vineri, 4 decembrie 2009

weekend mai lung prin Buila Vanturarita 27 nov-1 dec

Dupa mai multe discutii legate de unde sa mergem in weekedul asta prelungit, a venit Mihnea cu ideea sa facem o tura pe langa casa lui, in Buila Vanturarita, cel mai mic parc national din Romania, situat in sudul Muntilor Capatanii...asa ca ne strangem 9 oameni dornici sa descopere o particica din frumusetile Builei: Raluca, Mirela, Stefan, Mihnea, Claudiu, Serghei, Simi, Dodi(colegi de-ai lui Mihnea) si eu.
Ajungem vineri seara acasa la Mihnea, in Rm.Valcea, asteptati cu mancare calda si foarte gustoasa, iar dupa un somn bun pornim sambata de dimineata spre Buila. Lasam masinile pe un drum foresiter, la cativa km de schitul Pahomie si incepem sa urcam prin padure spre Brana Caprei.
Trecem pe langa niste pereti din calcar inalti, foarte spectaculosi, ce ofera o varietate de trasee de alpinism, pacat ca acestea nu sunt foarte multe. Pe Brana Caprei ne bucuram fiecare de frumos, de salbaticie, de libertate, Raluca exteriorizandu-se cel mai original...
Strabatem Cheile Cheii, de care eu raman impresionata, datorita frumusetii salbaticiei lor: stanca impunatoare, apa limpede si extrem de rapida, aerul pe care nu te mai saturi sa-l respiri...
Dupa cateva ore de mers si opriri sa admiram privelistea de care parca nu ne mai saturam, ajungem la cabana Cheia.

Mirosul de peste si alte mirodenii de pe langa cabana ne fac pofta si gustam si noi cate ceva din ce avem fiecare, cu gandul sa ne refacem fortele pentru niste trasee de catarat. Mergem la
Peretele Santinelei, aproape de cabana, unde reusim fiecare sa ne cataram putin pana ne prinde noaptea.
Ne punem la foc unde se creeaza o atmosfera foarte calda si prietenoasa, cu un cabanier ospitalier si amuzant, unde ne intindem la povesti pana ne alunga ploaia.
A doua zi, duminica, pornim devreme cu gandul sa facem o bucata mai salbatica din creasta. Urcam pe niste serpentine prin padure, iar cand ajungem pe creasta avem parte de o priveliste superba: Fagarasii in toata splendoarea lor..( cum spunea si Mihnea, se pare ca am fost cuminti ca sa meritam un astfel de cadou..;)
Portiunea asta de creasta e foarte salbatica, slab marcata, din cauza jnepenilor care cresc ca la ei acasa si care nu pot fi taiati pentru ca e parc national, la care se adauga multa stancaraie cu cateva zone de catarare usoara. Prin jnepenii inghetati sau pe deasupra lor, reusim sa ajungem la zona cu marcaj de unde nu mai avem mult si ajungem pe Vf. Vioreanu si mai apoi
Vf. Vanturarita, unde ne intalnim cu un calugar si inca un baiat de la schit, care parca zburau pe munte. Incepem sa cobram din Saua Stevioara si cu putina munca de orientare ajungem pe valea buna, ca de acolo sa o luam pe noapte, prin padure si sa ajungem la schitul Pahomie si de acolo la masini.
Ajunsi in Valcea suntem primiti ca boierii cu mancare calda si prajituri de catre parintii lui Mihnea.
Luni ramanem doar 4: Simi, Dodi, Mihnea si eu si hotaram, dupa ce dam cu banul, sa mergem la un perete cu trasee de escalada, aproape de Cheile Bistritei, chiar la drumul care urca la Manastirea Arnota, oprindu-ne inainte sa vizitam si Muzeul trovantilor din Costesti.
Marti, avand mai putin timp la dispozitie, vizitam Casa Memoriala Anton Pann si Cascada Lotrisor, ca dupa aceea sa ne intoarcem spre casa, pe noua autostrada :D.
In concluzie, un weekend mai lung foarte reusit, cu vreme buna, trasee spectaculoase, oameni faini si gazde de nota zece...




Numa' bine si sa ne revedem in locuri faine
Delia

Niciun comentariu: