miercuri, 30 mai 2012

Berglauf (alergare montana)

Pe data de 26 mai 2012 a avut loc o competitie de alergare montana in Muntii Harz, Germania, unde am reprezentat clubul nostru la proba de semimaraton. Muntele Harz este cel mai inalt masiv din nordul Germaniei atingand cota maxima de 1141 m prin varful Brocken.


Este un masiv frumos ce seamana cu Vladeasa. Sunt multe lacuri de acumulare (gen lacul Floroiu sau Lesu), pesteri, goluri alpine si chiar si abrupturi stancoase ce ofera posibilitate de catarat.

La baza acestui munte, in localitatea Bad Harzburg a fost organizat acest maraton montan. Locul de start era la o baza sportiva, oferind facilitati cum ar fi loc de parcare sau dusuri. Proba de semimaraton avea o lungime de 21,5 km cu o diferenta de nivel de 680 m, iar proba de maraton consta in parcurgerea de doua ori a traseului de semimaraton. Acesta a fost si unul din motivele pentru care am renuntat la proba de maraton. Pe langa acestea doua au mai fost si alte probe: cross, “walking” (care este un sport foarte popolar in nordul germaniei) si probe pentru copii.

Startul pentru semimaraton si maraton a fost la ora 10 fix, cu o precizie nemteasca. Am pornit destul de hotarat asa incat dupa aproximativ 1 km eram al 6-lea. Insa la primele urcusuri am fost depasit de 3-4 alergatori. S-a simtit lipsa antrenamentelor pe diferenta de nivel. Aici in Brauschweig este totul plat, reglat parca cu bolobocul. Am incercat sa alerg pe diferenta de nivel cu cateva saptamani inainte de concurs dar majoritatea antrenamentelor le fac pe loc drept pe aici pe langa casa. Asa ca punctul meu slab a fost la urcare.

Am facut o “formatie” cu doi alergatori care erau in fata mea la vreo 150 m, restul departandu-se incet asa incat nu-i mai vedeam. Am pastrat aceasta formatie kilometri intregi cu mici ajustari: se marea distanta intre noi la deal si se micsora din nou pe loc drept si la vale.

Aproapte tot traseul era pe drumuri forestiere prin paduri de brad. In unele intersectii stateau organizatori care aratau directia, in altele erau doar marcaje, dar nu cate unul ci cate 4-5 intr-o intersectie si in imediata apropiere a intersectiei. Era practic imposibil sa te ratacesti. Ce mi-a placut mult era faptul ca la fiecare kilometru era pus un indicator cu distanta ramasa. A fost un lucru foarte util. Urmarind aceste indicatoare am putut decide usor cand sa accelerez.

Mi-am propus sa depasesc pe cei doi alergatori din fata mea cand indicatorul arata ca mai aveam 7 km pana la sosire. Eram deja in coborare asa ca eram in avantaj :). La inceput am marit viteza foarte putin. M-am apropiat de cei doi si i-am depasit incet de tot, cred ca aceasta depasire s-a intins pe o distanta de vre-un kilometru si jumatate.

In unele locuri se deschideau ferestre de panorama minunate. Mi-a ramas in minte un peisaj frumos unde drumul cobora, dar chiar in fata, in departare se ridica deasupra brazilor mandrul Brocken. Am alergat apoi singur cativa kilometri pana am observat un alergator nou in spate, nu foarte departe. Mai erau vreo doi kilometri pana la sosire asa ca am accelerat serios. Din fericire dupa un timp nu l-am mai vazut pe cel din spatele meu dar nu am incetinit, ci cu cat ma apropiam mai mult de sosire cu atat acceleram mai mult.

Dupa calculele mele eram cam al 7-lea, asa ca mai speram la un podium la categoria mea. Am trecut linia de sosire si am fost intampinat de sotia mea cu felicitari mai aparte ca de obicei. Cand reusesc sa-mi trag sufletul ca sa o pot intreba pe ce loc sunt, aflu ca sunt al doilea sosit cu timpul de 1 ora si 37 de minute. Uitasem ca erau alergatori care mai aveau o tura pentru proba de maraton. :) Eram bucuros si fericit. A urmat apoi festivitatea de premiere. Aici puteti vedea clasamentul.


 A fost un concurs frumos prin locuri frumoase. Organizarea a fost ca la carte in ceea ce priveste traseul, marcajul, cronometrarea (cu cip incorporat in numarul de participare). Totusi lipsea atmosfera. Pe tot parcursul traseului nu am auzit un cuvant de incurajare, decat niste aplauze modeste chiar inainte de sosire. La start nu era nici macar muzica sau ceva care sa “agite” un pic alergatorii inainte de pornire. Dar, nu poate fi peste tot ca la noi acasa :).

Niciun comentariu: