duminică, 26 august 2012

Prin cotloanele Ceahlaului

Cum spuneam in masina, in drum spre acasa, era aproape de tura perfecta. Noptile cu stele, traseele "trekking" de V+ in canione sau de VI- prin butucuri peste zmeuris (am inventat sistemul de cotatie), belvederile verzi si deschise ale Ceahlaului tot timpul sunt ca un vis implinit "pe doua picioare".
Lori


Intre 24 si 26 august, 12 membri ai clubului nostru au hoinarit prin Ceahlau.
Participanti: Adriana, Andra, Bristena, Laura, Eugen, Horatiu, Lori, Rares, Remus, Stef, Tudor si subsemnatul.
O trupa faina cu care as mai face oricand alte ture.
Am avut noroc de o vreme superba, poate putin cam cald dar cum am umblat destul de mult pe la umbra a fost bine.

Am reusit in sfarsit sa facem ceva brane si jgheaburi.

Eu si Horatiu, ajungem primii la locul de campare.
E asa de cald ca nici nu mai punem cortul (oricum l-am fi strans a doua zi).
Aproape de miezul noptii, cand tocmai ma pregateam sa gasesc o zona cu semnal pentru telefon ca sa vad de ce nu mai ajung, apar primii clujeni: Andra, Laura, Lori si Tudor.
Se instaleaza rapid, ceva papa si apoi liniste.

Ziua 1.
Dimineata mancam, strangem tabara si ducem rucsacii mari la masini.
Nici nu terminam bine de aranjat ca vin si cei care au plecat cu noaptea-n cap din Cluj: Adriana, Stef si Rares, asa ca pe la 7:45 suntem gata de plecare.

Traseul:
Fundul Ghedeonului - J. Caprioarei - Braul de Mijloc - trecere in Braul de Sus - Polita lui Calistru - J. Armenilor - Afinis (chiar si-a meritat numele!) - polita de vis-a-vis, cea aflata deasupra Maturii Vrajitoarei) - Treapta Intermediara - Claile lui Miron - Poiana Maicilor - Izv. Muntelui.

Urcam pe valea Izvorul Muntelui, pe poteca batuta ce duce catre Zaruri si care, incet-incet, ne scoate sub Acele Caprei, la Crucea lui Paul. De aici o parasim, pentru a ajunge la baza peretilor din stanga, in dreptul intrarii in Jgheabul Arcadei. Un jgheab frumos, care necesita si ceva catarare dar care nu e drumul nostru de azi.
De aici urmam pe o portiune poteca care se strecoara pe la baza abruptului urcand catre Poarta de Aur.
O bucata mergem mai mult de-a coasta, apoi traversam Creasta cu Pinteni, Jgheabul Cupei si Creasta Comorilor.
Aici parasim poteca cat de cat batuta pe care am urmat-o si traversand firul pamantos al Jgheabului Negru, o luam de-a dreptul prin padure. Nu dupa mult timp, prindem un hatas care ne scoate sub Poarta de Aur, la baza altor pereti.
Ca mai peste tot prin Ceahlau, la baza acestora, hatasul – abia vizibil pana acum – devine iar o poteca destul de clara.
Continuam urcusul si curand, intersectam firul abrupt si pamantos al Jgheabului Caprioarei.
Am ajuns la una din variantele de intrare in Braul de Mijloc al Ocolasului Mic. Traversam putin pe sub pereti, un scurt urcus mai abrupt si iata-ne ajunsi pe brana, in dreptul Turnului Ocolasului Mic.
De acum, pana sus pe Afinis vom avea tot timpul pereti mari deasupra noastra. Uneori mai zboara si pietre, dislocate de caprele care se mai zbenguie prin zona, de turisti sau pur si simplu ca le-a venit vremea. Asa ca cei care au, isi pun castile. Urmeaza pasajul mai expus al traversarii pe sub turn, apoi brana se largeste iar si incepe clasica insiruire de jghiaburi si polite, caracteristica branelor Ceahlaului.
Pe cateva din polite poposim si noi pentru a arunca priviri catre frumusetile din jur.


 
Aproape de Jgheabul Armenilor, parasim brana noastra pentru a urca la sora ei mai mare, la Brana de Sus, pe un jgheab. Un sector ceva mai stancos la intrare, apoi o panta cu iarba, inclinata zdravan, ne duce la poalele peretilor de sub Afinis, la Poarta de Arama unde dam iar de poteca.


O ultima polita si iata-ne ajunsi in Jgheabul Armenilor.
Aici lasam bagajele si facem o incursiune pe Polita lui Calistru, loc de unde putem admira sub noi Poiana Maicilor iar catre stanga ulucul abrupt al Armenilor, peste care se vad perfect branele de pe care am venit.

 
Revenim pe firul jgheabului si alegem pentru urcare varianta care duce direct catre Afinis.

Ajunsi aici, suntem "deturnati" de la traseu de tufele de afine si merisoare. Cu greu ne rupem de langa ele si mergem sa dam ocol obarsiei Armenilor pentru a iesi pe polita de vis-a-vis. Dar nici aici nu scapam, dam de zmeura! Mmmmm ...!!!


Locul este chiar mai spectaculos decat Afinisul si ai ocazia sa-ti arunci ochii intr-o zona mai dosnica a Ceahlaului, cea aflata intre Polita lui Calistru si Jgheabul cu Boambe. Pinteni suri de stanca se ridica din strafunduri si ajung uneori pana la nivelul politei.
In plus, pe langa zmeura de la intrare, e plin si pe aici de afine si merisoare, asa ca iar poposim indelung. Dar nu-i bai, ca avem timp.



Cand in cele din urma ne induram sa parasim aceste locuri, o luam pe sub klipele de calcar ce strajuiesc Trapta Intermediara si iesim in marcaj.
Ne pusesem ceva sperante in izvorul de acolo dar datorita secetei era la stadiul de namol, asa ca ne multumim sa mai scurgem ce mai avem prin bidoane.
De aici urmeaza o coboarare lunga pana la masini pe banda rosie, trecand pe la Claile lui Miron, cu un popas in Poiana Maicilor pentru admira inca o data locurile prin care am colindat.


Urcam in masini, ne intanim cu Eugen, Dan (care a trebuit sa plece catre acasa a doua zi devreme si nu a participat la nicio tura), Bristena si Remus in Bicazul Ardelean si schimbam tabara la Stanile.

Ziua 2
Poienile Stanilelor - Creasta Pietrei Sure - J. cu Urzici - Bistra Mica - Canionul si Cascada (dus-intors) - Poiana Pietrei Sure - Obcina dintre Bistre - Bistra Mare (am crezut ca erau vipere!! :)) - dar au fost doar viespi!) - Cheile Bistrei Mari - P. Stanilelor (test de trecut prin doboratura; noroc cu zmeura!)

Dupa o noapte calda si cu o luna ce ne-a insotit cu lumina ei o parte din noapte, ne trezim pe la 6:30 si peste vreo ora suntem gata de plecare intr-un circuit al Pietrei Sure.
Intai traversam Poiana Stanilelor pana in capatul opus, apoi incepem lupta cu desisul padurii pentru a ajunge in creasta.

Aceasta este si ea impadurita dar din loc in loc se poate "evada" pe mici tzancuri care ofera vederi frumoase, cand pe un versant, cand pe altul. Un mic horn stancos, ne duce in zona Spinarii. De acolo, ba coborand pe mici jgheaburi, ba revenind pe linia crestei ajungem in Saua Ciungilor.

De aici locurile se mai domolesc si putem tine creasta pana pe Polita Strungii, aflata deasupra Bistrei Mici sau Paraul Stanilelor - cum i se mai zice.
In continuare, creasta se transforma intr-o lama stancoasa, rupta de strungi adanci si nu ofera nici o posibiltate de parcurgere fara echipament de alpinism.

Asa ca o sa urmam jgeabul din dreapta, Jgheabul cu Urzici - cum l-am numit. Acessta isi merita numele, pentru ca este acoperit, mai ales in treimea mediana, de un adevarat lan de urzici. Si nu din alea anemice, ci zdravene, ajungad si pana la brau! Iar ca sa fie totul "perfect", panta are cam 45 de grade si un strat de grohotis ascuns uneori de vegetatie.



Dar cu atentie ajungem cu toti teferi in firul vaii. Urzicaturile nu se pun, ca fac bine la reuma! :)
Lasam iar bagajele si facem o tura dus-intors pana la Cascada Mare.
Pana acolo insa, ne mai asteapta o incercare, trecerea prin Canion.
Aici apa a taiat un sector de chei care nu are nici 2m latime in unele locuri.
Nu departe de intrare ne intampina si punctul cheie, o zona cu apa mai adanca care necesita ceva acrobatii pentru a o trece.


 In curand ajungem si la cascada. Aceasta este de fapt o inlantuire de 5 cascade, cu inaltimi intre 3 si 12m. De jos se vad doar patru. Acum, din cauza secetei, abia se prelinge un fir de apa pe ea.
Revenim la bagaje si o luam in aval.
Apa dispare complet pe o portiune, asa ca putem trece usor direct pe fir.
Alterneaza sectoare stancoase, zone cu vegetatie bogata si altele cu copaci prabusiti.
Dupa cca 30 minute, ajungem la capatul cheilor.
Aici se afla un izvor a carui apa tasneste direct din stanca, numit sugestiv de localnici Chisa Babei.

Poposim in Poiana Pietrei Sure unde luam si o gustare.
Din acest loc Piatra Sura isi dezvaluie o cu totul alta fata decat cea dinspre Stanile..

Apoi o traversam si incepem sa urcam spre culmea ce separa cele doua Bistre.

Dupa ce mai calarim ceva doboratura, iata-ne ajunsi de partea cealalta aproape de firul Bistrei Mari.
Aici, nu se stie care dintre noi, starneste un cuib de viespi.
Rezultatul: Remus, Stef, Lori si Tudor sunt compostati ca la carte, campionul - daca nu ma insel, fiind Remus cu 7 intepaturi.
Bristena (care doreste sa dea la medicina), se ofera sa faca ea trahotomia daca e cazul, ca practica pentru facultate. :))
De la Remus citire: "Am crezut ca era o vipera!! - dar au fost doar viespi!"
Dupa ce ne-am mai linistit si am vazut ca nimeni nu are nicio reactie alergica la intepaturi, am glumit tot drumul pe tema asta.

Ajungem si la drumul forestier pe care mai urcam putin pana ajungem la intrarea in Cheile Bistrei Mari, aflate intre Piatra Sura si Piatra Curmaturii.
Acestea seamana destul de mult ca aspect cu sora lor mai mica: mici saritori/cascade, gramezi uriase de trunchiuri de copaci adusi de viituri si o salba de cascade mai mari in zona centrala.
Spre deosebire de Cascada Mare, acestea pot fi depasite mergand cat de cat pe fir. Mai sus un alt sector ingust, cu cateva praguri si iata-ne ajunsi la bancuta ce marcheaza finalul cheilor.



 
De aici ne mai asteapta doar urcusul pana in Poiana Stanilelor ca sa inchidem bucla. Ceea ce parea la inceput usor, s-a transformat intr-o lupta surda cu o masiva doboratura, ce ne-a barat drumul la un moment dat. Noroc cu zemeurisul!
Cum, necum, am razbit pana la urma si am ajuns numai bine sa sa prindem si un apus frumos.

Ziua 3
P. Stanilelor - Turnul lui Budu - J. cu grohotis - Turnul Stancai - Treapta intermediara - ienuparing :)) - Tronurile Zeilor - P. Stanilelor.

Plecarea cam la aceiasi ora ca in ziua anteriora.
De data asta pe fostul marcaj punct rosu, ce duce in Poiana Varatec.
Fostul, fiindca a fost abandonat si scos din nomenclatorul traseelor turistice.
Pacat, ca era un drum usor ce facea legatura intre zona Izv. Muntelui si Stanile.
Ajunsi in Varatec o luam iar la deal dupa "reteta" deja cunoscuta: hatas prin padure deasa de brad. Din fericire nu pentru mult timp fiindca ajungem curand sub Turnul lui Budu (Butu - dupa alte harti).
Ca multe alte locuri din Ceahlau, acesta are si el legenda lui:
http://www.ceahlau.neamt.ro/legenda_butu.php
De aici locurile se deschid. Traversam intai pe la baza lui si ajungem intr-un jgheab plin cu grohotis, lucru mai rar intalnit prin Ceahlau. Daca ne-am lua dupa turnuletele ce-l strajuiesc, parca am fi prin Crai!
La capatul grohotisului ne intampina o mica saritoare.




Odata trecuta, urcam abrupt prin padure pana in zona Turnului Stancai, loc din care se pot vedea urmele recentului incediu ce a cuprins versantul estic, nu cu mult timp in urma. Noroc ca nu a intrat si in padurea de pe cealalta parte!

Ceva mai sus, ajungem iar printre tufe de afin si mersisor, deci ... popas!

Mai aruncam un ochi in jur catre Ocolasul Mare, catre Claile lui Miron si o luam apoi catre Tronurile Zeilor, cum apar pe unele schite cele trei mari polite de pe Stanilele Mari. O mare de ienuperi ne bareaza calea dar o depasim in cele din urma. Ajunsi pe "tronul" inierbat si plin de flori, facem un popas pentru a admira din profil Turnul lui Budu, Coltii Mistretului iar la picioare Piatra Sura. In spatele nostru se ridica abruptul Ocolasului Mare.
Apoi coboram pe un jgheab dintre "tronuri" si revenim in Poiana Stanilelor.





Spalarea, mancarea, suitul in masini, plecarea spre casa dar nu inainte de un popas la pensinuea Alexandra pentru o masa imbelsugata la care visam de mult.
Si cam asta a fost ...

Titus Hen

vineri, 10 august 2012

Vacanta in Dolomiti

22 de colegi de club am avut o vacanta faina in Dolomiti intre 21iulie - 4 august.  Unii au fost doar in prima saptamana, altii doar in a 2-a, dar cei mai multi am stat acolo doua saptamani.  Vremea a tinut cu noi; doar in vreo 3 zile am folosit pelerinele pentru scurta vreme, iar prin ceatza am umblat foarte putin.   Am respectat planul facut de acasa, plan care nu prevedea trasee de catarare ci de drumetie si via ferrata.Si nu doar trasee dificile, ci trasee de toate gradele, dar in zone diferite, unele fixate bine in istoria alpinismului. Doar in ziua in care trebuia sa facem un traseu in Pomogagnon, am schimbat cu Averau, Nuvolau, Cinque Torri (unii) sau altceva;  eram cei mai multi dupa  un lung (15 ore) si obositor circuit + via ferrate in Sorapis. In unele zile, cei mai ambitiosi si mai antrenati, au facut  trasee mai lungi sau mai grele decat cele din planul initial.  Felicitari pentru cum au stiut sa modifice planul, pentru ambitie si conditie fizica.  Noi doi, am compensat si in Dolomiti  viteza mai mica de mers cu timp mai lung petrecut pe munte, cu  ne-graba de a cobori la corturi.   Iar ca numar de zile - ne laudam ca doar noi doi si Cezar am acumulat 12 zile cu ture in Dolomiti.  Pe Eugen l-a indemnat un genunchi la o pauza, altii au plecat mai repede spre casa  sa se relaxeze o zi pe o plaja aflata nu departe de Venetia.


    Grupul a fost omogen, toti au mers bine si ne bucuram  ca tuturor le-au placut Dolomitii. Noi doi- care am mai fost de cateva ori in Dolomiti- ne-am straduit sa aratam  cateva zonele celebre: Am "defilat" pe sub Drei Zinnen/Tre Cime di Lavaredo simbolul Dolomitilor; am urcat , am admirat de aproape sau in al 2-lea plan munti cu nume de legenda: Civetta ("il parete dei  pareti"), Tofanele (am urcat splendidul traseu Punta Ana), Marmolada, Monte Cristallo, Sella, Antelao, Marmarole, Averau, Cinque Tori, Pelmo, Pale di San Martino, Sassolungo si Catinaccio/Rosengarten cu ale sale impresionante Tori Vajolet.  Am urcat sau coborat pe poteci pe care poate au calcat Tita Piaz-"Il Diavolo", Angelo Dibona, Paul Preuss, Hans Dulfer, Cesare Maestri-"paianjenul Dolomitilor", Emilio Comici, Giuseppe si Angelo Dimai, Walter Bonatti si multi altii- in drumul lor spre/dinspre marii pereti. Ne-am plimbat prin   Cortina- " la Regina delle Dolomiti", am  vazut multe urme din "il nostra Grande Guerra"... 


 In mod sigur, multi va veti intoarce acolo pentru alte zone  ale Dolomitilor, pe care doar le-am vazut acum de la poale sau de vizavi. Stim ca nu veti mai avea nevoie de noi doi, ca veti putea voi  sa oferiti altor colegi de club bucuria primului contact cu acesti munti fascinanti ! 

    Stim ca imagini vor aparea  postate in curand.  Vom face si noi asta, dar nu stim cand, selectia nu e usoara si iarsi vom fi plecati cate o perioada.  Desigur va vom oferi si o proiectie in toamna ! 

    Nu stim  ce "bilant financiar" ati avut   la final, dar al nostru, calculat   sambata dupa amiaza la Micul Paradis (pensiune de dupa Oradea unde mancam de fiecare data cand revenim din Alpi ) a iesit cu putin peste cat  estimasem: 350 Eu/persoana + alimentele cumparate in lei din Ro inainte de plecare si harti si ghiduri, mici cadouri  cumparate acolo in euro. 

    Ne bucuram pentru cei care ati fost in Peru - felicitari. La fel pentru ce ati realizat voi Stefan, Mirela si Dacu in Alpi- felicitari !- mai ales pentru superba Biancograt din Bernina.  Multe felicitari echipei  Laura Maxim - Adi Cosma- pentru surprinzatorul loc 2 la sectiunea Elite-Mixt a dificilului maraton Bucegi 7.500 -rezultat aflat de la Vadut, cand a sosit in Dolomiti ("schimbul 2'! )
  
    Ne bucuram pentru toate turele voastre din aceasta perioada si va (ne) dorim ture faine in continuare. 

Dinu si Marlene, duminica 5 august.

=================================

O relatare pe zile :

Dolomitii ... Un vis pe care mi l-au starnit Dinu si Marlene inca din 2010 din "Fagarasii mai altfel"! De atunci mi-a incoltit ideea de a merge in tabara organizata de ei in acest an. Si am tot visat, si am tot cautat pe internet! Ma si vedeam pe ferratele pe care le-au construit militarii in primul razboi mondial pe frontul de lupta ...


 Ziua 1-a duminica 22 iulie: prima ferrata (usoara, lunga, de antrenament!) a fost pe Monte Cristallo. Cu masinile pana in Pasul Tre Crocci,  o vreme pe jos si  apoi cu "tomberoane" ( gondole) si in fine pe - via ferrata Ivano Dibona!. Locuri pline de buncare si galerii pe care italienii stiu sa le foloseasca in dezvoltarea turismului! Primii pasi sunt timizi, dar detasarea vine imediat si curand voi folosi ambele carabiniere doar in locurile foarte expuse (in rest nici una sau una singura!).

 Ziua a 2-a : (dupa ce au mai venit cativa colegi si am ajuns la imensul numar de 18 prieteni intru Munte!) mergem intr-un circuit in jurul vestitelor Tre Cime di Lavaredo,simbolul  Dolomitilor. Cu masinile prin Misurina pana la Ref. Auronzo.Apoi , din rifugio in rifugio (a se citi cabana!) ajungem sub Monte Paterno si Dinu si Marlene ne indruma prin tunelul (galleria) sapat la 40-45 de grade ascendent in munte ce urca spre ferrata Sepp Innerkofler pana pe varful Monte Paterno. Dupa pauza de masa si traditionalul gipfelkuss coboram pe alta parte pentru a incheia bucla mica a optului celor trei Cime la rifugio Locatelli. Bucla mare o continuam pe nordul Cimelor in patru (cei patru Dinu, Marlene, Eugen si cu mine care am parcurs "programul" pana la sfarsit) pe la stana Langaalm (singura stana unde am gasit stampila!).

 A 3-a  zi de munte o dedicam lungului circuit al Sorapis-ului (15 ore si 15 minute).Apropiere tot cu masinile pana in pasul Tre Croci. Doua via ferrata lungi (Berti si Vandelii), doua bivacco - refugiile noastre la o calitate mult mai buna - (Comici si Slataper), doua cascade superbe pe peretele vestic al masivului, doua echipe ce vom parcurge traseul in sensuri opuse, o intalnire cu bucurie la mijlocul traseului mai jos de bivacco Slataper! Prima zi in care ne punem pelerinele de ploaie pentru a opri apa din cer sa mai cada! 


A 4-a zi :Pomogagnon-ul cedeaza oboselii si va fi inlocuit de masivele Averau si Nuvolao (din Pasul Falzarego) cu o mica ferrata de antrenament pana pe varful Averau. Interesanta asezare a cabanei Nuvolao la 2575m pe varful unui perete cvasi-vertical! Intoarcerea o facem pe langa Cinque Tori si putin prin muzeul razboiului construit in aer liber! Altii colegi au ales ferrata Lipella din Tofana di Roses pentru aceasta zi! 


A 5-a zi:  Cu masini pana pa Rif.Angelo Dibona, pentru  ferrata cu cel mai inalt grad de dificultate din tabara (5C): Giuseppe Olivieri ce ne duce pe creasta zimtata de la rifugio Pomedes (acces pe la rif A.Dibona) pe sub Punta Anna pana pe Tofana di Mezzo (3244m). Traseu frumos cu cateva elemente mai dificile (verticale, surplombe) care necesita efort din parte tuturor (si uneori incurajari)! Dar e atat de spectaculos sa urci printre dintii crestei! Din varf coboram pe un drum nemarcat cunoscut de Dinu si de Marlene pana in saua dintre Tofana di Mezzo si Tofana di Dentro si apoi pe grohotis la vale spre rifugio Giussani. Ceva brane care mi-au dat emotii si pe care le-am depasit cu atentie! Un "grohoting" de final ne coboara la Giussani si fara graba coboram la Dibona si apoi in Cortina in camping. Gustam fiecare clipa si creasta si le intiparim in memorie pentru viitor! 

A  6-a zi:  Urmeaza mutarea  prin pasul Giau in Selva din Cadore in campingul omonim (Cadore). Pe drum facem un traseu de plimbare din Pasul Giau in masivul Croda da Lago pana la lacul ce da numele masivului si refugiul Palmieri.


A 7-a zi :  Intre cele doua nopti de cazare in Cadore facem circuitul masivului Pelmo cu oprire la rifugio Venezia. In incercarea de a urca pe varf, eu si Adi Garbe renuntam la un pasaj mai expus si furtuna ii va intoarce din drum  si pe ceilalti colegi, care depasiseara partea cea mai dificila si frumoasa a traseului spre varf.  Prin seile (forcella) Val D'Arcia si Forada coboram direct in camping, luand in plus cateva stampile si cadre de lumina (stampile pe Passaporto Dolomiti!). Mai putin Adi Garbe si Dinu care incheie circuitul pentru a lua masinile din passo Staulanza! Coborarea pana in forcella Forada ne trezeste dorul Craiesei de acasa! 

A 8-a zi: ne deplasam cu masinile in oraselul Alleghe, apoi urcam cu doua "sarme" si  facem un circuit pe sub "il parete dei pareti" al Civettei pe la rifugio Coldai (2135m - altitudinea refugiilor Caltun si Iezer de la noi!), lacul Coldai si rifugio Tissi. La ultimul rifugio amintit asteptam soarele peste peretele Civettei si vom cobori pe doua drumuri separate, unii prin forcella della Col Rean in Masare si altii pe sub Col Negro direct in Alleghe la masini. Cateva cumparaturi si trasfer cu masinile pana in San Martino di Castrozza in campingul Sass Maor.


A 9-a zi: Vremea nu se arata buna a doua zi si genunchiul il determina pe Eugen sa ramana la baza in camping. Restul (am ramas 15 dupa venirile si plecarile de rigoare!) urcam cu cabinele pana la 2620m si in 15 minute suntem la cabana Rosetta (2578m), unde retinusem prin telefon 15 locuri de cazare pentru o noapte. Ceata nu prea indeamna la drum si totusi planul e sa mergem pana pe Cima di Vezzana, varf cocotat la 3192m altitudine. Sase curajosi (Nicu, Serghei, Tibi, Lusu, Andrei si cu mine) coboram spre Colverde pentru a urca ferrata Bolver-Lugli (4C) pana la bivacco Fiamme Gialle de la 3005m. In 2.5 ore suntem la bivacco, mancam si la coborare spre Passo di Travignolo ne intalnim cu restul echipei care cobora de pe varf. Ne uram drum bun reciproc, urcam pe varf si prindem cateva raze de soare si incercam sa coboram spre bivacco Brunner printre urmele de ghetar. Ne reuseste "smecheria" pe marcaje mai vechi sau mai noi si suntem la impresionantul bivacco la ora 17.00. Mai coboram pe Val Strutt vreo jumatate de ora si apoi urcam pe 703 pana la Rosetta- unde vom dormi in cabana !  

A 10-a zi:  pe vreme buna pornim la 7.10  spre rifugio Pradidali  si apoi pe ferrata del Velo pana la rifugio Velo della Madonna. Pe un "brau de mijloc" coboram pana in San Martino di Castrozza la masini si ne indreptam spre campingul Marmolada din Canazei de unde mergem in ultimele doua masive: Catinaccio si Sassolungo!


A 11-a zi:  In Catinaccio/Rosengarten urcam cu cabina (100 de persoane capacitate!) si mai departe printre multe rifugio ajungem la rifugio Vajolet si apoi Re Alberto de unde admiram turnurile Vajolet. Traseul propus include ferrata Santner de pe traseul S si intoarcere pe 550 la Gardeccia si Ciampedie. Eu propun o viteza sporita si un traseu care sa cuprinda si ferrata peste vf Roda di Vael (2806m). Mi se alatura Tibi, Catalina, Andrei si Ibi si pornim in sus spre rif Santner prin ceata. Continuam pana la rif Fronza si pe 549 ajungem la poteca 551 care urca in pasul Vajolon. De aici incepe ferrata usoara care ne duce in varf (ora 16.00), mancam si pornim la vale spre rif Roda di Vael pe a doua ferrata. La rifugio ne intalnim cu celalat grup; hotarasera si ei  o lungire de traseu pe la Roda di Vael. Pe la stana/baita Pederiva (unde schimbam cateva vorbe cu bucatareasa romanca!) coboram la parcarea de la cabinovia/cabina unde ne astepta cuminte ALP-ul.  Prima ploaie serioasa din Dolomiti (turna "cu galeata" si cu grindina !) a cazut cand eram in masini, in drum spre camping. La camping in afara de Dinu, Marlene, Eugen si cu mine, toti  ceilalti hotarasc sa plece maine dimineata spre   Venezia.

A 12-a zi , ultima: ramanem cei patru muschetari! Pornim pe la 7.30 spre Sassolungo.Cu masina pana in Passo Sella, de unde urcam cu " tomberoanele" pana la rif Toni Demetz la 2685m (13 euro!), coboram la rif Vicenza si continuam pe ferrata Oskar Schuster pana pe Sasso Piatto (2964m) (1.5h fata de 2.5h!) Pauza de masa pe varf si coborare pe un larg circuit pe la vreo 5 rifugio pe la 2300m pana la Passo Sella la masina. Ultima noapte in camping italian.


Vineri dimineata plecam spre casa, cu  o placuta oprire in oraselul Villach din Austria unde am avut noroc sa nimerim la avea loc o sarbatoare traditionala-:  Kirchtag, despre care ne vorbisera Dl.Dinu si Marlene. Inca o noapte in camping in Furstenfeld (Austria), de unde mai facem sambata 12 ore pana la Cluj. 

Am ajunsi in tara cu bucuria si satisfactia unei tabere de doua saptamani reusite! 12 trasee in 12 masive in 12 zile!   Am aflat apoi, ca dupa despartirea de noi, colegii Adi Boer si Andrei Bica din Tg.Mures, au parcurs frumosul si dificilul traseu Tomaselli din Gruppo di Fanes.  

Cezar Partheniu - cu gandul inca in Dolomiti

joi, 9 august 2012

Drumeții cu pornire de pe valea Bărbat- Retezat (28-29 iulie 2012)

Participanți: Ștefan Tamași, Adriana Moca, Rareș Pop, Mihăiță Nagy, Andra Felea, Raluca Lupu, Dragoș Roncu, Marian Poară, Alina Cîrja

Foto: Marian Poară


Ca de multe ori, lăsăm orașul în urmă o dată ce ieșim de la serviciu. În aceeași zi mergem până în localitatea Hobița, cea din urmă așezare de pe valea râului Bărbat. Aici, aveam stabilită o întâlnire cu un localnic, amic cu un coleg de club. Dânsul avea să ne urce cu o mașină 4x4, dimineața următoare la stâna de Râu, aflată la aproximativ 30 de km, în capătul drumului forestier. Acesta, om foarte cumsecade și primitor, ne găzduiește atât pe noi cât și mașinile cu care am venit. După ce ne înțelegem asupra orei la care plecăm mâine, ne retragem la somn. Pentru unii somnul avea să fie mai special... nu refuzăm propunerea de a dormi în fân. Deși am adormit ceva mai greu, ciulind urechile la fiecare mișcare, nu ne-a părut deloc rău de alegerea făcută.

 Foto 1. Tăul Țapului