joi, 13 septembrie 2018

Padiș prin ochi de septembrie



În primul week-end din Septembrie  ne-am strâns 15 membri și aspiranți CAR, doritori e o tură de munte pe meleagurile fantasticului Padiș, zonă carstică  a Munților Bihor. Acțiunea apei asupra depozitelor calcaroase a creat adevărate minuni ale naturii pe aceste  meleaguri apusene.
Inițiativa și conducerea turei au avut-o dl. Dinu și Marlene Mititeanu



Participanți:  Nuțu RADU și Iren Bognar , Cezar Partheniu, Ovidiu și  Raluca Motioc, Adela Popescu, Cristina Jurcovan, Ciprian și Mihaela Mitican, Florin Grec și Adriana Andreica, Gabi Oargă, Mara Rusnac, Marlene și Dinu Mititeanu.

Vineri după -masa ( în jur de ora 17:00) ne-am pornit cu mașinile din Cluj spre  Cabana Cetățile Ponorului, cabana fiind gospodărită  de colegul de  club Liviu Toma. Mergând dinpre Cluj, Dl. Dinu și Ovidiu Motioc cu ale lor mașini Duster 4x4 au ales un  drum mai scurt , prin Rachitele - Ic Ponor până unde e asfalt, dar mai departe nu este ”prietenos” pentru mașini normale sau joase. Ceilalți am mers pe drum mai lung  ( dar mai bun, cu asfalt peste tot ), prin Beiuș - Roșia - Pietroasa, ambele cu peisaje pitorești.
Trei au ales varianta  de a dormi la cort în poiana Glăvoi. Seara, am ajuns pe rând la cabană. Miliarde de stele se lăsau admirate pe un cer infinit de senin, traversat de Calea Lactee. Cât de superb se vede acolo cerul!  Cabana,  situata într-o zona liniștită , este frumoasă și curată, frmos decorată în stil rustic. După cina consistentă (3 feluri), am mai stat la povești cu și despre munți și ne-am retras apoi pe tărâmurile lui Mos Ene. Am avut norocul ca cei care mai erau în cabană, veniseră tot ”să facă munte”, nu să facă chef. Am dormit bine.

Sâmbătă dimineața,  după ce am luat micul dejun, am coborât toți 15 prin pădure pe poteca marcată cu PA până în Dolina 1, de unde am trecut în Dolina 3. De acolo am coborât spre dreapta, pe o panta abruptă spre firul apei din subteran de unde spre stânga e varianta pentru speologi (cu lacuri de trecut înot, etc), iar spre dreapta varianta noastră, a drumeților. Apa era mică, așa că am putut merge ”din piatră în piatră”, mai comod pentru cei care nu și-au uitat bețele acasă. Mai toți aveam frontale , dar după o vreme, când lumina ce pătrundea prin tunelul pe care am coborât scădea treptat, din față și de sus ne-a luminat alt ”proiector” dinspre Dolina 2. 





Dl. Dinu, care mergea în față   a căutat și găsit pe peretele din stânga noastră cele doua “nări “ din care țâșnește apa, nări pe lângă care – ne spune dânsul- au trecut mulți  neinformați despre existența acestora.  Luminate cu mai multe spoturi de frontale,  le puteți vedea în una din imaginile alăturate. 




Alte imagini din subteran se pot vedea mai mult cu imaginația, căci n-am avut trepiede și nici blițuri!  Acel interior  de ”catedrală” impresionantă în care se aude orga micilor cascade, trebuie văzut cu ochii și sufletul !
O surpriză a fost ieșirea în Dolina 1, printr-un fel de tunel-labirint de dimensiunile trupurilor noastre.
Am urcat apoi spre stânga până  în Dolina 2, de unde am văzut fereastra care ne luminase și ea teasel subteran, dar sus, pe zidul de stâncă al pereților acelui ”tunel vertical” nu mai existau vechile ”balcoane” din anii 60. Reveniți în Dolina 1, Dl.Dinu ne arată sub o surplombă izbucul apei ce vine prin căi misterioase din Poiana Ponor pe care o vom vizita mâine.



Am traversat apoi din nou crestulița spre Dolina 3, de unde am urcat spre pădurea de pe ”buzele” acesteia. Ne-am continuat traseul PA spre fostele balcoane ale Cetăților Ponorului ( denumite acum “puncte de belvedere”,  pentru a admira de sus aceste impresionante creații ale naturii, deși e clar că altfel se admirau când existau balcoanele.



Am revenit la traseul PG care ne-a condus prin pădure și apoi ne-a coborât la  Izbucul Galbenei. Poteca continuă prin pădure, mai sus de nivelul apei, dar dl Dinu ne-a chemat apoi să coborâm spre dreapta și să intrăm pritr-o mare fereastră ( a 2-a !) la firul apei ! Am continuat apoi spre aval pe un mic balcon de piatră mai sus cu 2-3 m de firul apei.  Totul e mult mai mic decât a fost în Subteranul Cetăților Ponorului. Dar și aici intra din când în când lumină prin ferestre din stânga prin care puteam vedea turiștii  ”cuminți”, eventual ne puteau vedea și ei luminițele ! Am ajuns la frumoasa cascadă Evantai de unde, cu o cățărare mai delicată am revenit la poteca turistică.  




Am continuat traseul prin Cheile Galbenei , amenajat în multe locuri cu cabluri, lanțuri și scoabe pe versantul stâng, utile mai ales când apa e mai mare. Acum, în  multe locuri se puteau evita amenajările, mergând din piatră în piatră pe firul apei.



După o pauză în Poiana Florilor, am urcat vreo două ore prin pădure le ”Fostul Ghețar Focul Viu”, ghețar falnic cândva, dar pe cale de dispariție totală acum.  
La cabană am ajuns cu câteva minute înaintea unei ploi de vară! Masă copioasă și berea bine-meritată au fost favoritele serii.

Duminică dimineața ne-au trezit voioasele  păsărele din jurul cabanei, deci clar era senin. Și liniste. Afara, in curtea cabanei, era frumos amplasata o terasa cu scaune si mese de lemn rustice pe care le-am admirat cu toții. Dupa micul dejun si un ceai aromat, ne-am deplasat cu mașinile până la Glăvoi și apoi  ne-am îndreptat per pedes spre Poiana Ponor, o poiană întinsă și verde , împrejmuită de culmi partial împădurite. Marlene ne-a condus spre Izbucul Ponor – o altă minunăție a naturii.





Remarcabil în Poiana Ponor, este pierderea apei, care se face în patul râului prin sorburi. Atunci când apele sunt mai mici, sunt două sorburi în funcțiune, însă cand apele sunt mari ( ploi/ topirea zapezii)  pe măsură ce apa creşte şi inundă zone din jur  de obicei uscate, intră în funcţiune noi sorburi. Când nici acestea nu mai pot drena apa, mijlocul poienii se transformă în lac, cum am văzut într-o poză din cabană ( mulțumim  Marlene pentru detalii).




Am lăsat în urma peisajele din poiana și după un răsfăț scurt la plăcintele calde din Glăvoi, am mers mai departe cu mașinile până la Cabana Vărășoaia de unde ne-am deplasat pe jos spre Cetățile Rădesei, tot un traseu subteran dar turistic, interesant și el, cu ”ferestre” în tavanul înalt,  parcurs dus- întors, deci, căci traseul de întoarcere pe sus era impracticabil din cauza multor copaci doborâți

Mulțumim domnule Dinu , mulțumim Marlene pentru răbdare, implicare, recomandări și detalii! Mulțumim oameni faini, pentru plăcuta companie.
Multumim Padis drag pentru  ca ne-ai primit si ne-ai lasat sa-ti admiram minunile, sa ne construim amintiri cu tine! Ba mai mult , ne-ai rasplatit cu vreme buna, izvoare   reci, umbre dese sa ne racorim, mure zemoase, chiar si zmeura, afine si mere salbatice.Vom mai reveni, să te vedem în alte haine , să imortalizăm clipe, ore, zile , poate ani… știm că ne vei aștepta!

Text: Mihaela Mitican și Dinu Mititeanu
Imagini: Ovidiu Motioc, Cezar Partheniu, Nuțu Radu și Adriana Andreica

Niciun comentariu: