duminică, 3 iulie 2011

Rodnei - Milioane de rhododendroni

MOTTO: Daca promiti ceva, atunci da-te peste cap, fa pe dracu in 4 si tine-te de cuvant!

Prolog: O promisiune veche de 3 ani suna ceva in genul “Promit ca anul acesta (2009) sa vin in Rodnei tai dragi! (Eugen)”- “Si mie mi-ar placea sa revin in Retezatul tau, poate incercam la vara!?(Dia)”

Planuri, rugaminti, vise... intrecute apoi de ironii subtile, alimentate de speranta si regretul amanarii iar si iar. Toate astea fiindca de 3 ani visam la tura in Maramuresul copilariei mele. Mai exact in Rodnei –muntii care au devenit pentru mine acum 14 ani la prima intalnire, acea prima dragoste ce nu o uiti veci si pe care, subiectiv vorbind, nu o mai poti echivala cu nimic, oricate alte poteci si varfuri spectaculoase iti recunosc tacit ca raiurile se pot intrece unele pe altele.

Intre timp promisiunea a fost echivalata de o tura in Retezat - rupta din basme de altfel, (relatarea aici ), ba chiar intrecuta de alte 2, una mai faina ca alta.(relatarile aici ).
Dar Eugen, oricat am planuit si re-planuit, luna de pe cer sa i-o fi dat, tot nu se dadea venit catre Rodnei. Si-acum, sincera sa fiu... nu ca nu vroia (mai ales la cate apropo-uri din ciclul „Ne ie dracu pan sa vii tu in Rodnei !?!” a auzit) ... ci fiindca mereu piedicile prioritare aveau castig de cauza.
Si totusi...taman cand fiecare isi batea capul cu serviciul lui, cand aveam ghimpe mai mare in fund si deadline in stomac, am sperat puternic, cu degetele incrucisate la spate si falcile inclestate ca va iesi. Si a iesit! La urma urmei, cum altfel putea sa se implineasca planul daca nu fix pe muchie de cutit? Asta ca ca sa imi reconfirm parerea ca uneori coarda merita intinsa, visul dus la extrem si insistenta re-inoita. Si-a fost mai mult decat sublim, iar ca un bonus la cei 3 ani de amanari, Rodnei pe creste s-a implinit in compania unor oameni pe care daca nu i-as cunoaste atat de bine as zice ca-s inventati din povesti de adormit pruncii.

Povestea
(continuarea o gasiti la:
http://www.diasomogyi.comlu.com/Rodnei/Prislop-Buhaescurile-Pietrosu-Hotarului/Rodnei-Milioane_de_rhododendroni.htm )


Epilog: Iara mie nu-mi ramane decat sa fiu al naibii de fericita...ca in sfarsit visul a fost sa fie posibil... si-a fost sa sa fie atat de minunat!
P.S Inceputul e mai greu, draga Eugen, asa ca mai pofteste pe la noi !

Relatarea Alinei Cirja: http://www.bandarosie.ro/2011/06/prin-raiul-rododendronilor-in-muntii.html

Niciun comentariu: