luni, 4 mai 2009

25 de ore in tibles

Din lipsa de coechipieri pt catarat si prognoze meteo dubioase, am optat pentru o tura scurta, usoara impreuna cu sotia in Tibles.
Vineri dimineata am pornit spre Grosii Tiblesului si apoi pe drumul forestier de 8,5km in stare destul de buna de pe Valea Bradul pana la cantonul silvic unde am lasat masina.



In prezent cantonul silvic este o cladire impozanta cu 2 etaje.



Am inceput urcusul pe continuarea vaii Bradul lasand in urma bifurcatiile spre vaile Stegior si Preluca, pana la mina parasita de unde poteca se indreapta spre stanga prin 3-4 serpentine pe un versant defrisat pana la stana din poiana Arcerului de unde se deschide o frumoasa panorama spre varfurile Arcer si Tibles si una mai putin placuta spre Hudin, munte aproape in intregime defrisat (multumim din inima partidelor pentru beneficiile capitalismului) . Mai in dreapta aveam sa vedem ca si muntele Bran are un drum de TAF gata pregatit, il asteapta aceeiasi soarta.



Fiindca am plecat tarziu si sotia era pe la prima tura pe un munte mai serios planuiam sa innoptam la adapostul Arcer de mai sus. Am continuat drumul prin poienite innundate de ghiocei si branduse, prin padurea de brad pana la refugiul Arcer.




Aici dam de o lume bogata, vreo 20 de tineri, probabil de la Clubul Cresta Cocosului din Baia Mare. Ii admiram dar nu e chiar atmosfera pe care o doream momentan, vremea fiind frumoasa hotaram sa continuam spre creasta urcand pe piciorul Arcerului pe marcaj punct albastru. Imediat dam de doua zone cu doboraturi de vant si intr-o ora ajungem pe Arcer (1830m). Panorama minunata spre Creasta Rodnei, admir varfurile si seile prin care am trecut cu o luna inainte.




Un vant glacial ne ingheta pe creasta, nu zabovim si coboram spre saua dintre Arcer si Tibles, pe partea nord estica mai persista urme ale corniselor de peste iarna. In creasta nu poate fi vorba sa punem cortul, nu ar rezista noapte pe vantul asta, coboram vreo 60 m pe versantul vestic, acoperit cu iarba dar destul de abrupt unde cu greu gasesc o mica platforma pe care sa punem cortul.



Dimineata ne trezim devreme, adunam cortul si urcam pe varfurile Tibles(1839m) si apoi Bran(1840m). Grupul numeros urca intre timp spre Arcer, ne intalnim cu ei pe Tibles la intoarcere.







Noi coboram pe banda albastra inexistenta pana in padure, spre valea Bradul. De aici de sus prelunga spintecatura a vaii Bradul se vede pe toata intinderea sa, bariera geologica intre rocile vulcanice si sedimentare.



Admiram 2 culoare abrupte care coboara prin stanga de pe varful Tibles, zapada ramasa ma face sa ma gandesc la splendidele culoare Wymper si Couturier de pe Aiguille Verte. La un moment dat apa tasneste de sub pietre, primul izvor. Cotim la dreapta prin padure pana la refugiul Arcer.



De aici vremea incepe sa se strice, se aduna nori si incepe sa picure usor. La refugiu mai ramasese destul de multa lume, se facea plaja, mancare la ceaun etc. Noi continuam coborarea si intr-o ora si jumatate suntem la masina de unde ne intoarcem pe drumul venit.
Mai admiram o data frumoasa Tara a Lapusului si culmea Breaza in stanga noastra.
A fost o tura usoara dar foarte frumoasa.
Alin Bradeanu



__._,_.___

Un comentariu:

Anonim spunea...

Frumos, de vazut.