joi, 9 iulie 2009

Admirand Rhodo... in Rodnei


Dupa ce in doua ierni consecutive am admirat Pietrosul Rodnei din creasta principala a "Fagarasilor Nordului", m-a cuprins dorinta de a vedea si frumusetile acestei zone, necunoscute pentru mine. Prin urmare, am fost foarte bucuros de invitatia domnului Dinu si a lui Marlene de a-i insoti pe un traseu spre varf mai putin umblat, si anume Culmea Golgota (Culmea Hotarului). In tura ne-a mai insotit inca un iubitor al Muntelui, Vlad Iobagiu.
Am pornit pe la ora 17 din Cluj, si dupa aproximativ 3 ore si doua furtuni cu vant puternic si grindina, am ajuns la gazdele noastre de pe Valea lui Dragos (Moisei). Acolo am aflat cu bucurie ca drumul pana la intrarea in Rezervatie a fost de curand asfaltat, lucru care ne-a scutit de cei 4 km pe jos pana la intrarea in Rezervatie, unde si planuiam sa innoptam. Profitand de aceasta placuta surpriza, dar si datorita amabilitatii gazdei noastre (care ne-a transportat cu masina cei 4 km), am decis sa urcam in aceeasi zi pana la Casa Laborator, unde urma sa ne punem corturile. Fiind harnici, intr-o ora si jumatate ajungem la destinatia noastra din acea zi, chiar inainte sa se intunece de tot. Corturile ni le instalam la adapost, in sala de mese/terasa Casei Laborator, pentru a fi uscate a doua zi dimineata.
Desteptarea s-a dat la 5,30 si in mai putin de 2 ore eram deja in drum spre Pietrosul. Vegetatia inalta din poienita, precum si ienuperii de pe poteca, ne-au cam dat de furca, fiind inca uzi de la ploaia din ziua precedenta. Dar pe masura ce urcam, eram mai putin preocupati de hainele ude, si tot mai fascinati de panorama ce ni se desfasura in fata ochilor.


Urcusul spre Pietrosul Rodnei

Culmea Golgota (Hotarului)

La un moment dat, undeva in dreapta potecii am vazut ceva miscandu-se. Era o capra neagra cu iedutul ei. Ne-a bucurat nespus aceasta intalnire, dar in acelasi timp ne-a si intristat. Fiind asa aproape de poteca, au slabe sanse de a scapa de pustile vanatorilor. Cu tristete, ma intreb cat timp vom mai avea ocazia sa admiram aceste creaturi fascinante in realitate, nu in imagini. Nu inteleg motivul pentru care sunt ucise aceste animale si nu cred ca poate fi justificat in vreun fel. Ce placere poti sa simti cand impusti un animal neajutorat? Te simti mai puternic prin faptul ca ai luat o viata? Sau poate or fi unii atat de saraci ca nu au ce pune pe masa si merg sa vaneze capre? Atata timp cat cei care ar trebui sa le protejeze, se ocupa mai degraba de accesul mai facil al vanatorilor pe munte (ex. taierea jnepenilor de pe poteci, drumul facut cu buldozerul) sunt foarte sceptic ca voi putea sa le arat intr-o zi copiilor mei capre negre PE Munte.

Aproape de varf

Inca putin ...

Dupa intalnirea cu caprele, in scurt timp ne-a invaluit ceata, si a ramas cu noi pana cand am ajuns pe varf. Din pacate , din aceasta cauza, nu am putut sa ne bucuram de panorama de pe Pietrosul. Dupa ce ne-am energizat putin cu prunele uscate ale lui Marlene, am facut traditionalul Gipfelkuss, si am pornit-o la vale spre Taurile Buhaiescului. Acolo am avut parte de frumusetea primilor rhododendroni din tura mai putin afectati de ninsorile tarzii.

Taurile Buhaiescului

Din pacate, am avut parte si de o scena tipic romaneasca: tabla cu indicatorul care indeamna turistii sa nu arunce gunoaiele pe munte era rupta, si langa ea un morman de gunoaie. Ma intreb ce parere au avut despre asta polonezii/cehii/slovacii cu care ne-am intalnit in tura. Cu siguranta nu una buna. De la Taurile Buhaiescului am pornit-o spre Tarnita la Cruce, pe unde trece si "foarte utilul" drum ce leaga Borsa de Romuli, taind creasta. Inca un simbol al "respectului" unora pentru munte.

Turism in stil romanesc

Puzdrele, Aniesul si Negoiesele

Flori de muschi

Dupa o pauza sub Tarnita la Cruce, am reluat drumul pe creasta, si inainte de Cormaia, o luam la stanga, trecand astfel pe sub acest varf si pe sub Repedea.

Varful Repedea

Foarte repede ajungem in Tarnita la Carti, unde ne umplem flacoanele cu apa. Nu foarte departe, in Muntii Maramuresului si Surhard cerul e inchis la culoare si se aud tunete. Decidem sa punem corturile aici pana trece ploaia, care parea ca se indreapta spre noi. Dar dupa mai bine de o ora de asteptare cerul se insenineaza din nou. Asa ca ne impachetam corturile si mergem mai departe, cu intentia de a ajunge in Saua Puzdrele, unde urma sa campam. Domnul Dinu si Marlene decid sa o ia peste Negoiese, iar eu cu Vlad o luam prin stanga lor.

Negoiasa Mare

Ne-am regrupat in Tarnita Barsanului, unde auzim ca drumul peste Negoiese e putin mai dificil din cauza jnepenilor. O luam din nou la drum si dupa putin timp ajungem in Saua Puzdrele, unde ne instalam corturile. Inainte de a se intuneca de tot, privim spre sud-vest spectacolul norilor, care imbraca varfurile Rodnei cu valuri vaporoase.

Spectacol

A doua zi dimineata nu ne mai intampina soarele ca in ziua precedenta, ci norii si vantul. Jos in vale se vedeau pete insorite. Noi in schimb, eram la propriu cu "capul in nori". Pornim incet pe poteca ce trece prin stanga Varfurilor Anies si Laptelui, apoi urcam varfurile Galatului. Chiar inainte de coborare, ne oprim sa culegem petale de rhododendron, care ne vor aduce muntele mai aproape cand vom savura acasa o cana de ceai. Dupa ce strabatem o portiune din "Bulevard", o luam la stanga si coboram pe Muntele Cailor, apoi din Saua Stiol coboram spre Cascada Cailor. Acolo suntem surprinsi sa nu intalnim foarte multa lume, dar in schimb mizerie este din belsug. Facem o mica pauza si incepem sa coboram spre "civilizatie".

Muntele Cailor

Gazda noastra din Moisei a fost din nou foarte amabila si a venit dupa noi cu masina, scutindu-ne de a merge prea mult pe jos pe marginea drumului. Asa cum banuiam, tura a fost una foarte frumoasa. Zona Pietrosului, in special cea dinspre culmea anterior amintita, s-a dovedit a fi foarte spectaculoasa, si pentru mine, a fost pentru prima data cand am vazut acesti minunati munti in straie de vara. Sper sa va fi deschis si voua pofta de munte, si nu de oricare, ci de Rodnei!

2 comentarii:

vhojda spunea...

Foarte frumos!!!
Ma bucur ca v-a placut asa de mult in zona noastra! Va mai asteptam cu drag!
Cu stima, "gazda " de la Moisei, Vasile Hojda

csuporj spunea...

E voie sa urci pe Pietrosu pe la casa laborator ? Eu stiam ca e voie doar pe potecile marcate. Pe harta Dimap asta nu apare ca poteca marcata, ci ca rezervatie in care e interzis sa intri.

Nici poteca pe la Taurile Buhaescu nu apare pe harta ca traseu marcat. Dar vazand o gramada de poze cu taurile pe internet, si chiar pe coperta hartii, am mers si eu pe acolo asta vara (e drept ca de la lacuri spre Tarnita la Cruce la un moment dat sunt vreo 5 ramasite? ale dungii albastre).