luni, 6 ianuarie 2014

Cautand Anul Nou pe carari de munte


La multi ani dragi colegi si un an nou plin de ture frumoase, pe gustul 

fiecaruia, va doresc!


Pentru Revelionul 2013/2014 nu ne-am facut planuri din timp, ca in alti 
ani, in principiu eu sunt cea care ma agit mai mult cu astfel de 
treburi. Insa anul asta nimic nu mi-a atras atentia in mod special. Acum 
cativa ani, cand intram in club, aveam sa descopar un mod aparte de a 
sarbatori trecerea dintre ani, cu cortul pe munte. Atunci, mi-am spus ca 
am sa fac si eu asta candva ! Pana la urma dorinta de a merge pe munte 
cateva zile in perioada  revelionului,  alaturi de domnu Dinu si 
Marlene,  s-a  implinit.

Luni, 30 decembrie 2013, pornesc cu Tibi, din Turda spre Cluj, lasam 
duba lui Tibi pe locul de parcare al domnului Dinu si ne imbarcam in 
ALP, cu rucsacii pregatiti pentru 4 zile si cu bocanci, fara skiuri, 
deoarece acest sfarsit de an s-a aratat sarac nu doar in economia de 
piata ci si in ninsori. Aflasem si vazusem cu ochii mei ca zapada de la 
inceput de decembrie era suflata de pe crestele inalte, asadar sa caram 
skiurile dupa noi nu parea o afacere convenabila.
La ora 12.00, parcam masina in satul Sant si ne pregatim pentru prima zi 
de tura, o zi scurta, cu doar 4 ore de drumetie, si un prim masiv -, 
muntii Bargaului -din care parcurgem o bucata, incepand cu urcarea pe 
dealul Boului spre creasta principala. Planul nostru este sa ne bucuram 
de munte, de vremea buna, de aerul curat dar si sa mergem pana aproape 
de lasarea intunericului. Asa ca doar la ora 16.30 montam corturile in 
poiana Cucureasa, loc unde aflu ca au mai dormit si alti colegi de ai 
nostri, in alte ture. Aceasta prima noapte in  cort mi-a placut foarte 
mult, vantul nu a batut deloc iar in cort a fost cald, chiar am ramas 
surprinsa cat de bine poti sa dormi iarna in cort. Desigur trebuie sa 
fii cat de cat pregatit si sunt si cateva mici lucruri care sunt extrem 
de folositoare: una-doua lumanari care ridica temperatura in cort, un 
sac pijama care pe langa ca pastreaza sacul de dormit curat mai si 
creste confortul termic al sacului de puf,  si o laveta cu care sa 
stergi condensul care apare in cort, pentru a evita umezirea sacilor de 
dormit.
Marti 31 decembrie 2013 . Hotarasem ca ora de plecare in fiecare 
dimineata sa fie 8.30, nici prea devreme dar nici foarte tarziu, caci  
iarna intunericul se lasa mai repede. Inca din prima zi am avut surpriza 
sa constatam ca in muntii Bargaului zapada s-a asezat uniform, nefiind 
viscolita. Asa ca atat in ziua de 30, cat si in cea de 31 am fost 
nevoiti sa batem urme prin zapada cu schimbul. Recunosc, de cand mi-am 
achizitionat skiuri de tura nu prea am mai mers in ture pe bocanci, iar 
zapada din muntii Bargaului ma va obosi destul de tare spre finalul 
anului 2013. Din poiana Cucureasa  urcam lin prin padure, zona in care 
ne-am  bucurat de niste urme de taf, care ne-au usurat munca de a bate 
urme. Ajungem apoi in golul de munte al  rotunjitului  varf Suvarosu.


Perspectiva de pe Suvarosu

De aici marsaluim iarasi prin padure pana in poiana Persa si din nou prin padure pana in poiana  Persuta. 


Pe aceasta ultima  zona de padure, am gasit niste urme de urs, inghetate, care ne-au  prins tare bine. I-am multumit lui Mos Martin si i-am  urat sanatate si un an plin de miere,fructe de padure si alte bunataturi. Ne luam o bine meritata pauza si masa de pranz, bucurosi ca am scapat in mare de zona cea mai inzapezita. Trecem mai apoi prin poiana  Ciungi, din care coboram in  pasul Suhard,tot  prin zapada care nu ne iarta. Gata cu primul masiv !
Dar  odata ce incepem urcarea pe un picior golas din muntii Suhard care ne duce inspre varful Omu, rasuflam usurati. Insa, nu dupa mult timp, rasuflam ceva mai greu, desi zapada nu ne mai pune probleme, 
urcarea sustinuta cu rucsacii mari ne mai stoarce si ea din energia zilei de 31 ianuarie 2013.

Urcand spre varful Omului

 Locul nostru de cort pentru a 2-a noapte, l-am ales la lasarea serii undeva sub varful Omu, la o altitudine de 1650 m. Din nou un loc frumos, unde am dormit foarte bine, am intampinat noul an si am avut si o vedere faina asupra Vaii Mari, de unde la trecrea dintre ani, tasneau focurile de artificii. Cum nu suntem mari 
petrecareti, ne-am urat La multi ani si in scurt timp, cel putin eu si Tibi, alunecam in lumea viselor.


Ziua de  miercuri 1 ianuarie 2014 ne-a gasit veseli si ne-a rasplatit cu 
soare si cer albastru. Am strans corturile si urmand marcajul banda 
rosie am traversat pe sub varful Omu  si in scurt timp am inceput 
coborarea spre saua Rusaia, am urcat varful Cociorba, de unde in scurt 
timp ajungem la cabana Croitor, aflata putin mai sus de pasul  Rotunda.



Vedere spre Muntii Rodnei

Ne bucuram sa gasim aici cativa vechi si buni prieteni. Suntem primiti 

foarte bine, cu ceai cald si un cozonac delicios. Dupa aceasta placuta 
pauza, ne luam ramas bun de la Suhard si intram in  al treilea masiv - 
Rodnei. Incepem urcarea pe langa stana Nichitas, inspre saua Gagii.In 
Rodnei, zapada este prezenta in partea inferioara a muntelui, la 
altitudini mici, dar in cazul nostru si aceea este batuta de 
snowmobilesi ATV-uri. Pe drumul spre saua Gagii gasim zapada
  partial topita, asa ca aici nu se mai pune problema batutului de urme 
in zapada. Radem, povestim, timpul trece si in primul loc care ne face 
cu ochiul, undeva inainte de saua Gagii, ne oprim  pentru cea de-a treia 
noapte. De data aceasta punem corturile  pe pamantul inghetat si ne 
folosim la ancorarea cortului de niste cuie pentru constructii, 
singurele care par a fi utile pe un astfel de sol. Acest indiciu  l-am 
aflat inainte de plecare de la domnu Dinu. Am dorimit bine, feriti de vant.



Varful Ineu si lacul Lala Mare

Joi 2 ianuarie 2014: Dimineata, Ineutul poarta o caciula de ceata, care 
incet incet se evapora. Asa ca odata ajunsi sus, suntem rasplatiti cu o 
panorama de vis asupra picioarelor sudice din muntii Rodnei dar si a 
altor masive precum: Calimani, Giumalau, Muntii Bistritei, Muntii 
Maramuresului, Suhardul si Bargaul cel nins.
Dupa binecunoscutul gipfelkuss de pe Ineut pornim spre varful Rosu. 
Vantul incepe sa sufle cu putere si ceata se joaca peste crestele 
muntilor Rodnei iar noi ne bucuram ca ne aflam in coborare si ca am fost 
rasplatiti cu vreme buna iar sufletul s-a intors acasa mai curat si mai 
bogat.
Picioare sudice
Varful Rosu 
Muntele in blana de leopard!



Trecem peste varful Cobasel, urmeaza coborarea  spre cabanele "de la 
Valea Blaznei", nume ciudat , caci toate sunt pe o culme de deal ! Odata 
cu lasarea serii ne simtim indemnati sa mai zabovim un pic in munte, asa 
ca decidem ca daca la  cabana lui Dorel nu vom gasi cheflii, sa ramanem 
peste noapte acolo. Norocul ne surade, asa ca incheiem tura cu o masa 
copioasa si povesti la gura sobei, un ultim somn de data asta in patul 
de cabana.
Vineri 3 ian. ne luam ramas bun de la Dorel, de la muntii Rodnei,de data 
asta cu crestele incetosate.
Coboram agale; in doua ore ajungem la ALP, in centrul satului Sant si 
dupa inca 3 ore in Cluj.
A fost frumos si parca n-as mai fi plecat!


PS. Am aflat ca si dl. Dinu a scris o relatare pe blogul sau 

si a postat 20 de poze pe Picassa. Le gasiti la :

turei lor de Craciun.







Niciun comentariu: