miercuri, 26 mai 2010

Platoul Vercors

Suntem aici - in Valence, Franta - deja de o luna si aproape nici nu am avut ocazia sa iesim din oras fiindca a plouat timp de trei saptamani. Dar saptamana trecuta am avut noroc, norii si ploile s-au dus la vacanta catre Europa de Est si in sfarsit am putut sa ne bucuram de soare si de un week-end de trei zile. Am gasit destul de usor ce este fain in apropiere si am cumparat o harta si am stabilit destinatia: Parcul National Vercors, in special platoul si rezervatia naturala. Nu am avut posibilitatea de a cara tot echipamentul de munte cu noi, asa ca singura posibilitate era sa mergem cu sacii de dormit de vreo 20 de ani pe care i-am adus in loc de plapuma, cu hainele de oras - blugi si pulovar de bumbac - si fara primus. Singurele lucruri specifice excursiilor era bocancii si cortul, fara care nu puteam sa ne ducem nicaieri. Dar ce? Acum 15 ani umblam la munte tot in bumbac si fara primus. Aaa, dar atunci nu aveam pijamalele cu noi, pe care acum a trebuit sa le luam ca al doilea rand de haine.

Parcul Vercors este o regiune carstica, cu vai adanci, niste varfuri de 2300 metri si un platou urias intre ele. Pe platou se afla rezervatia naturala Platoul Inalt din Vercors, care este un platou carstic intre 1300 si 1600 metri, un pic asemanator Padisului. Mult mai plat decat platoul din Padis si mai sec, adica sus pe platou nu este nici un parau, doar cateva mici izvoare temporare. Platoul nu este complet orizontal, peste tot sunt mici damburi care dau un caracter ondulat padurilor si poienilor. Padurile sunt rare, copacii de obicei fiind situati la 10 - 20 metri unul de celalalt, ca si intr-o livada. Zonele de padure si poiana alterneaza foarte des, practic nici nu este o linie clara la marginea padurilor.

Prima zi am urcat pe platou si am ajuns la un refugiu care era plin de oameni, unii fiind chiar nevoiti sa doarma sub un copac. Camparea este permisa doar intre orele 6 seara si 9 dimineata.


Harta fiind foarte detailata la scara 1:25000, nu am putut sa apreciem distantele destul de bine. Pentru un traseu de 3-4 ore ne-am gandit ca ne va lua o zi intreaga, dar am observat repede ca avem "prea" mult timp la dispozitie si am modificat ruta sa urcam si pe varful Grand Veymont de 2341 metri, cel mai inalt varf din masiv.

De pe varf se vede toata creasta care se inalta in estul platoului, cu varfuri intre 2000 - 2300 metri. Peretele estic al acestor varfuri este de vreo 800 metri.


Am intalnit multe capre de munte - aratau cam diferit de caprele negre de-ale noastre, asa ca nu stiu daca era capre negre sau altceva, dar oricum foarte similar. In schimb nu erau fricosi deloc, unul chiar s-a ivit la vreo 5 metri in fata noastra, fara s-o ia la fuga instantaneu.

Dupa ce am coborat de pe varf ne-a prins ploaia si avand prea putine haine cu noi si alea fiind din bumbac, am decis ca cel mai bine cortul te fereste de ploaie si l-am montat repede. Intr-o ora a iesit soarele, asa ca am adunat cortul si am pornit la drum odihniti. Drumul cobora putin pe o vale aproape orizontala, plina de avenuri si foarte frumoasa.

Drumul continue printr-o padure care nici nu stiu daca se putea chema padure, copacii fiind atat de rari cu multa iarba intre ele.

Seara am dormit langa un alt refugiu intre dealuri pline de flori. Specificul carstic al dealurilor facea covorul de flori sa apara ca si cum ar fi o mare de flori, in valuri.

A treia zi am coborat cu trei tipe care ne-au oferit sa ne duca cu masina pana la oraselul de unde aveam autobuz spre acasa. Cu aceasta ocazie mentionez ca autostopul era mult mai facil decat imi imaginasem, niciodata nu am stat mai mult de cateva minute si chiar si masini mici cu 3 persoane si multe bagaje s-au oprit sa ne ia: si noi aveam multe bagaje, toti cinci incapeam destul de incomod in masina, dar asta nu era o problema pentru ele. De remarcat ca am intalnit mai multe echipe numai cu fete, ce nu este un lucru obisnuit acasa la noi.

Un comentariu:

Mihai C. spunea...

Ati vazut capre ibex.