joi, 8 noiembrie 2012

Darurile Muntelui: Raiurile neuitate ale (Intre)Galdelor


Stiti povestea celor 10 negrii mititei? Bineee, nu conteaza prea mult, ca eu am sa va zic acum alta poveste, cu 22 de omuleti frumosi...care nu scad ca numar ci cresc si se aduna ca ciupercutele dupa ploaie... cand vine vorba de mers pe munte!
Nu e prima tura cand se anunta 2 si se ajunge la 22omuleti (sau peste)! Asta e farmecul turelor propuse de Marlene si Dl. Dinu! Deja e intiparit increderea..ca-n efectul lui Pavlov... ca mergand in tura cu ei ai iarasi acces la o cireasa de pe tort.  Asa ca dintr-o simpla invitatie ne-am strans 6 masini si 22 de zambete ce-am prins drumul Intregaldelor in prima duminica de noiembrie!
Stiam din ziua precedenta(cand am hoinarit in voie prin Ciumerna) ca ceata deasa de dimineata se va risipi cat ai clipi, de indata ce intri pe vaile secundare.. Asa ca duminica dimieata devreme, dupa regruparea  si imbratisarile furtunoase am prins firul Galdei... entuziasmata de numa si cu curent in talpi.
Intre Cheile Galzii si si Cheile Intregalde e inca explozie de aur! Drumul e spart si te zgaltaie ...singura lui frumusete sunt baltile in care se reflecta ca-n oglinda aurul fagilor ce-si inunda culorile in bataia luminii. 

Asa ca ne propunem la propriu sa stam cu nasul pe sus ca sa indulcim zdranganeala de sub roti.
Vroiam sa urcam Diesa...de care-mi era asa dor din toamna lui 2010 (http://www.diasomogyi.ro/Metaliferi/Diesa-Jumatatii/Padure,_padure_nebunaI_II.htm) dar un mosneag -ce parea macar de cativa ani buni coleg din CAR dupa explicatii si judecata (vorba lui Marian)– ne-a convins sa facem tura in sens invers ca sa ‚nu ne bagam in spinaris’. Asa ca ne dam ciudat de usor pe brazda, trecem Galda si urcam piptis panta amortita de bruma spre culmea Capatanii- cea care- i proptita frupmos intre Paraul Galda si Paraul Galdita. Excelent si vesel urcus, usor dobitocesc dar care ne scoate cat ai clipi in coama dealului, cand inca umbrele se intind lenese pe botul de deal! 

Soarele ne dezbraca si pe noi, nu doar dosurile de deal… ne imbie la declansari si ne reconfirma ca nimic nu se compara cu aerul tare de dimineata

Iara trupa de omuleti veseli tare- tinem fetzele in soare si fetele la inaintare  ca sa prinda feciorii avant  :)

 In scurt timp ma bucur si intristez usor... simultan: ma bucur sa descopar iar dragile casute de paie - eternul laitmotiv al Apusenilor mei iubiti!!! Dar imediat inghit iarasi in sec cand realizez ca an dupa an tot mai multe casute se prapadesc... lasate a nimanui de cand ultimii mohicani apun rand pe rand. Ce sa faca si ele, necautate si pretuite se sting si culca la pamant vazand cu ochii. 
 Cand trupa e mare, ritmul e mai neomogen, iar cei din fata -jumatate regrupati au nasul fin si simtul comun: ‚miroase-a mancare’... ‚se-aud chioraituri’... Mancam?!?!... la 2 confirmari se pune adjudecarea ‚Intindem de-o imbucare, am zis!’ Nici n-aud bine asta ca Aschilenii imbuca cu zor, nu s-ar deochia ... si-asa Andrei la toata pasarea din cer sau oaia de pe damba vecina si indepartata striga ‚carneee’.
Las ca-i fain si-asa...daca e duminica e rost si de relaxare si chiar daca tura se vroia de 20 km variante de scurtatura exista, iar la asa lumina si la cum se intrezareste ritmul trupei, nimeni nu prea prea dornic de maratoane decat in povesti si planuri de MA 2013.


Niciun comentariu: