vineri, 10 august 2012

Vacanta in Dolomiti

22 de colegi de club am avut o vacanta faina in Dolomiti intre 21iulie - 4 august.  Unii au fost doar in prima saptamana, altii doar in a 2-a, dar cei mai multi am stat acolo doua saptamani.  Vremea a tinut cu noi; doar in vreo 3 zile am folosit pelerinele pentru scurta vreme, iar prin ceatza am umblat foarte putin.   Am respectat planul facut de acasa, plan care nu prevedea trasee de catarare ci de drumetie si via ferrata.Si nu doar trasee dificile, ci trasee de toate gradele, dar in zone diferite, unele fixate bine in istoria alpinismului. Doar in ziua in care trebuia sa facem un traseu in Pomogagnon, am schimbat cu Averau, Nuvolau, Cinque Torri (unii) sau altceva;  eram cei mai multi dupa  un lung (15 ore) si obositor circuit + via ferrate in Sorapis. In unele zile, cei mai ambitiosi si mai antrenati, au facut  trasee mai lungi sau mai grele decat cele din planul initial.  Felicitari pentru cum au stiut sa modifice planul, pentru ambitie si conditie fizica.  Noi doi, am compensat si in Dolomiti  viteza mai mica de mers cu timp mai lung petrecut pe munte, cu  ne-graba de a cobori la corturi.   Iar ca numar de zile - ne laudam ca doar noi doi si Cezar am acumulat 12 zile cu ture in Dolomiti.  Pe Eugen l-a indemnat un genunchi la o pauza, altii au plecat mai repede spre casa  sa se relaxeze o zi pe o plaja aflata nu departe de Venetia.


    Grupul a fost omogen, toti au mers bine si ne bucuram  ca tuturor le-au placut Dolomitii. Noi doi- care am mai fost de cateva ori in Dolomiti- ne-am straduit sa aratam  cateva zonele celebre: Am "defilat" pe sub Drei Zinnen/Tre Cime di Lavaredo simbolul Dolomitilor; am urcat , am admirat de aproape sau in al 2-lea plan munti cu nume de legenda: Civetta ("il parete dei  pareti"), Tofanele (am urcat splendidul traseu Punta Ana), Marmolada, Monte Cristallo, Sella, Antelao, Marmarole, Averau, Cinque Tori, Pelmo, Pale di San Martino, Sassolungo si Catinaccio/Rosengarten cu ale sale impresionante Tori Vajolet.  Am urcat sau coborat pe poteci pe care poate au calcat Tita Piaz-"Il Diavolo", Angelo Dibona, Paul Preuss, Hans Dulfer, Cesare Maestri-"paianjenul Dolomitilor", Emilio Comici, Giuseppe si Angelo Dimai, Walter Bonatti si multi altii- in drumul lor spre/dinspre marii pereti. Ne-am plimbat prin   Cortina- " la Regina delle Dolomiti", am  vazut multe urme din "il nostra Grande Guerra"... 


 In mod sigur, multi va veti intoarce acolo pentru alte zone  ale Dolomitilor, pe care doar le-am vazut acum de la poale sau de vizavi. Stim ca nu veti mai avea nevoie de noi doi, ca veti putea voi  sa oferiti altor colegi de club bucuria primului contact cu acesti munti fascinanti ! 

    Stim ca imagini vor aparea  postate in curand.  Vom face si noi asta, dar nu stim cand, selectia nu e usoara si iarsi vom fi plecati cate o perioada.  Desigur va vom oferi si o proiectie in toamna ! 

    Nu stim  ce "bilant financiar" ati avut   la final, dar al nostru, calculat   sambata dupa amiaza la Micul Paradis (pensiune de dupa Oradea unde mancam de fiecare data cand revenim din Alpi ) a iesit cu putin peste cat  estimasem: 350 Eu/persoana + alimentele cumparate in lei din Ro inainte de plecare si harti si ghiduri, mici cadouri  cumparate acolo in euro. 

    Ne bucuram pentru cei care ati fost in Peru - felicitari. La fel pentru ce ati realizat voi Stefan, Mirela si Dacu in Alpi- felicitari !- mai ales pentru superba Biancograt din Bernina.  Multe felicitari echipei  Laura Maxim - Adi Cosma- pentru surprinzatorul loc 2 la sectiunea Elite-Mixt a dificilului maraton Bucegi 7.500 -rezultat aflat de la Vadut, cand a sosit in Dolomiti ("schimbul 2'! )
  
    Ne bucuram pentru toate turele voastre din aceasta perioada si va (ne) dorim ture faine in continuare. 

Dinu si Marlene, duminica 5 august.

=================================

O relatare pe zile :

Dolomitii ... Un vis pe care mi l-au starnit Dinu si Marlene inca din 2010 din "Fagarasii mai altfel"! De atunci mi-a incoltit ideea de a merge in tabara organizata de ei in acest an. Si am tot visat, si am tot cautat pe internet! Ma si vedeam pe ferratele pe care le-au construit militarii in primul razboi mondial pe frontul de lupta ...


 Ziua 1-a duminica 22 iulie: prima ferrata (usoara, lunga, de antrenament!) a fost pe Monte Cristallo. Cu masinile pana in Pasul Tre Crocci,  o vreme pe jos si  apoi cu "tomberoane" ( gondole) si in fine pe - via ferrata Ivano Dibona!. Locuri pline de buncare si galerii pe care italienii stiu sa le foloseasca in dezvoltarea turismului! Primii pasi sunt timizi, dar detasarea vine imediat si curand voi folosi ambele carabiniere doar in locurile foarte expuse (in rest nici una sau una singura!).

 Ziua a 2-a : (dupa ce au mai venit cativa colegi si am ajuns la imensul numar de 18 prieteni intru Munte!) mergem intr-un circuit in jurul vestitelor Tre Cime di Lavaredo,simbolul  Dolomitilor. Cu masinile prin Misurina pana la Ref. Auronzo.Apoi , din rifugio in rifugio (a se citi cabana!) ajungem sub Monte Paterno si Dinu si Marlene ne indruma prin tunelul (galleria) sapat la 40-45 de grade ascendent in munte ce urca spre ferrata Sepp Innerkofler pana pe varful Monte Paterno. Dupa pauza de masa si traditionalul gipfelkuss coboram pe alta parte pentru a incheia bucla mica a optului celor trei Cime la rifugio Locatelli. Bucla mare o continuam pe nordul Cimelor in patru (cei patru Dinu, Marlene, Eugen si cu mine care am parcurs "programul" pana la sfarsit) pe la stana Langaalm (singura stana unde am gasit stampila!).

 A 3-a  zi de munte o dedicam lungului circuit al Sorapis-ului (15 ore si 15 minute).Apropiere tot cu masinile pana in pasul Tre Croci. Doua via ferrata lungi (Berti si Vandelii), doua bivacco - refugiile noastre la o calitate mult mai buna - (Comici si Slataper), doua cascade superbe pe peretele vestic al masivului, doua echipe ce vom parcurge traseul in sensuri opuse, o intalnire cu bucurie la mijlocul traseului mai jos de bivacco Slataper! Prima zi in care ne punem pelerinele de ploaie pentru a opri apa din cer sa mai cada! 


A 4-a zi :Pomogagnon-ul cedeaza oboselii si va fi inlocuit de masivele Averau si Nuvolao (din Pasul Falzarego) cu o mica ferrata de antrenament pana pe varful Averau. Interesanta asezare a cabanei Nuvolao la 2575m pe varful unui perete cvasi-vertical! Intoarcerea o facem pe langa Cinque Tori si putin prin muzeul razboiului construit in aer liber! Altii colegi au ales ferrata Lipella din Tofana di Roses pentru aceasta zi! 


A 5-a zi:  Cu masini pana pa Rif.Angelo Dibona, pentru  ferrata cu cel mai inalt grad de dificultate din tabara (5C): Giuseppe Olivieri ce ne duce pe creasta zimtata de la rifugio Pomedes (acces pe la rif A.Dibona) pe sub Punta Anna pana pe Tofana di Mezzo (3244m). Traseu frumos cu cateva elemente mai dificile (verticale, surplombe) care necesita efort din parte tuturor (si uneori incurajari)! Dar e atat de spectaculos sa urci printre dintii crestei! Din varf coboram pe un drum nemarcat cunoscut de Dinu si de Marlene pana in saua dintre Tofana di Mezzo si Tofana di Dentro si apoi pe grohotis la vale spre rifugio Giussani. Ceva brane care mi-au dat emotii si pe care le-am depasit cu atentie! Un "grohoting" de final ne coboara la Giussani si fara graba coboram la Dibona si apoi in Cortina in camping. Gustam fiecare clipa si creasta si le intiparim in memorie pentru viitor! 

A  6-a zi:  Urmeaza mutarea  prin pasul Giau in Selva din Cadore in campingul omonim (Cadore). Pe drum facem un traseu de plimbare din Pasul Giau in masivul Croda da Lago pana la lacul ce da numele masivului si refugiul Palmieri.


A 7-a zi :  Intre cele doua nopti de cazare in Cadore facem circuitul masivului Pelmo cu oprire la rifugio Venezia. In incercarea de a urca pe varf, eu si Adi Garbe renuntam la un pasaj mai expus si furtuna ii va intoarce din drum  si pe ceilalti colegi, care depasiseara partea cea mai dificila si frumoasa a traseului spre varf.  Prin seile (forcella) Val D'Arcia si Forada coboram direct in camping, luand in plus cateva stampile si cadre de lumina (stampile pe Passaporto Dolomiti!). Mai putin Adi Garbe si Dinu care incheie circuitul pentru a lua masinile din passo Staulanza! Coborarea pana in forcella Forada ne trezeste dorul Craiesei de acasa! 

A 8-a zi: ne deplasam cu masinile in oraselul Alleghe, apoi urcam cu doua "sarme" si  facem un circuit pe sub "il parete dei pareti" al Civettei pe la rifugio Coldai (2135m - altitudinea refugiilor Caltun si Iezer de la noi!), lacul Coldai si rifugio Tissi. La ultimul rifugio amintit asteptam soarele peste peretele Civettei si vom cobori pe doua drumuri separate, unii prin forcella della Col Rean in Masare si altii pe sub Col Negro direct in Alleghe la masini. Cateva cumparaturi si trasfer cu masinile pana in San Martino di Castrozza in campingul Sass Maor.


A 9-a zi: Vremea nu se arata buna a doua zi si genunchiul il determina pe Eugen sa ramana la baza in camping. Restul (am ramas 15 dupa venirile si plecarile de rigoare!) urcam cu cabinele pana la 2620m si in 15 minute suntem la cabana Rosetta (2578m), unde retinusem prin telefon 15 locuri de cazare pentru o noapte. Ceata nu prea indeamna la drum si totusi planul e sa mergem pana pe Cima di Vezzana, varf cocotat la 3192m altitudine. Sase curajosi (Nicu, Serghei, Tibi, Lusu, Andrei si cu mine) coboram spre Colverde pentru a urca ferrata Bolver-Lugli (4C) pana la bivacco Fiamme Gialle de la 3005m. In 2.5 ore suntem la bivacco, mancam si la coborare spre Passo di Travignolo ne intalnim cu restul echipei care cobora de pe varf. Ne uram drum bun reciproc, urcam pe varf si prindem cateva raze de soare si incercam sa coboram spre bivacco Brunner printre urmele de ghetar. Ne reuseste "smecheria" pe marcaje mai vechi sau mai noi si suntem la impresionantul bivacco la ora 17.00. Mai coboram pe Val Strutt vreo jumatate de ora si apoi urcam pe 703 pana la Rosetta- unde vom dormi in cabana !  

A 10-a zi:  pe vreme buna pornim la 7.10  spre rifugio Pradidali  si apoi pe ferrata del Velo pana la rifugio Velo della Madonna. Pe un "brau de mijloc" coboram pana in San Martino di Castrozza la masini si ne indreptam spre campingul Marmolada din Canazei de unde mergem in ultimele doua masive: Catinaccio si Sassolungo!


A 11-a zi:  In Catinaccio/Rosengarten urcam cu cabina (100 de persoane capacitate!) si mai departe printre multe rifugio ajungem la rifugio Vajolet si apoi Re Alberto de unde admiram turnurile Vajolet. Traseul propus include ferrata Santner de pe traseul S si intoarcere pe 550 la Gardeccia si Ciampedie. Eu propun o viteza sporita si un traseu care sa cuprinda si ferrata peste vf Roda di Vael (2806m). Mi se alatura Tibi, Catalina, Andrei si Ibi si pornim in sus spre rif Santner prin ceata. Continuam pana la rif Fronza si pe 549 ajungem la poteca 551 care urca in pasul Vajolon. De aici incepe ferrata usoara care ne duce in varf (ora 16.00), mancam si pornim la vale spre rif Roda di Vael pe a doua ferrata. La rifugio ne intalnim cu celalat grup; hotarasera si ei  o lungire de traseu pe la Roda di Vael. Pe la stana/baita Pederiva (unde schimbam cateva vorbe cu bucatareasa romanca!) coboram la parcarea de la cabinovia/cabina unde ne astepta cuminte ALP-ul.  Prima ploaie serioasa din Dolomiti (turna "cu galeata" si cu grindina !) a cazut cand eram in masini, in drum spre camping. La camping in afara de Dinu, Marlene, Eugen si cu mine, toti  ceilalti hotarasc sa plece maine dimineata spre   Venezia.

A 12-a zi , ultima: ramanem cei patru muschetari! Pornim pe la 7.30 spre Sassolungo.Cu masina pana in Passo Sella, de unde urcam cu " tomberoanele" pana la rif Toni Demetz la 2685m (13 euro!), coboram la rif Vicenza si continuam pe ferrata Oskar Schuster pana pe Sasso Piatto (2964m) (1.5h fata de 2.5h!) Pauza de masa pe varf si coborare pe un larg circuit pe la vreo 5 rifugio pe la 2300m pana la Passo Sella la masina. Ultima noapte in camping italian.


Vineri dimineata plecam spre casa, cu  o placuta oprire in oraselul Villach din Austria unde am avut noroc sa nimerim la avea loc o sarbatoare traditionala-:  Kirchtag, despre care ne vorbisera Dl.Dinu si Marlene. Inca o noapte in camping in Furstenfeld (Austria), de unde mai facem sambata 12 ore pana la Cluj. 

Am ajunsi in tara cu bucuria si satisfactia unei tabere de doua saptamani reusite! 12 trasee in 12 masive in 12 zile!   Am aflat apoi, ca dupa despartirea de noi, colegii Adi Boer si Andrei Bica din Tg.Mures, au parcurs frumosul si dificilul traseu Tomaselli din Gruppo di Fanes.  

Cezar Partheniu - cu gandul inca in Dolomiti

Niciun comentariu: