :P este al doilea an de escalada la mine, la brasov merem cam in fiecare weekend(in vacanta oricand) cand e vreme buna si iarna la panou am avut multe de invatat aici si de-abea astept sa mai merg cu voi :D

Ciprian Stoica:

Pentru mine a fost o foarte placuta reintalnire cu escalada dupa mai bine de 10 ani. Habar nu aveam ca sunt asa de multe trasee de escalada la Pietrele Ampoitei. Am mai facut drumetii pe acolo cu fetele si sotia dar niciodata nu am observat multitudinea de spituri de pe stanc.
M-am catzarat pe cinci din mansele amplasate. Nu am mers niciodata cap de coarda. Este timp.. Muntii nu fug niciunde. Am preferat mai bine sa urc de mai multe ori aceeasi mansa dar sa o fac tot mai bine si sa incerc sa reduc teama si nesiguranta si sa le aduc la nivelul la care deja apare bucuria escaladei.
M-a impresionat foarte mult catzararea dezinvolta a domnisoarei Andreeeeeeeeea Samoila, care cu toata varsta frageda l-a surclasat clar pe taticu'. :-)) Bravo! Am tot dat-o ca exemplu fetelor mele care in ziua de sambata mi-au facut bucuria si au aparut si ele pe acolo dupa ce s-a incalzit un pic vremea. M-am bucurat foarte mult ca le-a placut si fetelor iesirea asta si greu s-au dat duse acasa.

Razvan Samoila:

Acum ajung si eu sa zic cateva lucruri despre Ampoita, multumesc Ciprian pentru aprecieri, de fapt Andreea iti multumeste... :-)

Si mie mi-a placut cum a mers. La inceput, dupa prima urcare, in bocancei, nu a fost prea entuziasmata. Pe urma dupa ce am imprumutat pentru ea niste papuci s-a descurcat mai bine si a inceput sa ma bata la cap ca "mai vreau tati sa catar" ... :-)

"Mie personal mi-a placut foarte mult aceasta experienta, mai ales ca am avut de a face cu multi oameni simpatici. Mi-ar placea sa repet o excursie cu acest grup. Pietrele au avut trasee interesante, chiar daca mie mi-a fost mai greu fiind mai scunda decat altii"... zice Andreea :-)

A urcat de vreo 5 ori si a facut si un rapel, deci mai mult decat mine :-)

Pacat ca a doua zi a trebuit sa plecam mai repede, dar a fost super si atat.

Multumesc mult celor care au avut rabdare cu noi si celor care ne-au imprumutat echipament.

Citind relatarile din ultima vreme, bag de seama ca avem printre noi si adevarate talente literare, foarte frumoase scrierile lor, te tin cu sufletul la gura si ai senzatia ca esti si tu acolo, cu cel care povesteste... :-) Super!

Raluca Leca:

Prima data cand am vazut oameni catarandu-se pe stanci si pe panou la televizor mi se parea un pic sience fiction pt mintea mea de copil...dar si incantator. Ii priveam ca p niste extraterestrii nebuni,extravaganti,insa cu profunda admiratie. Ma uitam la desene animate cu fete care detineau puteri magice si hipervitalitate si visam necontenit cum ma transform si eu intr-un spiridus/nimfa,ce sare de o pe masina pe alta,p cladiri,merge pe sarme,cabluri,catara,zboara...Dar era totul doar un vis..

Sa zbor nu am invatat, dar in tabara de la Ampoita am primit primele lectii despre escalada si una f importanta despre caderi;)) Nu e ceva supranatural,cum imi imginam in copilarie,dar e fantastic...Nu prinzi aripi,dar iti dezvolti gheare la maini si la picioare, nu stai in aer ,ci in cateva puncte de echilibru,cu care te tii strans legat de univers.

Sambata dimineata,8 fara 10,alerg pe strazi fara suflare,abia sesisez scancitul frunzelor uscate sub pasii mei.Azi nu mai am deranjeaza nici croncanitul ciorilor din Hasdeu.Adulmec aerul uscat de toamna si ma bucur sa zaresc petece de albastru p cer. Alerg...

La 8 si ceva,cand ajung si eu la locul de intalnire, ma trezesc in fata unei multimi de oameni cunsocuti si necunoscuti,echipati de munte,mai multi decat ma asteptam.Sunt fericita ca nu sunt ultima,a mai intarziat cineva.Ma azvarl in masina,ascultam muzica pe drum,atipesc usor si evit sa visez prea mult la ceea ce ma asteapta.Cand deschid ochii,suntem deja in Alba. Navalim cu toti in magazinul cu geci Stromberg si incepem sa probam de la xs la m. In final fiecare se alege cu o geaca si daca tot avem uniforma de 2culori de-acum ne putem imparti pe echipe:Verzii si Rosii.

And here we go again!Ampoita,here we are.

Un sat idilic,dispus intre coline, un peisaj mirific de toamna cu frumosul voal cu reflexe aurii-caramizii fluturand in bataia vantului.

Cad frunzele lin si fara mirare,fara interbare. Sus pe deal se zaresc stancile,neclintite.Lor nu le pasa ca e toamna.

Ce frumos ca soarele e sus pe cer...si ceru-i albastru!

Ne luam toti echipamentul,hamurile proprii sau imprumutate,espadrilele si incepatorii ca mine invatam sa facem nodul in 8,sa ne asiguram, sa filam si alte povesti de baza:)

Incep cu un traseu nu f usor pentru incepatori,dar nici dificil.Cel mai greu mi-e sa ma apropriu de stanca. Ma tem cand ma aflu in fata ei ca si cum eu as fi mica si slaba si ea mare,impunatoare,dura...Ma imbarbatez ,vazand ca si altii pot,de exemplu gargaritele.Voi face intrecere cu ele,pacat ca n-am si eu mai multe picioare:P

Nu am curaj sa privesc spre varf si nici in jos,ma uit doar inainte,doar spre ce imi e aproape.Inaintezi cu pasi mici,tremuratori,nesiguri...mai obosesc,mai ma las sprijinita in coarda pusa in tensiune de cel care fileaza. Daca incepe inima sa bata tare,ma linistesc ,pt ca e cineva jos,care vegheaza asupra mea...

Urc cu curaj,pentru ca am incredere in coarda si in cel care o tine strans in mainile lui. Viata mea sta legata intr-o coarda de un om.Nu gasesc prize de mana, picioarele nu imi stau sigure,nu stiu sa fixez varfurile.Mainile nu ma tin,muschii gambei imi sunt moi,dar trebuie totusi sa cred. Ma incordez,ma sprijin in aer,tin piatra stangaci intre degete,caut ceva stabil,dar nu e decat praf si gauri mici in perete. Ma agat de stanca si de credinta..Voi junge sus in top.!!Am reusit,sunt sus,eu si buburuzele...Regret ca in ascensiunea mea,a trebuit sa fac abstract de ele..si poate am impins pe vreuna jos.Poate n-a reusit sa-si despinda aripile.Poate a cazut in gol.

Scrutez cerul cu privirea ca o invingatoare, dar nu cu mandrie. Nu mi se pare c-am realizat mare lucru,cand ma uit in sus si vad ca totusi e atat de departe cerul. Imi amintesc ca viata-i frumoasa, ca e osambata minunata de toamna. Nu vreau sa cobor,vreau sa raman acolo sus sa-mi fac cuib p varful unei stanci...Mi-e frica sa ma las in jos,mi-e mult mai frica decat la urcare. Senzatia e cotropitoare. Si totusi ma las usor pe spate sprijinta de aer si de tensiunea corzii,inclestate.

Urmatoarele tarsee mi s-au parut mai usoare,nici nu m-am avantat in ceva greu...E o joaca, e ambitie,e curaj,e motivatie.

Seara pe deal,tinerii se aduna la un foc de tabara, si in scantei de salcam povestesc si viseaza de munte si viata...

Luna luceste asa sfanta si clara...

Dimineata, cand trag fermoarul absidei cortului,cateva raze se strecoara...e dimineata in zori de zi...la-la-la-la,la-la-la

Pana se ne luam insa micul dejun,se ridica ceata,si ne invaluie cu totul si stancile si sperantele ca va fi o zi buna de catarat. Mai stam putin de vorba,asteptand sa se retraga. Dupa ce lumea a inceput sa urce p stanca,in ciuda frigului,hotorati sa faca fata si atingerii pietrii reci, dupa ce mi-am luat si eu espadrile in picioare,ceata s-a furisat de printre noi,intimidata.Azi voi fi cap de coarda,prima mea escalada adevarata!!

Mi-e frica,inima mi se face cat un purice. As vrea sa dau inapoi,dar nu pot,pt ca nu pot sa renunt. Ceva ma cheama mai sus.As amana momentul primei atingeri a pietrii. Ma tem nu de caderi,ci de esec.Cu sau fara curaj,totusi,cuprind intre degete stanca si caut urmatoarea treapta spre varf. Sunt agitata,nu prea gandesc lucid,nu stiu sa evaluez corect prizele.Nu am destula incredere in musculatura mea,as vrea sa am ce sa tin sigur cu mana. In timp ce urc as vrea sa fie ceva,cineva care sa ma stranga de mana. Sunt libera,descatusata de stransori,nu ma bizui p nimeni pana la prima bucla. Sunt doar eu si stanca si fricile mele si inima mea slaba,care bate puternic.Inca un pas,in care imi pun toate fortele,o credinta puternica, o vointa de piatra,o mana intinsa spre cer.Avansez cu emotie, si reusesc sa ma asigur in prima bucla. Prind curaj,am trecut de primul hop.Mai sus,tot mai sus...

Nu gasesc prize,ma cuprinde nelinistea.Sunt prea libera in aer ca pasarea cerului, fara un sprijin, fara cineva care sa ma impinga din spate,fara cineva care sa-mi stea alaturi si sa-mi sopteacsa cuvinte de incurajare la ureche. Ma intalnesc cu mine,cea mica si slaba si fricoasa. Trebuie s-o conving pe Raluca cea mica si slaba sa nu se teama, doar sa creada. Nu imi mai pot controla muschii,tremur toata,nu de oboseala, ci de panica pe care nu o pot stapani. "Muschi,linistiti-va!inima,relax!take it easy!" Nu vor sa asculte! Sunt disperata,dar nu renunt. Nu mai am putere,nu ma asculta corpul,dar mai am credinta si vointa. "Hai!" Urc cu mintea si nu cu trupul,cu gandul ce biruie ezitarea. Am reusit sa depasesc momentul.De-acum e usor. Sunt sus,pe unde zboara gargaritele,dar nu ma simt prea sus. E cald,imi arunc polarul jos in vant,dar nu urmeaza un moment de striptease, ci de reculegere,de meditatie asupra frumusetii naturii.. Dupa inca o privire in sus,si un "Doamne ajuta!",ma las in jos p coarda spre pamantul moale si sigur.

Mai fac un traseu cap de coarda si am aceleasi probleme:nelinistea,gandurile ce mi-o iau razna,muschii ce-mi tremura, neincrederea.

Incerc al 3-lea,pe care nici mansa nu l-am facut fara o oarecare sustinere de jos. Totusi vreau sa incerc, vreau sa cred ca pot. Sunt putine prize si si acelea micute. Sunt prea preocupata sa gasesc ceva de care sa ma prind cu mainile,de parca as avea mai multa forte in brate. Nu sunt destul de atenta pe unde pun piciorul,bajbai,ezit,nu simt deloc stanca prin talpa groasa a espadrilelor..Dar sunt incurajata de jos.Ma las condusa de curaj,de noroc,pentru ca unoeri nu stiu sigur daca piciorul nu-mi va aluneca. Ajung la prima bucla,mai departe e si mai greu.In momentul in care simt ca imi slabesc muschii,iar privirea nu imi detecteaza nici-o priza de incredere,ma apuca panica..Trebuie sa infrunt din nou himerele mele,umbrele subconstientului ce ma imping in jos.Vad nergu in fata ochiilor, ceata,griul stancii. Nu pot continua,daca nu imi gasesc echilibrul interior,daca nu imi regasesc credinta de care sa ma agat.Se lasa intunericul in jurul meu,imagini haotice se deruleaza prin mintea mea...Nu am muschi antrenati,nici destula incredere in mine ca sa imblanzesc stanca. Am pielea moale,acum crapata si o lumina ce palpaie in mine.Cand vad stanca inclinata spre mine,am senzatia ca ma preseaza,ca ma oblig sa faca un pas gresit spre neant. Tremur... Mi-a amortit gamba,incerc un salt nesigur...AAAh! si alunec in gol....si in sperietura mea imi rasuna versuri din pasluml 91..ma gandecs la" ingerii,ce te vor duce in maini sa nu-ti lovesti piciorul de vreo piatra". Raman in prima asigurare,speraita si totusi usurata ca n-a fost chiar atat de rea cazatura. Ma relaxez putin,prind avant, voi merge inainte,chiar de-ar mai fi sa cad. Nu renunt.Un pas,un tremur,un tipat. Slabiciunea ma frange. O lacrima prinsa in gat. Si totusi mai incerc. Cand cred,desi fizic nu pot,reusesc. Ma asigur in a 2-a bucla.Caut,ma tem,incerc. "Hai ,Raluca! hai,ca poti!" aud de jos incurajari.Sunt la o mana de a 3-a bucla.Piciorul prins de tremuraturi,fuge...si sperantele mi se zdrobesc de stanca.Cad si nu e nimeni sa ma prinda in brate doar dezamagirea cea trista si nemangaita. Ma lovesc usor de stanca,imi scrijelesc usor pielea. Vreo picatura de sange sau 2 sa fii curs. Ceilalti privesc ingroziti spre mine. Nu aveam casca.

Dar sunt bine,nu vreau sa renunt! Vreau mai sus!!. Cobor convinsa de ceilalti,jos,unde ma asteapta o imbratisare calda,in care imi regaesc suflarea.As plange in hohote,daca nu m-ar vedea nimeni...

Am simtit viata asa cum e ea,acolo sus,intre cer si pamant:aspra,severa,prafuita,ce te obliga sa te incordezi ca sa poti tarversa hopurile,te invata sa te relaxezi ca sa poti continua,si-ti arat uneori ca nu esti pregatit,te condamna,te sfideaza,te incearca,te intreaba "Crezi?"

Am lasat pe mai tarziu acel traseu,am facut in schimb primul meu traseu clasic,si mi-a placut mai mult,poate pentru ca prefer lucrul in echipa. N-am mai avut timp sa reincerc ce n-am reusit,de aceea simt ca Ampoita ma asteapta din nou. Voi reveni,sa-mi iau tributul....Deocamdata mi-am lasat si eu p stanca ADNul si stanca amprenta in pielea mea..o frunza vesteda,un vis,un gand, o tristete...urletul neputintei in fata mintii ce aspira la nesfarsita liberate. Acolo sus unde intalnesti singuratatea,auzi si glasul a ceva superior din tine,ceva ce este deasupra noastra, ce te indeamna sa mergi inainte,cu curaj...in orice clipa " Believe!"

Mirela Pop:

Eu - Mirela, pot spune ca am fost prima oara la o escalada organizata in scopul invatarii unor elemente de tehnica. De initieri de scurta durata am mai avut parte in facultate si am practicat unele episoade de alpinism in pesterile in care am intrat cu cluburile de speologie, mai demult si mai recent...dar asta o consider prima iubire...

Munte, cheama-ma si voi veni!Mereu, intotdeauna!

Zambesc, chiar e o noua iubire, am trait emotiile unui indragostit nesigur pe el si precaut fata de celalalt dar dornic si emotionat in tot ce face...voi, care deja practicati un sport si hobby poate ati uitat ca primele senzatii sunt intense si ametitoare.
Dar eu am rabdare sa savurez momentele, asa ca am campat inca de vineri ca sa am timp sa imbratisez cu privirea stanca pe cale de cucerit, sa ma bucur de inca o seara departe de oras si sa ma incalzesc la un firav foc intr-o seara racoroasa de toamna.

Am ascultat a doua zi ca un elev constiincios toate explicatiile si am chiuit de bucurie cand am reusit sa fac primul traseu...apoi al doilea, al treilea...cu ezitarile de rigoare, cu balansarile din siguranta urcarii in mansa...ah, si mai stiu cuvinte: spituri, nuci, fil, liber, "piatraaaaaaaaaaaaaaa.....":))))

Cerul albastru intens, senzatia de libertate cand esti putin mai aproape de varf si cer "in a place where the eagle fly", da, mai vreau, Munte, cheama-ma si voi veni!

Duminica am capatat mai mult curaj si am mai facut doua trasee la care ma uitam cu jind si neincredere cu o zi inainte...mi-au tremurat picioarele, mi-am simtit mainile cautand, pipaind, gasind solutii pentru a consuma si lupta sa cuceresc ce vreau, iar satisfactia a fost pe masura!

Da, m-am indragostit asa ca voi merge ca hipnotizata sa intalnesc frumusetea stancii, a naturii, a drumului spre mai sus, mai aproape de iubitul meu etern, ce-mi poate oferi si surprzie "colturoase", stiu, dar pe care o sa-l stiu admira si respecta cum se cere, intotdeauna.

Un weekend pe care l-as repeta...dar pentru ca nu se poate vi-l trimit prin vorbe si ma pregatesc pentru un altul cel putin la fel de frumos...oriunde plecati, venim si noi - de data asta il duc si pe juniorul meu care bolnavior fiind a ramas acasa...

Catalina Zagrean:

Si a mai fost o tabara de initiere in escalada , de data asta la Ampoita! Printre altele se pare ca si vremea a tinut cu noi , am avut parte de mult soare, cred chiar mai mult decat ne asteptam!

Pentru mine a fost o tabara faina , m-am simtit foarte bine alaturi de vechii colegi dar si de cei noi , trebuie sa recunosc ca nici de data asta , cum s-a intamplat si in Aiud , nu am reusit sa ii cunosc pe toti dintre cei noi veniti!

Ma bucur ca lumea este multumita si sper ca fiecare a reusit sa catere cat de cat si sa simta un pic frumusetea acestui sport , hobby..

Titus Hen:

Intr-adevar totul a fost frumos. De la oameni, atmosfera, pana la vremea care a tinut si ea cu noi.
Dupa ani buni de pauza aproape totala, daca nu pun la socotela creste, vai si brane care nu depasesc gradul 3-4 UIAA, m-am reintalnit cu stanca.

Anca Ignateanu:

Week-endul asta mi s-a parut foarte foarte foarte fain, mai ales ca de data asta m-a apucat si pe mine "virusul cataratului". Mi-au placut la nebunie si zona si traseele si ma bucur ca am putut face primele trasee cap.Multumesc tuturor celor care m-au ajutat cu sfaturi, echipament sau incurajari.

Iulia Morariu:

Am fost si eu la Ampoita pentru a doua oara. Sunt foarte incantata de acel loc atat de aproape de civilizatie si totusi rezervat oamenilor care respecta si iubesc stanca si muntele.

Am resimtit bucuria primelor catarari din tabara precedenta (la fel de frumoasa) si m-am deconectat pentru putin timp de la problemele cotidiene. Ma intreb uneori de ce nu ne permite societatea si timpurile sa facem din mersul pe munte un modus vivendi si inca nu ma pot resemna.

Ii admir si felicit pe cei care s-au catarat cap pentru prima data. E o altfel de provocare sa iei tu decizii si sa iti invingi teama. Recompensa e acolo sus, admirand frumusetile naturii atat de bogata in surprize, cum ar fi acel coltisor de stanca pe care il vedeam in departare si la care trebuie sa ajung intr-o zi.