miercuri, 25 mai 2016

Weekend în munții Maramureșului (21-22.05.2016)


Foto: Anca Rusu, Marlene Mititeanu
Participanți: Ioana Mureșan, Alexandru Iacob, Radu Barna, Andrei Cora, Alexandru Dorolți, Adriana Chira, Cezar Partheniu, Vlad Boerescu, Lucian Sătmărean, Anca Ardelean, Ovidiu Oltean, Teo Oltean, Marlene și Dinu Mititeanu, Denisa Todea, Alexandru Todea, Ionuț Trif, Diana Ciorbă, Paul și Dorina Horvat, Patricia Anuțoiu, Florina Vasile, Cristian Gavrea, Anca Elena Rusu, Geta Oltean, iar duminica si Adriana Andreica cu sotul- Florin Grec.


Una din turele ”clasice” organizate de Dinu și Marlene, tura de anul acesta adună toți colegii de mai sus. Dupa 200 km de la Cluj ajungem vineri seara la cantonul silvic Repedea aflat pe valea omonimă la 2 km de cofluenta cu valea Ruscova. Dl. Dinu aranjase să campăm aici, un mai vechi loc de tabara a clubului nostru. In prealabil, dl. Dinu și Marlene au predat in aceeasi seara  Poliției de Frontieră din Poienile de sub Munte tabelul cu datele personale  ale participanților!

    Sâmbătă la ora 7.00 suntem toți gata de drum. Pornim în amonte circa un kilometru până la vărsarea paraului  Tomnatec în valea Repedea. Pe paraul Tomnatec vom merge mâine, pe marcajul TR.
Trecem apa Repedea pe un pod de lemn și urmăm marcajele BA. Depasim cativa  localnici care urcă cu vacile și cu juncanele spre stânele la Petriceaua, de la care urcam lin spre stanga printre brândușe până la lacul Vinderel (greu se arată doar cu câteva zeci de metri înainte de șa). O curiozitate geografică: deși lacul și pârâul Vinderel se află în căldare vestică, apele lacului se varsă spre est, spre  Groapa Julii!!


Dupa o pauza pe malul  lacului, urcăm aproape toti  până pe vârful Farcău –top-ul masivului -1.957 m, aflat in stanga. Lecție de geografie: se vede toată creasta înzăpezită a Rodnei, se vede Pietrosul Bardăului, se vede Creasta Cocoșului din Gutâi, se vede Țibleșul cu al său trio Arcer, Țibleș, Bran, se văd munții Ucrainei și, poate cel mai impunător din imediata apropiere, vârful Pop Ivan de pe graniță cu ale sale căldări glaciare nordice cu pete serioase de zăpadă. E și zăpadă veche și nouă de săptămâna trecută!
De menționat întâlnirea cu ciobanul care își recuperează cei doi cai solizi care fugiseră de urgie săptămâna trecută: coborâseră până în Poieni și urcaseră singuri într-o poiană aflată la est de vârful Farcău!




Urcam apoi  pe vârful Mihailecu (1918m) din dreapta. Pe varf, „gipfelkuss”-ul tradițional al clubului. Pauză scurtă și pornim în coborâre înapoi spre șaua de final a culmii Rugașului. Pe vârful cel mai înalt  al acestei culmi facem un cerc urand „La multi ani !” pentru colegii ce își sărbătoresc onomastica astăzi. Apoi începem coborârea, cei mai multi pe traseul mai lung, marcat, eu cu dl. Dinu explorand o scurtatura: de vechea stână din Laba, spre dreapta, prin poienile din padurea de pe acel versant. La  „base camp”, relaxare cu picioarele în apă rece și în iarbă, masă la comun, voie bună, atmosferă ce se lungește rapid până pe la 22.30 când ne retragem la somn. Mai avem o zi lungă!

Duminica, la aceeași oră matinală 7.00 suntem toți la poarta cantonului. Ne trezise lumina mult mai devreme și ne bucurăm că au venit și Adriana și Florin! Pornim tot așa în amonte pe valea Repedea circa un kilometru și apoi cotim la stânga pe TR pe valea Tomnatec. În dreapta e podul și marcajul BA de ieri!


La început avem parte de drum forestier apoi  urmăm pe marcajele  firul pârâului. De câteva ori avem de trecut apa, prilej pentru a demonstra (cei cu experiență) și a învăța (cei aflați mai la început) cum se merge cu bețele prin apă, cum se trece apa fără să te uzi sau chiar cum se trece prin apă în bocanci!
Ieșim din firul văii spre stanga, într-o poiană. Ne încălzim puțin la soare și pornim în sus prin stânga poienii și prin pădure pe marcaje. Urcușul e uneori abrupt, avem parte de ”genunchiș” (de ce i-o zice ”pieptiș” că doar mergi cu genunchii mai sus, nu cu pieptul!) și iesim intr-o poiana din  culme. Poteca marcată cu TR urcă alternativ prin poieni și zone de pădure, într-o poiană largă dăm de bulbuci galbeni de munte (specie protejată). Intalnim succesiv marcajele BG  si PA și urcăm spre Poiana cu Narcise, in acest an mai putine. Superbe, mici, gingașe, strălucitoare printre tufele de afine!





Poteca urca o vreme, apoi  merge pe curbă de nivel pe versantul estic al vârfului Tomnatic !  Apoi urcam intr- sa, iar când ajungem în primul vedem si  prima bornă de graniță. Are numărul 368, 1635m altitudine și pe ea sunt câteva indicații în ucrainiană. Auzim zgomote de motoare, chiar apare e un endurist grec pe motor și Dinu îl muștruluiește. Datorită lor nu avem liniște pe munte nici aici! Nu înțelege și ne salută în grecește!
Ultimii din grup,  urcăm de aici doar până în primul vârf (denumit de Radu ”Pop Ivănel”) aflat la 1.869 m. De unde vedem Pop Ivan-ul, pe care deja a ajuns grupul mai numeros al celor mai harnici.




 Coborâm  apoi cu totii până în Capul Groșilor (1591m), unde am parasit deja granita și de aici ne despărțim în două grupuri. O parte –condusi de Marlene-  merge pe traseul ”lung” pe la poiana narciselor, apoi pe BG până in soseaua Ruscova - Poienile de sub Munte. Alti  opt,  conduși de dl Dinu, coborâm pe traseul ”scurt” la stâna de sub Capul Groșilor. Este a unor ruteni din Repedea. Ne tentează cașul și urda puse la scurs de zăr și până la urmă cred că le luăm (mai mulți) vreo 14-15 kilograme! Sunt un pic uimiți și bucuroși că a venit clientul la ei și nu mai trebuie să mai coboare să mai vândă la piață! Continuăm pe lângă frumoșii lor câini și cai și urmăm drumul tot la vale, trecem ba prin zone defrișate, ba prin pădure pe drumuri adâncite în pământ, ba mai povestim de una-de alta... Coborâșul fain ne duce într-o poiană cu colibe la drumul  de pe valea Repedea în zona Smereceni. De aici fiecare merge în ritmul lui cei 6 km pana la „base camp”.
Mulțumiri tuturor colegilor pentru  placuta lor in munții Maramureșului și sper să ne revedem cât de curând, unii chiar peste câteva zile la Maraton Apuseni!
Text : Cezar Partheniu Foto: Marlene Mititeanu şi Anca Rusu

miercuri, 11 mai 2016

Oameni si munti de Nicolae Dimache. Lansare de carte


"Oameni si munti"  este titlul cartii d- lui Nicolae Dimache ce se va 

lansa la Cluj in seara de marti  17 mai ora 18.30 in Amfiteatrul "George 
Valsan" al Facultatii de Geografie, care se află în clădirea din dreapta 
când urcaţi de pe str.Clinicilor spre Institutul de Speologie.. ( Iar la 
Bucuresti, lansarea cartii va fi  joi 19.05.2016, ora 17:30, la 
Institutul Italian de Cultură din Aleea Alexandru nr.41, București.)



La Cluj, intre 18.30-19 autorul va acorda autografe. Apoi, de la ora 19 
va incepe partea oficiala, ii veti cunoaste si pe domnul Mihai Ogrinji- 
directorul Editurii "Romania pitoreasca" in a carei "Colectie verde"  a 
aparut aceasta carte cu nr.15. Ne va onora cu prezenta in sala si dl. 
Alexandru Floricioiu- maestru emerit al sportului, un veteran al 
alpinistilor veterani !  Sectia Universitara Cluj a Clubului Alpin 
Roman e onorata sa-i  aiba ca oaspeti pe domniile lor si pe voi, 
alpinistii si montaniarzii care veti umple amfiteatrul.



In timp ce se vor derula imagini din muntii prin care a haladuit o viata 
dl.Nicolae Dimache, el ne va impartasi idei si opinii despre munte si 
alpinism, amintiri si intamplari din muntii lui iubiti. Vor urma 
intrebari si din nou acordarea de autografe. Si poate ca  in 10-12 
minute eu si sotia mea vom prezenta imagini din trei ture in care am 
avut sansa si bucurie sa-l insotim  prin Alpi, cu schiuri sau cu bocanci 
si pioleti, ture despre care am facut trei lungi proiectii pe care poate 
le vom relua in aceasta sala generoasa cu toti cei care indragesc natura.



Eu- Dinu Mititeanu - doar cu un an mai in varsta decat autorul cartii, 
am avut si sansa sa-i citesc "manuscrisul" cartii inca inainte de a fi 
tiparita ! M-a coplesit !  Daca nu ar fi atat de modest, ar fi trebuit 
sa-si  intituleze cartea "Omul si muntele". Caci veti vedea ca acest Om, 
inca din tinerete si-a dedicat Muntelui  mai tot timpul sau liber.



  Veti intelege din carte ca , la fel ca toti alpinistii  si 
montaniarzii din tineretea sa, traita in Romania pana la scurt timp dupa 
absolvirea Facultatii de Medicina din Bucuresti, mergea  la sfarsit de 
saptamana pe munte pentru a savura libertatea. Veti intelege  apoi ca a 
emigrat impreuna cu sotia sa Ioana in Italia, pentru a gusta zilnic 
senzatia de libertate, nu doar o zi pe saptamana. S-a stabilit acolo, 
unde i se aprecia doar omenia, pregatirea si constiinciozitatea 
profesionala, nu mai ales "dosarul" !



De dragul muntelui, s-a stabilit intr-o mica localitate de pe malul 
lacului Maggiore. La "doi pasi" de Alpii pe care mai apoi i-a 
cutreierat, i-a urcat si i-a coborat toata viata. Nu singur, ci cu multi 
alti pasionati oameni de munte.  Si Ei, acei Oameni si acei munti 
fascinanti- Alpii - a considerat el  ca  trebuie sa apara in titlul cartii.



Avand in vedere "cantitatea de munte"  ce o veti gasi in carte, i s-ar 
potrivi ce a scris candva un alt mare alpinist si montaniard- Guido Rey 
: " Poezia vieţii mele a fost  Muntele, restul n-a fost decât proză."
  Dar la finalul cartii, unde Nicolae Dimache isi analizeaza viata, 
pentru ca noi cititorii sa nu credem ca "n-a mai vazut padurea din cauza 
copacilor" adica n-a mai vazut si trait Viata din cauza Muntelui, el 
scrie, va rog sa retineti :



"Muntele a fost numai un versant din viața mea, cellalt, mult mai 
consistent și important fiind constituit de atatea altele: familia, 
profesia, relatiile, pasiunea pentru arta si lectura, calatoriile. 
Evident, existența amalgameaza toate aceste experiente intr-un tot unic, 
in interrelatie unele cu celelalte. "



Puiu- asa ii spunem noi, prietenii romani (Nicola ii spuneau prietenii 
si coechipierii italieni ) a fost toata viata avid de cultura, de 
cunoastere. Inaintea acestei carti a scris alte doua despre cateva din 
numeroasele si lungile sale calatorii prin lume: "O privire dincolo de 
orizont" -editura Vremea 2009- un fascinant jurnal de calatorie, care ne 
poarta din cele mai inaccesibile colturi ale Africii pana in cele mai 
exotice tari ale Asiei si "Vulcani, fluvii sacre si zei de piatra" 
aparuta in 2013, ca si cea depre care e vorba acum, tot  in Colectia 
Verde a editurii RP-  note de calatorie in India si sud-estul asiatic.



A 3-a sa carte, este autobiografica si dedicata putin tineretii sale de 
elev si student, apoi  pasiunii sale pentru munte. Veti gasi cum, in 
multe situatii in Carpati, Alpi, Patagonia, Africa, Himalaya a actionat 
si ca medic. De ex. cum a plecat din Bucuresti la o urgenta 
in...Peretele Vaii Albe din Bucegi, ajungand in rapeluri la accidentatul 
Walter Kargel acum stimat nonagenar ! Eram sigur ca in carte  va relata 
doar unele din sutele, poate miile, sale de ascensiuni in Carpati si mai 
ales in Alpi si alti mari munti ai lumii.  Dar ma bucur ca la finalul 
cartii a dat o lunga lista ( ce se intinde pe opt pagini!) a 
ascensiunilor facute de-a lungul bogatei sale vieti alpine. Lista care 
probabil nici ea nu e completa, multe ture ce pentru noi ar fi 
importante, el le-a considerat modeste, simple  plimbari in natura.



Deşi ar fi putut face ascensiuni de mare dificultate, in marii si 
celebri pereti din Alpi, desi ar fi putut urca pe optmiari din Himalaya, 
nu si-a dorit  asta ca scop. A urcat munţii nu cu ambiţii, nu cu 
orgoliu, ci cu sufletul, cu smerenie. I-a urcat ca iubitor  de natura, 
de frumos, nu ca sportiv ! Dovada e si faptul ca doar cand era deja 
pensionar a realizat cA ar fi putut deveni primul roman care sa aiba in 
palmares toate cele mult dorite 82 de varfuri de peste 4.000 m din Alpi 
de pe lista UIAA.  Si a mai urcat cateva cand avea deja o varsta la care 
altii mai practica doar sahul sau pescuitul. Si nu e afectat ca mai are 
neurcate doar 5 dintre acestea.



Spre finalul cartii marturiseste: " Pe masură ce retraiesc amintirile si 
incerc sa le dau viata in scris, imi dau seama ca pot reda fapte, dar e 
greu daca nu imposibil sa reproduc si sa transmit emotiile simtite."
  Eu, citind aceasta carte si cu sufletul, nu doar cu ochii, i-am simtit 
totusi si o parte din emotii. Si sper sa simtiti  asta si voi dragi 
prieteni.



Va invitam  la lansarea cartii "Oameni si Munti". Carte din care il veti 
cunoaste pe alpinistul si Omul Nicolae Dimache, dar si pe acei multi ai 
sai "camarazi intru pasiune" cum ar spune Noica.  Va invitam sa-l 
cunoasteti, sa-l intrebati, sa-l  ascultati, sa admirati  imagini din 
cateva din acele incredibil de multe ascesiuni ale pe munte.  Iar  mai 
apoi, citind cartea, sa va dati seama de marea sa modestie, sa va 
bucurati ca ati cunoscut un astfel de Om. Sa va bucurati ca aveti in 
mana o carte care in mod sigur va va fi devenit draga si veti fi mandri 
s-o stiti  intr-un raft al bibliotecii, s-o mai deschideti din cand in 
cand ca pe o caseta cu continut pretios.

luni, 9 mai 2016

Proiectie: "Brambura prin Nepal", marti 10 mai la Cluj

Cum ne-am hotărât să plecăm? Răspunsul e atât de simplu: ne-am permis să visăm. Într-o zi, povesteam cu Rareş şi l-am întrebat:  "Dacă ar fi să mergem oriunde, unde am merge?". Nu ne-am pus nici o restricţie, nu ne-am gândit la nimic. Am visat cu ochii deschişi şi după ce am ales Nepalul ne-am dat seama că nu e imposibil. 

Vă invităm să parcurgem împreună traseul spre Everest Base Camp.


Proiecţia va avea loc în seara de marţi 10 mai la ora 20 în Amfiteatrul George Vâlsan (sala 43 de la et.1) al Facultăţii de Geografie, care se află în clădirea din dreapta când urcaţi de pe str.Clinicilor spre Institutul de Speologie.

Alexandra şi Rareş