luni, 14 mai 2018

Tura CAR prin Chei Bănățene (27 aprilie - 1 mai 2018)

Așa cum am scris imediat după întoarcere, în final am fost 23, dintre care 19 CAR-iști. E adevărat că cei mai mulți s-au decis în ultima săptămână sau cu 1-2 zile înainte, dar astea nu au contat. Am văzut mai toate obiectivele din program, dar  s-a mers și în grupuri mai mici. N-am reușit ca în Cheile Carașului să găsim marmitele de la peștera Țolosu (nu mai existau marcajele discrete ce le găsisem în urmă cu 14 ani),  unii au ratat Arcada spre Lacul Dracului, alții au renunțat la Ciucaru.

Unii deja ați văzut frumoasele imagini postate de Lucian, repet aici link-ul. Relatarea pe scurt, pe zile.


VINERI - 27 mai seara au sosit în locul primului ”bivuac”:
Lucian Sătmărean, Anca Ardelean, Denisa Todea, Andrei Așchilean, Dinu, Marlene, Ioana Sârbu, Gabi Oargă, Ovidiu și Raluca Motioc- după ce își lăsaseră fetele la bunici, Anca Dăescu cu amicii ei: Levente și Albert Montaserăm corturie în amonte de Cheile Rudăriei, de satul care acum se numește Eftimie Murgu.






SÂMBĂTĂ am vizitat și fotografiat vreo 10 din morile aflate în amonte de sat. Restul până la 22 sunt prin sat și aval. Am avut norocul că prima din sat era deschisă și măcina boabe de porumb. Apoi ne-am oprit la celebra Cascadă Bigăr,  de șuvițele căreia - din fericire- nu se pot apropia acei mulți amatori de a imortaliza nu cascada, ci pe ei înșiși cu cascada. Ultramodernele selfie ! Bleah ! Ne-am deplasat apoi în satul Carașova- unde  majoritatea locuitorilor sunt croați. De acolo am parcurs Cheile Carașului, dar în amonte de Lunca Prolazului  nu mai era marcaj cum ne spusese nenea care ne-a taxat la intrare ! Poteca e clară o vreme, dar pe ultimele 200-300 m spre Peștera Țolosu unde ne interesau mai ales uriașele marmite de sub gura peșterii, nu mai erau marcajele discrete ce ne ghidaseră în urmă cu 14 ani ! Iar timpul nu ne permitea să facem căutări. Ne-am întors pe lângă acel canion fain care ar trebui parcurs cu mijloace nautice, iar din Poiana Prolaz, la sugestia lui Levente care e din Reșița, am traversat pe rând pe o ”punte indiană” cu două cabluri, unul pentru picioare și unul pentru mâini, apoi am urcat pe platou. Ne-am deplasat lateral la un punct de priveliște, unde erau  și ruine ale unei foste cetăți. Vremea era plăcută, deja se răcorea.  În timp ce mergeam cei vreo 2-3 km pe asfalt, au apărut alți doi dragi CAR-iști: Dan Tăuțan și Eugen Roman. La locul unde lăsaserăm mașinile,  puțin aval de viaductul peste râul Caraș, bănuisem  că picnicarii vor pleca, așa că am montat corturile în acel loc fain, pe un mic fânaț proaspăt cosit. Sosise  și Raluca Leucă cu doi prieteni.






DUMINICĂ : Deplasare cu mașinile în satul Sasca Montană unde ne așteptau Cosmin Constantinescu și Cornelia Ochiș.  Am făcut toți o oră traseul per pedes până la Cascada Șușara, -până unde  pe la 1880-2018 circulau trăsuri cu amatori ”de plimbare” ! Înapoi la mașini și apoi deplasat cu ele la Podul Beiului, unde era un enervant blocaj! Cu greu am reușit să ni le parcăm și să pornim per pedes pe drumul de vreo 6 km până la Păstrăvărie, drum cu mult praf în aer de la mașinile ce se chinuiau să urce sau să coboare. La Ochiul Beiului și la Cascada Beușnița era o mare de oameni care se pozau cu celebrele ”obiective”  Dar la Cascadele de Sus și la altele mai mici de pe traseu am putut face imaginile dorite, iar la întoarcere, Ochiul Beiului era mult mai liber. Ne-am deplasat apoi cu mașinile cei vreo 4-5 km până la fostul Canton Damian- acum părăginit. Reșițenii, care aveau o dubă, i-au luat si pe cinci de-ai noștri care aveau mașini foarte joase !



LUNI: Dus - întors prin Cheile Nerei, faine, dar cu multe depozite de peturi și alte mizerii aduse la viituri din satele din amonte, cu o primă trecere prin apă pe malul stâng, după o oră și ceva de la plecare.  Poteca este însă bună și destul de curată.  N-am mai trecut mai apoi din nou pe malul drept, căci Podul lui Vogiun era impracticabil, dar mai apoi am văzut de vizavii  oameni și animale, desigur urmași ai lui Vogiun care în 2004 avea 76 de ani, dar care au domiciliu în alt sat. Puză de masă la Izbucul Iordanului. După  Lacul Dracului am traversat din nou apa prin vad, apoi când ne apropiam de sat pe un pod suspendat din nou pe malul stâng, pe la Moara lui Untan- acum încuiată.


MARȚI: Drumul fiind ff îngust, am decis toți să plecăm la ora 6 dim, să nu ne întâlnim cu mașini din sens contrar. Apoi de la Podul Beiului, unde era desigur liniște, am făcut toți un dus-întors spre Sasca Română, pe poteca tunelurilor, potecă săpată în stâncă în scop turistic cu cca 150 de ani în urmă , cum era și prin alte zone !!! Apoi am plecat spre defileul Dunării, unde cele mai importante ”ținte” au fost Peștera Ponicova  care e usor accesibilă pe vreo 500 m, cu portalul final prin care se admiră Dunărea și ambarcațiunile de pe ea . Apoi, din satul Dubova am făcut un circuit de vreo 2 ore per pedes să admirăm Dunărea și Golful Dubova de sus, de pe muntele Ciucaru Mare. Pauză de masă în Orșova, unde sosise cu trenul din București prietenul Ionuț Drincă al lui Dan Tăuțan, care aveau în plan în următoarele zile ture în doi prin munții Mehedinți. Așa că l-am mutat pe Gabi Oargă din ALP în mașina lui  Nuțu, în locu lui l-am luat pe Eugen până la el acasă în Hunedoara.

În lungul drum spre casă, sperăm că fiecare a rememorat locuri faine și devenite dragi ...
Dinu și Marlene

Niciun comentariu: