luni, 12 decembrie 2011

Un Mos Craciun numit CAR Universitar Cluj

de Dinu si Marlene Mititeanu


In decembrie 2010, am dus cateva cadouri in imbracaminte si alimente unei femei batrane, singure, neajutorate din satucul muribund Valea Poienii, aflat dincolo de muntele in care e cunoscuta pestera Huda lui Papara. Ne-au insotit si atunci cativa colegi de club.
Ne-am gandit sa facem acest lucru si in acest an, dar  sa ducem cate ceva "de la Mosu"  tuturor acelor  putini oameni batrani si singuri de pe acea vale. 

Asa cum se intampla de multe ori, o tura pe care o initiaza cineva din Club si care anunta: "mai am 3 locuri in masina" a devenit si de data asta o tura cu grup mare. Duminica, 11 dec. am fost 31 de colegi de club in 7 masini !! 
Adela Stan, Lori Tompa, Tibi Jozsa, Andrei, Ibi, Cristina Jurcovan, Anca Ardelean,Alin Hapca, Bogdan Boer, Maria Boer, Eva Veress, Dana Man, Andra Felea, Calin Floare, Veronica Avram, Bogdan Balogh, Alex Sava, Petrica Milea, Dinu, Marlene, Dana Zaharia, Lucian Luca, Iovana Gherman, Oana Ardelean, Anida Babtan, Cristi Schipor, Calin Cara, Tudor Rusu, Liana Rusu, Ioana Simea, Andrei Maxim.
Am plecat din Cluj la 7.30, pe o ploaie marunta, dar speram sa se adevereasca prognozele care anuntau imbunatatirea vremii de pe la ora 9. Si asa a fost.  Nu ne-a mai plouat, dar de noroaie care aderau zdravan de talpile bocancilor am avut parte, mai ales  pe zona unde drumul dintre saua cu troita din culmea dintre Huda si Vanatare si  "centrul"  satului Valea Poienii, a fost largit si nivelat cu buldozerul in vara asta .

Masinile le lasesem in parcarea de la intrarea in Salciua de Jos, de unde am traversat Ariesul pe cunoscuta punte pietonala suspendata. Pana in catunul Sub Piatra cu a sa veche si faina  bisericuta  si manastirea cea noua, am urmat drumul ce insoteste Valea Uncasesti. Din pacate in bisericuta nu se mai poate intra decat intre orele 12.30-17.30. Am facut o poza de grup in fatza ei si am plecat spre troita din Dealul Salciuanilor.  Aflata nu departe de locul in care se termina panglica ingusta de asfalt ce urca din centrul satului Salciua pana la Dumesti- in culme, loc de unde multi colegi au faine amintiri de seara...

Le povestesc colegilor ca din  prima mea vizita in acest loc prin 1963 sau 64, am o poza in care se vad clai de grau aliniate fotogenic. Acum locul si acele gospodarii folosite candva in lunile fara zapada, sunt acum pustii.  Am coborat spre Vanatare, dar numai pana la balconul din care am admirat panglica alba,  inghetata a cascadei  inguste dar inalte a Vaii Poienii.

Am urcat inapoi si am contiuat pe drumul buldozerit si noroios pana la prima casa, a lui Nenea Victor, care este de fapt ultima care apartine de Salciua. Urmatoarele din Valea Poienii -in care mai locuiesc vreo   7-8 batrani- apartin de primaria din Rameti, ca si satul din culmea din fatza:Bradesti.
Il gasim acasa pe Nea Victor, un "lup singuratic", mai tanar ca ceilalti "mohicani" care isi traiesc si ei in singurate  ultimii ani de viata pe aceste plaiuri pe care s-au nascut.  Din alte ture mai stiam pe  doua batrane singure: Leontina si Victoria. Nea Victor ne mai spune de cateva persoane singure, toti de peste 70 de ani.  Mai multi colegi din grup au tinut sa fie "mosi" pentru acesti oameni sarmani, asa ca  "inventariasem" langa troita cantitatile de faina, zahar, orez, ulei, gris, malai, paste fainoase, cozonaci, carnati, pateuri, portocale si alte fructe, biscuti, fursecuri, sa ne gandim cum  sa le distribuim pe traseu. Eu regretam ca de data asta am uitat sa-i aducem si o sticla de vin lui Nea Victor.
Ne-am contnuat  traseul de "mosi" pe la Leontina, Victoria, Constandin, Jenica, Ion.  De la ultimii (erau vecini) am aflat ca pe Maria, a carei casa se afla pe o vale laterala si cam departe,  care e cea mai "napastuita" dintre toti, n-o vom gasi acasa caci e foarte bisericoasa si se afla la Bradesti, la biserica.  O vom vizita poate la primavara, de fapt pe toti, caci de acum ii stim ca pe niste dragi bunici ai nostri. Si stim ca isi vor aminti mereu de noi, de gestul nostru si se vor bucura sa-i mai "omenim"  oprindu-ne sa stam de vorba, sa le ascultam necazurile. Cel mai mare - ne spunea bunica Victoria- este pentru ei singuratatea, gandul la copiii si nepotii lor aflati departe in diferite orase din Ardeal si nu numai, unii chiar prin Spania. Ne-a intristat si faptul ca un dulau din Salciua care s-a luat dupa noi, a ucis si a mancat un cocos al bunicii Victoria.  Marlene regreta mai apoi ca a fost atat de furioasa pe gestul "cainelui bandit" , incat nu i-a trecut prin minte sa-i compensam femeii paguba in bani. O vom face la prima ocazie. Poate mai repede decat la primavara.   

La intoarcere, dupa cateva sute de metri de gospodaria  lui Nea Vicor, am cotit la dreapta pana intr-o mica sa, de unde am coborat pe  "Politzele Manastirii" cum am numit eu acele terase-pasuni suspendate cu atat de fotogenicele "colibe".Locuri pitoresti, dar triste acum si ele. 

Am ajuns la masini dupa lasarea intunericului, care e atat de grabit in lunile de iarna. Speram ca pentru toti a fost o tura de neuitat.  Mai ales pentru noii aspiranti: Oana, Iovana, Anida, aflati la prima tura cu Clubul si pentru sotii Bogdan si Maria Boer, carora langa troita din culme, le-am inmanat carnetele CAR.  Toti am fost din nou  "hoinari prin trecut" ! 

2 comentarii:

Marcel Berbecar spunea...

Niste tineri minunati, ucenici ai deja legendarului Dinu Mititean. Felicitari pentru tot ceia ceea ce sunteti si ceea ce ce faceti pentru munte si pentru oamenii muntelui!

dizidentul verde spunea...

am intrat pe acest site si ca iubitor al naturii am inceput sa ma uit la unele poze,si am dat urmatoarele randuri:
" Ne-a intristat si faptul ca un dulau din Salciua care s-a luat dupa noi, a ucis si a mancat un cocos al bunicii Victoria. Marlene regreta mai apoi ca a fost atat de furioasa pe gestul "cainelui bandit" , incat nu i-a trecut prin minte sa-i compensam femeii paguba in bani."
-eu zic ca numita Marlene trebuie sa fie furioasa nu pe gestul cainelui ci pe gestul taranilor care isi neglijeaza cainii si i infometa prin traditie-tinutul in lant ,lipsa apei si mancare putina-acest lucru se numeste cruzime fata de animale,legea tari o pedepseste si legea bunului simt o previne!
Incercat sa judecati corect lucrurile si na nu pedepsiti victima adica:cainele care a mancat cocosul din supravietuire.Exemplu concret :in comuna Balcesti la 100 de famili erau 5 caini,si unul a murit de foame..si DA LAPTELE LA PORCI,AU BIVOLI,VACI si isi bat joc de caini!!!!!!!!Hrana e sanatoasa :laturi,malai,tarate-unele produse lactate,si:nu li se da cainilor ..ca asa sunt locuitori acestei tari:barbari,rai si lipsit de compasiune ,mila si iubire!si pe urma se vaieta ca se inmultesc caini,si le mananca gainile.Dspre abandonul in masa a cainilor sa nici nu mai vorbim..in cluj sunt abandonati in fiecare luna peste 100 de caini..atunci?cine e de vina??????