duminică, 18 octombrie 2009

Alpi 2009

18 septembrie. 2009

Alaturi de noul coleg – Bogdan- pornim spre aeroportul din Cluj Napoca. Initial am cumparat biletele de avion cu Dani Bucur, cu trei luni inainte (75 euro dus-intors CJ - Bergamo) dar din cauza unei probleme medicale el a trebuit sa renunte. Dupa un zbor de aproape doua ore am aterizat in Bergamo de unde am luat un autocar spre Milano (9 euro), de acolo trenul pana in Aosta (12 euro) apoi autobuzul spre Champagne (2 euro) unde am ramas pe noapte la un amic de-al meu.


19 septembrie 2009

Ne trezim tarziu si mergem sa cumparam mancare si combustibil in Aosta, frumosul oras la poalele Alpilor. Pana la urma am ales benzina din cauza pretului mic. Planul initial era sa mergem pe Castor, Pollux, Breithorn si Dufourspite, cu rucsacii grei (aveam mancare si combustibil pentru 5 zile), la ora 17 eram in autobuzul care ne duce pana in Saint-Jaques la 1647m, punctul de pornire a taseului. Am ajuns tarziu si era aporoape noapte cand am plecat iar dupa o ora de urcat am scos frontalele. La un moment dat am pierdut traseul si am avut noroc cu un cioban italian care ne-a auzit si dupa ce ne-a explicat ca la el lucreaza trei romani, ne-a indicat drumul cel bun. Am campat la Plan de Veraz, la 2069m, dupa o stanca numai buna de putin bouldering. Nu stiam unde eram si speram sa nu fi campat pe proprietatea cuiva, pana acolo se poate ajunge si cu masina....




20 septembrie 2009

Dimineata pe o vreme superba pornim spre refugiul Guide Valle d’Ayas la 3394m. Timpul dat pe marcaj era in jur de 5.30 ore, iar noi cu ruscacii nostri stiam ca o sa facem mult mai mult de atat. Dupa o ora am ajuns la Lac Bleu, cu un albastru superb, eu unu inca nu am vazut un lac asa de frumos si evident fara mizerii prin el.



Mai mult decat atat, eram foarte surprins la cat de multa lume urca pana la lac, multi dinte ei in varsta iar alti chiar erau la pescuit in lac. Am lasat lacul in urma, dupa o sumedenie de poze si am pornit spre refugiu. Urcand nu am vazut nici o marmota, nici o capra, sau oameni, mergem incet, timp aveam, tot urcand Bogdan imi zice ca ii cald in bocanci, eu cu ai mei Kayland Zeus zic ca “mie nu”..... o sa aflu in curand si de ce. In jurul orei 14:30 am ajuns la refugiul Mezzalama la 3009m unde am facut o pauza lunga, refgiul (cabana la noi) era inchis, dar se lasa o singura camera deschisa (se practica in Alpi).



Pe la 3200m intram pe ghetarul de Veras, erau urme, dar ocolea foarte mult pana la refugiu. Am mers pe ele si am vazut ca aveam de ocolit crevase, prima data pentru mine pe un ghetar, frumos, emotionant, a trebuit sa sarim mai multe crevase mai mici, emotii mari , nu puteam sa cred cat de adanci pot fi, treceam aporoape de unele la care nu vedeam sfarsitul. Ajunsi la refugiu, ne-am 'cazat' in camera lasata libera, fff frumos amenajat cu bucatarie , aragaz, trunsa medicala etc.




21 septembrie.


Dupa o noapte confortabila in refugiu, pornim pe ghetar spre saua di Verra la 3844. La inceput am avut urme dar se terminau brusc la un moment dat. Ne-am pus noi la sapat de urme intre doua crevase, care dupa mult urcat se pare ca se uneau (am inteles si de ce nu au mai continuat urmele de mai jos). Ne intorceam si urcam iar si tot asa pana am gasit un posibil drum spre sa, dar vremea s-a stricat rapid asa ca am cobort spre refugiu pe la pranz.




22 septembrie 2009

Ne trezim la 6:00, vremea ii buna ! mancam repede si ne pornim spre sa, poteca facuta de noi era cea buna, ne cam apropiam de niste seracuri dar intre noi si ele era o mica sa. Urcam cat de repede putem dar faptul ca sapam urme nu ne ajuta, tot urcand eu am simtit ca mi frig la picioare dar ajunsi in sa ma durea capul tare, picioare nu le mai simteam deloc... Am hotarat sa incecam Varful Castor , urcam incet, panta devine din ce in ce mai abrupta pana sub varf cand devine aproape verticala, Bogdan a urcat pe varf , eu nu, am decis sa cobor de sub varf si pana la urma bine am facut. A venit si Bogdan si am coborat repede cu gandul ca urcam iar maine amandoi. Ajunsi la refugiu am dat jos bocanci si am vazut ce se intamplase, toate degetele erau tari si umflate, cel mare de la picioarul dept mov spre negru pe o bucata destul de mare... pe langa asta o gramada de besici. La frig degetele erau amortite, la caldura in refugiu degeratura a incept sa doara asa ca am hotarat ca urmatoarea zi sa coboram inapoi la amiculc din Champagne.





23 septembrie 2009

Lasam in urma frumosul ghetar si refugiu, coboram incet din cauza mea, calcam pe lateralul bocancului, gedetele ma dureau foarte tare la coborare si dupa 6 ore suntem inapoi in Saint Jaques unde ne oprin la o bere si inapoi la Ionut. In acest timp am hotarat sa incercam Mont Blancul in loc de Dufourspitze, pe ruta celor trei varfuri.







24 septembrie 2009

Zi de plimbare prin Aosta si iar cumparaturi, inca o data frumos oras inconjurat de munti si cu belvedere oriunde te uiti :)


25 septembrie 2009


Mergem iar in Aosta de acolo luam autobuzul pana in Chamonix (15. euro). In Curmayour am schimbat autobuzul, ora dintre ele numai buna pentru cateva poze .Seara ne cazam la campingul din Les Houches (5.5 euro/pers) , care acum era gol, anul trecut in sezon erau zeci de corturi inghesiute pe acolo.



26 septembrie 2009


Plimbare prin Chamonix, acum parca mai frumos decat in plin zezon cand ii supraaglomerat, ne interesam de vreme si in urmatoarele 2-3 zile pare a fi buna.



27 septembrie 2009


Ultima cabina este la 16.30, stam linistiti in camping si la 14:20 mergem sa prindem autobuzul pana in Chamonix, surpriza ! Duminica in extra sezon nu circula autobuzele....incarcam la ocazie, nimeni nu avea chef sa ne duca, chiar daca multi erau cu masinile goale. Tren nu avem la ora asta, stam stam si noroc cu un francez care se oprise sa isi ia un prieten pana in Chamonix, el statea in statie undeva langa langa noi, l-am auzit si rugat sa ne duca, a cam stambat din nas dar ne-a dus. Am fugit repede pana la telecabina care urma sa ne duca la Agiule du Midi la 3842 m (40 euro dus-intors) Privelistea din telecabina ii superba numai asta isi merita toti bani, ajunsi sus poze si apoi printro gaura intr-un perete plina de semne de interzis - doar pentru alpinisti, am inceput sa coboram pana in Col du Midi. Coboram pe o creasta ingusta cu doua abrupturi pe fiecare parte, frumos- dar cu emotii, iar trecem pe langa crevase mari si sarim peste altele mici pana la locul de campare in sa. Vremea parea sa fie buna asa ca dupa multa supa si ceai ne-am pus reprede la somn.






28 septembrie 2009


La 2:30 scot capul din cort, vreme excelenta, cer senin nici urma de nori sau vant. Greu ne-am miscat, abia la 4 plecam complet echipati, intre timp au mai plecat in acea dimineata vreo 5-6 echipe.



Primul de urcat era Mont Blanc du Tacul 4248 m , urcarea la frontala era frumoasa si ma simteam undeva pe o creasta foarte expusa desi urcarea era pe o fata destul de abrupta si cu multe seracuri care trebuiau ocolite. Primele raze ale soarelui ne-au prins in saua dintre Mont Blanc du Tacul si Mont Maudit (Col du Maudit), urcarea pe Mont Maudit 4465 m fiind la fel de spectaculoasa mai ales ca acum vedem pe unde urcam. Inainte de iesirea in creasta sunt mai multe corzi fixe care intra si ies din zapada... nu ne-am tinut de ele si am urcat pana in creasata.




De aici se vede Varful Mont Blanc foarte impresionamt abia acum puteam aprecia cat de maret poate fi !!! Am coborat in Col du Brenva unde am lasat un rucsac, am facut o pauza care a fost si singura dupa care am inceput urcarea pana pe varf. acum eram doar cu betele, panta nu ii abrupta ci doar mult de urcat . Urcam incet, pas cu pas, cele mai mult echipe coborau deja de pe varf...vremea era superba, soare, cald, fara vand si abia cativa nori in departare. De adata asta am luat niste ciorapi mai buni decat ai mei , Bogdan avea mai multe perechi, imi simteam varfurile degetelor ca ma dor, deci mult mai bine decat sa fie amortite. Dupa 8 ore de urcat eram amandoi pe varf. Vorba lui Mircea “Obosit dar fericit” ni se potrivea perfect ! Dupa ce anul trecut m-am intors de la refugiul Vallot acum am reusit ! 4810 m – Mont Blanc-cateva poze pe varf si dupa cateva minute de admirat alpi asa cum nu i-am mai vazut niciodata am inceput lunga coborare pana la corturi.







Nu ne grabeam nicaieri acum, de pe creasta din Mount Maudit am facut 3 rapeluri , primul dintr-o coarda care iesea din zapada, apoi ne-am continuat drumul normal – legati in coarda.





Facem multe pauze, lui Bogdan i s-a facut rau si nu putea sa manance nimic, dupa scurt timp a si vomitat. Oricum nu ne grabeam, cred ca am prin vremea absolut perfecta pentru asa o tura, de pe Mont Blanc du Tacul puteam sa vedem cortul, Aguile du Midi, refugiul Les Cosmigues si ultima noastra coborare.




Coboram iar incet si cu grija , erau multe locuri cu panta abrupta si expusa dar dupa 15 ore de la pleacare eram inapoi la cort si admiram soarele care apunea peste cresata.



29 septembrie 2009

Bogdan a plecat de dimineata pe ghetar sa faca poze, eu am zis ca nu vin , a inceput si piciorul stang cu o degeratura mai mica, asa ca dupa o plimbare dupa Bogdan pe ghetar care a stat 3 ore la poze ne-am intors la cort, luat rucsacii si pornit spre Agiule du Midi. Coborarea cu telecabina la fel de spectaculoasa ca si urcarea si pentru picioarele mele foarte convenabila.



30 septembrie 2009


Plimbare pe valea Chamonixului, avantaj daca esti cazat intr-un camping pe aceasta vale deoarece transportul in comun cu trenul si autobuzul este gratis. Frumoasa vale si oameni cu respect pentru natura, nu am vazut nici un gunoi aruncat pe jos cat ne-am plimbat pe vale.


1 octombrie 2009


Alaturi de singura noasta colega de camping – Ivvone din Olanda am pleact spre Mer du Glace, lumea urca cu trenuletul cu cremaliera, noi 3 pe poteca si ce poteca, plina cu merisoare, paduri intregi de Zade, toate curate si frumoase, singura lipsa fiind animalele, nu am vazut nici macar urme ca ar fi ceva pe acolo. Ajunsi la 1918m la capatul trenului am coboat 200 m pana pe ghetar, unde am intrat in pestera sculptata in ghetar, frumos dar in acelasi timp trist, coborand sunt placute cu locatia ghetarului in functie de ani si este incredibil cat de repede se retrage, acum 1cm/an. Am coborit o buna parte pe un alt traseu, gasind o poienita plina cu merisoare care nu au fost deranjate pana acum, noroc cu noi am mancat bine si am continuat, si dupa atatea zile cu vreme buna ne-a prins o ploaie aproape de Chamonix.






2 octombrie 2009


Dimineata frig, norii erau foarte jos pe vale,nu se vedea mai nimic, abia pe la pranz s-au ridicat, atunci am facut si noi o tura scurta pana la Crist Roc, o statuie veche la 1230m in mijlocul padurii. Urcand pana la statuie am trecut pe langa multe case, unele char sus in padure, superbe case si chiar aratau a “ casute din povesti” norocosi locatari lor. Am avut mare noroc de colega noasta de camping cu care gateam seara la primus si schimbam impresii de tot felul.


3 oct 2009


Trebuia sa mergem din nou la Ionut in Champagne altfel nu puteam sa prindem legatura intr-o zi din Chamonix pana in Bergamo Aeroport, asa ca am impachetat totul si am lasat cu greu in urma Alpi nostri cei dragi.


4 octombrie 2009


La 5.00 trezirea , incepe o zi lunga tot pe drumuri,unde am schimbat doua autobuze si trei trenuri, intr-un final ajunsi in Bergamo ne urcam in avion si pornim spre Targu Mures (aeroportul din Cluj era inchis), Wizz Air nu a asigurat transportul pana in Cluj. La Mures surpriza ! ne astepta Ione venita cu masina unui prieten.

As vrea sa multumesc celor (multi) care m-au ajuat sa imi completez echipamentul si niste concluzii de final:

1. Grija mare la bocanci pe care ii luati !!! la peste 3500 m mi-au digerat degetele (afara era soare) si nu am simtit nimic.

2. Ochelari cu factor 4 si crema minim factor 30 sunt absolut necesare, la coborarea de pe Mont Blanc de Tacul, am scapat ochelarii intr-o crevasa (norocul meu ca era la sfarsitul turei)

3. Mont Blancul pe o vreme foarte buna cum am prins noi este relativ usor dar pe vreme prosta nici nu ma pot gandi cum ii.

4. A fost o experienta placuta, din nou am invatat multe si cu singuranta voi reveni in zona Mont Blancului, vreme buna si carari cu soare tuturor !

Niciun comentariu: