luni, 16 noiembrie 2009

Un altfel de RT -Retezat

...

E iar vineri, după-amiază, cu curent în tălpi de ducă
Le-am lăsat toate deoparte şi-am urcat în Max toţi cinci
În direcţia Deva-Cârnic, şi de-acolo sprinteni tare,
Am urcat sub luna plină la cabana de sub stânci!


Brazi cernuţi cu pudră alba, joc de umbre şi lumină
Se croiau sub paşii noştri, se-nălţau apoi spre creste
Ceaiul cald, cu iz de zmeur şi o gazdă prietenoasă
Toate mi-au transmis subtil atmosfera de poveste...


Dimineaţă-am luat un strop din căldura Genţianei
Şi-am aprins-o printr-un licăr unde Cuxi stă şi-ascultă
Fiecare gând de veci, rugaciune sau regret
Pentru-al său destin curmat de o moarte rece, cruntă ...


Încărcaţi de-un „nu ştiu ce” am prins aripi până-n creastă
Şi uimiţi am admirat Bucura din Curmătură
Dar albastrul iniţial în scurt timp s-a îmbrăcat
Cu o ceaţă abundentă...şi-am schimbat planul de tură!


Mi-aminteam cu-atâta drag rhododendromul din vara
Unui iunie superb, de o mare-nmiresmată
de petale printre pietre...şi de lacurile-adânci,
Fiecare răsfăţat cu un nume blând de fată! (...)


Bucurându-mă să am oameni dragi şi calzi alături
Am pornit atunci spre ele...dar reconstruiam trecutul
Căci frumoase-oricum erau, chiar şi îmbracate-n alb
Dar mi-era aşa un dor să-i înviu ochii, sărutul...


Judele, în fumuri grele, cocheta prin vânt cu mine
Povestindu-mi de-un Septembre cu Zănoagă şi Slăvei
De-acea noapte-n care noi... am iubit o lună plină
Descărcarile furioase a unor certuri dintre Zei! (...)


Într-o pauză de prânz şi poveşti la Tăul Porţii
Domnul Dinu ne-a adus Retezatul ‚la picioare’
Lecţia puncta pe rând fiecare vârf şi lac
Formidabilul masiv explicat în H(aşul) mare!


Reveniţi în creastă, cerul... îmblânzit cu raze calde
S-a’ nvoit să luăm cu noi amintiri în gând şi carduri
Iar apusul ne-a surprins la poveşti ... şi în scurt timp
La cabană am fost serviţi cu un ceai grozav, în aburi!


Nici nu ştiu cum dintr-o noapte încărcată cu ‘concerte’
S-a făcut neaşteptat de devreme dimineaţa! ...
Noi urcam acelşi drum, însă vaaai, în interior
Mă luptam să îmi înfrunt slăbiciunea-n corp, şi greaţa!


Iar dacă urcând speram să îmi treacă mai curând,
Cea care-a ‘curmat’ durerea a fost tocmai Curmătura!
Dar în schimb ne-a dat la toţi un urcuş alunecos
Căci pe lespezi era gheaţă!... astfel ne-a primit Custura.


Însă Doamne, ce senzaţii ne-aşteptau sus, pe Peleaga
Salutam pe rând Parângul, Lotrului, Cindrel, Şureanu...
Zeci de vârfuri mai ‘de-aproape’, iar departe...Apusenii
Şi-am suras rememorând povestiri de prin Godeanu! (...)


Evident că a urmat tipicul ‘Sărut de Vârf ’
Declanşări, lecţii de geogra, s-au cerut rapid făcute
Căci se-umfla marea de nori, demonstrându-ne din nou
Cât de schimbător e tot când vorbim de vremea-n munte


Coborârea ce-a urmat, chiar pe sub Colţii Pelegii
Mi-aratat a suta oară ca ‘nu-i dracu precum pare’
Şi-uite aşa, cu-o vorbă...un sfat, m-am trezit că am ajuns
Lângă Pietricelele, ce-şi scălda undele-n soare...


Doamne, cât mi-aş fi dorit... sa opresc o oră clipa
Mă ardea în ochi sclipirea unui deja-vu şters, vag
Şi-am simţit a mia oara, reflectând în unde ‘Steaua’
Că l-aş vrea pe el aproape... şi că mi-e atât de drag !


La cabană, supa caldă ne-a’ncărcat cu energie
Şi-am pornit apoi la vale pe poteca îngheţată
Ne-nsoţea tot luna plină...susţinută de frontale,
Şi-am ştiut că-un DOR de Munte nu se stinge niciodată!


Căci acolo,sus, pe creste...şi-n căldările cu lacuri
Am simţit întâia oara deşi mică cine-s eu
Şi de-atunci sunt ferm convinsă, că atâta împlinire
Ca şi-n Munte nu există!!! ...poate doar la Dumnezeu!


Fotografii si versuri: Dia Somogyi

Un comentariu:

eugen spunea...

Original si frumos RT! Multe fotografii frumoase, cateva de exceptie. Surprinzator poate pt. tine, cea cu L. Bucura mi-a placut cel mai mult. O sa-ti s[un in particular de ce. Dar vreau sa te si trag un pic de urechi. Era august, nu septembrie!