miercuri, 29 aprilie 2009

R.I.C.O. 2009

Salutare.

A fost din nou un weekend activ pentru CAR-isti :). Cum probabil stiati deja a avut loc a patra editie a concursului de escalada de la Rimetea si cum printre noi sunt multi cataratori sau doritori de contact cu stanca am fost prezenti si la acest eveniment in numar semnificativ.



Anul acesta traseele pentru concurs au fost putin mai grele dar asta nu ne-a facut (pe o parte din noi) sa renuntam la participare. Pentru mine a fost prima data cand ma inscriu la un concurs de escalada si pot spune ca am avut emotii.Sambata dimineata, inainte ca soarele sa incalzeasca si versantul nostru, plecam ( Ioana, Cristina, Delia, Mihaela, Mihai, Romeo si eu) spre zona de concurs... anul acesta doar la jumatate de ora de mers de la la tabara de corturi. Ceilalti (Dana, Claudiu, Stefan, Calin, Serghei) s-au deplasat spre zona de catarare chiar de deasupra taberei unde au avut primul contact cu stanca aderenta de la Rimetea.



La concurs era plin de cataratori, iar la inceput s-au format cateva cozi la traseele mai usoare pe care multi le foloseau ca incalzire. Prima mea greseala: mi-a lipsit tupeul de a ma baga in fata altora la cozile de la trasee. Cei mai experimentati si care se luptau pentru locurile fruntase aveau aceasta "calitate" mai bine dezvoltata. Incet, incet incepem si noi sa parcurgem trasee. Mihai si Mihaela s-au descurcat foarte bine... se vede antrenamentul de la panou. Cristina si Ioana s-au incalzit dupa primul traseul si erau in forma. Romeo evolua cel mai bine... defapt e si normal, era cel mai bine pregatit dintre toti.Atmosfera placuta intre concurenti, vremea buna, traseele frumoase au facut ca ziua sa treaca destul de repede. Ma declar multumit de ce am reusit, m-am autodepasit si in grad de dificultate si la cazaturi... (cazatura spectaculoasa de cativa metri buni, eram cu coarda in mana incercand sa asigur :))Seara ne-am adunat toti la terasa din fata unei case vechi din sat. Depanam amintiri, se spun glume multe si toata lumea se simte bine intre prieteni.



Duminica a continuat concursul. Desi vreamea a fost buna am tremurat toti de frig la baza traseelor pana a iesit soarele. In putinul timp ramas toata lumea a incercat sa parcurga cat mai multe trasee ramase neurcate.



Festivitatea de premiere a inceput pe la ora 15. Cu totii ne-am bucurat pentru castigatori si pentru cei care anul acesta au avut o evolutie buna. Stiam insa ca se apropie momentul despartirii. Se sparge gasca si trebuie sa lasam in urma zona atat de pitoreasca a Coltilor Trascaului cu verdele sau bogat de primavara si stancile de care ne-am atasat in aceste doua zile fizic dar si sufleteste. Pana la editia de anul urmator ne vom reintalni la Herculane, Aiud, Cupa Ata, Memorial Miszi Szalma, toate cu o atmosfera la fel de placuta.



- Cateva rezultate: - fete: - locul 5 - Cristina Pogacean
- locul 4 - Ioana Sarbu
- locul 3 - Delia Liscan
- baieti - locul 5 - Romeo Chira

Sa ne revedem cu bine.
Mihnea Prundeanu

C.A.R. Universitar Cluj la "Targul de turism montan si aventura - MOCANITA"

In 4-5 Mai are loc la Cluj, la Casa de Cultura a Studentilor, "Targul de turism montan si aventura - MOCANITA" unde clubul nostru va participa cu un stand de prezentare si o proiectie de imagini care va avea loc marti seara incepand cu ora 19:00.

Pentru detalii accesati site-ul oficial al evenimentului: http://ziledeturism.wordpress.com/



Va asteptam!

luni, 27 aprilie 2009

Raport de activitate pe 2008

Raport al activitatilor Sectiei Universitare Cluj a Clubului Alpin Roman pentru anul 2008; punctam doar unele actiuni:

1. Consideram cea mai importanta activitate a sectiei faptul ca am crescut ca numar (suntem 70) si am reusit sa promovam sectia printre oamenii iubitori de munte din Cluj (si nu numai), sa atragem un numar mare de tineri la activitatile noastre, sa impunem printre membrii clubului un comportament adecvat naturii si muntelui.

2. Organizarea de proiectii de imagini din munti in aproape fiecare zi de marti, cu exceptia vacantelor studentesti.
Prezentarea sectiei printr-o proiectie de imagini la evenimentul "Zilele Muntelui" organizat in luna aprilie la Cluj Napoca.

3. Intalniri si sedinte in care s-au discutat subiecte legate de organizarea sectiei si de cunoastere a membrilor si a aspirantilor. Discutii despre avalanse si modalitati de evitarea a lor.

4. Ture si tabere pe teritoriul tarii:
- Tura de iarna in Muntii Piatra Craiului (Creasta Nordica)- 14-16 martie;
- Tura de iarna in Muntii Rodnei si Muntii Maramuresului - 20-23 martie;
- Cu schiuri de tura pe vf.Tibles 29-30 martie;
- Tabara de escalada - 11-13 aprilie la Rimetea (Coltii Trascaului);
- Pe schiuri dinspre sud pana pe Moldoveanu 26-29 aprilie;
- Tura pe doua picioare sudice din M.Rodnei -21-23 iunie;
- Tura pe granita, Muntii Maramuresului -27-29 iunie;
- Muntii Macinului - 5-6 iulie;
- Tura in Muntii Fagarasului - Creasta Arpaselului (12 iulie);
- Bedeleu si Scarita-Belioara-19-20 iulie;
- Tura in Muntii Fagarasului 2-8 aug (culmi sudice si nordice);
- Ture in Muntii Piatra Craiului - 18-24 august;
- Tura in Cozia 18-19 oct;
- Tura in Ceahlau-23-26 oct;
- Tura in Rarau-Giumalau- 8-9 noiembrie;
- Pe granita cu Ucraina- 15-16 nov;
- Participare la Stagiul de avalanse organizat de CAR la Balea - 28-30 noiembrie;
- Tabara de alpinism si escalada in Cheile Valisoarei (Aiudului) - 5-7 septembrie;
- Ture de initiere in schiul de tura la Baisoara si Vladeasa;
- Tura pe schiuri Vladeasa - Pasul Vartop;
- Ture de Craciun : Baisoara - Ghetraul d ela scarisoara si Vladesa- Arieseni;
- Tura de Anul Nou in Muntii Fagarasului (cabana Barcaciu).

5. Ture/expeditii peste hotare:
- Alpi: Grossglockner, Dom, Dufourspitze - Mihai Constantinescu, Mihaela Constantinescu, Alin Bradeanu, Cristian Chira;
- Dolomiti si Alpii Iulieni - Dinu Mititeanu, Marlene Mititeanu, Andrei Aschilean, Ibi Kratochwil;
- Muntii Tian Shan: Vf. Khan Tengri (7010m) - Cristina Pogacean, Mihnea Prundeanu, Romeo Chira, Alin Corha;
- Participare la prima INtalnire Internationala a Cataratorilor organizata de Clubul Alpin American in Indian Creek, Utah, SUA - Mihai Constantinescu, Mihaela Constantinescu;
- Alpi: Tabara de la Chamonix organizata de FRAE - Ioana Sarbu.

6. Concursuri:
- Cupa Muntele Mare (ski de tura);
- Cupa Memoriala Zoli Buzasi (ski de tura)- Muntii Vladeasa;
- Cupa Rachitele (catarare pe gheatza);
- Rimetea Climbing Open;
- Herculane Climbing Open;
- Cupa ATA (alpinism, escalada);
- Memorial Misi Szalma (alpinism, escalada);
- Maratonul Pietrei Craiului.

7. Alte evenimente:
- Festivalul Alpin de la Busteni.

joi, 16 aprilie 2009

Tabara de Escalada si Alpinism: Cheile Valisoarei 11-12 Aprilie

"L'alpiniste est un homme qui conduit son corps là où, un jour, ses yeux ont regardé. Et qui revient."

Gaston Rebuffat




In perioada 11-12 Aprilie, Clublul Alpin Roman Sectia Universitara Cluj a organizat in Cheile Valisoarei(Aiudului) Tabara de Escalada si Alpinism de Primavara.

Dupa mai bine de o saptamana de pregatiri, repartizari in corturi si mijloace de transport, inventarierea echipamentului, totul e pus la punct si suntem gata de actiune.




Desi era programata pentru 2 zile (sambata si duminica) unii membrii ai sectie au fost mai nerabdatori si au plecat de joi (Mihnea, Calin F.), respectiv vineri seara(Sergiu, Mihaela T., Matei O., Stefan C., Catalin C.) . O parte au plecat sambata dimineatza in jurului orei 8(Mihai C., Tafy, Corina S., Anca, Alex P., Serghei S., Mihaela C., Claudiu C., Ana I., Iulia M., Andreea C., Dana Z., Anamaria I., Liana B. Tudor R.), altii in jurlui orei 9(Oana S., Crisiti S.) sau seara(Catalina Z., Razvan S., Andrei, Ibi). Duminica au mai venit(Dragos H, Dragos R. si Diana R.). Pe langa membri si aspiranti au mai participat: Catalin, Alina si Edy.





Pentru ziua de Sambata am ales poligonul de escalada din zona Coltul Cetatii, cu trasee de gradul 5, 6 si 7. Pana ce unii au pus mansele, incepatorii au primit lectii despre: noduri, legare in coarda, dispozitive, de filat, cativa termeni folositi in escalada si apoi au trecut la treaba. Cei care au mai catarat si au vrut, au facut unele din trasee in regim cap de coarda.Desi numarul de incepatari era mare, fiecare a reusit sa urce cel putin 2 sau 3 trasee si sa foloseasca dispozitivele de filat, iar pe unul din trasee au coborat in rapel.









Dupa ce s-au incalzit la escalada unii mai experimentati au facut echipa si au intrat in cateva tresee de alpinism: Mihnea si Matei in Amurg, Catalin si Calin in Prieteniei, Stefan si Catalin Cara in Creasta Sudica.



Aparitia unor nori si ploia care a urmat ne-a facut sa incheiem activitatile mai repede decat am fi vrut noi. Dupa ce ploia s-a oprit am instalat si restul taberei am facut un mic foc si am ramas pana tarziu in noapte la povesti.


Duminica dimineatza majoritatea ne-am mutat cu poligonul in zona Coltul Bogza la 4 trasee de escalada de gradul 5+, Mihnea si cu Stefan au intrat in Sirius , Catalina cu Razvan si Catalin Cara au ramas la poligonul de la Coltul Cetatii, Calin F. si Catalin au intrat in Amurg, iar Sergiu L. cu Cristi in Prieteniei. A urmat noi lectii de escalada, de rapel si regrupari (in jur de 4 ore a stat Mihai C. in regrupare pana ce fiecare a facut rapel), iar in jurul orei 4 din cauza unui vant enervant unii au plecat spre Coltul Cetatii pentru dezmortire, iar restul spre tabara.









Dupa inca cateva povesti si o poza de grup, in jurul orei 18 ne-am imbarcat in masini si am pornit spre casa, obositi, multumiti si in acelasi timp tristi ca totul s-a terminat asa de repede.



Text: Claudiu Chiorean

PS: In concluzie, tabara a fost un real succes, cu un numar impresionanat de participanti (peste 30 plus un patruped: Tafy) , care s-au simtit bine, au gustat natura, stanca si voie buna. In continuare cateva impresii:

Razvan S:

"Vreo trei zile am simtit intercostalii... (deci m-am "sfortat" oleac :-) dupa duminica din Aiud! A fost foarte fain. Multumesc tuturor celor care au avut rabdare cu mine :-)"

Iulia M:

"Imi pare bine ca am reusit sa plec cu o parte din voi in chei. M-a surprins in mod pozitiv rabdarea pe care au avut-o cei care ne-au initiat fata de noi, invataceii.
Nu eu m-am catarat pe stanca, ci m-a absorbit in fisurile ei, astfel incat "microbul" si-a gasit inca un suflet pe care sa-l descoase.
In completarea ingredientului de baza al iesirii au fost momente cu iz de rododendron, povesti si povestitori, veselie, detasare - totul in cel mai simplu mod."
Claudiu C:

"A fost un weekend minunat cu oameni faini, dornici sa invete lucruri noi(sper ca pe multi va prins micorbul). Atmosfera placuta, aer curat de primavara, trezit de dimineata in cantec de pasarele.

Mi-am testat si espadrilele de catarat (putin cam stramte si incomode, dar ce nu face omul pentru catarat; inca mai umblu prin casa cu ele sa le mai largesc putin); am inceput sa merg si eu cap (pe 3 trasee mai usoare); am reusit sa execut o tentativa de cazatura( tentativa
pentru ca am reusit sa ma prind in maini de un mic colt de stanca); am vazut ca nu e bine sa intrii neincalzit in traseu(duminica pe la mijlocul traseului am avut de suport o durere destul de acuta in bratul drept; probabil o intindere musculare; care m-a fortat sa stau pe margine, restul zilei si sa ma ocup de suport moral pt ceilalti :) )."
Dana Z.:

"A fost o experienta foarte tare, am revenit la Cluj mai mult decat bucuroasa si incantata ca am reusit sa ma catar (cat de cat), eu fiind destul de fricoasa de felul meu . Bucuroasa ca am depasit o bariera mentala (frica) si incantata de tot ce am vazut/experimentat dpdv tehnic (mai ales partea cu rapelul). Urmeaza desigur repetitiile pentru asimilarea cunostintelor. Dupa aceasta initiere in catarare am serios de gand sa imi cumpar un minim de echipament ca sa mai pot merge la catarat cu colegi de club.

Ii multumesc si eu lui Mihai pentru rabdarea avuta cu noi, incepatorii, suportand cu stoicism frigul si ploaia ca sa ne poata arata fiecaruia cum se asigura o regrupare si apoi un rapel. Nu e putin lucru.

A fost un weekend frumos si provocator, dar si relaxant si amuzant. M-am simtit bine si sper sa urmeze cat mai multe altele asemenea."

Mihai C.:

"M-a impresionat numarul foarte mare de participanti, dorinta de a invata si exersa a fiecaruia, atmosfera fantastica care a domnit pe parcursul celor 2 zile, perseverenta, indiferent de nivel, in "lupta" cu stanca, fiecare ambitionandu-se sa strige macar o data: Tooop!!!."
Ana I.:

"Vreau sa va multumesc tuturor pentru suportul oferit in acest weekend, atat ca echipament si informatie dar mai ales pentru sprijinul moral. Fara ajutorul vostru nu stiu daca as fi reusit sa termin vreun traseu. Desi frica inca nu mi-am depasit-o de tot as vrea sa repet aceasta experienta, poate cu ceva mai mult succes."


Oana S:

"Tare bine imi pare ca am reusit sa vin in tabara de escalada din weekend! Atmosfera a fost intr-adevar speciala. Multumesc tuturor pentru sfaturi, echipamenet, galerie, si filat tin timpul catararii.
De fiecare data cand mă uit la mana stinga pe care in weekend m-am bronzat cu forma de ceas imi amintesc de voi, de focul de tabara si de cat de bine m-am simţtt în Cheile Aiudului. Abia astept următoarea ocazie de catarare."


Andreea C:

"Prima impresie pe care o am despre weekendul care a trecut este una de incantare. Recunosc ca eram putin reticenta in a petrece acele 2 zile cu persoane pe care nu le cunosteam dar temerile mele nu si-au avut rostul. A fost o atmosfera minunata atat pe langa stanca ( pentru ca am stat mai mult pe langa ea decat pe ea :) ) cat si seara la foc. Am fost multi si fiecare a contribuit prin bunavointa sa la bunastarea celorlalti.

Si eu tin sa multumesc mult celor care au avut atata rabdare cu noi si celor care ne-au imprumutat echipamentul lor, locurile in masini si in cort si care impreuna au facut o echipa perfecta in a ne oferi noua, incepatorilor, o experienta nepretuita."

Mihnea P.:

"Cred ca denumirea de tabara e un pic fortata pentru doar 2 zile petrecute in Cheile Aiudului. Totusi, daca luam in considerare numarul mare al participantilor iesirea cred ca poate fi numita tabara.
Mi-a placut foarte mult atmosfera. Cei noi sunt toti oameni faini, interesati de natura, de munte si de alpinism. Ma bucur ca am avut echipament suficient si toata lumea a putut incerca catararea in mansa. Felicitari celor care au incercat si cap de coarda (probabil ca este cel mai important pas pentru un incepator). Am reusit sa facem si trasee mai lungi, de mai multe lungimi de coarda oferindu-le celor care au incercat si alte perspective. Pe Matei l-am luat secund in traseul Amurg si s-a descurcat foarte bine, m-a filat cum trebuie, a incercat sa treaca unele pasaje la liber si s-a miscat destul de repede... Bravo! Sergiu si Cristi au urcat traseul Prieteniei cap schimbat, au fost precauti si au regrupat de 4 ori .
Sper ca toata lumea a invatat ceva din tabara si ca vor mai merge la catarat, ca lumea s-a mai cunoscut si poate pe viitor vor face echipe, isi vor lua echipament si vor incepe aventura cunoasterii verticalelor."

miercuri, 15 aprilie 2009

Primavara prin Grohot si Piatra Valcanului

Salut!
Dupa o luna si zece zile de neumblat pe munte si lancezeala totala din cauza unei viroze prelungite, iata-ma din nou la munte in weekend-ul 11-12 aprilie.: M-tii Apuseni, mai precis, Metaliferi-zona Brad-Abrud. Si nu oricum, ci in compania unor oameni tare dragi: Dinu, Marlene, Dia si Dan Tautan
.
S-a facut planul si s-a conturat ulterior tinandu-se cont de locul unde puteam ajunge eu pt. intalnire, astfel incat sa avem timp cat mai mult. Vremea se anunta buna pentru weekend, noi dornici de tura si incarcati cu voie buna, deci toate conditiile promiteau o tura reusita.
In jurul ore 8,40 sunt recuperat din autogara din orasul Brad de catre echipa, in masina lui Dinu. O luam pe soseaua care duce la Oradea, ne oprim putin la Tebea unde, cu parere de rau privim gorunul lui Horea din care nu a mai ramas decat mantaua de ciment, o fasie de scoarta si niste cioturi de crengi. Asta e, nimic nu e vesnic…poate doar muntii !
Ne continuam drumul, iar din Baia de Cris o luam la dreapta spre Bulzestii de Sus. Trecem de Risculita si, ne oprim intr-o curba unde parcam masina. De aici coboram printr-o padure rara si cu stanci pana la podul natural Grohot. Fiind un loc fain o imbratisam pe Marlene, urandu-i “La multi ani!”. Dam tarcoale podului, fotografii mai specialisti iau cadre din pozitii ciudate, ‘chinuite’-dupa cum glumesc eu. Ceilalti, mai novici, ne straduim si noi cum putem.


Dupa un scurt urcus intr-un punct de bellvedere, ne intoarcem inapoi la masina si mergem pana in Bulzestii de Sus, unde vizitam si fotografiem biserica, schimband cateva vorbe cu vaduvele satului.
La intoarcere oprim la intersectia dinspre iesirea din Bulzestii de Jos,unde lasam masina si o luam la pas cca 3 km pe un drum impracticabil auto. Ajungem in satul Grohot, aproape parasit.

O localnica maramureseana (!) e bucuroasa sa ne primeasca in curtea ei, servindu-ne cu un cozonac cu nuca de toata cinstea. Ne povesteste despre ea si familia ei, ne arata poze si ii promitem sa ii trimitem si noi cateva fotografii prin ‘postas’ .(Sotul ei era postasul zonei).


Mergem sa vedem si biserica si caminul cultural parasit, imaginandu-ne ce vremuri si oameni s-au perindat candva pe acolo.


Reveniti la masina o luam din nou spre Brad, iar dupa Tebea la stanga spre Ribita, unde ne abatem pe la biserica. Mergem apoi, lasand drumul spre stanga ce duce la Uibaresti, pe la Ribicioara la bisericuta de lemn. Din pacate, nu mai avem timp sa parcurgem si cheile Ribicioarei, asa ca ne intoarcem, trecem de Brad, o luam spre Abrud, oprindu-ne in pasul Buces unde era parcata masina lui Dan. Aici instalam corturile, si, pentru ca era frumos afara si o zi deosebita, Dinu cu Marlene renunta la obiceiul lor de a lua cina in cort. Astfel o sarbatorim pe Marlene cu un vin si o cina copioasa, dar si faptul ca suntem, asa cum ne-am tot dorit, toti impreuna.
A doua zi , desi a fost somn de voie, ma trezesc totusi cu putin inainte de ora 7. Incep sa bantui pe-afara, dar neauzind nici o miscare intru din nou in cort si-mi strang bagajele. Ies din nou afara, la fel. Imi pare rau ca mi-am adunat sacul, afara e senin dar cam rece. Am timp sa admir muntele Valcan cu un cer fara nori deasupra. Pana la urma se misca toti. E rece afara, asa ca intru in cortul lui Dan unde servim micul dejun, ciocnim ouale vopsite in timp ce din celalalt cort se aude urarea lui Dinu, atent ca intotdeauna, adresata lui Dia: “Paste fericit!” Facem ceva poze, strangem corturile si, fara graba, pe la 9,45 parca, plecam spre Valcan (1254 m) pt. a urca cei 500 m diferenta de nivel.

Mergem pana sub perete, o luam la stanga pe poteca si il urcam astfel pe la vest. Ajunsi sus, dam de o poienita tare faina, plina pe o portiune cu ghiocei. Eu numai la asta nu ma asteptam, n-am crezut sa mai vad ghiocei asa tarziu. Marlene descopera langa poienita si o dolina cu leurda din care ne ospatam alaturi de snitele si alte bunatati. Pentru ca la mine nu dureaza atat de mult sedinta foto, am timp sa culeg si pt. acasa. Ma gandesc ca sotia mea s-ar fi bucurat mai mult de ghiocei, dar mi-e mila sa-i rup, si oricum, nu cred ca ar fi rezistat.

Cu greu ne despartim de acest loc. Dinu, incredibil de rabdator cu pauzele noastre lungi si dese dedicate sedintelor foto -macro, simte totusi ca picioarele nu-l mai asculta, si astfel o ia inainte. Dar, ca de fiecare data, doar ca sa ne dea un impuls, pentru ca ne asteapta ceva mai incolo cocotat pe cate o stanca, bustean sau la plaja. Parcurgem pe sus muntele cat mai aproape de pereti, pentru a ne desfata cu privelistile oferite din punctele de belvedere. Coboram apoi pe un valcel destul de abrupt cat sa ne dea un pic de furca din cauza frunzelor uscate pe care se aluneca. Dinu, asa cum il stim, preia initiativa, merge primul si da la o parte frunzele din urma lui pentru noi. Eu dupa el, mai contribui si eu cu ce-i scapa lui. Bunele intentii…
Ajungem pe la 16, 40 la masini, ne luam ramas bun de la Dinu si Marlene care pleaca, cu masina lor, spre Cluj.
Foarte draguti, Dan si Dia se oferisera sa ma duca pana in Brad facandu-si astfel planul ca, a 2-a zi-luni, impreuna ei doi sa mai cutreiere prin zona. (Si aud ca nu le-a parut deloc rau). Constatand ca mai este timp, la propunerea lui Dan si a Diei, renunt bucuros la autobuzul de ora 18, urmand sa-l iau pe cel de ora 20. Asa ca, ne intoarcem la locul ‘crimei’ adica la bisericuta din Ribicioara, strabatand si cheile Ribicioarei pe care nu le-am mai parcurs sambata (caci deja se lasase seara, nu mai era nici lumina buna de foto). Si astfel, particica ce lipsea, a intregit ceea ce a fost o tura nemaipomenita! Dintr-o data, m-am simtit implinit sufleteste.


Intorsi in Brad mi-am luat ramas bun de la cei doi si… nu foarte entuziasmat m-am intors spre Hunedoaraa, caci luni era zi de munca, asta e!
Pe tot parcursul turei, am fost insotit de vreme buna, pomi infloriti, verde crud, primule, ghiocei si alte cateva flori si, mai ales, de oameni tare faini. Tot timpul m-au insotit cuvintele lui Dia spuse cu 2-3 zile inainte: “n-are cum sa nu fie decat frumos.”
Cata dreptate a avut!
Eugen Roman

PS.
Am sa adaug si eu (Dia) ultima zi de munte… ca sa intregesc tura, chiar daca din pacate a fost pe principiul ‘negrilor mititei’ (ce scad la numar pe parcurs)
(…) Dupa ce l-am condus pe Dl Eugen la autogara ne-am ales un loc de campat ‘pe spranceana’, chiar sub un cires imens si greu de flori albe- pe drumul in serpentine ce duce spre Bulzestii de Jos. Nu ne-am putut abtine de la acteva cadre de seara caci cortul dadea excelent sub crengile incarcate. Dupa cina, la o cana de ciocolata fierbinte, am admirat cateva minute prin usa cortului cum stelele se pierd printre florile albe, pana ce a venit si vremea de somn si vise!


Dimineata nu ne-am mai saturat sa privim cum soarele rasare printre crengutele inflorite imbracate in aureola! Incredibil a fost si spectacolul ploii de petale in timp ce luam micul dejun, scuturate peste cort si prin par.In concluzie, inca un loc “de top” la capitolul ‘campari’. Am pornit apoi spre aceeasi intersectie din Bulzestii de Jos –de unde impreuna cu prietenii nostrii sambata pornisem spre Grohot- schimband insa ruta J
Am urcat pe culmea dintre valea Uibaresti si valea Bulzului, initial printr-o padurice superba, de un verde crud…unde int-o poienita cu semnal intelegem ce intuisem toata ziua : ca cei absenti din motive de servici isi continua macar cu gandultura,fiind alaturi de noi. Dl Eugen! Ne sunase sa vada cum si pe unde suntem, iar eu, entuziasmata de cadrul ce ni se deschise in fata ochilor- ii descriu ce faine locuri am gasit! Pe coama din fata, casute din paie imprejmuite de ciresi si alti copacei infloriti, carul cu boi si urme umane!


Schimbam cateva cuvinte cu ultimii moti permanenti ai Paulestilor-ce isi duc veacul cocotati sub Piatra Bulzului… dupa care ne continuam tura pe sub Piatra…pe un drum minunat prin padure… Pe drum intalnim gospodarii parasite dar si locuite, oameni calzi si pupaciosi, bucurosi de oaspeti si dornici sa se descarce de ofuri…fotografiem animalele, imortalizam si chipurile ‘celor saraci cu traiul dar bogati cu duhul’ si ne bucuram de ultimele flori si copacei infloriti ai frumosului sat Paulesti.

Jos in sat, numa bine dam de un microbus ce merge ‘numa pana in Bulzestii de Jos’, deci exact unde lasasem masina.Cu parere de rau, salutam din mers Ciresul sub care am inoptat, si alte panorame superbe, promitandu-ne ca in curand ne vom purta pasii si mai departe…tot mai departe!
A fost o tura mult prea dorita si indelung asteptata… Chiar nu avea cum sa fie decat minunata! Ce pot sa sper si sa imi doresc?! Una asemenea, cat mai curand, alaturi de oameni deosebiti!


Text: Eugen Roman si Dia Somogyi
Foto: Eugen Roman, Dia Somogyi, Dan Tautan

marți, 7 aprilie 2009

Pe creasta Rodnei, sub albastru infinit.

Motto: Mai multi negri mititei au plecat spre creste....

In toate cele trei zile- 3-5 aprilie- vremea a fost superba. Nu si zapada, care de data asta ar fi cerut ca toti sa fim pe schiuri. Insa a fost excelenta pentru testarea sau mentinerea conditiei fizice...

Joi, 2 aprilie , cu trenul de 16.38 am plecat din Cluj 16 oameni din Sectia Universitara Cluj a CAR : Catalina, Lavinia, Ibi, Mara, Ionelia, Marlene, Dan Jecan, Alin Bradean, Bogdan Nicule, Andrei, Severus, Stefan Cara, Alex Prigoana, Lucian, Laci, Dinu. Cu schiuri au fost doar doi : Laci si Catalina . Joi seara, in satul Romuli am fost norocosi: am intrebat si am gasit doua microbuze care ne-au scutit a marsalui 8-9 km pe drumul forestier de pe valea Stramba, pana la Zavoaiele Borcutului . Desteptarea a fost la ora 5. La 6.45 deja tot grupul a plecat in urcus prin padurea fara zapada pana la Obcina Stramba. Eu l-am asteptat in zadar inca 45 minute pe Cezar Manea, membru CAR Bucuresti (i-a intarziat trenul, dar eu ma gandeam si la alte variante), dupa care am plecat si am ajuns din urma grupul, chiar depasind pe unii care erau deja candidati la retur. Pe vf. Batrana, unde eu am ajuns in mai putin de 2 ore, ultimii au ajuns in 3 ore. Asa ca- in interesul grupului si al lor, le-am recomandat la doi cale intoarsa. Dupa inca doua ore, pe Vf.Gropilor, alti 3 s-au hotarat ca tura e prea grea pentru ei. Singura care ar fi putut continua era Lavinia, dar... o masea neglijata a pedepsit-o ! Imi pare rau de ea, de fapt de toti 5. Avertizasem ca tura va fi grea, ca se va merge cca 12-13 ore pe zi ca s-o terminam. Si asa a fost. Caci la finalul ei, GPS-ul ne indica faptul ca am parcurs 51 km.

Urcare pe Cormaia


pe sub Negoiese


In prima seara ne-am montat corturile in Tarnita Barsanului, unde dupa vreo doua ore ,
la lumina lunii, i-am auzit vocea lui Cezar - care sosise si el pe schiuri si care oferea un loc in
cortul sau, daca altii se simt prea inghesuiti. Doar eu am tradus
oferta lui prin : "veniti careva daca puteti sa ma ajutati la montat
cortul..." I-am dus o cana de ceai fierbinte si l-am ajutat ...Pentru
mine era prietenul meu vechi, dar era pentru toti camarad intru
pasiune....

Sambata, desteptarea a fost tot la ora 5, la ora 7 demaram, sa profitam
cat mai mult de inghetul de peste noapte (-2 gr C) . In saua Gargalau au
aparut Mircea si Andi, care urcasera dinspre statiunea Borsa.
Cu bicicletele (!!!) pe serpentinele de langa si de peste partie in zona
ei fara zapada, apoi- dupa ce le-au incuiat de un stalp- pe schiuri !
Bucurie reciproca... Au facut un dus-intors pana pe vf. La Cepi, cel
aflat intre Gargalau si Omului. Apoi au plecat inapoi spre saua Stiol,
spre care plecasera inca "trei negri mititei", doi de oboseala, Dan
Jecan din motive medicale...Pacat, Dan merita si putea sa termine tura.

Laptele si Aniesul

Era in plan ca sambata seara sa ajungem (banuiam ca la lumina lunii)
pana sub Ineu sau chiar la refugiul Curatel. Au ajuns la Curatel doar cei 3
pe schiuri (Laci, Catalina, Cezar). Laci isi dorea apa de izvor si somn
intr-un pat...

pe Vf. Gargalau

Ramasesem sase "negri" pedestri: Alin , Stefan, Severus, Alex , Marlene, eu. Dificila treapta stancoasa de pe Coasta Neteda, nu era tapetata cu zapada, asa ca am urcat-o fiecare cu atentie, fara a folosi semicoarda ce o aveam in rucsac. Am aflat apoi ca Cezar a fost invitat de Laci si Catalina sa "deschida" traseul si ca si-a confirmat titlul de alpinist veteran si
cel de maestru al sportului . Eram dupa acea zona, dupa vf.Tomnatic, cand a apus soarele. Asa ca in urmatoarea sa, inainte de ceea ce eu numesc "Vf.Bila", eu si Marlene -"adjuctul " meu- ne-am oprit sa studiem "topografia locului". Toti eram obositi; pentru continuare ar fi trebuit sa ne iciuim ! In plus doream poze pe acel urcus cu spectaculoase cornise spre caldarea Bila. Asa ca am montat corturile. Salewa I al meu - pe care il imprumut colegilor de Club, a facut figuri boacane si de data asta, chiar si mai si decat in Calimani....Adica si-a trimis "hotzeste" la
vale, pe panta inghetata, desigur pana la limita padurii, ambele arce lungi pregatite cu bune intentii pentru montare !! Unii mai invata cate ceva si din ce au scris veterani ca Mititeanu; altii invata doar din proprie experienta...

Ultimul Bivuac

Duminica, am fost mai lenesi. Am asteptat sa iasa soarele de dupa
culmea Plescutei (frumossul picior nordic al Ineului ). In saua
urmatoare ("Gaura Ineului", saua vestica a Ineului ) am intalnit alti
4 clujeni, schiori, care tocmai isi adunasera corturile: Catalin,
Alina, Sorin..., pe care ii intalnisem si in alte dati la concursuri de
schi de tura sau in Vladeasa, Rodnei....

pe Vf. Bila

Pe cand traversam spre saua sudica a Ineului, de pe varf cobora Mihnea, care
urcase de la refugiul Curatel (acum reamenajat ) cu un grup de colegi
geografi. Ei aveau in plan sa urce si Inautul si vf.Rosu si sa coboare
pe la Valea Blaznei. Severus si Stefan li s-au alaturat- ei fiind deci
acei "doi negri mititei" care au ajuns cel mai departe.
Am ramas patru negrisori: Alin, Alex, Marlene, Dinu. Chiar ca ne
innegrise soarele; doar Alex era rosu ca un rac, desi era mascat in beduin !.
Am facut si noi un scurt popas la Curatel, am baut cu inghitituri mici
si cu teama apa rece de izvor si - la ora 13- am plecat la vale pe
lunga culme a Benesului. Ne scufundam adanc in zapada , mai rau chiar ca in dupa amiezile anterioare, dar nu la fiecare pas, ceeea ce era si mai epuizant fizic si psihic. In fine, dupa ce am terminat ocolul prin vest al Vf Benes, am dat de primavara, de iarba si branduse. De aici nu-i mai invidiam pe schiori, care acum nu mai alunecau pe schiuri peste urmele adanci ale pedestrasilor, i le carau pe rucsaci. Obositori - tarandu-ne picioarele "de plumb" - au fost cei cca 2 km.
pe asfaltul din Rodna, pana la gara. Am ajuns cu 15 minute inainte de plecarea trenului...

Oboseala trece, amintirile acelor superbe peisaje de care ne e mereu
dor raman...

Concluzia turei pentru mine: pe temperaturi pozitive nu vom mai face
ture pe zapada fara schiuri ! De data asta, eu si Marlene, ca
organizatori, am vrut sa fim solidari cu cei majoritari. Alte
concluzii, invataminte, impresii.... asteptam de la alti "negri mititei..".

Dinu Mititeanu

luni, 6 aprilie 2009

Invitatie la proiectie: "Fascinantii Dolomiti"

Marti 7 aprilie, Sectia Universitara Cluj a CAR va proiecta in
reluare imagini din Fascinantii Dolomiti din vara 2006. Pentru cei care
vor s-o revada sau nu au vazut-o. Imagini din 11 zile superbe, in care
am facut cate o tura in 11 munti ai Dolomitilor: Sorapis, Tofana di
Mezzo, Cristallo, Tofana di Rozes, Nuvolau, Marmolada, Ombretta,
Civetta, Sella, Sassolungo, Catinaccio/Rosengar ten. Drumetii pe poteci
obisnuite, dar si pe unele din acele "via ferrata", unele amenajate de
militari in primul razboi mondial si devenite apoi trasee turistice,
altele create chiar in scop turistic.
Imagini din muntii care au fost leaganul alpinismului de perete,
imagini pe care eu le-am vazut prin albume si nu visam ca voi ajunge
vreodata sa le vad aievea. Sper ca imaginile mele si explicatiile din
site-ul meu sa va indemne sa le vedeti acolo daca inca nu le-ati vazut.
Noi am fost de 3 ori in Dolomiti si.... vom mai merge...

Proiectia va incepe ca de obicei la ora 20.10 in in Amfiteatrul
"Gh.Bilascu" al Universitatii de Medicina si Farmacie , aflat langa
Casa de Cultura a Studentilor, pe latura dinspre dinspre Clinicile
Universitare. Intrarea se face pe langa mesele florareselor si apoi pe
langa gardul Clubului Karma.

Autorii proiectiei Dinu si Marlene Mititeanu

miercuri, 1 aprilie 2009

Calimani
Pe schiuri de la Doisprezece Apostoli la Cetatea Tamaului

28-29.03.2009

                                           Foto: Marlene&Dinu Mititeanu, Titus Hen

In sfarsit a venit si randul Calimanilor. Desi sunt destul de aproape de mine, pana acum i-am tot "sarit".
Deci vineri 27 martie seara intalnire in Vatra Dornei cu domnul Dinu, Marlene si Lavinia. De aici am plecat catre Gura Haitii pe un drum bine garnisit cu gropile atat de "iubite" de automobilisti. Dinu si Marlene stiau din alte dati un loc de montat corturile langa drumul de pe valea Neagra, cu cca 150 m mai sus de confluenta cu valea Haitii. Cand sa instalam cortul ... surpriza: unul din arce lipsa ! A ramas la ultima tura, pe undeva prin Rodnei se pare. Noroc de segmentul care tine absidele la distanta si care in aceste conditii a preluat o parte din functiile celui lipsa. Speram sa nu avem parte de vant cand il vom monta maine seara! La ora 22 corturile erau montate. Mancam ceva si apoi somn pana la 5:30.

Sambata la ora 7 totul era strans. Am revenit la confluenta (acolo intorc autobuzele), l-am parcat pe Max in fatza casei si pensiunii lui Nea Prata si am urmat cca 200 m valea Haitii, de unde o parasim spre dreapta, deja pe schiuri! Totul anunta o zi frumoasa. Zapada era prezenta, soarele incepuse deja sa aureasca culmile catre care ne indreptam, asa ca la drum.
Incepem urcusul prin poieni si fanatze aflate acum sub mantia zapezii, ghidati de cei care au mai fost pe aici de cateva ori si de unele semne de marcaj "punct albastru". Admiram si cateva gospodarii folosite doar vara.

Caroiaje hivernale


Portile Harlei


Locuri frumoase, deschise care deja ofera o frumoasa priveliste asupra potcoavei Calimanilor, potcoava din care noi am vrea sa facem aproape jumatate. Trecem de Portile Hârlei - care nu stiu de unde-si au numele ca nu sugereaza nimic de genul asta si incepem sa urcam prin padure pe Piciorul Hârlei. Zapada se face din ce in ce mai mare. Fara schiuri ar fi aproape imposibil de trecut intr-un grup asa de mic. Nici pe schiuri nu este tocmai usor, fiindca se face tot mai cald si cu toata ceara, zapada incepe sa se prinda de foci. Si era abia inceputul ...
Din fericire, iesim curand la gol si zapada isi schimba consistenta. Pe la 11 atingem creasta, in apropiearea megalitilor numiti sugestiv "12 Apostoli". Nu ne mai saturam privind de jur-imprejur. Potcoava se vede acum perfect iar mai departe privirea zboara pana spre muntii Bistritei si cupola Giumalaului. De partea celalta a crestei ne rasfatam cu muntii Bargaului, Suhardul si undeva in zare Rodnei. Lasam rucsacii si pornim doar pe schiuri sa-l salutam intai pe Maresal. Apoi desigur trecem si pe la celelalte grupuri de stanci cu forme bizare din apropiere. Cu siguranta o sa mai revin sa-i vad si in haine mai verzi :) Imi inchipui cum trebuie sa arate pe aici primavara. Dar pana la primavara, cel putin aici sus pe munte, mai e cale lunga.

Salut la Maresal


Apostolii


Maresalul si Pietrosul


Ne intoarcem la rucsaci si pornim catre Pietrele Rosii. De aici incepe chinul. Prin poienile mai largi mai merge cum mai merge dar prin padure e jale. Se spune ca nimic din ce e frumos nu se dobandeste fara lupta. Si noi trebuie sa ne luptam din greu cu zapada care insista sa se prinda de foci in ciuda stradaniilor noastre. Abia le scuturam si in 2-3 pasi am ajuns iar cu cateva kile surplus agatate de talpi si nu numai. La fiecare 50-100 de pasi se schimba inaintasul. Asa nu mai ajungem noi la Coada Pietrosului. Eu cel putin, cu siguranta nu. Desi nici ea nu este obisnuita cu astfel de ture Lavina se tine bine. Deh, tineretea ... :)

Bucurosi de soare


Spre albastru infinit


Ajungem cu greu sub Pietrele Rosii, lasam rucsacii la baza si urcam pana pe ele. Loc frumos, din care se vede perfect Cetatea Tamaului urmatorul hop peste care ar trebui sa trecem. Hotaram sa trecem tot pe aici si cu bagajele fiindca traverseul pe sub acestea nu arata prea grozav. Ne strecuram cu grija printre stanci si coboram in saua dintre Pietrele Rosii si Tamau.
E deja destul de tarziu si norii subtiri care se aduna prevestesc stricarea vremii, anuntata de altfel si de prognozele meteo. Tinand cont si de oboseala care ma cuprinde tot mai mult, domnul Dinu hotaraste sa punem aici tabara. Locul este frumos, cu vedere pe ambii versanti. Sunt si cativa braduti care sa ne tina cat de cat dos, asa ca e perfect si pentru cortul "cu probleme". Ne alegem fiecare locul unde sa ne ridicam "vilele" si incepem amenajarea platformelor.
Mai bucatarim ceva si asteptam apusul. Din pacate norii s-au adunat deja si soarele se ascunde dupa ei asa ca ne punem pe somn. Peste noapte vantul s-a mai intetit ceva dar in limite rezonabile. Zapada buna a facut ca ancorele nici sa nu se clinteasca.

Duminica 29 martie, ora 6, ma rog 7 - dupa ora noua. Incepe sa se lumineze. Cetatea Tamaului ia foc, asa ca iute afara din sac si la poze.
Marlene isi face si ea aparitia cu apartul foto in mana, atrasa de culorile rasaritului. Cam juma de ora soarele ne rasfata cu simfonia sa de culori, alta la fiecare rasarit, culori de care nu te mai saturi.

Simfonia rasaritului


Cetatea Tamaului


Apoi cenusiul cuprinde iarasi cerul. E timpul sa hotaram ce facem. Sunt doua variante: trecem peste Tamau si coboram pe un picior nemarcat sau ne intoarcem peste Pietrele Rosii si coboram pe cruce albastra pe Piciorul Panacului. Pana la urma se alege ultima varianta, care e mai sigura in conditiile zapezii de acum.
La 9 ne luam ramas bun de la tabara si revenim pe urmele din ziua precedenta pana la stalpul care marcheaza intersectia cu marcajul cruce albastra pe care vom cobori. Curand intram in padure, pe culoare cam inguste pentru "talentele" mele de schior si prilej de cateva trante artistice, pana ajungem la un drum forestier pe care inchidem circuitul.
Am ajuns devreme pe la 13, dupa cca 4 ore, asa ca avem timp sa ne rasfatam in Vatra Dornei intr-o cofetarie cu pizza si prajituri, inainte de a ne desparti.

Una peste alta, a fost o tura frumoasa in compania unor oameni deosebiti. Chiar daca m-a solicitat ceva mai mult decat ma asteptam, as repeta-o cu placere si cu speranta ca data viitoare antrenamentul meu o sa fie mai aproape de cel al camarazilor.

Titus Hen