vineri, 30 aprilie 2010

Unde-s 10, puterea creste !

Motto: "Pauzele lungi si dese ..."


Inca o data, soarta lasata-n "voia sortii" ne-a jucat o farsa, dar tot placuta ! O tura-n doi s-a facut una in 10, dintre care 2 - Catalina si Tibi - ne-au "parasit" sambata dimineata dorind sa faca traseul intr-o zi, fiind nevoiti sa se intoarca seara in Alba Iulia pentru probleme personale.

Vineri pe la 19:00 o "racolăm" pe Catalina din Teius iar pe-nserat parcam Furia Roşie la iesirea din Poiana Galdei (Gălzii pentru localnici); trecem apa pe-o punte subreda catre plaiul unde aveam sa ne petrecem noaptea (latrati de zor), montam tabara si ne-ntindem afara la povesti, trecand "povestile" de la unul la altul pana se lasa perdeaua serii de tot.

Stiind ca restul trupei e-n urma cu cel putin o ora (intarziati si mai mult din cauza unui control politienesc de "rutina" - cum e feteloor ?), pornim avariile cu 10-20 min inainte sa soseasca si-i asteptam cu frontalele pe semnal SOS. Visatori sau obositi, aproape ca trec fara sa ne-observe, noroc cu mine care entuziast (a se citi "energizat") fug catre ei, trec apa si le semnalizez oprirea. Campeaza si restul dupa care continuam sa ne cunoastem pana pe la 1, cand hotaram c-ar fi intelept sa lasam povesti si pentru maine.

In cateva secunde se lasa si-a doua perdea, iar in alte "cateva" secunde se ridica, la insistentele lui Tibi care vrea cu orice pret șuturi in fund :-). E ora 6 ... Mormaim ce mormaim dar fara a-l descuraja (non-violent) pe "cocoș", incepem incet incet, care mai de care mai palid si mai morocanos, trezirea din amorteala.

Ridicam tabara iar la 8:40 suntem in traseu (citez Multimea nemultumita: "Ce rost are sa te trezesti la 6 cand pleci in traseu la 9 ?!"), dupa ce parcam toate 3 masinile in curtea unei viitoare pensiuni turistice. Mai greu, mai usor, lasam dimineata in urma inaintand incet-incet catre Piatra Bulzului.

Facem un popas binemeritat sub Piatra, admiram Intregaldele, Piatra Cetii, Piatra Craivei si toate zarile ademenitoare si laptoase, completandu-ne micul dejun cu dulciuri si fructe. Cuplul sportiv decide s-o ia inainte, le dam harta sumara facuta in Google Earth (ma mir cum s-au descurcat cu ea) si ne uram drum bun, la revedere.
Mai urcam, mai coboram prin poieni si petece de padure, trecem de Dealul Tibrului pana ajungem la un post de vanatoare unde gresim usor traseul, continuand prin dreapta pe curba de nivel si ocoling padurea, pana dam de-o fundatura; o iau inainte prin padure pentru recunoastere si nu mica mi-e mirarea cand observ 4-5 râtani blanosi luand-o claie-peste-gramada la vale prin padure, cu "barosanul" (si-a lui coama de lider) in fata, maturand totul in cale (Ramona: Am crezut ca-s doar pietre ce cad la vale ...". Ma intorc la grup si facem stanga-mprejur catre adevaratul traseu - continuarea crestei catre Piatra Muncelului. Intr-o poiana dam de-un fluture amortit si-l intoarcem pe toate partile pentru sedinta foto.



E bine asa ! Fiind multi membri noi in excursie, profitam de relieful domol si continuam sa ne cunoastem cat mai bine. Din poveste-n poveste ajungem iar intr-o aparenta fundatura, o portiune de coborare prin padure deasa si neprimitoare, spaima izoprenelor. Cautand in zadar un culoar mai lesne de trecut, facem usor dreapta pe o poteca "marcata" de animale - la sugestia lui Ionut - iar dupa cateva zeci de metri si sute de injuraturi (Oliver: "Pe unde dracu au luat-o astia ?!?!") trecem cu greu de portiunea inospitaliera si coboram usor printre fagii falnici spre poiana, unde admiram Piatra Cetii de la punctul de belvedere, dintr-o perspectiva cu totul noua. Dupa inca o pauza scurta, o luat șontâc-șontîc la deal, iar in varf (Piatra Muncelului) luam o pauza mai ampla completata cu somnul de frumusete.

Vreme vreme ... cu toate ca meteorologii ne proroceau 6 ore de ploaie, tu nu ne-ai dat decat caldura si-ai si tinut vantul la tine. Excelenta! Pentru fotografie nu, dar pentru calatorie, numai buna.

Insetati (Mircea: Nu mai e mult pana la izvor !" ; Ceilalti: "Sigur ma ?!"), continuam prin amalgamul de verde si maro pana la punctul din care se observa Cheile Turcului si Galditei; le admiram dinții si continuam in cautarea lichidului magic, pe care-l gasim in padure, la adapostul unui liliac salbatic (Lilu: "parfumat, dar otravitor"), ghidati fara ezitari de GPS (prietenii nostri sportivi au reusit si fara el, tot respectul); ne adapam dupa care urcam pe valea unuia dintre picioarele paraului Cricău pana iesim intr-o poiana pe cursul marcajului TR (care uneste Piatra Craivei cu Piatra Cetii, prin Necrilesti-Intregalde) de unde se vede semet vf. Drogului (cum o fi ajuns la numele asta, pot doar sa-mi imaginez) - de fapt ar trebui sa se vada, ca uit de el si-abia de-l mentionez mai tarziu :)

Coboram usor printr-un pasaj neumblat de padure, unde ne intersectam in sfarsit cu marcajul BR - care culmea, pleaca tot de langa Poiana Galdei si urmareste indeaproape traseul nostru facut pe GPS, dupa care iesim in Muntele Bucerzii, un platou carstic impresionant, presarat cu tufe de iedera, asemeni unor tuia ornamentali.

Nu trece mult si poposim la cafeaua excelenta de dup-amiaza, nascuta din filtrul lui Ionuț, dupa care, cautand si negasind marcajul, decidem sa coboram prin padure pe-un drum de care bine conturat, pana la un izvor frumos imprejmuit, asteptandu-ne ospitalier. Popas ? Popas ...

Urcam pe pasune, lasand drumu-n stanga, ne intersectam cu un alt drum care vine de te-miri-de-unde si-ajungem intr-un final in poiana ce-avea sa ne fie gazda peste noapte - desi imi doream sa campam undeva deasupra Poienii Ascunse, sub Vf. Strigleu, pentru o mai buna panorama. Bine-i si-aici, cu izvorul aproape.

Punem lenesi corturile si pornim spre padure, unii in cautarea vreascurilor pentru foc, altii in cautarea lui Costica. Mancam, povestim si pornim actiunea "Focul de seara" in 2 acte; primul act Ionut, curmat de actul 2, "desteptul Mircea" (Toti: "Recunoaste ca din vina ta s-o stins si trecem cu vederea."; Mircea: "Ma... de fapt focu' asta n-avea aer, tre' refacuta structura ..." Ionut, catre ceilalti: "Nu se lasa, tre' sa aiba control absolut ..."); cumva se-aprinde si ne-adunam in jurul lui, prajing in loc de vanat, Marshmallows oferite de Ionut "Americanu'". Povesti, discutii aprinse in jurul unor mai mult sau mai putin utopice planuri de construire a unei societati perfecte, bancuri porcoase si rasete isterice - cea mai buna terapie pentru nervi obositi. Golim sticlele si ne bagam la somn.

Duminica. Previziune meteo: "Cer noros cu sanse de ploaie"; Concret: "Cer senin fara sanse de ploaie".

Cumva reusim sa ne urnim inainte de 10, pornind spre Necrilesti - desi planul initial era sa ajungem la Platoul Ciumerna de unde sa coboram spre catunul Sfârcea prin padure, pe poteca GPS, iar de-acolo spre Ghioncani - Magulicea - Dealul Schiopului - Dealul Thiopului - Intregalde); ne facem inca o poza de grup cu Rosia Montana in indepartata zare) si coboram pe poteca abrupta, presarata cu "condimentele" toamnei trecute.

Alt izvor, alta pauza de-mprospatare, iesim din padure si coboram in zigzaguri catre ulita principala a satului, unde cativa tineri se-ndeletniceau ba cu mingea , ba cu scosul ei din apa.

Urcusul catre Platoul Ciumerna

Cat timp partea masculina a grupului sonda trecatorii in privinta bodegii, profit de 10 minute de liniste si ma asez pe banca langa un batranel, unde-ncepem a povesti vrute si nevrute; barierele se coboara repede, ca si cum nici n-ar fi fost, se-aduna tineri, batrani la sfat si-ncep a ne oferi ba intrebari, ba pareri; ne-mbie la o cafea pe care trebuie sa o refuzam sub pretext ca suntem asteptati (cum n-am fi stat ...); le facem fotografie de grup si promitem - ca de fiecare data - sa ne intoarcem cat mai curand.

Bodega o gasim inchisa iar langa ea - tovasii nostri, nu atat deshidratati cat dezamagiti; dupa inca o repriza de jargoane, o luam pe ulita-n sus spre curtea bisericii, spre un nou popas, mai spiritual. Descuiem poarta ferecata-n trei si intram sfiosi in curtea lui Charon; bisericuta (ce-ti mai plac diminutivele ma Oliver ...) mica, modesta, curata, imprejmuita de brazi. Teoria invatata la Raicani, Boțani, Iliesti, Ghioncani, Bicești etc se confirma, mai toate crucile-s semnate "Necreala" ...

Ramanem in urma grupului tot pozand, admirand casele de vara rasfirate pe dealuri; ne intalnim cu tanti Nistor, vesela si vorbareata - dar cu masura - care ne povesteste cate ceva din istoria locurilor.
Arsi de soare, ne regrupam cu restul trupei in creasta (care tocmai isi consumau rasetele isterice la bancul cu melcu'), mancam ultimele firimituri cu slană si ceapa de la Oliver si ne continuam drumul cu soarele-n ceafa. Popositi la umbra unei case motesti unde extragem a doua capusa, de data asta din mine (mersi C..Luci) , dupa care, la coborare (la sugestia lui Luci) spre Cheile Turcului si Galditei, lasam in spate grupul aprins in discutii despre procreere.


Ajunsi in drum, admiram vâltoarea, Cheile impresionante, cerul polarizat (Luci ...), ne intalnim cu marcajul TR, si ne racorim picioarele in apa Galdiței (fetele doar).

Ajunsi in Intregalde, admiram (unii dintre noi) a doua valtoare, socializam cu tanti Valeria care ne invita cu caldura la dansa acasa cand om mai trece pe acolo.

Consumam bere, suc, dulciuri si ultimele trivialitati la barul din Intregalde, de unde Oli si Boti pornesc cu ocazie spre masinile parcate la vreo 10 kilometri-n aval. Dupa ce multumim gazdei pentru parcarea gratuita, mancam o pizza in Aiud si ne luam ramas bun. Pe marti !

----------------------------------------------------------------------------------

As fi vrut sa va ofer cate o mostra auditiva din invectivele fiecarui personaj, dar ... haideti cu noi in tura si veti avea ocazia, din plin :-)


Asa fain, sa tot fie !!!

Text: Mircea Coman
Foto: Laura Hodorog , Mircea Coman
Video: Oliver