miercuri, 15 iunie 2011

In Extremis

Dragi prieteni

Premiera traseului « In Extremis » pe un varf necunoscut de aproape 5000m, pierdut in capatul vaii Shuangqiao Gou din masivul Qionglai Shan in Tibetul de Est.

Echipa romana-franceza a incheiat cu succes aceasta aventura, dupa ascensiunea ratata de pe fata NV din Siguniang Shan 6250m.

Dezamagirea, perseverenta, prietenia si in final bucuria, sunt cuvintele cheie ale acestei aventuri tibetane.

Un film despre prietenie si aventura…

Clujul - prin Sectia Universitara Cluj a CAR, in colaborare cu Facultatea de Geografie - il va avea ca oaspete de onoare pe celebrul Leslie Fucsko , Luni 20 iunie, la ora 20, pentru a ne incanta si delecta cu prezentarea de exceptie « In Extremis » . Prezentarea va avea loc in Amfiteatrul "George Valsan" al Facultatii de Geografie de pe Str.Clinicilor 5-7, sala 43, etaj 1, pe dreapta.

Leslie Fucsko, despre care multi dintre noi am auzit sau citit o multime de informatii, alpinist oradean si prieten drag este totodata Omul care pe langa multiplele ascensiuni si calitati pe care le insumeaza a fost in perioada 2005-2009 si presedintele Groupe de Haute Montagne.

Proiectia se adreseaza tuturor iubitorilor muntelui, intrarea este libera.

Va asteptam,
CAR Universitar Cluj

miercuri, 8 iunie 2011

Cum se antrenează un sportiv pentru Maratonul Apuseni

Csaba Papp este din Cluj-Napoca, are 37 de ani și lucrează în domeniul IT (inginer de sistem). În urmă cu doi ani și-a descoperit pasiunea pentru alergarea montană și de-atunci a devenit dependent de competițiile tradiționale. Pe lângă alergare practică schiul de tură, drumețiile montane, înotul, mersul cu bicicletă. Anul acesta participă la prima ediție a Maratonului Apuseni care avea loc pe 25 iunie.

Poze de la targul "Mocanita"






duminică, 5 iunie 2011

La narcisele Corongisului

E deja o traditie ca in fiecare luna de mai, sa ne dorim o tura macar la una din zonele cu narcise aflata nu prea departe de noi:in Apuseni ( Piatra Cetii, Negrileasa, in M. Maramuresului (Tomnatic) in M.Rodnei (Saca-Corongis) si altele.
Lusu Giurgea propusese in calendarul Clubului tura la narcisele din Rodnei. (Anul trecut condusesem eu cu Marlene o tura CAR la narcisele diin M.Maramuresului.)
Apropo: si atunci, ca si in w-e recent, ne-a plouat la intoarcerea spre masini, cu cateva sute de metri inainte de a ajunge la ele !! Dar stiti ca ture la narcise cu multi car-sti au fost si in week-end-urile anterioare la Piatra Cetii si Negrileasa.

Pentru tura din calendar, care se suprapunea cu Hercules Maraton, dar s-a amanat cu o saptamana, unii au plecat de vineri si au dormit in corturi in satul Valea Vinului. Sa profite de o eventuala distractie de seara si sa evite "criminala" desteptare la ora 4 dimineata! Alte doua masini cu 9 oameni am plecat din Cluj sambata la ora 5 dimineata. La ora 8, la locul de intalnire propus de mine la jumatatea distantei de 8 km dintre localitatile Rodna si valea Vinului, am numarat ca suntem 22 de oameni, exact ca in tura cu ocazia Maratonului Hercules din w-e anterior.


Au participat:
- La turele cu bagaje mici (doua ture de cate o zi) 10 persoane: CAR-istii Lusu Giurgea, Eva Veress, Lucian Moisuc, Stefan Tamasi si Adriana Moca, Laura Hurdubaea, Cristina Jurcovan. Deasemenea Florin Chircu, Tibor Kocsis ( Tibi ) si Margareta Udvar ( Maggie ), prieteni al lui Lusu si Cristi.
- La tura cu bagaje mari, cu dormit la inaltime: Cristi Chira, Marius Colcer (Maco), Victor Ghitu, Vitali Voinov, Mirela Dragomir, Florin si Adela Stan, Cipri Laszlo, Alex Sava, Anca Ardelean, Marlene si Dinu Mititeanu.

Am aflat ulterior ca duminica, colegul Adi Pitigoi si Claudia, care au dormit la Curatel cu cehii cam galagiosi, a parcurs traseul invers si se mira si ne miram cum de nu ne-am intalnit pe sub Coasta Neteda! Ei plecasera la 5.25 de la Curatel ( !!! Se aude??? Mai sunt si altii ca Mititeanu!) si la 7.25 erau in creasta, cam in locul unde am ajuns si noi la 8.30 (ne sculasem la 6,30).

Tura asta a fost bine asigurata dpdv... stomatologic: am fost 6 doctori dentisti ! :-) Dar nu s-a plans nimeni de dureri de dinti, ci doar unii de dureri si de alte manifestari abdominale dupa gustarea produselor de la stana!
La tura de duminica au renuntat Tibi si Maggi. Asa ca la ref. Curatel (care era cam murdarel!), ne-am intalnit duminica la amiaza doar 20 de oameni. Dar impresii de pe traseu/trasee le las pe Anca si Cristina sa scrie...

Dinu



Vineri, 27 mai:
Doua masini (10 oameni) am ajuns in jur de ora 20 la scoala din Valea Vinului si dupa instalarea corturilor, luarea cinei si testarea balansoarului din curtea scolii, facut exclusiv din lemn, o parte am pornit intr-o plimbare de vreo ora prin sat sa ne familiarizam cu locurile. Am aflat atunci ca sunt in zona doua izvoare minerale, insa nu am apucat sa simtim gustul niciunuia.
Cristina

Sambata, 28 mai:
Daca ar trebui sa o definesc in doua cuvinte i-as zice Tura Florilor, caci am vazut de la branduse, florile Pastelui, narcise, gentiene de doua tipuri, degetaruti de munte pana la rhododendron si multe altele al caror nume nu il cunosc. Numai florile de colt ce trebuiau sa se gaseasca dupa coborarea de pe Vf.Corongis nu s-au aratat. Am aflat ulterior de la Ioji, gazda noastra din Valea Vinului ca doar in iulie infloresc aici. Le-om mai cauta atunci..
Cristina

Tot sambata, cand soarele diminetii s-a ridicat pana in locul care vesteste ora 8, am ajuns si noi, cei plecati din Cluj la ora 5 dimineata (9 oameni in 2 masini). Nici in Rodna, nici in Valea Vinului, ci la jumatatea caii ce le desparte. Dupa cateva minute sosesc si colegii care au dormit aseara in Valea Vinului si inca 3 din Cluj. Un aer proaspat ne rasfata plamanii, cu fiecare suflare ce-o lasam trecuta, urcand in Obcina, pe culmea din stanga. Desi ne-ar fi fost de-ajuns darnicia padurii si a urcusului, Ajunsi dupa o vreme la o stana, ne-am lasat induplecati si de cea a oamenilor de aici: ‘daca ne-ati fi zis ca veniti, pregateam niste cas’. Nici nu si-a incheiat bine vorba, ca indata il vedem cum ne aseaza la masa si ne asterne in fata urda, jintita, jintuiala, si, pentru ca ne-am potrivit cu vremea mulsului, niste lapte cald de capra. Pentru o clipa a Universului, muntele a adus mai aproape truda lor, de truda noastra. In acest sanctuar, osteneala lor le hraneste pantecele, iar a noastra, sufletele. Muntele nu e acelasi pentru fiecare.



Noi continuam drumul pe culme pana pe muntele Saca, in locul unde Narcissus se arata sub o alta fata… Acest intins al gingasiei naste in sufletul privitorului tanguirea celui ce a iubit neingaduitul: ‘Ce doresc e cu mine, ce am imi lipseşte’…




De aici ne-am luat voiosia florilor ce priveau semete inspre infinit, am inchis frumusetea lor in cutia amintirilor, am pornit spre vf. Corongis, l-am lasat sa ne sarute talpile si am coborat in saua Corongis, unde ne astepta un laculet purtand, desigur acelasi nume, dupa cum se cuvine unei ‘familii’. Aici, fatza lacului, de obicei neatinsa oglindeste falnicul varf, dar, de data aceasta, i-am tulburat tabloul scaldandu-ne mainile si chiar picioarele in apa-i racoritoare.




In numar mai restrans (12 oameni) si urmariti de amenintarea nehotarata a norilor am traversat in directia est pe curba de nivel pe sub varfurile Omului, Cisia, Putredu, pana in locul unde Izvorul Rosu isi incepe povestea. Cuprinsi de tacerea deplina a muntelui, cu corturile stropite usor de griul norilor, am poposit in lumea viselor…
Anca

Dupa ce ne-am luat la revedere de la trupa cu bagaje mari, ne-am indreptat in ritm alert spre poteca si drumul ce insotesc Valea Lazilor, energizati in primul rand de norii negri ce pareau sa nu ne crute nici pe noi, nici pe colegii de pe creasta. Doar Lusu, relaxat si vioi strabatea drumul in zigzag ca sa culeaga cat mai multi muguri de molid.
Am facut o pauza la confluenta Izvorului Lazilor cu cea a Izvorului Mare si ne-am pornit de aici pe drumul ce insoteste Izvorul Rosu pe TA, pana in Valea Vinului, cu Eva in frunte, de neintrecut pe drum drept. Nu s-a mai oprit decat la destinatie, la scoala si a venit cu masina inapoi dupa cativa lenesi, care am facut o pauza la birt si probabil am fi ramas mult si bine acolo daca nu ne culegea ea :D
Seara, ne-am adunat toti la cina si la o poveste in foisorul din curtea scolii. "La deal ii greu, la vale-i rau" a concluzionat Eva, plangadu-se de o durere de genunchi capatata pe coborare, iar noi am aprobat-o.
Cristina

Duminica, 29 mai:
Pe cei din Valea Vinului ne-a trezit vesel nea Ioji cu ceai cald, cafea si multe povesti. Am apucat sa admiram si niste lucrari facute de copiii de la modesta scoala, in curtea careia am dormit. Erau realizate din hartie, seminte de dovleac, frunze, iarba. Parea ca timpul a uitat sa treaca peste aceasta scoala de cateva decenii.

Am parasit scoala, iar la ora 9 si 20 eram pe TR la stanga de Izvorul Bailor. Pe drum se afla o constructie cu niste plante ciudate in interior. Ne-am elucidat ca era o crescatorie de ciuperci pleurotus.
Nu mult dupa aceea am intalnit o baie (mina), iar apoi drumul s-a ingustat si am intrat in Stramtoarea Dracului. Acolo am vazut apa limpede a Izvorului Bailor impletindu-se cu o apa ruginoasa, venind din alta mina si apoi o serie de cascade micute.

Nu dupa multa vreme am trecut Izvorul Bailor: unii cu pasi nesiguri pe podetul de butuci, iar altii satui de adrenalina, direct prin apa si am continuat drumul lejer prin padure indreptandu-ne spre Culmea Benes pe drumul de vara. Pentru iarna este un alt drum, mai putin expus riscului de avalansa.
Lusu, a tinut si el sa ne tina o lectie de biologie si ne-a aratat in balta tritonii, dar nefiind convins ca i-am remarcat toti, a luat unul in mana si ni l-a prezentat indeaproape. La iesirea din padure am dat de un izbuc care s-a chinuit sa ne povesteasca ceva, insa nu i-am inteles limba.
Deasupra izbucului se afla stana Gaura Mica, proaspat renovata din fonduri europene, care de la distanta am crezut ca este un refugiu. De la stana am urcat sustinut, acompaniati de caini pana in Saua Curatel. Ne-am oprit langa refugiul Curatel (care privit din interior era cam murdarel) in asteptarea colegilor cu bagaje mari, ce trebuiau sa apara dinspre Ineu.
Soarele era exact deasupra noastra..
Nu am stat mult si le-am auzit glasurile in departare. S-au apropiat toti, iar mai spre final si Cristi care pasea descult, determinat sa fure cat mai multa energie de la pamant. Timp de mai bine de o ora fiecare a facut ce-a vrut: unii plaja, altii poze, altii dornici de a-si mai condimenta viata cu ceva au gatit la primus ciuperci culese tot de ei. Cei mai multi, insa stateam infofoliti pana in gat, nu de frig ci de frica razelor prea puternice ale Soarelui.
De aici predau stafeta urmatorului povestitor, nu inainte de a expune concluzia generala a celor cu bagaje mici exprimata tot de Eva "Tare bine ne-a tihnit tura asta".
Cristina

Dupa ce s-a mijit de ziua, noi, cei care am dormit sub creasta, am strans corturile si am urcat in creasta, nu departe de Saua Ineului, si am strabatut-o bucurandu-ne ochi cu frumoasa caldare glaciara ce ni se arata in stanga. Desi il priveam apropiindu-se de noi, cand l-am ajuns, Ineul s-a imbracat in ceata. Si totusi, ne-a lasat sa privim din prispa lui, norii ce atarnau mai jos de noi si cele doua lacuri Lala.



Coborarea prin ‘Saua cu Lac’ ne-a scos in cale alti iubitori ai muntelui, de data aceasta de pe meleagurile Republicii Cehe. Urmand poteca, pe muntele Harosul, si ajungand la refugiul Curatel, ne-am intregit grupul si am cules cu sufletul, din bogatia peisajului, in compania cailor, a vacutelor, a soarelui arzator…pret de vreo ora. Culmea Benesului ne-a adus tot mai aproape de Rodna, dar dupa cum un soare arzator e vestitor al ploii si spre adeverirea vorbei ‘nici o tura fara ploaie’, am gasit satucul mustind in curgerea norilor de care…n-am scapat. E 16.30 si iar lasam muntele tanjind dupa cuceritori si pe noi tanjind a-l cuceri…
Anca

Foto: Marlene Mititeanu, Cipri Laszlo, Lusu Giurgea.