duminică, 26 august 2012

Prin cotloanele Ceahlaului

Cum spuneam in masina, in drum spre acasa, era aproape de tura perfecta. Noptile cu stele, traseele "trekking" de V+ in canione sau de VI- prin butucuri peste zmeuris (am inventat sistemul de cotatie), belvederile verzi si deschise ale Ceahlaului tot timpul sunt ca un vis implinit "pe doua picioare".
Lori


Intre 24 si 26 august, 12 membri ai clubului nostru au hoinarit prin Ceahlau.
Participanti: Adriana, Andra, Bristena, Laura, Eugen, Horatiu, Lori, Rares, Remus, Stef, Tudor si subsemnatul.
O trupa faina cu care as mai face oricand alte ture.
Am avut noroc de o vreme superba, poate putin cam cald dar cum am umblat destul de mult pe la umbra a fost bine.

Am reusit in sfarsit sa facem ceva brane si jgheaburi.

Eu si Horatiu, ajungem primii la locul de campare.
E asa de cald ca nici nu mai punem cortul (oricum l-am fi strans a doua zi).
Aproape de miezul noptii, cand tocmai ma pregateam sa gasesc o zona cu semnal pentru telefon ca sa vad de ce nu mai ajung, apar primii clujeni: Andra, Laura, Lori si Tudor.
Se instaleaza rapid, ceva papa si apoi liniste.

Ziua 1.
Dimineata mancam, strangem tabara si ducem rucsacii mari la masini.
Nici nu terminam bine de aranjat ca vin si cei care au plecat cu noaptea-n cap din Cluj: Adriana, Stef si Rares, asa ca pe la 7:45 suntem gata de plecare.

Traseul:
Fundul Ghedeonului - J. Caprioarei - Braul de Mijloc - trecere in Braul de Sus - Polita lui Calistru - J. Armenilor - Afinis (chiar si-a meritat numele!) - polita de vis-a-vis, cea aflata deasupra Maturii Vrajitoarei) - Treapta Intermediara - Claile lui Miron - Poiana Maicilor - Izv. Muntelui.

Urcam pe valea Izvorul Muntelui, pe poteca batuta ce duce catre Zaruri si care, incet-incet, ne scoate sub Acele Caprei, la Crucea lui Paul. De aici o parasim, pentru a ajunge la baza peretilor din stanga, in dreptul intrarii in Jgheabul Arcadei. Un jgheab frumos, care necesita si ceva catarare dar care nu e drumul nostru de azi.
De aici urmam pe o portiune poteca care se strecoara pe la baza abruptului urcand catre Poarta de Aur.
O bucata mergem mai mult de-a coasta, apoi traversam Creasta cu Pinteni, Jgheabul Cupei si Creasta Comorilor.
Aici parasim poteca cat de cat batuta pe care am urmat-o si traversand firul pamantos al Jgheabului Negru, o luam de-a dreptul prin padure. Nu dupa mult timp, prindem un hatas care ne scoate sub Poarta de Aur, la baza altor pereti.
Ca mai peste tot prin Ceahlau, la baza acestora, hatasul – abia vizibil pana acum – devine iar o poteca destul de clara.
Continuam urcusul si curand, intersectam firul abrupt si pamantos al Jgheabului Caprioarei.
Am ajuns la una din variantele de intrare in Braul de Mijloc al Ocolasului Mic. Traversam putin pe sub pereti, un scurt urcus mai abrupt si iata-ne ajunsi pe brana, in dreptul Turnului Ocolasului Mic.
De acum, pana sus pe Afinis vom avea tot timpul pereti mari deasupra noastra. Uneori mai zboara si pietre, dislocate de caprele care se mai zbenguie prin zona, de turisti sau pur si simplu ca le-a venit vremea. Asa ca cei care au, isi pun castile. Urmeaza pasajul mai expus al traversarii pe sub turn, apoi brana se largeste iar si incepe clasica insiruire de jghiaburi si polite, caracteristica branelor Ceahlaului.
Pe cateva din polite poposim si noi pentru a arunca priviri catre frumusetile din jur.


 
Aproape de Jgheabul Armenilor, parasim brana noastra pentru a urca la sora ei mai mare, la Brana de Sus, pe un jgheab. Un sector ceva mai stancos la intrare, apoi o panta cu iarba, inclinata zdravan, ne duce la poalele peretilor de sub Afinis, la Poarta de Arama unde dam iar de poteca.


O ultima polita si iata-ne ajunsi in Jgheabul Armenilor.
Aici lasam bagajele si facem o incursiune pe Polita lui Calistru, loc de unde putem admira sub noi Poiana Maicilor iar catre stanga ulucul abrupt al Armenilor, peste care se vad perfect branele de pe care am venit.

 
Revenim pe firul jgheabului si alegem pentru urcare varianta care duce direct catre Afinis.

Ajunsi aici, suntem "deturnati" de la traseu de tufele de afine si merisoare. Cu greu ne rupem de langa ele si mergem sa dam ocol obarsiei Armenilor pentru a iesi pe polita de vis-a-vis. Dar nici aici nu scapam, dam de zmeura! Mmmmm ...!!!


Locul este chiar mai spectaculos decat Afinisul si ai ocazia sa-ti arunci ochii intr-o zona mai dosnica a Ceahlaului, cea aflata intre Polita lui Calistru si Jgheabul cu Boambe. Pinteni suri de stanca se ridica din strafunduri si ajung uneori pana la nivelul politei.
In plus, pe langa zmeura de la intrare, e plin si pe aici de afine si merisoare, asa ca iar poposim indelung. Dar nu-i bai, ca avem timp.



Cand in cele din urma ne induram sa parasim aceste locuri, o luam pe sub klipele de calcar ce strajuiesc Trapta Intermediara si iesim in marcaj.
Ne pusesem ceva sperante in izvorul de acolo dar datorita secetei era la stadiul de namol, asa ca ne multumim sa mai scurgem ce mai avem prin bidoane.
De aici urmeaza o coboarare lunga pana la masini pe banda rosie, trecand pe la Claile lui Miron, cu un popas in Poiana Maicilor pentru admira inca o data locurile prin care am colindat.


Urcam in masini, ne intanim cu Eugen, Dan (care a trebuit sa plece catre acasa a doua zi devreme si nu a participat la nicio tura), Bristena si Remus in Bicazul Ardelean si schimbam tabara la Stanile.

Ziua 2
Poienile Stanilelor - Creasta Pietrei Sure - J. cu Urzici - Bistra Mica - Canionul si Cascada (dus-intors) - Poiana Pietrei Sure - Obcina dintre Bistre - Bistra Mare (am crezut ca erau vipere!! :)) - dar au fost doar viespi!) - Cheile Bistrei Mari - P. Stanilelor (test de trecut prin doboratura; noroc cu zmeura!)

Dupa o noapte calda si cu o luna ce ne-a insotit cu lumina ei o parte din noapte, ne trezim pe la 6:30 si peste vreo ora suntem gata de plecare intr-un circuit al Pietrei Sure.
Intai traversam Poiana Stanilelor pana in capatul opus, apoi incepem lupta cu desisul padurii pentru a ajunge in creasta.

Aceasta este si ea impadurita dar din loc in loc se poate "evada" pe mici tzancuri care ofera vederi frumoase, cand pe un versant, cand pe altul. Un mic horn stancos, ne duce in zona Spinarii. De acolo, ba coborand pe mici jgheaburi, ba revenind pe linia crestei ajungem in Saua Ciungilor.

De aici locurile se mai domolesc si putem tine creasta pana pe Polita Strungii, aflata deasupra Bistrei Mici sau Paraul Stanilelor - cum i se mai zice.
In continuare, creasta se transforma intr-o lama stancoasa, rupta de strungi adanci si nu ofera nici o posibiltate de parcurgere fara echipament de alpinism.

Asa ca o sa urmam jgeabul din dreapta, Jgheabul cu Urzici - cum l-am numit. Acessta isi merita numele, pentru ca este acoperit, mai ales in treimea mediana, de un adevarat lan de urzici. Si nu din alea anemice, ci zdravene, ajungad si pana la brau! Iar ca sa fie totul "perfect", panta are cam 45 de grade si un strat de grohotis ascuns uneori de vegetatie.



Dar cu atentie ajungem cu toti teferi in firul vaii. Urzicaturile nu se pun, ca fac bine la reuma! :)
Lasam iar bagajele si facem o tura dus-intors pana la Cascada Mare.
Pana acolo insa, ne mai asteapta o incercare, trecerea prin Canion.
Aici apa a taiat un sector de chei care nu are nici 2m latime in unele locuri.
Nu departe de intrare ne intampina si punctul cheie, o zona cu apa mai adanca care necesita ceva acrobatii pentru a o trece.


 In curand ajungem si la cascada. Aceasta este de fapt o inlantuire de 5 cascade, cu inaltimi intre 3 si 12m. De jos se vad doar patru. Acum, din cauza secetei, abia se prelinge un fir de apa pe ea.
Revenim la bagaje si o luam in aval.
Apa dispare complet pe o portiune, asa ca putem trece usor direct pe fir.
Alterneaza sectoare stancoase, zone cu vegetatie bogata si altele cu copaci prabusiti.
Dupa cca 30 minute, ajungem la capatul cheilor.
Aici se afla un izvor a carui apa tasneste direct din stanca, numit sugestiv de localnici Chisa Babei.

Poposim in Poiana Pietrei Sure unde luam si o gustare.
Din acest loc Piatra Sura isi dezvaluie o cu totul alta fata decat cea dinspre Stanile..

Apoi o traversam si incepem sa urcam spre culmea ce separa cele doua Bistre.

Dupa ce mai calarim ceva doboratura, iata-ne ajunsi de partea cealalta aproape de firul Bistrei Mari.
Aici, nu se stie care dintre noi, starneste un cuib de viespi.
Rezultatul: Remus, Stef, Lori si Tudor sunt compostati ca la carte, campionul - daca nu ma insel, fiind Remus cu 7 intepaturi.
Bristena (care doreste sa dea la medicina), se ofera sa faca ea trahotomia daca e cazul, ca practica pentru facultate. :))
De la Remus citire: "Am crezut ca era o vipera!! - dar au fost doar viespi!"
Dupa ce ne-am mai linistit si am vazut ca nimeni nu are nicio reactie alergica la intepaturi, am glumit tot drumul pe tema asta.

Ajungem si la drumul forestier pe care mai urcam putin pana ajungem la intrarea in Cheile Bistrei Mari, aflate intre Piatra Sura si Piatra Curmaturii.
Acestea seamana destul de mult ca aspect cu sora lor mai mica: mici saritori/cascade, gramezi uriase de trunchiuri de copaci adusi de viituri si o salba de cascade mai mari in zona centrala.
Spre deosebire de Cascada Mare, acestea pot fi depasite mergand cat de cat pe fir. Mai sus un alt sector ingust, cu cateva praguri si iata-ne ajunsi la bancuta ce marcheaza finalul cheilor.



 
De aici ne mai asteapta doar urcusul pana in Poiana Stanilelor ca sa inchidem bucla. Ceea ce parea la inceput usor, s-a transformat intr-o lupta surda cu o masiva doboratura, ce ne-a barat drumul la un moment dat. Noroc cu zemeurisul!
Cum, necum, am razbit pana la urma si am ajuns numai bine sa sa prindem si un apus frumos.

Ziua 3
P. Stanilelor - Turnul lui Budu - J. cu grohotis - Turnul Stancai - Treapta intermediara - ienuparing :)) - Tronurile Zeilor - P. Stanilelor.

Plecarea cam la aceiasi ora ca in ziua anteriora.
De data asta pe fostul marcaj punct rosu, ce duce in Poiana Varatec.
Fostul, fiindca a fost abandonat si scos din nomenclatorul traseelor turistice.
Pacat, ca era un drum usor ce facea legatura intre zona Izv. Muntelui si Stanile.
Ajunsi in Varatec o luam iar la deal dupa "reteta" deja cunoscuta: hatas prin padure deasa de brad. Din fericire nu pentru mult timp fiindca ajungem curand sub Turnul lui Budu (Butu - dupa alte harti).
Ca multe alte locuri din Ceahlau, acesta are si el legenda lui:
http://www.ceahlau.neamt.ro/legenda_butu.php
De aici locurile se deschid. Traversam intai pe la baza lui si ajungem intr-un jgheab plin cu grohotis, lucru mai rar intalnit prin Ceahlau. Daca ne-am lua dupa turnuletele ce-l strajuiesc, parca am fi prin Crai!
La capatul grohotisului ne intampina o mica saritoare.




Odata trecuta, urcam abrupt prin padure pana in zona Turnului Stancai, loc din care se pot vedea urmele recentului incediu ce a cuprins versantul estic, nu cu mult timp in urma. Noroc ca nu a intrat si in padurea de pe cealalta parte!

Ceva mai sus, ajungem iar printre tufe de afin si mersisor, deci ... popas!

Mai aruncam un ochi in jur catre Ocolasul Mare, catre Claile lui Miron si o luam apoi catre Tronurile Zeilor, cum apar pe unele schite cele trei mari polite de pe Stanilele Mari. O mare de ienuperi ne bareaza calea dar o depasim in cele din urma. Ajunsi pe "tronul" inierbat si plin de flori, facem un popas pentru a admira din profil Turnul lui Budu, Coltii Mistretului iar la picioare Piatra Sura. In spatele nostru se ridica abruptul Ocolasului Mare.
Apoi coboram pe un jgheab dintre "tronuri" si revenim in Poiana Stanilelor.





Spalarea, mancarea, suitul in masini, plecarea spre casa dar nu inainte de un popas la pensinuea Alexandra pentru o masa imbelsugata la care visam de mult.
Si cam asta a fost ...

Titus Hen

Niciun comentariu: