joi, 23 septembrie 2010

Farmecele Apusenilor

Renuntam la o tura in mult promisul Rodnei din cauza prognozelor proaste asa ca alegem o zona cu cele mai bune perspective de vreme acceptabila: Apusenii
Vineri la 11, 15 am plecat cu personalul din Hunedoara. Schimbat in Simeria, schimbat in Teius, coborat in Campia Turzii in jurul orei 16. Ma ingrijoreaza oarecum vremea care dupa Razboieni devine mohorata.
Preluat de vajnicul Logan al lui Dan cu tot cu proprietar. El singur. Asta pt. ca eu aveam ziua de vineri libera si ne-am gandit sa nu o pierd pana seara cand putea pleca si Dia din Cluj. Urma sa reintregim echipa vineri seara, caci pe la ora 21 Dia urma sa vina cu masina din Cluj impreuna cu Remus din Suceava si fiica lui de 15 ani- Bristena. Asadar, pe mine ma recupereaza Dan din Campia Turzii, si pornim impreuna pe Valea Ariesului spre Rimetea, de unde urcam Coltii Trascaului.

Seara, dupa o tura draguta si scurta revenim la masina, de unde mergem spre Salciua de Jos si urcam cu masina pana in Dumesti, unde punem corturile. Mai exact undeva deasupra Hudei lui Papara, cu o perspectiva faina spre Scarita Belioara, Bedeleu, Jidovina. Nici nu terminam bine de instalat cortul meu si al lui Dan pe la ora 21-22, ca primim telefon de la Dia, care ne anunta ca Remus are probleme cu masina si ca s-ar putea sa trebuiasca sa se intoarca Dan dupa ei . Daca initial se punea problema de a merge doar pana in Salciua de Jos sau Turda, ulterioarele telefoane au fost decisive: suntem anuntati ca masina lui Remus are probleme serioase si nu mai putea sa porneasca din Cluj. Desi eu picam de somn, nu-mi vine sa raman singur la corturi sa ma culc. Iau decizia sa merg si eu cu Dan, doar nu era sa stau singur pe intuneric in pustie pana reveneau cu totii. Asa ca plecam cu toate bagajele dupa noi, mai putin corturile. Ne vom inghesui noi cumva! Imi amagesc somnul cu gandul ca voi face o plimbare si voi revedea Clujul pe nocturna! O sa regret pana la urma asta pentru ca, dupa toate aventurile (incercari de a o reporni, sunete ciudate, masina moarta complet la semaforul din fata Teatrului National, umblat dupa cablu si tractat masina prin Cluj pt. a o duce la cineva sa o repare a 2-a zi) vom ajunge intr-un sfarsit de-abia la ora 3 dimineata la corturi. Odata ajunsi, reusim sa il convingem pe Remus sa renunte la ideea de a-si instala cortul cel nou pe care era foarte nerabdator sa-l vada. Incepusem sa glumim ca daca mai stam sa bajbaim somnambuli in noapte si sa experimentam cum se intinde noul lui cort ne prinde ora 6,30 cand e trezirea! Da, ora 6,30 caci aveam intalnire a 2-a zi, sambata dimineata in Posaga de Sus cu fam. Mititeanu, Andrei si Ibi, la ora 8,30. Asta insemna sa plecam la ora 8 cu totul strans. Asa ca, Remus si Bristena dorm in cortul meu deja instalat, iar dupa 3 ore de somn, ne sculam la ora 6,30 dimineata. Binenteles ca intarziem putin pentru ca aparatele foto au intrat in functiune pt. niste ceturi faine in vai.
Ne intalnim cu ceilalti, ne bucuram tare mult de revedere. Urcam pe Scarita Belioara, pe o poteca stiuta de Marlene, ce ne scoate la cunoscuta troita ce sta ca strajer in fata peretilor Scaritei Belioara.


Aparatele declanseaza, povestile curg, Andrei profita de orice pauza sa manance. Poposim insa pentru un pranz comun putin mai sus, deasupra unei casute de paie tare draga Diei si lui Dan.

Continuam apoi drumul si intram printr-o padurice foarte faina unde pozam branduse, si urcam sustinut ultimele serpentine spre un frumos punct de belvedere asupra Cheilor Pociovalistei. De aici mai avem de urcat doar putin pana sus. Privelistea ce se deschide si vremea minunata ne determina sa zabovim la un nou popas, cu pranz si povesti deopotriva.

Continuam apoi traseul clasic, si coboram pe La Meteoaie iar mai apoi pe vale. Vremea faina si compania ne face sa regretam ca am ajuns putin cam devreme la masinile parcate in fata birtului din sat. Decidem insa sa mai oprim putin la Manastirea Posaga, unde urma sa ne luam ramas bun de la Dinu si Marlene Mititeanu, Ibi si Andrei.
Noi ne intoarcem apoi in acelasi loc unde inoptasem vineri si instalam din nou corturile. Il sarbatorim pe Dan cu sampania adusa de ei pt. ziua lui de nastere din 15 august, si totodata pe Dia pt. terminarea masteratului si pe Bristena pt examen, ambele cu rezultate faine. Ma uit ca e cam putina sampanie pentru atatea aniversari si oameni, dar pana la urma se dovedeste a fi chiar suficienta la cat de obositi eram.
Duminica dimineata ne permitem o ora mai rezonabila, 7,30. Ii trezesc cam greu pe toti. Programul era ca cel tarziu la ora 9 sa plecam (strans bagaje, mancat, cafea). Ti-ai gasit! Daca sambata dimineata ne-am bucurat de acele privelisti cu ceata prin vai sub noi, duminica dimineata a fost si mai si. O nebunie de spectacol!









Asa ca plecam doar dupa ora 10, cam tarziu dupa gustul meu, numai bine cat sa se strice vremea. Nu plecam bine (spre Dolina Vanatarea) si suntem nevoiti sa ne adapostim de ploaie intr-o casuta tipica Apusenilor. Noroc ca nu dureaza mult, vreo 15 minute... dar noi intarziem vrei 1/2 ora la povesti si fiindca descoperim si chiar “inventam” noi cadre foto ce se cer imprimate pe carduri.

Apoi plecam si pana la urma scapam de orice urma de ploaie, chiar cu indreptare de vreme. Tura o facem pe la Cascada Valea Poienii, apoi pe sub Abruptul Bedeleului.

Ochii si sufletele sunt incantate de imaginea casutelor grupate din loc in loc, a privelistilor si a frumusetii deosebite, caracteristice Apusenilor, dar totusi parca diferite. Tushe noi, date si de zona mai stancoasa spre Bedeleu.

Ne oprim si mancam intr-un loc tare fain la o casuta, e drept cam joasa pt. capul meu care s-a incapatanat de cateva ori sa nu se aplece destul la intrarea sau iesirea din camaruta. Ne continuam drumul, e drept cu un mers cam lalait. Din mai multe motive: cadre foto, lectii de fotografie date Bristenei de catre Dan, povestilor dintre Dia si Remus, dar si admirarii peisajelor. Eu ii mai zoresc, parca doream sa vad mai multe nemaifiind pana acum pe aici. In plus, stiam ca timpul meu pt. munte e foarte limitat mai nou, dar sper din toata inima ca nu s-au suparat prietenii pentru asta. Coboram in catunul Sub Piatra si trecem pe la manastirea Sf. Paraschiva,

apoi trecem puntea peste Valea Morilor din apropierea Hudei lui Papara de unde urcam din nou prin padure la locul nostru de cort si la masina. Cerul s-a limpezit si prindem o dupamasa spre inserare de vis ! Iarasi fotografii …
si plecam cu parere de rau spre Turda pt.a prinde eu autobuzul spre Deva. Dar, surpriza: amaraciunea intoarcerii ne este indulcita la propriu de catre dragii Dia si Dan la cofetaria Dana, unde suntem rasfatati cu delicioasele prajituri, la alegere.
Asa ca, cu dulcile (datorate si prajiturilor) pupaturi de rigoare imi iau ramas bun odata cu sosirea autobuzului, cu gandul la un Sureanu de toamna tarzie cu mesteceni albi la coaja si aramii pe crestete.
Promisiunea turei in Rodnei ramane insa deschisa si stiu ca trebuie respectata mai ales ca este si dorita, ca sa impacam pe toata lumea.

Foto si text: Eugen Roman

Un comentariu:

Anonim spunea...

Bună Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul ascultawhisper sau un email ascultawhisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Mulţumesc,Cu stimă Vlad!