vineri, 27 ianuarie 2012

Clubul Alpin Roman sectia Universitara Cluj la 7 ani!

In foarte multe tari ale lumii, chiar si in unele fara munti (Olanda, Ungaria, Lituania), oamenii de munte sunt grupati in sectiuni si filiale ale cluburilor alpine nationale, cele mai multe afiliate la UIAA (Uniunea Internationala a Asociatiilor de Alpinism). Primul din lume a fost Clubul Alpin Britanic in 1857. Clubul Alpin Austriac, infiintat in 1862, isi serbeaza in acest an 150 de ani de la infiintare.

Clubul Alpin Roman (CAR) a luat nastere in 1936 si este unul dintre membrii fondatori ai UIAA. Multe cluburi nationale au sute de sectii si filiale si sute de mii de membri, inclusiv micuta Slovenie. Din pacate CAR are putine sectii, cele mai multe cu doar 5-15 membri.

Cea mai numeroasa in prezent, cu cele mai multe actiuni colective in munti, un adevarat exemplu de urmat, este Sectia Universitara Cluj. Sectie tanara, care in seara de 25 ianuarie, a sarbatorit sapte ani de la infiintare. De la sapte membrii fondatori, a ajuns la peste 150. Dintre acestia, 75 au fost prezenti la sarbatorirea care a avut loc in sala Atrium a hotelului-restaurant Napoca.




„Tot mai multi tineri, unii din alte zone ale tarii, se simt atrasi de bogata activitate din aceasta sectie. Si devin membrii pentru a invata de la cei cu experienta abordarea muntelui in siguranta si cu respectul cuvenit. Invata sa culeaga din munte numai bucurii, nu si necazuri. Dar se inscriu mereu si montaniarzi cu experienta, atrasi de placuta atmosfera care domneste in CAR Cluj Universitar, de bogatul calendar de activitati. Fiecare participa la ce il atrage mai mult. Cei mai multi practica mai multe activitati si sporturi montane: drumetii, ture cu bicicleta, alpinism si escalada de vara si de iarna, schi, drumetii pe schiuri de tura, zbor cu parapanta si altele”, declara Dinu Mititeanu, presedintele de onoare CAR Cluj Universitar.

Acest club a organizat in 24 iunie 2011 prima editie a Maratonului Montan Apuseni, care a fost apreciata ca bine organizata si pe un traseu atractiv ("Hoinari prin trecut") de catre cei 252 de concurenti. Unii membri ai sai au organizat si au participat la expeditii in mari multi ai lumii: Alpi, Caucaz, Pamir, Alaska, Himalaya. Cristina Pogacean a obtinut un surprinzator loc 6 la proba de viteza a etapei 2011 a Cupei Mondiale de Catarare pe Gheata!

Tinerii clujeni iubitori de munte pot sa afle si sa vada ce fac membrii CAR U Cluj participand la serile de proiectii a unor suite de imagini din turele lor montane la care sunt prezenti si veterani ai muntelui si multi alti iubitori de natura si frumos.

Mai multe imagin de la intalnire:
Marian Poara
Calin Floare

luni, 16 ianuarie 2012

De revelion, la ski de tură în Şureanu (30 decembrie 2011- 2 ianuarie 2012)

Participanţi: Adi Grancea, Alex Sava, Andrei Aşchilean, Adela şi Florin Stan, Aghiuţă, Călin Cara, Claudiu Chiorean, Cristina Donovici, Dragoş Petruţiu, Sergiu Miron, Mihaiţă Nagy, Octavian Cuibus, Graţiela Sturza, Ioana Hancilă, Severus Şepeţan, Mara Constantinescu, Ibi Kratochwil, Dana Man, Mirela Dragomir, Mihnea Prundeanu, Delia Lipscan, Claudiu Chiorean, Cristina Donovici, Dragoş Petruţiu, Marlene şi Dinu Mititeanu, Alina Cîrja.

Foto 1. Troița de pe vf. lui Pătru

Pentru al doilea an consecutiv am ales să-mi petrec ultimele zile din 2011 şi primele din 2012 alături de o parte din colegii de club. Propunerea Marei ajunge să fie pe placul multora. Astfel ne strângem o gaşcă tare faină.

Alina Cîrja

Continuarea pe:http://www.bandarosie.ro/2012/01/de-revelion-la-ski-de-tura-in-sureanu.html

luni, 9 ianuarie 2012

Revelionul mai altfel

O scurta relatare despre crossul din 31 decembrie 2011 din Germania, unde am reprezentat clubul nostru
Este un obicei in Germania de a organiza competitii de alergat (si probabil si de alte sporturi) in ultima zi din an. Se numeste Silvesterlauf. Este organizat chiar in mai multe localitati.
Mi-am zis ca daca tot sunt aici nu voi rata ocazia de a participa la o competitie de alergat in ultima azi a anului, chiar daca nu e maraton montan.

Am aflat de aceasta competitie dintr-o brosura pe care am gasit-o intr-un magazin de echipament de alergat din Braunschweig. Acest eveniment era organizat in localitatea Salzgitter si traseul era in jurul lacului SalzgitterSee.
M-am si inscris si am inceput antrenamentele. Distanta, 10,8 km, nu era o provocare dar stiam ca trebuie sa imbunatatesc viteza pentru a obtine un rezultat bun.
In ziua concursului au inceput emotiile. Startul era doar la ora 14:15 (la 14:00 era startul pentru 5,4 km; erau mai multe probe, in total peste 1000 de participanti). Am ajuns acolo impreuna cu familia si am inceput incalzirea.


La start m-am pus in fata, aproape de linia de start.
zehn, neun, acht, ..., drei, zwei, ein si cu o puscatura de petarda am pornit 264 de alergatori!
Dupa 100-150 m deja a inceput sa se desprinda un grup de 4 alergatori in fata plutonului. Eram si eu cu ei, al 5-lea. Niciodata nu am fost asa in fata, imediat dupa start. Nu stiam ce sa fac, puteam sa alerg si mai repede, dar mi-am propus sa tin ritmul grupului deocamdata. Dupa 2-3 km unul din grup a inceput sa ramana in urma, asa ca am ramas al 4-lea. Pe la km 4 doi din grup au marit viteza usor si s-au desprins de noi.
Era destul de mare deja viteza pentru mine asa ca nu m-am tinut dupa ei ci mi-am propus sa ma tin dupa al 3-lea alergator. In formatia asta am terminat primul circuit si l-am inceput pe al doilea (practic am inconjurat lacul SalzgitterSee de doua ori). Aici era unul din momentele grele: eram deja obosit dupa 5,4 km si cu gandul ca mai am inca pe atat nu stiam daca mai rezist inca o tura in ritmul acesta. Ma tineam cu greu dupa alergatorul din fata mea. Pe la km 7,5-8 cel din fata mea a redus usor viteza. Am redus si eu caci abia mai puteam, dar dupa ce mi-am tras un pic sufletul am incercat sa-l depasesc. Nu a accelerat de loc cand am trecut pe langa el. Am ajuns in fata lui si incercam sa ma desprind de el dar mai mult de 15-20 de m nu am putut. Trageam de mine cam la maxim, simteam ca nu imi ajunge aerul. A sosit si ultima linie dreapta, se vedea poarta in fata mea la 150-200 m, in stanga si dreapta o multime de spectatori... Cel de dupa mine a trecut la sprint si m-a depasit cu vreo 60-70 m inaintea liniei de sosire. Am avut un gand sa sprintez si eu si sa incerc sa-l ajung dar nu mai puteam. M-am uitat in spate si vazand ca nu ma mai poate ajunge nimeni am incetinit si am trecut linia de sosire.

Nu stiam daca sa ma bucur sau nu :) am ratat locul trei ... insa vazand ce timp bun am scos (42:14) am decis: eram bucuros si multumit de rezultat. Vroiam sa dau mana cu cel de pe locul trei si sa-l felicit dar a disparut in multime... Bucuria a fost si mai mare cand am aflat ca sunt pe locul 1 la categoria mea de varsta.

A fost prima mea competitie de cross si a fost o experienta frumoasa! Mi-am propus ca daca mai particip la vre-un cross o sa includ in antrenament "fast finish"-ul neaparat. :)



Prima parte din clasament:



A fost frumos sa pot participa la un asemenea eveniment ca si activitatea principala a revelionului.