luni, 17 august 2009

Tura de o zi in jungla (cheile) Dumitresei

Desi este o zona aflata la nici 50 de km de Cluj, spre rusinea mea inca nu am apucat sa vizitez aceste chei, despre care am citit lucruri interesante. Asa ca duminica dumineata am schimbat planul initial al unei ture de o zi in muntii Trascau, si am pornit impreuna cu sora mea inspre valea Somesului Rece.

Am pornit din Cluj, si am inaintat destul de rapid pe drumul asfaltat in stare buna pana in comuna Maguri-Racatau, si apoi pe un drum de macadam pe valea Somesului Rece in sus. De la capatul Racataului valea incepe sa se ingusteze treptat si sa capete aspecte de chei. Nu sunt foarte spectaculoase, ca si altele din Apuseni, dar au un farmec aparte. Pe la ora 11 am parcat masina aproape de inceputul traseului nostru, si am pornit la drum. Valea Dumitresei ne apare la varsarea in Somesul Rece ca si o deschidere de vreo 10 metri in peretele de stanca de pe malul drept al Somesului.



Cheile au un aspect foarte salbatic, iti dau impresia unei calatorii printr-o jungla. Asta atat datorita vegetatiei abundente care o decoreaza in aceasta perioada a anului (predominand urzicile si brusturii), dar si datorita multitudinii de urme ale exploatarilor silvice ce s-au desfasurat in zona si care au folosit valea ca si o modalitate de transport (busteni, trunchiuri de copaci aruncate mai ceva ca si in celebrul joc al copilariei "Maroco").



Valea are si doua mici cascade ale caror depasiri ne cer mici abilitati de catarare, dar dupa aproximativ o ora de mers ajungem in portiunea ei superioara, unde se mai largeste. Din partea stanga vine un drum de care, dar accesul este inca destul de lent din cauza numerosilor braduti doborati peste el, si care ne obliga uneori chiar si la mersul in patru labe pentru a-i depasi (asta ar fi un bun antrenament pentru cei dornici de jnepening :-) ).



Dupa aproximativ o ora si jumatate de la plecare ajungem la o mica acumulare de apa, si aici ne permitem o pauza lunga sub soarele placut de august, in mijlocul unui zmeuris bogat, pe care se pare ca nici Mos Martin nu l-a vizitat recent. Continuam apoi vreme de 15 minute pe vale in sus pana in dreptul unor case de vara, de unde cotim inspre dreapta pe drumul forestier care ne va scoate in valea Somesului Rece, cam la 4 kilometri in amonte de barajul de pe acest rau. Un rau cu o vale foarte frumoasa, din pacate devastata de indivizi al caror creier nu le poate coordona corpul atunci cand au in mana drujbe, peturi, ambalaje si tot felul de alte obiecte a caror prezenta in aceste zone lasa rani adanci.

Dupa inca o ora si jumatate de mers pe drum la vale, ajungem la masina si apoi ata catre catre Cluj. In concluzie: o tura frumoasa, dar pe care o recomand sa fie facuta primavara sau toamna tarziu, pentru a scapa de lupta contra urzicilor. Eventual chiar si iarna, cand zapada mai ascunde din urmele "civilizatiei".

Dragos

Niciun comentariu: