marți, 9 martie 2010

Piatra Craiului la inceput de Martie

Planul era sa parcurgem creasta, macar Nordica, baietii (Mihnea, Stefan, Claudiu, Dani, Severus) si cu mine. Ceilalti 6
(domnul Dinu, Marlene, Ioana, Serghei, Cristi, Lusu), urmand sa inceapa cu Sudica.
La urcare spre Curmatura am dat de putina zapada si gheata, pe alocuri chiar de branduse. Dupa o energizare la cabana ne-am indreptat spre Turnu. Urcarea pe cabluri a fost foarte faina, primul valcel era curs, se vedeau resturile unei avalanse chiar la baza, dar in rest era mai mult stanca si iarba, dar totusi inghetate.
Zapada din creasta era numai buna,
aveam si ceva urme, chiar am zis ca in felul asta am putea parcurge toata creasta a doua zi, dar nu a fost asa. In prima noapte, pe care am petrecut-o in refugiul Ascutit, vremea s-a inrautatit, iar noi ne-am trezit cu toate lucrurile albe, inclusiv sacii de dormit, pentru ca usa nu se inchidea bine, plus ca mai intra zapada si prin gaura de aerisire de sus.
A doua zi de dimneata, vremea era si mai rea, white-out, viscolea, asa ca tot ce am facut in ziua respectiva a fost sa mancam, sa dormim, sa jucam fazan, am improvizat un capac la gaura de aerisire cu o punga, am imitat toate animalele si apoi iar am dormit, am mancat, am jucat fazan... Dupa ce am aflat de la Cristina, care era in Cluj, ca vremea o tinea asa pana miercuri, deja eu ma si gandeam ca o sa mai petrecem cateva zile in refugiu, idee deloc imbucuratoare. La un moment dat usa nu se mai putea deschide din cauza zapezii asa ca baietii au avut ceva de lucru prin frig, eu fiind singura fata, pot zice ca am fost putin privilegiata :). A doua noapte baietilor li-i s-a parut ca a fost mai frig, desi mie mi-a fost mai cald, dar vremea parca se inrautatea, vantul bubuia rau refugiul, iar dimineata nu parea mai optimista. Totusi, in jur de ora 8-9 vizibilitatea era putin mai buna asa ca ne-am strans repede lucrurile, eu fericita ca scap de placile de metal care mi-au chinuit spatele, si am pornit inapoi spre Turnu.
Acum creasta parca avea o noua infatisare, multe cornise, zapada proaspata, asa ca in unele locuri ne-am legat in coarda. In zona cu lanturi am facut rapeluri ca sa ajungem mai repede, singura problema era statul la coada, cand vantul intra peste tot si parca ardea, mi-a fost foarte frig atunci...
Intr-un final am ajuns toti jos, iar 4 dintre noi, ceilalti doi fiind probabil deja la cabana, am apucat sa tinem un moment

de reculegere pentru domnul Sandu Bulgar, cu o mica intarziere ce e drept.
Apoi, ne-am grabit sa ajungem la cabana, unde ne asteptau domnul Dinu si ceilalti colegi, cu ceai cald, care a picat numai bine. Dupa o ciorba la fel de buna si o prajiturica inghetata in loc de felie de tort, am coborat spre Zarnesti.
A fost o tura foarte faina, chiar daca vremea a fost potrivnica, mie mi-a placut tot, o experienta noua, pot zice, cel mai frumos cadou de ziua mea :).
Despre cealalta echipa, care avea in plan parcurgea crestei din partea sudica, aflati cate ceva de la Ioana ;)

Niciun comentariu: