luni, 10 mai 2010

Ma dusei sa trec la Olt!


Perioada: 1 mai 2010
Echipa: Cata si Tibi
Durata: mai putin de 24 de ore...( mai exact 23)
Traseul: Manastirea Turnu-Saua "la Troita"-Manastirea Stanisoara-Coltul lui Damaschin-Muchia Vladesei-Cabana Cozia (traseul de urcare)
Muchia Turneanu-Pietrele Rosii-Manastirea Turnu (taseul de coborare)


Dupa cateva weekenduri de hoinarit prin locuri apropiate de casa, mai pe bicicleta, mai pe jos sau un pic de catarat , hotaram sa trecem Oltul....ca si cantecul!
Mergem in Cozia, un plan care trebuia sa aiba loc dupa Pasti, insa cum vremea atunci nu a fost prea imbietoare am renuntat.
Cum facem?...asta era o intrebare ce ma cam framanta...De ce? Pai nu mai fusesem niciodata pe acolo, nici eu si nici Tibi si in plus aveam doar o zi la dispozitie, 2 mai am hotarat sa fie o zi in care sa stam cu bunici mei la Alba.
Ok, caut niste informatii despre acest masiv dragut si micut, citesc niste rt-uri, descarcam niste harti de pe net si alegem un traseu, o bucla care sa ne ofere o prima impresie despre aceste locuri.
Asa pornim noi vineri la ora 14.40 din Alba Iulia spre Calimanesti, cu stopu ca doar avem timp pana seara sa ajungem!
In jur de ora 18.00 coboram din a-2-a masina ce ne-a luat la ocazie din Sibiu, si admiram din departare zona pe care vom tropaii.



Verificand si prognozele meteo vremea se arata frumoasa si pentru a ne fi mai usor am decis sa ne facem rucsacii cat mai mici! Asa ca riscand putin, am luat un singur sac de dormit si doar folia exterioara de la cort...
Primul popas Manastirea Turnu, din pacate nu prea am fost impresionati de atitudinea oamenilor pe care i-am intalnit prin aceste locuri, lucru ce ne-a dezamagit, mai ales ca eram in zone cu puternic iz spiritual...




Manastirea Turnu

Cum inca nu era tarziu si stiam ca vom mai avea 2 ore jumatate de lumina am decis sa urcam de la manastire inca putin mai sus pentru a innopta.
V-am spus ca aveam doar un sac si folia de cort si recunoastem ca am dormit in troita!




Troita a fost casa noastra!

Sambata soarele ne suradea, Tibi a fost ceva mai matinal si ingaduitor m-a lasat sa dorm cat am vrut, m-am trezit la 7.30 si pe la 8.15 plecam in traseu.

Acest traseu de urcare ne-a dus mult prin padure, am avut si 2 puncte de belvedere de unde am putut admira muchiile sudice ce plecau din masiv, impadurite si care reflectau un verde crud de inceput de vara.


Vremea era frumoasa, asa ca nu ne-am grabit foarte tare si ne opream sa facem cat mai multe poze, doar eram intr-o zona noua.
Chiar si asa de la Manastirea Stanisoara si pana la Cabana Cozia am urcat in 2 ore jumatate.


Strajerii stancii

Partea interesanta este ca pleci de la aproximativ 300 de metri altitudine si trebuie sa ajungi la 1668m, cat are varful Cozia. Adica ai parte de o urcare scurta dar sustinuta care te solicita nitelus.


Pe drumul de urcare am dat de multe adaposturi din lemn, in care te poti adaposti pe timp de noapte insa daca ploua acoperisurile lor nu sunt foarte sigure.
O buna parte din urcare drumul serpuieste pe niste serpentine stranse prin padure , apoi mai mergi putin pe curba de nivel, traversezi un valcel cu panta rupta si intri intr-o scurta portiune dotata cu lanturi.


Ici colo, urme sfioase din iarna ce a trecut ne duc cu gandul la alunecatul skiurilor pe zapada...numai cand a fost si parca a trecut asa mult!!!


Sa fie aici coltul lui Damaschin? Noi asa credem, si privelistea era incantatoare! Imi era cam foame si as fi vrut sa ne oprim aici pentru a manca, mai ales ca sarisem peste micul dejun si deja ne apropiam de amiaza. Totusi mai rezistam putin, ne gandim sa mancam sus la cabana.


Ne place in Cozia

Mai facem cateva poze, bem putina apa si iarasi la deal. Cam lunga urcarea asta, ma gandesc in sinea mea dar vremea frumoasa si vegetatia bogata iti trezesc pofta de viata, de urcus si de munte.




Ei, si nu mai trece mult si efortul ne este rasplatit. Cum altfel decat cu o minunatata panorama asupra Fagarasiilor, a muchilor sudice, unele bantuite si de mine acum 2 veri impreuna cu alti 6 colegi intru pasiune.
Din pacate nu stiam ca in acea frumoasa zi de 1 mai un inger si-a frant aripile in cetatea zapezii.Ironic noi chiar discutam de Fagaras si ca e cam periculoasa perioada de mers pe acolo!


Parca ar merge un ski de tura!

Si ajungem si la cabana, unde grataristii si manele erau la punct maxim..ce pacat ca strica linistea asta sfanta! Asa ca mergem repede spre varf si ne hotaram sa mancam undeva mai jos unde nu mai auzim galagia din jurul cabanei.
Cu varful vreau sa postez poze ca e plin de relee!




Cam asta se vedea de pe varf, Oltul serpuind in voie, alaturi soseaua cu zbarnaitul motoarelor si noi undeva sus aproape de nori si de liniste.


Dupa o bine meritata pauza de masa, insotita de bancuri citite de mine din doua mici cartulii,incepem coborarea, sa nu zica Tibi ca nu stiu bancuri. E adevarat ca nu le retin, de asta am luat cartile sa am sursa de inpiratie, dar cred ca nu sunt un bun interpret ca nu prea a ras Tibi...Hmmm...


Perspectiva de pe muchia Turneanu

Coborarea cam lunga, parca nu se mai termina si iarasi tare mult prin padure...Ne intalnim cu doi valceni care urcau pe muchia Turneanu, facusera cam o treime din ea. Ii intrebam daca nu s-au plictisit de urcare ca noi de coborare ne plictisisem. Ne spun ca nu, ca in fiecare primavara vin sa urce muchia! Frumos, poate o urcam si noi odata!


Iris salbatic

Irisul acesta pentru mine este cea mai deosebita floare intalnita pe munte pana acum, recunosc ca m-a cucerit!
Ei si incet, incet ne apropiem si de finalul turei. A fost frumos si pacat ca asa scurt! Sigur ne vom reintoarce.

O mini masa a tacerii!

Dragii nostri noi nu suntem fotografi, asa ca iertati greselile si pozele nu tocmai reusite. Peisajul oricum e de 1000 de ori mai frumos vazut cu ochiul liber, asa ca va invitam sa il gustati personal.
La 20.30 sambata seara eram inapoi in Alba Iulia, fericiti si inca cu chef de mers....

Text: Catalina Zagrean
Foto: Cata si Tibi.

2 comentarii:

Mihaela C. spunea...

Weekendurile trecute era plin de irisi si in Cheile Turului si in Cheile Turzii! Puneti mana pe coarda sa vedeti ce minunatii gasiti si pe-aici pe-aproape!
Frumoasa tura din Cozia oricum, poate ajungem si noi in curand prin zona.

Loouise spunea...

Bravo Cata!;)