marți, 7 septembrie 2010

Fagarasii, mai altfel, editia a 3-a


Foto si GPS: Marlene Mititeanu

In Calendarul cu turele colective pe 2010 ale Sectiei Univ.Cluj a CAR, in perioada 21-28 august figura: " Fagarasii mai altfel – editia a 3-a .Zona Sambata-Urlea-Dara (picioare si caldari nordice si sudice) – Contact: Dinu Mititeanu". Fusesem si eu prezenta la proiectia cu imagini din primele doua editii, care a avut ca ilustratie muzicala cantece de munte. Mi-a placut. Pe de alta parte, detaliile date de dl.Dinu pe grup despre tura, mi s-au parut foarte incitante. Citindu-le, aveam impresia ca am fost deja pe acolo, ca nu e un plan al unei ture care urmeaza, ci o relatare a uneia care deja a avut loc. Asa ca m-am hotarat sa particip la ea, mai ales ca ma simteam incurajata de faptul ca pentru fiecare zi, dansul propunea si variante mai scurte sau cate o zi "de pazit corturile" pentru cei mai putin antrenati. Am fost, m-am intors si declar ca am avut parte de peisaje parca desprinse din lumea basmelor, de o vreme perfecta in toate zilele, de multe afine, zmeura, aventuri pe poteci nemarcate si povesti, intr-o companie de prieteni buni, multi dintre ei oameni de munte experimentati, impreuna cu care m-am simitit atat de bine si de la care am avut multe de invatat.


Ziua 1-a. Sambata, 21 August

Este ora 5 dimineata iar eu cu rucsacul greu in spate (peste20 kg) sunt in statia din Marasti, asteptand un 2. Dupa 10 minute ma hotarasc sa iau un taxi, sa nu intarzii la intalnire.

Ora 5:45 – in parcarea Cipariu, nu mai este nimeni in afara de mine. Ingrijorata ma intreb daca s-a modificat locul de intalnire, eu neavand internet in ultima saptamana, sa imi mai verific mail-urile. Peste alte 5 minute il sun pe d-nul Dinu si il intreb daca sunt unde ar trebui sa fiu. Se face ora 6, apar D-nul Dinu si Marlene, apoi Laci cu Reka, Csaba, Cristi. Incarcam bagajele in masini si dl.Dinu demareaza. Cand sa plecam si noi, cei care eram in masina lui Csaba, acesta isi aminteste ca in masina cu noi trebuia sa mai vina si Cristina Jurcovan… care tocmai se chinuia sa ne sune sa ne spuna ca se trezise cu 5 minute inainte si e pe drum. Mai stam 10 minute, apare si Cristina, somnoroasa si cu mii de scuze. Plecam spre Turda, unde ne oprim intr-o intersectie sa il luam si pe Serghei, care venea cu autobuzul de la Tg. Mures, care fidel unei legi a lui Murphy (adaptata) : "daca acesta poate intarzia, sigur o sa intarzie".

Ora 7:00 – ne asternem la drum, caci déjà eram in intarziere, stiam sigur ca pe d-nul Dinu nu il mai prindem pana la destinatie. Multe povesti pe drum, ne minunam de vremea faina de afara si eu una, astept cu nerabdare sa o luam la deal, pe poteci de munte. Ma tot intrebam daca o sa fac fatza, sau daca o sa ma trimita d-nul Dinu si pe mine inapoi, cum facuse in editia 1-a cu colegul S.

Ora 12:00 – suntem la hotel Floarea Reginei, aflat mai sus de manastirea Sambata, unde ne asteptau cei din masina d-lui Dinu; aparusera si Adi Pop, adus de parinti din Fagaras si Remus din Suceava cu fiica sa- Bristena. Si ne punem pe asteptat pe Eugen (va aprea singur) si pe Cezar si Dana, impreuna cu Raluca si Laura Hurdubaea. Si tot asteptam si asteptam pana la 1 jumate,cand apar si ei. Iar cand sa plecam din parcare, ajung si Andrei cu Ibi, Vlad si Voichita. In total ne-am strans 21 de oameni.

Ora 13:30 – in sfarsit, ne luam casele in spinare (eu iau un avans din start) si incepem urcusul lin spre Cab. Valea Sambetei. Daca pana acolo am mers bine, stand in fata mai tot drumul, inainte de cabana combustibilul mi s-a terminat si rezervorul a cam rams gol pana sus, in Fereastra Mare. La cabana este moment de regrupare, cu Mihai si Cosmin care urcasera de dimineata, si cu cei care au ramas in urma. Creasta era déjà in nori si nu se vedea destinatia noastra, dar ii simteam prezenta.

Ora 16:30 – plecam mai departe. “Pana se face intuneric mai sunt 4 ore jumate, daca pe indicator scrie 2 pana in creasta am si eu timp sa ajung” ma gandeam in timp ce incercam sa nu ma prabusesc sub rucsacul pe care vroiam sa il urc un deal mare cat muntele. Noroc cu Eugen care mi-a tinut companie si mi-a mutat gandul de la drum. Cei din fatza, mai fac din cand in cand cate o pauza ca sa ne regrupam. La cea de la baza Coltului Balaceni am avut supriza sa ne intalnim cu Lusu si Laurentiu (Veze) care coborau din Fereastra mare ! Ei parcursesera creasta de la Lacul Avrig si isi programasera sa ramana o zi si cu noi. Ne asteptasera o vreme in Fereastra si incepusera a crede ca ne-am oprit mai jos. Se intorc si urca cu noi. Incetul cu incetul ajungem in fundul caldarii care se termina in Fereastra Mare a Sambetei si ma minunez de ce poteca urca pieptis exact pe firul caldarii.. De ce nu au facut desteptii poteca in serpentine? Aproape de sa, Laurentiu, care ajunsece daja la destinatie printre primii, coboara in fuga si ma salveaza, imi ia rucsacul din spate si il duce pana la locul de campat. Acum suntem 25, probabil record al turelor "Fagarasii mai altfel". Este ora 8 seara. Timpul pentru montat corturile, adus apa de la izvor, cina, povestea de seara si noapte buna copii.

Laura Giurgea



Ziua a 2-a: Duminica, 22 August


La ora 7, cei 25 plecam pe creasta spre Fereastra Mica. De acolo incepem coborarea spre dreapta. Am solicitat atentie, rostogolirea de pietre ar putea crea neplaceri. N-am aflat decat mai jos ca Remus a hotarat ca el si fiica sa Bristena sa nu ne urmeze. Si abia seara am aflat ca au continuat creasta spre vest pana inainte de Portita Vistei ! Pacat ca nu si-au amintit ca asta urma sa fie prima parte a traseului din ziua urmatoare si ca ar fi fost mai bine ca ei - care stiau ca marti vor pleca spre casa- sa mearga spre est, spre Urlea-Fundu Bandii ! Noi, ajunsi unde panta e mai blanda, hotaram sa cotim la stanga pe curba de nivel, direct spre caldarea Racorele. Doar trei tineri, insotiti de Laurentiu, au continuat sa coboare pe marcaj pana la intersectia cu cel care urca spre Curmatura Racorele si pe acesta sa vina la intalnirea cu noi.Aceasta traversare "mai altfel", fara poteca, prin ierburi si prin tufisuri, se va dovedi o un bun antrenament pentru ce vom intalnimaine pe coastele muchiei Sambata, spre Piatra Caprei, care se va dovedi un fel de Fata Mogana. Mai facem "pauze de afine", caci cei de pe marcaj au drum mai lung si cu mai multa diferenta de nivel. Reuniti, vom face o pauza mai lunga pe Muchia Dracului, care desparte Racorelele de Jos de Racorelele de Sus si de unde vedem hornul pe care vom urca maine in Fereastra Racorele. Privit de aici pare vertical si cam inaccesibil, dar stim ca nu e asa.

Inca o pauza in Curmatura Racorele, admirand valea Vistisoara, spectaculoasa muchie Zanoaga si celelalte "custuri" de la vest de ea. Eu si Marlene le-am parcurs pe toate. Tarata si Gardomanu cu colegi de Club in prima editie "Fagarasii, mai altfel". Pe malul lacului Vistisoara anunt o pauza mai lunga. Soarele ba ne incalzeste, ba se ascunde in nori. Ma gandisem deja din vreme ca aici si nu maine pe Vf.Moldoveanu (pe care e de obicei aglomeratie) sa inmanez inca 3 carnete CAR cu numele: Raluca Leuca, Vlad Sancraian, Cezar Partheniu. Sa le aminteasca de acest loc fain, de creasta de deasupra spre care ai impresia ca nu e nicio posibilitate de a urca fara echipament de alpinism. Dar stiau toti din planul turei pe care-l anuntasem din vreme, ca Hornul Rasucit permite asta, ca eu si Marlene il urcasem cu rucsaci mari si grei. Horn spre care deja pornisera Lusu si Laurentiu, caci ei au azi drum lung pana acasa, unde vom afla ulterrior ca au ajuns cu 3 ocazii si 3 trenuri ! Se lasase ceatza pe peretele Vistisoarei, cand am pornit noi spre el cu ceva emotii privind gasirea hornului "bun". Gresisem putin, dar o traversare spre dreapta peste o crestulita a celor din fatza, ne-a dus la baza Rasucitului. Marlene care era mai in fatza cu Serghei, Cosmin, Mihai, Andrei, a recunoscut saritoarea care trebuie ocolita (nu obligatoriu). Cativa baieti au atacat-o direct si au instalat o cordelina. A fost folosita doar pentru tragerea catorva rucsaci, caci nu se putea asigura cu ea si oamenii; ocolirea zonei dificile se face pe o brana oblica spre dreapta si apoi spre stanga. Doar o priza de picior mai ingusta, chiar inainte de revenirea in valcel, a dat unele emotii. Dar cu atentie si cu tehnica "da-mi mana" sau " impinge-ma de fund", am ajuns toti cu bine in Fereastra Racorele. De acolo, pana la corturi, am mers "pe bulevard". Andrei si Serghei au luat-o repede la goana sa ia rucsacii lui Florin si Adelei, care stiam ca vin cu o zi intarziere si care erau pe la baza Coltului Balaceni. Suntem iarasi 25: au plecat doi, au sosit alti doi. Dar stim ca de marti vom ramane pana la final 23. Putini ? Da, fatza de tabara de iarna din pasul Rotunda unde am fost 39 , batand recordul anterior din Retezat unde fusesem doar ...37.

Dinu



Ziua a 3-a. Luni, 23 August


La ora 7 pornim hotarati la drum, dar gandul inca ne era la caldul sac de dormit pe care-l parasisem buimaci de somn (cel putin, al unora dintre noi). Planul zilei este sa ajungem pe Vf. Moldoveanu si sa ne continuam apoi tura "mai altfel", adica prin locuri fara poteci si semne de marcaj, prin locuri faine, desi numele lor spune ca ar fi "rele". Asa ca nu e timp de pierdut!

Din Fereastra Mare urcam pe spinarea Muntelui Slanina si traversam piciorul sau sudic care desparte Caldarea Fundul Bandei (est) de Caldarusa Galasescului Mic (vest). Ajungem in Fereastra Mica, pe care o aflam scaldata in lumini rosiatice, de dimineata senina, si urmam poteca ce ne scoate in preajma Vf. Galasescul Mic. Coboram in Fereastra Racorele si apoi urcam pantele sudice ale Vf. Galasescu Mare. Apoi, pana pe Vf. Galbenele, admiram lacul Galasescu din caldarea estica a Vaii Rele, ascuns in umbrele muntilor. Dupa Hartopu Ursului vedem refugiul din Portita Vistei si putem admira de aproape silueta binecunoscuta a "Acoperisului Romaniei"-Vistea-Modoveanu. La refugiu luam o pauza ca sa ne pregatim pentru urcusul sustinut ce ne astepta. In dreapta noastra (nord), crestele profilate pe cerul senin conduc privirea spre asezarile din zare.

Dupa 10 minute, „cu rucsacii-n spinare si picioarele-n buzunare” pornim iarasi urcusul care ne solicita mai mult din punct de vedere fizic, caci panta se accentueaza, iar poteca ingusta e acoperita cu pietris. Facem o scurta pauza pe (Vf.) Vistea Mare, unde "ni se preda o lectie de geografie". Parasim marcajul banda rosie al crestei principale si ne abatem spre sud pe ingusta creasta ce ne duce pe cel mai inalt varf din Romania: Moldoveanu- 2544 m altitudine. Perspectiva ti se schimba complet asupra tuturor celorlalte formatiuni muntoase din jurul tau; esti deasupra lor si oriunde ti-ai intoarce privirile, nu gasesti nimic care sa te domine! Vantul imi rascoleste parul, mi se ascunde prin haine, ma inalta… Bucuria de a fi peste nori este impartasita, de altfel, de toti. In rastimpuri le infloresc zambete pe masura ce privirea lacoma mangaie fiecare culme din jurul lor. Se face o pauza mai lunga, ciugulim cate ceva din rucsaci, dar mai ales "ne imbatam" cu impresionantul peisaj ce ne inconjoara. Din nou intrebari, din nou explicatii despre culmile si varfurile ce ne inconjoara .Inainte de a pleca mai departe, Marlene si Dl.Dinu ne invita sa formam cercul pentru Gipfelkus- acel ritual al Clubului si sa facem poza de grup.

Coboram apoi spre sud, dar nu pana in Curmatura Moldoveanu, caci de pe vf.Rosu cotim la stanga pe o muchie pe care ne intalnim ciobanul mioritic cu 300 de oi. Urmam muchia pana la firul Vaii Rele. Ne racorim pielea incinsa de soare, dar nu mai urcam pana la lacul de forma triunghiulara vazut din Portita Vistei si de pe creasta Vistea- Moldoveanu. Admiram doar si fotografiem spre amonte meandrele formate de paraul ce vine dinspre el, apoi coboram vreo 10 minute pe poteca marcata cu triunghi rosu sa imortalizam pe cardurile foto renumita cascada a Vaii Rele, nu mare ca volum de apa, dar lunga, inalta ! Traversam apoi spre est in urmatoarea caldare in care e cuibarit fotogenicul lac Galasescu. Pe oglinda nemiscata a apei isi privesc proiectia nori diafani. Soarele se lasa usor dupa crestele muntilor si o ceatza racoroasa imbraca vaile. In aceste clipe, cand suntem martori la schimbarea „strajerilor” din munte, parca nu ne-am da dusi la drum. Totusi, parasim ochiurile de apa si urcam in creasta. Regasim traseul marcat cu banda rosie la vest de Vf. Galbenele si urmam poteca spre tabara de baza. Sudul crestei e liber, cu alternante de soare si umbra. Nordul e acoperit de o mare de ceatza, care se straduieste "sa treaca granita", dar vantul, strajer de nadejde o impinge inapoi. Marlene ne spune ca sunt mari sanse de a vedea si chiar fotografia spectrul din Brocken. Si intr-adevar, in curand, ultimele franturi razlete de soare ne incalzesc spatele, proiectandu-ne umbra marginita de curcubee pe ceatza groasa. Sunt de ajuns cateva minute de dans in pacla norilor ca sa ne umple sufletul de o bucurie inocenta. Farmecul crestei se stinge usor usor, pe masura ce stelele isi iau locul pe bolta cereasca. Curand dupa, ajungem la corturi, dar mintile pastreaza vii imaginile peisajelor din aceasta tura. Obositi, dar cu sufletul odihnit, ne retragem in corturi si ne pregatim pentru o noua zi.

Bristena



Ziua a 4-a: Marti, 24 August




Aflasem de aseara ca Remus si Bistena nu ne vor mai insoti si azi, ei vor pleca spre casa. Lasa cortul lor mai incapator pentru Serghei, Raluca si Laura din Vaslui si il vor duce la vale pe al lui Serghei. Ne luam ramas si ceilalti 23 care am reusit sa ne facem libera toata saptamana, pornim tot la ora 7. Nu credeam ca dupa lunga tura de ieri pe Moldoveanu, cea de azi va fi si mai lunga si mai solicitanta prin diferenta de nivel si vegetatia uneia din zone, dar si printr-un neasteptat "finis" pentru mine (Laci) si Csaba. Spre deosebire de zilele anterioare, azi am pornit spre est, la inceput pe creasta principala. Dar nu pe poteca, ci urcand toate varfuletele si varfurile, ca sa avem priveliste cat mai larga in toate directiile. Am descoperit niste locuri faine pentru 2-3 corturi, foarte bine adapostite de eventualele vanturi, dar mai departe de apa. Langa crucea de pe Coltul Balaceni, am facut o pauza mai lunga si o prima "lectie de geografie". A doua a fost pe vf.Cheia Bandii, de unde panorama e si mai impresionanta. Revedeam spre vest locurile parcurse in primele zile, spre est traseul ce-l vom urma maine cand ne vom muta tabara, spre nord culmea Sambetei pe care incepem sa coboram. Descoperim un marcaj mai recent cu punct albastru, care nu e pe harti si de care nu stia nici dl.Dinu. Il urmam pe poteca ciobaneasca pana in saua dinainte de vf.Cataveiu, de unde marcajul continua spre dreapta, catre vf. si refugiul Traznita si satul Lisa, cum citisem pe o sageata de pe un stalp de marcaj.

Continuam o vreme pe versantul vestic al Catzaveiului, iar cand ne apare in fatza si mai jos Piatra Caprei, incepem sa coboram pe panta ierboasa, cu scopul de a ajunge la poteca marcata cu punct albastru, care duce pe curba de nivel spre Piatra Caprei. Nu banuiam ca aceasta coborare va fi asa de lunga, ca va trebui sa cautam zone ierboase printre intinsele jnepenisuri. Pe masura ce coboram, ierburile sunt tot mai neatinse, necalcate si nemancate de oi si tot mai inalte si invadate de multe tufisuri. Pe cei din fatza ii vedem doar de la brau in sus. Din mers prin aceasta "jungla", admiram florile si mai ciugulim afine, apoi si zmeura. Celor din fatza le e deja teama sa nu trecem peste poteca dorita, fara s-o observam.Ceea ce a si patit Serghei, plecat in recunoastere si care s-a tot dus la vale pana la cabana si ratand Piatra Caprei-tinta acestei dimineti. Norocul nostru este ca ajunsi la limita padurii, Marlene vede un semn de marcaj triunghi albastru pe un bolovan din iarbamare si de acolo o urmam pe poteca greu vizibila la inceput, apoi tot mai clara. Dar care, urca o vreme (!!!) destul de sustinut si abia apoi traverseaza paraul zglobiu.Dincolo de acesta ne asteapta Piatra Caprei , acea frumoasa si ciudata incluziune de calcar in acest masiv de sisturi cristaline. Vreo 10-15 minute, pe poteca ce se strecoara pe langa peretii ei, ne simtim in Piatra Craiului.
Ajunsi in valea Sambetei, dl. Dinu urca (10 minute) pana la cabana si se bucura (si noi la fel) ca-l gaseste si il aduce pe Serghei. Acum grupul mare se imparte in trei grupulete. Cei mai obosti vor urca direct in Fereastra Mare, la corturi.
Al 2-lea grup (Cosmin, Mihai, Vlad, Voichita, Cezar, Dana, Andrei, Ibi) , dupa ce se vor opri sa ia si ei o masa calda la cabana, la ramificatia marcajelor aflata la vreo 20 minute mai sus, vor urca la dreapta pe marcajul punct albastru spre caldarusa Racorele de Sus. Noi, ceilalti ( Dl.Dinu, Marlene, Csaba, Serghei, Raluca,Eugen, Cristi si noi doi), mai coboram 5 minute pe vale, apoi cotim la stanga pe poteca marcata cu punct rosu care ne scoate dupa o ora si jumatate in culmea Dragusului, la refugiul Lespezi. Trei mesteri faceau reparatii, refugiul arata acum foarte primitor. Poteca ce o urmam ( o vreme prin padure si pe culme, apoi pe versantul ei estic) e marcata tot cu PR si e mult mai frumoasa decat ne asteptam. Marcajul PR se termina la intersectia cu marcajul PA pe care l-am urmat in ziua de duminica prin caldarea Racorele de Jos spre valea Vistisoara. Continuam fara marcaj spre caldarea Racorele de Sus, unde ii vedem pe cei din grupul al 2-lea care urcau deja spre Hornul Racorele (cel din vest) care este iesirea in creasta principala. Noi facem o mica pauza de masa si cu scopul de a ajunge la baza hornului dupa ce ultimul dintre ei a ajuns sus in Fereastra Racorele. Ca si Hornul Rasucit din Peretele Vistisoarei si acesta (care e mai mult valcel decat horn) are doar o scurta zona de catarare mai "delicata", dar o trecem toti fara probleme.

Ajunsi la corturi dupa 13 ore de la plecare, nu banuiam ca pentru mine si Csaba tura nu e incheiata. Pe la ora 22, "bat la usa" cortului meu doi "turisti " ce se intorceau de pe Moldoveanu epuizati fizic si psihic si roaga sa le facem loc in corturile noastre sau sa le imprumutam niste haine ca sa doarma sub cerul liber. Aveau doar o frontala muribunda, luna nu lumina prima parte, cea abrupta, a coborarii, pe unul il dureau rau spatele si genunchii, abia mergea. Sunt doar niste inconstienti, nu accidentati, dar constiinta de montaniarzi ne indeamna sa-i insotim pana aproape de cabana. Am mers cu ei 3 ore.Inapoi, la urcus am facut doar o ora !! Ne miram si noi de asta ! Antrenament neplanificat ! Si ne amintim ce spusesem cu cateva ore mai devreme: "trebuie sa fii nebun sa cobori de aici la cabana si sa urci inapoi in aceeasi zi." Dar de doua ori ???!!! La ora 2 din noapte, ne bagam in saci si noi, care devenisem pentru patru ore salvamontisti de ocazie !

In dimineata urmatoare am constatat ca din cauza caldurii, o parte din alimente s-au alterat. Insa aici nu suntem singuri si ne vor ajuta prietenii.

Laci si Reka.




Ziua a 5-a. Miercuri, 25 August


Azi ne mutam tabara de baza. Stiam ca e o zi mai scurta. Pentru asta si pentru ca Laci si Csaba continuasera tura din ziua de ieri cu o neplanificata tura de noapte, am stabilit o ora mai rezonabila de plecare: 8 ! Plecam cu rucsacii mari spre rasarit, pe versantul sudic al crestei principale a Fagarasilor. De data asta nu mai tinem creasta, peste denivelari/varfuletzecum facuseram in ziua precedenta. Ci mergem "cuminti" pe poteca marcata, pe la sud de Coltul Balaceni, de Cheia Bandii si de vf. lui Mogos. Pauza de regrupare la baza piramidei Urlea .Vremea e si azi superba. Pe vf.Urlea era in plan sa urcam in penultima zi ( a 7-a). Dar... nu e bine sa dam pasarea din mana (vremea buna), pe cea de pe gard. Asa ca lasam rucsacii si pe unii colegi, si cei mai multi urcam pe varful aflat cu doar 25 m sub 2.500. Varf pe care eu il priveam si visam sa-l urc in toate zilele senine din anii copilariei mele in satul natal. Imi parea cel mai inalt (Vistea si Moldoveanu erau ascunse de alte varfuri si de muchii nordice inalte). Era/este semet, piramidal. De pe varf, facem din nou o lectie de geografie: varfuri, culmi, satele fagarasene. Ii salut prin telefon pe cativa amici din orasul Fagaras ! Apoi, in Fereastra Lacului, lasam din nou rucsacii in poteca- spre bucuria sholdurilor si umerilor si coboram cu totii la lacul Urlea, unul dintre cele mai faine "ochiuri de mare" din Fagarasi. Acum nu mai e nimeni aici in afara de noi. Ne simtim ca fiind proprietari. Ne racorim, facem plaja, poze. Reveniti la bagaje, continuam pe langa Turnul Lacului. Marlene, Cosmin si eu ne amintim ca pe aici, intr-o iarna, pe schiuri si cu "dulapioare in spinare" n-a fost chiar usor ! Ajungem curand pe vf.Fundu Bandii 2.450 m- din care se desprinde spre sud frumoasa culme Dara- Hartopu-Musetescu, de 2.501, 2.506, 2.495 m ! , pe care le vom urca maine. Azi, coboram spre mult dorita caldare de la obarsia vaii Leaota, sa ne cautam loc de tabara pe malul acelor laculete pe care de atatea ori le-am admirat doar de la distanta.: Geamanu de Sus, de Jos, Mioarelor, Rosu (Hartopu), Musetescu . Lacul Mioarelor detine recordul de altitudine al lacurilor glaciare din Carpatii romanesti: 2.282 m ! (Taul Portii din Retezat, adevarat ca mult mai mare ca suprafata, se afla la 2.260 m). E un loc mirific, dar iarba e cu "galme" si e greu de gasit locuri faine pentru cele 11 corturi. Eu si Marlene ne hotaram undeva pe un tapsan. Si in timp ce ne montam cortul, mai aruncam cate o privire in jur si ii vedem pe colegi, unii cu rucsacii in spinare, altii fara, umbland de colo-colo "ca gainile bete" ! :-) Dar pana la urma, si-au montat si ei corturile, cate 2-3 unul langa altul sau mai izolate, cum am ramas si noi, dar am ramas in centru.! La ora 17, noi doi pornim spre Dara. N-a raspuns nimeni invitatiei de a ne insoti. Vom afla la intoarcere ca ar fi venit Cosmin, dar intelesese ca plecam sa facem turul lacurilor, cum stia ca e in planul initial, nu pe Dara atat de dorita de el. In culmea dintre Fundu Bandii si Dara, constatam ca cerul e innorat, dar ca varfurile sunt inca libere pana departe. Dupa o poza a momaiei de marimea unui om de pe Dara, ne deplasam spre vf. Hartopu, care are o momaie similara. Apoi pe Musetescu, unde momaia e mai mica. Studiem culmea vestica a "furcii", numita Braul Darei, al carui versant dinspre noi e cam abrupt. Observam totusi ca dintr-o sa mai adanca, s-ar putea cobori in valea Dara. Acest amanunt ne va fi de folos maine, pe o ceatza deasa. Coboram apoi pe "spinarea" care desparte caldarea din dreapta in care e cuibarit lacul Rosu , de cea din stanga, in care sunt celelalte lacuri si in care avem noi corturile. Pe la ora 19 ajungem la "casa noastra", ne gospodarim si ne culcam cam pesimisti, caci vremea da semne tot mai multe de schimbare in rau. Dar am stabilit cu colegii ca daca nu va ploua, maine dimineata plecarea va fi tot la ora 7 ca de obicei.

Dinu



Ziua a 6-a. Joi, 26 August:



Muntele Dara ! Varf dintre cele 13 de 2.500 m din Ro. Eu auzisem inca din iarna ca si culmile ce se desprind din acest munte se vor parcurge in editia a 3-a "Fagarasii mai altfel" . Am asteptat aceasta zi cu mare nerabdare, caci numele de Dara exercita asupra mea o atractie asa de mare incat, in urma cu 2 ani si jumatate, l-am pus ca prenume fetitei mele, alaturi de crestinescul Maria .

Am plecat de dimineata devreme, la ora 7 (caci dl.Dinu e puctual in fiecare dimineata ca un tren elvetian !). Ciudat, a fost prima zi in care norii dominau cerul. Am urcat fara multe speranta ca se va indrepta vremea, caci deja avusesem 5 zile cu vreme buna si aflasem de la prieteni ca va trece un front peste noi. De la corturi am ajuns destul de repede pe varful Dara, unde am facut un scurt popas si poza de grup. Am mai pozat si ceeea ce se mai vedea, straturi multe de nori si ultimele vederi inspre Moldoveanu, inca rezistand impreuna cu vecinii Hartopul Ursului, Galbenele si Galasescu Mare asaltului ceturilor.

Inspre est, creasta Fagarasului arata si mai rau, mai acoperita de nori. Tot aici, pe varful Dara, ca de fapt in toate zonele cu belvedere si nu numai, dl.Dinu si Marlene au facut si un seminar/lectie de geografie, ca sa invatam cu totii cat mai bine numele de varfuri si creste. Intre studentii geografi de ocazie as incepe cu Adi-Alex , medicinist ,care cunostea aproape de perfectie, pe langa numele de varfuri si muchii si pe cele de localitati din Tara Fagarasului. Deh, e fagarasan ! La urma l-as spune pe prietenul si colegul meu de cort Mihai zis Mihaila , care in toata tura s-a straduit sa vada si muntele Cozia, azi insa nu a reusit ! Si mult s-a mai muncit saracu sa reuseasca asta. Si altii din grup au incercat sa-l ajute, dar in zadar …

Mai departe coboram intr-o sa unde pasteau ...8 cai (la aproape 2500 m !) , pe care dl.Dinu si Marlene ii vazusera si aseara. Ei ne explica si tactica cu care se apara caii si boii de atacul lupilor si ursului. Pornim spre si pe culmea dinspre vest a acestei "furci" , culme numita Braul Darei. O strabatem prin ceatza ; e cea mai cetoasa jumatate de zi a intregii ture.. Tinem culmea cu ajutorulu gps-ului manuit de Marlene. Apoi, datorita observatiilor din ziua precedenta facute de dl.Dinu si Marlene, gasim saua din care sa parasim culmea spre stanga si coboram pe fetze destul de abrupte, dar in siguranta spre valea Dara,. La un popas pentru reenergizare, eu, plecat in recunoastere, reusesc sa ma ratacesc putin prin ceata. Ajungem apoi la firul apei si urcam mai departe pe valea Dara. Intalnim si un bordei ciobanesc ce fusese de curand folosit , eu beau apa luata chiar din valea Dara. Apoi spre surpriza noastra vremea devine tot mai buna , ceatza si norii disparand incet din peisaj. Asa ca nu mai continuam pe vale, ci urcam direct spre culmea din dreapta noastra: Musetescu si apoi spre varful cu acelasi nume, loc in care are loc inca o bifurcare a culmii. Momaia de pe el e mai mica decat cele de pe Dara si Hartopu si cei mai multi muncesc si refac momaia, sa aiba si ea inaltimea cam cat un om. Intre timp, Eugen si cu mine mai invatam cate ceva despre fotografie de la Marlene .

De aici, Laci si Reka pleaca direct spre Lacul Rosu. Noi alegem un traseu mai lung, continuand o veme continuam pe culmea estica- Bouretu, Cand ajungem si noi la lac, constatam ca foarte frumos si fotogenic, chiar daca soarele il mangaia si pe el ca si pe noi, dar cu pauze. Unii mai obositi adorm, altii ,ca Voichita si Vlad se odihnesc doar, altii mananca afine, Andrei viseaza la ospatzuri pe baza de carne, ,multa carne, fie ea si de marmota, Ibi viseaza la un ciolan mmaare cu fasole, Serghei face turul lacului prin apa, altii facem iar poze (si eu am trecut de o mie de poze in cele 8 zile de altfel de Fagaras ).

Dupa mai bine de o ora, coboram spre valea Leaota, gasim un splendid canion continuat cu cascada, pe care Laci si Reka, in ziua urmatoare aveau sa il urce de jos ,de la baza cascadei. Unii stau sus pe marginea canionului si admira adancimea lui , iar altii fac poze de la distanta. Serghei, curios si neobosit ca de obicei, il cerceteaza indeaproape. Raluca coboara cativa pasi pe un tapsan de pe care nu e e dorit a-ti pierde echilibrul, dand privitorilor de la distanta usoare emotii .Cel mai fericit trebuie sa fi fost Mihaila , care, datorita tricoului portocaliu , s-a specializat in a fi personaj foto si care a coborat , usor bosumflat, de la jumatea urcusului pana aproape de apa sa ne fie pata de culoare in poze. Si chiar a reusit sa fie o pata de culoare. Incepem urcusul spre cele doua lacuri Gemene. Ziua inca ne ofera surpize una dupa alta .Intai parcurgem o zona cu bolovani ca in Retezat , dupa cum bine a observat Cezar, numai buni de mers sarind dintr-un bolovan pe altul. Apoi gasim un lac acoperit cu un fel de paie.
Cand credeam ca nimic nu ne va mai surprinde, lacurile Gemene ne-au primit cu o culoare albastra ca de mare, pentru mine iar surprinzator. De altfel toate lacurile pe are le-am vizitat erau neasteptat de curate si limpezi, iar lumina, stiti deja, difera pe tot parcursul zilei .Insa eu tot nu m-as fi gandit ca un lac din Fagaras poate fi albastru exact in aceeasi nuanta ca si marea.

Finalul zilei ne-a adus la corturi obositi dar si fericiti. Aici ne asteaptau Laura si Adi-Alex, care, de pe Dara, nu au mers mai departe, nefiind atat de optimisti ca noi, ceilalti. Dar sa nu uitam ca si odihna face parte din bunul mers al lucrurilor. Eu nu ma opresc decat pe inserat cu pozele, iar acum incerc sa mai prind cu zoom-ul bucata de Piatra Craiului care se tot vedea la orizont, in lumina rosiatica a apusului iar dincolo ea Bucegii...

Epilog: In seara zilei urmatoare, care preceda plecarea din acest "rai pamantean", eu urc inca o data cu Mihaila pe varful Dara, ca de acolo sa ne luam la revedere de la creasta Fagarasului.Vizibilitatea e perfecta; acum vedem si Penteleul,Ciucasul, Bucegii, Piatra Craiului, Postavaru, Piatra Mare si Magura Codlei, alti masivi din Carpatii Meridionali si zicem noi chiar si din Apuseni.Aa, era sa uit: vedem si un colt din …Cozia! Avem si dovezi !
Cosmin




Ziua a 7-a. Vineri, 27 August



E dimineata…Cobor incet de pe aripile viselor si deschid ochii…Sunt tot in tabara de langa Lacul Mioarelor, alaturi de colegii CAR-isti. In jur e liniste deplina, toata lumea inca savureaza ultimele minute din odihna dulce si binemeritata. Din nou m-am trezit mai devreme, asa cum am facut in fiecare zi. Ceasul biologic, nerabdarea din suflet, si dorinta de a porni la drum isi fac treaba cu brio. Dar azi nu indraznesc sa-mi arunc privirea afara din cort, ca sa mai aman putin aflarea verdictului pe care natura ni-l va oferi...In functie de vreme, ne vom pregati bagajele mici, pentru a savura frumusetile zilei a saptea, sau vom porni spre casa, parasind meleagurile care ne-au tinut “departe de lumea dezlantuita”. Asteptarea imi e intrerupta in scurt timp de un glas: ‘Ce senin e cerul!’ Da, Muntii Fagarasului au hotarat sa ne mai tina putin in sanul lor, oferindu-ne inca o zi de hoinareala...Si ce zi!!

Fara a mai simti niciun strop din oboseala de ieri, si plina de nerabdare, imi arunc privirea afara, pentru a-mi contopi lumina din suflet cu razele soarelui. Ma intampina Lacul Mioarelor, si apa lui rece imi ofera certitudinea ca ceea ce vad nu e un vis: Culmea Leaota la est si culmea Dara-Musetescu-Bouretu la vest formeaza o fereastra, prin care se vad spre sud Muntii Iezer-Papusa. Am impresia ca sunt atat de aproape incat ii poti atinge cu mana, sau macar ajunge din cativa pasi. Dar mirajul dispare repede, gonit de realitate, si ramane doar dorinta de a cutreiera candva prin acele locuri, acum atat de inaccesibile. Incepem sa ne pregatim de plecare, vegheati de soarele si luna care isi arunca ocheade pe deasupra lacului, sfidand stravechile legende care i-au sortit unei singuratati vesnice.

In formatie completa (23 de oameni), ajungem pe malul Lacului Geamanul de Sus, unde facem o scurta pauza de regrupare, inviorati de murmurul vesel al unui paraias din apropiere, care parca incearca sa estompeze sentimentul de tristete ce tinde sa ma cuprinda la vederea unui bordei de sterpe, acum lasat in paragina; Am aflat ca tot mai multe stane au aceasta soarta, muntii devin tot mai vaduviti de turmele de oi, devin tot mai tristi si ei. Insa nu am timp de irosit pe ganduri triste, pentru ca pornim plini de energie spre Culmea Leaota, insotiti de o adiere usoara, care mai indulceste imbratisarea calda a soarelui.

Urmatoarea pauza de cateva minute are loc deasupra Lacului Zarna, de unde putem admira Curmatura Zarnei, Fatza Unsa, Muntele Langa si Izvoru. iar in departare Berevoiescu, Piatra Craiului si Bucegii. Privim de sus lacul Zarna, care ne intampina cu suvite aurii fluturand in bataia vantului. Admiram marturii geologice ale unor vremuri stravechi, cand pe aceste meleaguri nu existau oameni ai caror ochi sa vada gigantii care au pierit, lasand doar urmele pasilor de gheatza, morene si laculete cu apa cristalina, urme pe care pasim azi cu puterea imaginatiei, masina a timpului creata de sufletele noastre. Si, parca pentru a ne confirma senzatia ca pasim prin locuri unde timpul se scurge altfel si lucrurile scapa intelegerii noastre, descoperim un platou presarat cu pietre rotunde, asezate intr-o ordine misterioasa...pura coincidenta a naturii, sau sensuri tainice, ascunse celor neinitiati?

Continuam inca o vreme pe culmea Leaota . Apoi coboram spre stanga, spre Lacul Jgheburoasa aflat intr-un adevarat caus de frumusete..Pe malul acestuia, facem o pauza ceva mai lunga. Toropiti de soarele nemilos, hotaram sa testam raceala lacului glaciar, si pasim pe covorul catifelat de sub apa, inconjurati de zecile de broscute care sar in toate directiile, speriate de meteoritii cazuti din cer, ce le tulbura siesta. Dar apa ce ne primeste cu ospitalitate isi pazeste cu strasnicie secretele, caci nu ne lasa sa ne indepartam prea mult de mal, ci ne ameninta cu pamantul moale, ce pare a se deschide sub picoarele noastre, pentru a ne inghiti pe vecie. Odihna ne este intrerupta de o turma de oi, care vine sa-si revendice locurile stapanite din mosi-stramosi. Dupa cateva incercari de-ale Ralucai de a-si insusi limba “mioreasca” si de a inchega un dialog cu vietatile behaitoare, ne ridicam sa continuam calatoria. Laci (Lotzi) si Reka urca inapoi in culmea Leaota, din care, ei hotarasera de ieri ca azi sa coboare spre dreapta in valea Leaota, atrasi de cascadele acesteia si de micul, dar impresionantul canion pe care, cu totii , il vazusem ieri de sus. Inainte de a porni mai departe, nu pot sa nu ma intreb de ce si-ar dori cineva sa paraseasca acest coltisor minunat de natura, aflat departe de lumea meschina si “civilizata”, o adevarata oaza de liniste si puritate, in care fiecare moment petrecut este de nepretuit pentru cei veniti din orasele unde natura joaca doar rol de decor.

Coboram pe al doilea prag glaciar al vaii Zarna (mai sus, pe primul prag este- nevazut de aici- lacul cu acelasi nume cel vazuseram de sus) pentru a urca apoi in Curmatura Zarnei, trecand pe langa noul refugiu. De aici urmam poteca marcata cu punct rosu care duce spre fosta cabana Urlea, de care dl.Dinu ne spune ca a fost parasita si acum e devastata si ruinata. Trecem pe langa inca o turma de oi care "isi fac siesta"; pasim cu grija, ca sa nu le tulburam odihna, si ne oprim pe malul paraului Urlea, pentru propria pauza de leneveala. Asa ajungem sa ne balacim intr-o bulboana si, inviorati de apa rece, ne uscam pe mal, incercand sa capturam ultimele raze de soare, inainte de a ataca Curmatura Mosului dintre varfurile Mosul si Mosuleata. Aici avem parte de o harta naturala si de inca una din lectiile de geografie la fata locului, atat de diferite de insiruirea seaca de denumiri pe o foaie de hartie, din anii de scoala. Dl.Dinu ne si intreaba, dar ne si spune numele satelor din Tara Fagarasului si varfurilor pe care le vedem: Cataveiu, Trasnita, Coltii Brezei, Mosu. Dintre noi, cei "seminarizati" se detaseaza net prin raspunsuri corecte Adrian-Alex, care e fagarasan ca si dl.Dinu.

Soarele, care ne atinea calea dis-de-dimineata, ne priveste din nou in ochi, de data aceasta in timp ce urmam poteca pe marcajul triunghi rosu spre vf.Somnului si Varful Urlea. Aici mai urcasem si in ziua in care ne-am mutat tabara, dar facem si acum o pauza caci e atat de frumos tot ce vedem. Ne va fi atat de dor de aceste panorame ! Apoi ne intoarcem agale spre corturi, nu inainte de a lua parte la o scurta sedinta. Caci nu toti vor sa ridice tabara maine dimineata, unii vor un final apoteotic: sa mearga 2-3 ore la lumina lunii. Un grup de sase vor pleca la ora 22. . Alt grup, 7 la numar (si eu printre ei !), vor pleca maine dimineata la ora 4. Toti 13 vom merge calauziti de astrul argintiu. Alti 10 hotarasc sa astepte lumina, incercand sa amane cat mai mult despartirea de muntii ce ne-au gazduit timp de o saptamana cu o excelenta ospitalitate.
Si astfel, intr-o zi ploioasa, cu gandul la clipele insorite din Fagarasi, si pe acordurile lui Edvard Grieg, sfarsesc ceea ce se dovedeste a fi o palida umbra a experientelor traite in saptamana care a trecut, pentru ca sentimentele sunt rebele, si nu se lasa atat de usor prinse in cuvinte fara a-si pierde din stralucire.
Laura Hurdubaea

Epilog: Primul grup de lunatici (Marlene, Dinu, Adi-Alex Pop, Cristina Jurcovan, Eugen Popovici, Cristi Schipor ) ne luam rucsacii in spinare la ora 22. Astrul noptii rasarise la ora 20.46, asa cum aflase Marlene de pe GPS.Chiar iesisem din cort sa vedem minunea:

"Iat-o ! Plina, despre munte
Iese luna din bradet
Si se- nalta-ncet-incet,
Ganditoare ca o frunte de poet."
(George Cosbuc).

De data asta n-a iesit din bradet, dar se inalta cum spune Poetul ! Nu gasesc cuvinte sa descriu ce am simtit in cele doua ore pana in Fereastra Mare a Sambetei. Luna lumineaza peisajul "a giorno". N-avem nevoie de frontale ! La ora 24 suntem in Fereastra. Dar vantul bate cam tare, ne e teama sa nu ne "fure" ceva obiecte in timpul montarii corturilor si ca rafalele sale ne vor intrerupe des somnul. Asa ca aprindem frontalele, deoarece intram in conul de umbra si mai coboram inca o ora pana la un fain loc pentru 3-5 corturi de sub Coltul Balaceni, unde Marlene, fratele ei si cativa prieteni mai dormisera candva. La ora 1.30 a zilei de sambata, suntem deja toti sase in bratele lui Morfeu.

Dinu





Ziua a 8-a. Sambata, 28 August


Pentru mine si pentru ceilalti cinci "lunatici" din prima serie, ultima zi a turei incepe la ora 7 cand, langa cele trei corturi ale noastre montate la ora 1 din noapte sub Coltul Balaceni, ajung cei 7 romantici-lunatici din seria a 2-a: Csaba, Laura Giurgea., Serghei, Raluca, Laura Hurdubaea, Cosmin si Mihai care plecasera la ora 04:00 din tabara din caldarea Leaota.

Patru dintre noi (Adi, Cristina, Eugen, Cristi), ne strangem repede corturile, ne facem rucsacii sa-i insotim. Inainte de a pleca la vale, doamna Marlene propune un nou ritual de bun ramas: ne asezam toti in cerc tanandu-ne unii de altii ca la hora si , in tacere, ne gandim cateva zeci de secunde la cat de minunat a fost totul in aceasta tura; vreme, locurile vazute, oamenii. Cu urari calde si strangeri de mana ii lasam pe Dl. Dinu si D-na Marlene la cort, pentru a astepta sosirea celor 10 din a treia echipa, care stiam ca vor pleca din ultima tabara pe la ora 8. Noi, cei 11 mai facem bineinteles un scurt popas la Cabana Valea Sambetei. Aici fiecare scoate ultimele resurse alimentare punandu-le la dispozitia celorlalti. Dupa ce ciugulim cate putin din toate, dupa ce stoarcem si ultima picatura de miere din sticla Laurei, luam cate o bucata din halvaua pusa la bataie de Serghei. Apoi continuam coborararea, veseli si binedispusi (Raluca si Cristina cantand chiar pe o buna bucata din drum), entuziasm care rabufnea din noi nu atat datorita faptului ca ne intoarcem acasa cat datorita energiei acumulate in aceste 7 zile petrecute pe munte. La ora 10:30 ajungem la masini, in parcarea de langa cabana Floarea Reginei . La 11:15 ne imbarcam si pornim. Mihai si Cosmin spre Brasov, ceialti spre Sibiu -Cluj. De pe soaseaua paralela cu Oltul, ne mai aruncam privirile asupra frumoaselor creste ale Fagarasilor, hotarati sa-i luam din nou la picior cat mai curand posibil. De la giratoriul de langa Talmaciu, facem o mica abatere catre defileul Oltului, la mult visatul restaurant din Boita unde mancam pe saturate si apoi pornim din nou spre Cluj.

Cristi

Epilog: In aceeasi zi, 10 dintre cei 23 de "finalisti", au preferat sa-i mai sarute inca o data soarele in caldarea Leaota: Andrei si Ibi, Florin si Adela, Vlad si Voichita, Laci si Reka, Cezar si Dana. Primii 8 dintre ei au coborat prin Fereastra Mare a Sambetei si pe la 10.30 au ajuns la noi - Dinu si Marlene. Noi aveam bagajele pregatite si ii asteptam facand plaja. Cezar si Dana, ramasi mai in urma, au folosit un traseu mai scurt : din vf.Cheia Bandii pe marcajul PR. Ne-au gasit la Floarea Reginei unde tocmai terminasem de mancat. Ne-am luat ramas bun unii de la altii si am pornit spre casele noastre. Cu sufletele pline de recente si frumoase amintiri, pline de bucurii. Tinand legatura telefonic, am evitat blocajul produs pe soseaua Sibiu- Sebes de romanii ce se intorceau in Italia, Spania..., deviind prin Copsa Mica- Blaj-Teius. Si reducand viteza in locurile in care Voichi (din masina lui Andrei) ne anunta ca ne asteapta radare. Veneam spre casa, dar sufletele ne ramasesera in acel rai de liniste si frumusete in care stim ca ne vom intoarce candva....

Dinu




3 comentarii:

mihai aldea spunea...

Au trecut deja două săptămâni de la cea mai reuşită tură prin Făgăraş şi deja mi s-a făcut dor de dimineţile în care la ora 7 porneam pe Slănina în sus.Nu sunt cel mai în măsură să-mi expun opiniile, dar în calitatea mea de pantofar aspirant la titlul de membru C.A.R. vreau să evidenţiez un singur lucru: în ciuda "zvonurilor neîntemeiate", Cozia chiar se vede f. bine din Făgărş, totul datorându-se doar "conspiraţiei" ce a determinat ca traseele să fie dispuse în partea estică a masivului.Iar Cosmin nici nu vede prea bine. :-)

Dan Alexe(Hiker) spunea...

splendide idei!
in "noaptea furtunoasa" am montat si noi cortul in Fer Mica. Veneam din Lacul Capra si colegul nu a mai rezistat sa coborim sub Fereastra. Simbata dimineata am vazut destula forfota in Cald Simbetei si apoi cred ca ne-am intersectat si cu grupul venit dinspre Zirna. Vremea a tinut cu noi toata saptamina, cu mici exceptii.
Hiker

Vasiliu spunea...

Pare foarte frumos... sper sa ajung si eu odata acolo vara care vine :)... pare mai frumos decat pe Ceahlau