miercuri, 19 mai 2010

Iron Bike 2010


In weekend-ul trecut am facut echipa cu Vlad Sancraian la prima editie din Romania a Iron Bike, un maraton extrem de mountain bike prin Padurea Craiului organizat de clubul Mountain Riders din Oradea... a fost o experienta... de neuitat! nu numai din cauza traseului, a conditiilor meteo (codul galben ne-a suflat mereu in ceafa), a oamenilor faini pe care i-am intalnit.. ci mai ales din cauza a cum s-a terminat pentru noi.. dar, sa o luam cu inceputul..

Plecarea: Sambata, 4.30 a.m. din localitatea Sanmartin... TOATE cele 33 de echipe inscrise in prealabil pe internet s-au prezentat la start! pana si organizatorii s-au mirat.

Prima etapa: pana la CheckPointul eliminatoriu de 8ore, 120-130 km, putin "noroi" asa..de incalzire, intrat in vale, drumuri faine de astfalt, o urcare serioasa spre Stana de Vale (cand deja se simtea putin oboseala) apoi o coborare lunga si faina spre Lesu (Vlad a facut pana). Ajunsi la CPul eliminator ne-am intalnit cu alti ciclisti care luau masa (cartofi prajiti, orez si pui.. eu snitel de porc - prietenii stiu de ce :) ). Dupa masa, toata oboseala disparuse! asa ca o luam hotarati din loc, printre picaturile de ploaie care incepusera sa cada..

Etapa a doua: fusesem avertizati cu o seara inainte (la sedinta tehnica va recomand sa participati, poate fi foarte utila) ca multe din drumurile faine alese pentru concurs (drumuri de pamant) sunt probabil intr-o stare proasta (de "nerecunoscut") din cauza ploilor din ultimul timp.. noroi "bun" se zicea.. bun sau nu, a fost MULT! au mai urmat 3 urcari mai serioase, superba coborare pe valea Bratcutei, coborarea pe valea Videi, niste sate pitoresti (Tomnatic) si niste oameni calzi care cand ne vedeau la CPuri in ploaie si frig ne intrebau daca nu vrem sa intram la ei o clipa, sa ne incalzim.. Toate CPurile au fost FOARTE BINE aprovizionate (sponsorii au contribuit mult cu alimente; organizatorii au investit banii tot in asta. Premii materiale nu au fost, decat diplome si medalii, in schimb CPurile au fost incredibile: fructe uscate, fructe proaspete, dulciuri, energizante.. belsug, ce mai :) ). Pe langa hrana la CPuri te asteptau oameni calzi, care te incurajeau si zambeau..asta a fost foarte important..

Cam asa arata un CP:

Organizatorii au avut un sprijin incredibil si din partea salvamontului BIHOR care a stat la unele CPuri si ne-au "supravegheat" pe traseu. Pentru profesionalismul si caldura de care au dat dovada RESPECT! Traseul a fost foarte bine marcat din punctul meu de vedere... am avut cu noi GPS (multumim mult lui Radu Mititean pentru asta), mai aruncam din cand in cand un ochi sa ne convingem ca suntem pe track.. dar cred ca se putea face si fara, dar cu atentie.. au fost unele probleme, unele echipe s-au ratacit.. dar eu nu as reprosa organizatorilor nimic.. cred ca unele marcaje au trecut neobservate din cauza grabei, neatentiei sau oboselii.

Era trecut de 12 noaptea, ne apropiam de CPul eliminatoriu de la Tileagd (235 de km de la start), ploua deja de cateva ore bune dar acum incepe sa sufle puternic si vantul si energia mea era pe terminate.. orice fosnet din jur mi se pare ca vine din partea cuiva care imi ofera un sandvis.. mi se inchid ochii..incredibila senzatia. Nu mi-am explicat niciodata cum pot atipi soferii la volan..acum inteleg :)
Mergem la frontal prin intuneric cand deodata vedem o lumina puternica de girofar.. imi ridic privirea si nu pot sa cred.. 2 ambulante, doua biciclete pe sosea, una grav avariata.. agitatie.. prietenii de la salvamont erau langa paramedici.. eu sunt in soc, nu stiu ce se intampla, vlad merge sa vada ce s-a intamplat... Stefan (membrul unei echipe din fata noastra) a fost lovit de o masina "condusa" de un tip beat si fara carnet (apoi am aflat ca a vrut sa fuga de la locul accidentului dar era in apropiere masina politiei si asta a fost singurul lucru care l-a oprit.. uite ca se poate si asa.. sa fie politia pe aproape cand e nevoie :) ).. colegul nostru de "suferinta" era imobilizat pe targa.. ni s-a spus ca nu se stie starea lui (dar era constient si asta era bine).. am sunat organizatorii, ni s-a spus sa continuam pana in checkpointul eliminator. Cu greu, ne-am mobilizat.. din cauza oboselii si a scenei pe care am vazut-o, brusc, mi s-a facut frica...puteam fi noi in locul baietilor.. ajunsi in checkpoint ne-am hranit (cum ar zice Joe) si am auzit ca ni se pregateste o masina care sa ne duca in Oradea. Am intrebat mirata de ce.. ca doar noi nu vrem sa abandonam (mai ales acum, la 20-25 de km de finish si cand mai erau 2 ore pana la limita cursei.. ni s-a spus ca e mai bine asa, ca nu e un abandon ci pur si simplu ei se tem pentru siguranta noastra, ploua, e noapte, si ultima parte a traseului nu e foarte bine marcate deci riscam s ane pierdem si nu mai e cine sa ne recupereze pe bucata respectiva.. ). La momentul respectiv mi s-a parut logic sa facem asa.. nu puteam sa ma gandesc decat la Stefan care fusese lovit de masina.. la lumina ambulantelor.. nu am insistat. TREBUIA.. pentru ca pana la urma asta am fost considerati la categoria "abandon".. am aflat ca ultimii km au fost lejeri.. din care 10 km de coborare pe astfalt.. oricum, timp am fi avut. Poate daca nu era oboseala, am fi insistat sa continuam , pe proprie raspundere. Oricum, acum nu mai putem face nimic.. decat sa regretam :(

In final, nu pot decat sa spun ca daca ai ocazia (bani, timp, bicicleta buna) sa participi la asa ceva, merita sa o faci! Si merita sa dai totul sa termini.. Sper sa reusim sa mergem la anul in aceeasi formula si sa reusim sa ne vedem visul implinit(asa cum spunea Zsolt aseara).

Si acum..

- multumiri lui Radu M pentru GPS si incurajari
- multumiri domnului Dinu, lui Lusu si lui Akos (si tuturor colegilor car-isti care s-au gandit sambata la noi) pentru suportul moral
- multumiri organizatorilor IRON BIKE... e INCREDIBIL ce au realizat in timp scurt, cu resurse putine.. sa dea Domnul sa se organizeze si la anul si sa iasa cel putin la fel de bine.. toti cred ca am avut ce invata, mai ales dupa accident (apropo.. vestele reflectorizante pe drumuri publice.. isi au rostul! pot face diferenta intre a fi sau nu observat de un sofer.. sau un betiv aflat la volan)
- multumiri Salvamont BIHOR. Sper sa fiti si la anul alaturi de noi!
- multumiri Horatiu Campian (care ne-a ajutat cu transportul "poneilor")
- felicitari echipei Concordia Lugoj, alaturi de care am mers o parte din drum, am ras si am glumit impreuna..au terminat cursa cu o roata pe spate aproape distrusa.
- felicitari lui Rareş Manea & Maus (Ionaşcu Marius).. au scos timp incredibil (13:17:17)!!!!


- felicitari echipelor de mixt (power to the girls! :) )
- felicitari tuturor participantilor (care in mod constient sau nu s-au bagat in asa ceva :) ).. sper sa ne vedem la anul
- nu in ultimul rand, multumiri lui Vlad pentru tot ce a facut pentru mine in timpul cursei..



p.s. Care ar fi lucrul fara de care nu m-as duce la Iron Bike? Saboti de schimb.. e "interesant" sa mergi fara frane dar poate totusi asta e pe lista de experiente pe care nu le-as repeta.

Cam asa arata o bicicleta:


Podiumul:




Mai multe poze: http://picasaweb.google.com/ironbikeoradea2010

Un comentariu:

Stefan spunea...

Salutare,
Eu sunt Stefan, accidentatul :D. Din pacate abia acum am citit relatarea voastra a IBO 2010 si mi-am dat seama ca au fost multi oameni alaturi de mine in clipele acelea, iar eu nici n-am stiut de unii din ei. Va multumesc.
Imi pare rau ca din cauza accidentului, intr-un fel, ati fost determinati sa abandonati. Mie mi s-a sters complet din memorie scena accidentului, desi mi s-a spus ca am fost constient in momentele acelea.
Poate e mai bine asa.
In rest am avut un noroc chior si nici macar nu am ramas cu cicatrici pe fata. Ne vedem cu bine la IBO 2011. De data asta traseul nu mai trece prin Tileagd :P.