vineri, 29 ianuarie 2010

Concursul

Text: Cristi Chira
Foto: Cipri Stoica

Plecam din cluj sambata dimineata tarziu, foarte tarziu, nici nu credeam ca mai ajungem la timp.Drumul mizerabil Luna-Baisoara( multumim Bechtel) ma face sa conduc prudent;dupa o ora ajungem in statiune;frigul ne ia in primire de la primul pas.Prieteni peste tot pe la masini prin jurul cabanei ocupati cu echiparea,inscriere a, pupaturi...ne punem la povesti la un ceai, startul mai poate astepta.



Pe la 11 ne adunam totusi pe partie sa pornim in cursa( ce interesant suna-cursa). Am venit hotarat sa fac o plimbare pe skiuri in compania prietenilor, sa povestim,mai pozam, sa ne bucuram de week-end,de iarna,de vremea buna ce se anunta.Cand vad atata lume cu ski de tura la un loc, cand simt energia si forfota concurentilor astept nerabdator sa pornesc in primul meu concurs( si frigul ma cam impinge sa nu stau) 3-2-1-start puhoi de "clantanituri de legaturi",o masa de schiori se arunca in sus spre partie( deobicei in jos).Ce senzatie ciudata ma ia pe sus,ma impinge inainte cu toata viteza (abia il mai aud pe Mako in spate- stai ma unde te grabesti?) Acum stiu nu pot sa stau,sunt in concurs,sunt dus de val,atmosfera e nemaipomenita( oare cum e la un maraton cu sute sau mii de participanti? ...)

Treptat multimea se rasfira, urcusul se simte, imi gasesc un ritm cei drept cam alert dar merge.la intrarea in padure un organizator face poze(sa ne identifice mai usor daca ne pierdem prim munti-glumesc) .Incerc sa tin ritmul dar e un pic cam tare pentru mine;realizez doar acum ca nu m-am antrenat deloc,nu stiu cum sa ma echipez(deja fierb) nu am idee ce e aia tactica de concurs.nu imi cunosc organismul,oare pot sa merg asa incontinuu fara pauza,fara sa admir peisajul, fara sa ma uit prin jur ...mai o poza ,mai o gluma, ce traseu e asta?



Urc din greu, ma mir ca ma tin puterile,il ajung pe Mihnea;mai respir un pic;trec in fata si realizez ca nu pot povesti din mers, nu am suflu sa urc si sa vorbesc in acelasi timp( cum credeam) urc.Inainte de ultima panta de pe Buscat un organizator ma intreaba "mai sunt in spate?"-ce inspirat e asta ce incurajare pentru mine;ma ambitionez-trag la deal, traseul e superb; il cunosc bine;am "scormonit" de multe ori cu prietenii muntele asta in toate anotimpurile. O silueta apare si dispare printre brazi,hopa mai ajung din urma unul,nu-i rau! dupa o vreme depasesc; imi place; un pic altfel ca la auto, dar mult mai civilizat,oamenii trag dreapta si nu maresc viteza. Vine si zona de platou al Buscatului parca-i mai bine dar ce frig e si trage si vantul; ceata; ce vreme.... ce caut aici? halo nu e nimeni pe aici unde ati disparut cu totii Se ridica putin ceata si vad multi concurenti in fata la cativa zeci de metri-imi da aripi-hai ca pot si altii se chinuie pe aici pe vremea asta. Prima "descalecare" la telescaunul de pe Buscat;mainile ingheata rapid;ma grabesc.Nu mai inchid legaturile si cobor, ce senzatie, parca sunt prima oara pe skiuri,musculatura incordata,schiez jalnic nu ma vede nimeni, nu ma vad nici eu.... coborare usoara mai trag sufletul,,cine stie ce o sa ma mai astepte.

La Sesul Cald ii ajung pe Laci si pe Claudiu, punem pieile repede, dam la deal pe drumul militar imi caut un ritm; merge; ma tin dupa Laci( pastrez distanta regulamentara) Oare cum e sa ai crampe musculare in timpul unui astfel de concurs? nu vreau sa stiu-dar parca ma astept la ele in orice clipa.Cand ma simt si eu ok cat de cat, surpriza: Laci descaleca-jos pieile.Nu-mi vine sa cred! il intreb de vreo 3 ori( cred ca l-am enervat) abia acum incepe distractia; o prima proba tehnica; ma stoarce, ma enerveaza parca-mi vine sa pun la loc pieile da astea-s regulile; trec de bifurcatia traseelor( incepatorii fac stanga) si incep sa alunec usor--wow ce fain; nu mai dau din bete! super; ocolesc un bradut prin viteza si zbang... trag o tranta zdravana la un hop mai pronuntat pe care nu il vad sunt ocupat cu alunecarea ( legaturile sunt defacute) Ma adun rapid si-l ajung din nou pe Laci la a 3-a "descalecare" pornesc sustinut in urcusul pe Muntele Mare; nu-mi permit nici un respiro; oare asa e la concurs? habar nu am dai-inainte.



Stiu cam pe unde sunt dar nu vad nimic. imi sterg sudoarea de pe fata dar surpriza sprancenele sunt inghetate bocna la fel si parul si banderola. Pe la jumatatea pantei ma depaseste Laci si nu-l mai vad decat la cabana;trebuie sa fac o pauza sa beau ceai sa iau ceva dulce sunt epuizat si am inghetat; ce loc mi-am gasit- unde sufla vintul mai tare iau gore-texul ma depaseste unul si dupa citiva metri dispare in ceata;energizantul isi face efectul, prind puteri, lumina filtrata de nori e stranie dar superba; merg pe plat si nu e nimeni in jur, tipenie; iar descalecam; oare cat or sa mai tina pieile astea? Cobor, mai odihnesc plamanii dar picioarele nu, sunt prea incordate; ce ciudat nu simt placerea coborarii ii bai iar am uitat desfacute clapele si legaturile;dau viteza si ajung ceva oameni la un nou punct de montare a pieilor; alimentez rapid cu energie-alta viata; dar pieile nu se mai lipesc; le vorbesc frumos; ma asculta.

Pornesc,depasesc citiva schiori linistiti,cred ca sunt de la tura scurta.Ajung la un nou post iar descalecam ..m-am saturat de atatea opriri! parca prea dese; coborare usoara ma grabesc...spre ce? nu vad unde trebuia sa punem ultima data pieile incepe urcusul pe Pietrele marunte, ceata; ma chinui intr-un tirziu realizez ce prostie fac- ma opresc, pun pieile( prea se apropie cei din spate iar eu nu inaintez deloc) Urc rapid, sus iese soarele;in sfirsit o coborare pe lumina mai vad cite ceva; peisaj superb-- brazii garboviti de nea imi ademenesc privirea; cobor usor trec din nou pe la sesul cald, depasesc 2 schiori( nu o recunosc pe catalina);aici incepe greul proba tehnica; nu am inteles ce au vrut sa zica la explicatiile din cabana inaintea startului dar acum pricep, nu o sa uit.Schiez de ma dor mainile aplic toate tehnicile stiute si exersate in 30 de ani de ski tot degeaba, inaintez ca un melc, sunt varza.; din spate se apropie iliuta; nu se poate sa ma dau batut acum pe final; nu stiu cat mai e da trebuie sa tin ritmul;E soare, gata cu ceata, gata cu frigul dar gata si energia mea...toata, doar vointa de a incheia cursa mi-a ramas. Apropo de cursa eu cu cine concurez? doar cu mine sa vad ce pot sa ma descopar; ideea e sa ajungem amandoi deodata la finish sa nu ma adune astia cu farasul de pe drum.

Dau din bete cat pot,nu mai simt mainile doar o durere; in fata un tip sta la soare, se bronzeaza... asta da week-end liniste ,tihna relaxare... nu ce fac eu! la un moment dat tasneste si dispare dupa brazi cu o viteza de invidiat( cred ca are baterii solare)
gata si cu proba tehnica incepe coborara mult asteptata dar nu gust, sunt cu muschii beton, nu ma mai asculta, nu-mi tihneste; dau viteza ,portiunea finala o parcurg cu energie din afara ca in mine nu a mai ramas nimic; vad banerul de finish aud voci, incurajari, hai hai ...asta fac de cateva ceasuri voi unde erati?si ....gata ma opesc! nu-mi vine sa cred ca s-a terminat; stau ca un tamp in varful partiei;sunt ud tot, epuizat si nu stiu ce sa fac ( doru iuga ma trimite la cabana sa nu ma racesc) il astept pe mihnea dar parca numai nu mai vine; oare ma mai tin picioarele sa cobor partia asta, om vedea; prea s-a terminat brusc totul; am functionat ca un robot si nu gasesc butonul off.

Treptat imi revin, cobor povestesc cu mihnea, e ok Am terminat primul meu concurs ce ciudat, parca am fost in transa 3 ore 45 min Nu stiu daca imi plac concursurile, inca nu-mi dau seama, sunt prea mic pentru asta; aud ca primul a ajuns in mai putin de 2 ore ....e tot OM vreau sa-l vad cum arata?!!!

Toata dupa masa si seara am petrecut-o in compania prietenilor si ne-am simtit excelent cu totii Asta da , asta imi place si pentru asta am venit la Baisoara; partea cu concursul cred ca am luat-o prea in serios acolo pe zapada, poate a fost o mica ....scapare.

Versiunea lui Cipri Stoica o gasiti aici: http://cipris.ro/cupa-muntele-mare-la-schi-de-tura-editia-a-5-a/

miercuri, 27 ianuarie 2010

RT: Chemarea Belioarei

Pentru ca la Cupa Muntele Mare am mers in ritmul nostru de melc si ca nu am avut rucsacii cei mari si grei, tura de 22 km. nu ne-a obosit. si nici gerul nu ne-a suparat, caci aveam "ace pentru cojoacele lui"!
Ne-a suparat cerul ca nu ne-a permis sa facem poze. Pentru aceste motive si pentru ca duminica dimineata vremea era ''revoltator de frumoasa" ( expresie ce o folosea un amic referitor la unele fete/ femei :-) ), pe la ora 10 si ceva ne-am echipat brusc sa plecam spre "muntii de langa noi".




La 78 km de Cluj, dupa ce am parasit valea Ariesului cotind la dreapta pe valea Posaga, l-am parcat pe Max (in curand isi va avea si numele pe numar de CJ , cum il avea si mai are TOM!) la Gura vaii Belioara. Langa locul in care (Ciprian si Arnold erau cu noi) un nene ne soma vehement intr-o iarna sa nu dormim "in panzele alea" ci sa ne ducem in casa lui in care ne facuse foc si ne spunea ca nu ne cere bani ! Si vazand ca "nebunii" nu-l asculta, a incheiat asa: "No binie, da sa nu va gasesc tzapeni la diminiatza !"
Am urcat cam o treime pe vale (macadam fain acum si multe case de vacanta in constructie) si apoi am cotit la stanga in urcus spre Dealul Bilii. Am continuat apoi pe el si pe poteci pe curba d enivel pana unde se intalneste cu "pieptul" Scaritei, coborand spre dreapta, intalnind poteca -acum marcata- care coboara de pe Sesul Craiului pe La Mateoaie (Dan si Dia, dar si alti cativa, stiu ce vrrbesc. Ea ne-a condus ca de atatea alte ori la obarsia vaii Belioara, unde izbucul acesteia era prezent.
Din pacate, in ultima ora cerul s-a innorat, pedepsindu-ne pentru plecarea tarzie spre munte. Va invitam sa vedeti catva imagini. Si va anuntam ca mai avem de mers de cateva ori in anul asta in acea zona, asa ca va vom invita sa vedeti locuri de genul Dealu Mic si Dealu Mare pe care unii ne-ati insotit in toamna, afalate in vecinatate si a acelui simplu deal" care e Dl Capatanilor si ale carui frumuseti ni le-a dezvaluit Dan in ultima proiectie a "stagiunii de toamna".

Dinu si Marlene

luni, 25 ianuarie 2010

5 ani de CAR Universitar!!!

Asadar azi, 25 ianuarie 2010, am sarbatorit 5 ani de la infiintarea CAR Cluj Universitar. In seara asta am fost la localul Grappa la sarbatoarea asta vreo 60. Nimeni nu poate sti exact cati, caci unii veneau, altii plecau. Cred ca ati fost fiecare la fel ca mine; emotionati si mandri cand am ridicat cupele cu sampanie. Stim ca ar mai fi venit si altii, dar n-au reusit. Eugen ne-a trimis din HD mesaj de simpatie, felicitare si de regret ca nu poate fi langa noi. Voichita mi-a trimis sms sa vi-l comunic, dar nu am mai cerut liniste sa vi-l citesc. Le multumim! Cred ca toti au fost in gand langa noi! Pe toti v-am simtit langa noi, mai ales pe fetele ce-s acum cu masterate, departe de tara: Cristina Clain (Franta), Petronela (Scotia), Mara (Finlanda). La fel cei care ati fost in ture si tabere si cei care macar pe lista de discutii ne mai aratati din cand in cand ca nu ne-ati uitat.


Mai multe imagini aici.

Suntem acum 100 de oameni in CAR Cluj Universitar!!! In urma cu fix 5 ani eram vreo 15. Dintre cei de atunci mai sunt intre noi: Cozmin, Mihai, Simona, Cristina Pogacean, Laci, Alin Corha, Flaviu. Repet ce am spus in seara asta: existenta acestui Club i-o datoram lui Cozmin! Eu am vrut doar sa-l ajut; initial nici n-am vrut sa ma inscriu in CAR, aveam motive personale, dar am trecut apoi peste ele vazand entuziasmul si "demarajul". Ma bucur ca in ultima vreme, Cozmin a redevenit mai prezent; chiar si locul de intalnire din seara asta i-l datoram lui.

Repet ca nu avem scopul sa crestem mereu ca numar, dar nu vom refuza pe nimeni dintre cei care vor dori si in viitor sa ni se alature.

Aniversarea din seara asta a fost inca o dovada ca acest Club (nu-mi place cuvantul sectie!) exista cu adevarat, nu doar pe hartie. Turele de munte de toate genurile, pe toate gusturilesi in toate anotimpurile pe care le facem in grup de 3- 5 sau de 15-25 si blogul, lista de discutii, proiectiile ce le facem, dovedesc in permanenta ca suntem adevarati prieteni ai Muntelui si suntem prieteni intre noi.

La Multi Ani CAR Cluj Universitar !
La multe ture pe schiuri, pe poteci, pe trasee verticale !
La Multi Ani CAR !
Dinu Mititeanu

joi, 7 ianuarie 2010

Revelion pe Valea Sambetei

Nu stiu daca si-a propus cineva sa scrie un RT mai amplu si complet despre tura de revelion de la Sambata dar nu va fi foarte usor. Probabil ca daca ne-am spune mai multi dintre noi impresiile ar fi de ajuns ca ceilalti colegi sa inteleaga cum a fost tura :) .

Cum mi s-a parut mie? Foarte fain!



Am facut parte din primul grup care a ajuns la cabana in 28 (Eu, Delia, Alina, Catalin, Tibi si apoi Ioana, Cristina si Claudiu). Aveam de gand sa profitam de cat mai multe zile si sa le petrecem sus, pe munte. Am fost norocosi pentru ca in ziua de 29 am avut vremea cea mai frumoasa din toata saptamana. Sus pe creasta a fost vant dar am avut parte de soare, iar zapada a fost mai buna, Catalin si Tibi chiar au facut cateva coborari pe schiuri. Cristina si Ioana au urcat pe Cheia Bandei au continuat culmea pana in creasta principala si apoi au coborat prin Fereastra Mare.



Eu cu Delia si Claudiu, in drumul spre Fereastra Mare am gasit un horn/culoar semiinghetat pe versantul nord estic al Vf. Slanina, arata foarte fain si ne-am hotarat sa-l abordam. S-a dovedit a fi un traseu foarte frumos care ne-a scos la 20 m de varful Slanina. Eu zic ca merita incercat... nu stiu daca are vreun nume sau daca a mai fost urcat.



In 30 am simtit un pic oboseala si nu ne-am mai trezit cu noaptea-n cap. Pe la pranz am plecat totusi sa incercam urcarea prin Fereastra Mica a Sambetei impreuna cu Adi Valean si Oana. Vremea a fost mai urata, a batut vantul mult in cursul noptii si a format cateva placi de vant care ne-au dat un pic de gandit si am decis sa ne intoarcem. Inapoi la cabana m-am bucurat sa intalnesc trupa CAR completa. Misunand de colo colo incepeam sa creem atmosfera placuta de sfarsit de an intre prieteni.



Pentru 31 decembrie o parte din grup avea in plan sa urce spre Moldoveanu, vremea insa nu a vrut sa tine cu ei. De dimineatza viscolea si vizibilitatea era redusa. Totusi, nu am stat in cabana, cu Delia si Claudiu am ales un traseu mai scurt dar mai palpitant: muchia nordica a Vf. Slanina. Echipati corespunzator cu corzi, pioleti, coltari, casti am accesat muchia pe primul culoar dinspre aval (nu cel descris in cartea lui Beleaua). Au urmat apoi portiuni mai expuse unde nu prea aveam la ce sa asiguram dar si zone frumoase cu catarari mixte si unele chiar aproape verticale.In spatele nostru au venit o bucata si Mihai cu Mihaela, dar au considerat ca au intrat cam tarziu in traseu si au decis sa se retraga. Am ajuns pe varf pe viscol, dar a meritat din plin, traseul e foarte fain. Pe Slanina am facut poza cu o bucata de slanina infipta in piolet, ne-am amuzat un pic si am pornit la vale cu graba sa prindem prima masa de revelion :) .


Linia traseului de pe Muchia Slanina

Nu stiu cu certitudine pe unde au fost ceilalti dar de sus de pe muchie am vazut multe furnicutze CAR-iste urcand si coborand spre Fereastra Mare :) . A urmat apoi o seara faina intre prieteni si mica petrecere de anul nou care pe alocuri a fost un pic disturbata de muzica nu chiar pe placul tuturor a unui grup din Craiova. Cu sampanie si voie buna am incheiat ultima si cred ca cea mai faina zi din 2009.



1 Ianuarie ne-a intampinat cu ploaie, zapada s-a topit in jurul cabanei si numai sus pe creasta parea ca a mai nins putin. Pentru mine a fost zi de pauza, altii si-au croit drum printre picurii de ploaie spre Piatra Caprei. Seara, in cabana, am jucat jocuri de cabana. Jocul "Mafia" in 23 de persoane e chiar interesant :) , apoi in sala de mese am redescoperit talente ascunse: Serghei si Stefan cantand la chitara... acum stim ca avem si chitaristi printre cei 100 de membri ai clubului.



Prognoza nu a fost buna nici pentru data de 2 asa ca am renuntat la planul initial sa ramanem pana in 3 ianuarie la cabana si am decis sa coboram. Parasesc ultimul cabana parca ramasa trista.

Ce a lipsit? Probabil ca ar fi fost bine ca intr-una din zile sa facem o tura comuna, toata trupa, poate chiar cateva exercitii de oprire in piolet, legarea in coarda si alte cateva tehnici de iarna. Imi pare rau ca nu am propus acest lucru acolo, probabil ca lipsa de zapada ne-a taiat avantul pe care-l aveam inainte de tura si ne-a dezorganizat un pic. Oricum, acum am avut ocazia sa cunosc zona mai bine si am in plan sa o revizitam cat de curand pentru ca sunt multe locuri faine de vazut, de urcat sau de schiat.

Sa ne revedem cu bine in ture (cu zapada sper) :-) .

Mihnea P.


Alte relatari si/sau imagini:

Mihai C.

Serghei

Cristina Pogacean

Ioana Sarbu