miercuri, 20 noiembrie 2019

Mocani și colibe mocanești - Tură foto în Apuseni, 2 noiembrie.



Noiembrie aduce ultima tură din calendarul CAR 2019, un sfarșit care este motiv de bucurie după cum veți descoperi în rândurile care urmează.




Nuțu Radu ne-a invitat la încă o incursiune în farmecul Apusenilor, întinderi cu peisaje blânde și pline de surprize. După ce am hoinărit nu demult prin Țara Moților ne mutăm la vecinii lor situați peste deal, la mocani. Mocănimea Apusenilor cuprinde o zonă care se întinde pe ambele versante ale masivului Muntele Mare, respectiv de la Valea Someșului Cald în nord-vest pana la Valea Arieșului în sud-vest și zonele limitrofe. Deși au împărțit în decursul istoriei bune si rele, asemenea moților uneori aceleași, viața amară și iobăgie. Există totuși câteva deosebiri între aceștia. Dacă la moți predomină ocupația de prelucrare a lemnului și mobilitatea în scopul valorificării produselor meșteșugarite,  mocanii sunt statici, iar la ei predomină creșterea animalelor, vitele și oile. În acestă zonă etnografică se găsesc celebrele șuri monumentale acoperite cu paie, „colibele” situate la altitudine, construite din lemn pe fundament de piatră. Satele mocănimii Ampoiului ar fi atestate ca fiind cele mai vechi din tot ținutul.




Multe relatări incredibile despre moți și mocani se pot găsi în cartea scriitorului Ioan Rusu Abrudeanu - ”Moţii - calvarul unui popor eroic dar nedreptaţit”. Citez,
„Mocanii, spre deosebire de moţi, sunt oameni mai deschişi la suflet şi mai sinceri. Este foarte mare asemănare între haina lor alba ca zăpada şi conştiinţa lor cu mai puţine dedesupturi neîncrezătoare decat sufletul pururi îndoielnic al Moţului propriu zis. Mocanul este mai vioiu la petrecere şi mai puţin crâncen la mânie decât Moţul. Oameni robuşti, cei mai mulţi înalţi şi bine închegaţi la trup, cu culoarea părului castanie ori blonzi, dar foarte puţini bruni”.


Nuțu ne propune o tură foto de o zi în căutarea colibelor mocanești în prag de iarnă. Pornim din Cluj cu noaptea în cap în speranța că vom prinde neguri și cețuri care să ne bucure obiectivele aparatelor foto. Tura se reconfigurează ușor, pornim pe semi-întuneric din Lunca-Largă și urmăm Valea Coacăzei pana la Rascruce, un punct esențial în economia Maratonului Apuseni pe care îl organizăm noi aici. De aici urmăm drumul pana la Știolne. Dacă mulți dintre moți locuiesc permanent casele lor din munți, colibele mocanești sunt utilizate doar vara, toamna mocanii se retrag în satele din poalele munților la iernat. Excepție puțini, găsim o dârză familie mocănească, Ion și Minodora, care în nenumărate ierni îndură vremea aspră de pe munte și iernează la colibă. Aceștia își duc traiul în special de pe urma unei turme de măgari pe care îi admirăm cu plăcere la fiecare ediție a Maratonului Apuseni sau la fiecare vizită pe acele minunate meleaguri dulci. Continuăm apoi printre colibele de la Zăpodie urmate de ascensiunea pe Vf. Șovaru. Coborâm apoi spre Valea Jgheburoasă și ne retragem către seară spre mașini în Lunca Largă.




Vă scriam la începutul relatării despre un motiv de bucurie. De cele mai multe ori în viața un sfârșit este de fapt un început ! La fel se întâmplă și la noi, nu am realizat că sezonul de activități 2019 a luat sfârșit datorită bucuriei împărtășite de calendarul 2020 care este în mare parte gata și pe cale să își deruleze primele ture din sezonul rece. Sunt deja creionate 77 de ture/ateliere pe toate departamentele CAR filiala Cluj, însă acestea sunt doar o parte dintre turele propuse. În cadrul clubului funcționează departametele: alpinism, escaladă, drumeții, MTB, schi/schi de tură, alergare montană, foto, juniori și poteci/marcaje/cabane. Turele propuse acoperă toata gama de activități componente.

Noutatea care o împărtășim cu voi în acest moment este că procedura de înscriere/aderare în cadrul Clubului Alpin Roman filiala Cluj a fost simplificată. În acest moment aderarea în club este „la liber”, nu mai este necesară experiența montană și recomandările unor montaniarzi, doar completarea unui simplu formular on-line. Poate adera orice iubitor de munte sau de natură, de inițiere și restul lucrurilor necesare ne vom ocupa noi gratuit!

Avem pregătit deja pentru 2020 un program complex de inițiere pentru toate activitațile montane.
Calendarul și programul de activități 2020 al Clubului Alpin Roman filiala Cluj îl veți găsi în exclusivitate, începând de sâmbătă 23 noiembrie, pe fyer-ul gratuit oferit la standul nostru de la TMF Transylvania Mountain Festival, partenerii noștrii, în holul Cinema Victoria.

Începând cu săptămâna următoare vom face și mici dezvăluiri on-line pe pagina FB pentru cei care ne urmăresc, stați pe fază !

Distribuie acest pont, anuntă-ți toți prietenii iubitori de munte și natură despre oportunitatea aparută, aveți ocazia să fiți parte în cea mai veche și elitistă comunitate montană din România, la prima apariție în anul 1934.

Pentru aderarea în Club se poate folosi direct formularul on-line: https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdKFrABDXOh1c6CMIrFqDtJjQ2o9zMNqhfjSc2NzVkw45j5sg/viewform

Mai multe informații despre noi și aderare găsiți aici: http://www.carclujuniv.org/2005/01/cum-devin-membru-al-car-sectia-univ.html


Coordonator tură: Nuțu Radu

Foto credit: Nuțu Radu si Ovidiu Motioc



Galeria foto integrala o gasiti pe pagina de FB a clubului.


marți, 19 noiembrie 2019

duminică, 17 noiembrie 2019

13 - 14 iulie 2019


Călimani 

Bistricior și Tăul Zânelor



Partea vestică a munților Călimani este destul de accesibilă, atât ca altitudine, nu depășește 2000 metri, cât și ca distanță față de locuința mea. Cu toate că este așa cum am spus, asta nu înseamnă că sunt munți pe care să-i cutreiere toată lumea, oricum, fără a fi însoțit de cineva care a mai fost prin acele locuri. Nu e complicat, dar nici simplu nu e. Mai mult de atât sunt multe locuri frumoase ce merită văzute, locuri care necesită un minim de cunoaștere a zonei și a cărărilor care duc acolo. Pe parcursul relatării voi aminti câteva din locurile alea. De multe ori, am urcat spre vârful Bistricior în cele mai diferite momente ale anului, pentru a mă bucura de liniștea și relaxarea oferită de munte. Totuși vreau să aștern câteva cuvinte despre două ieșiri pe Bistricior, ieșiri care au avut pentru mine un pic de ”inedit”. 

Sunt de acord cu ideea pe care o zicea un prieten, și anume că ”atunci când nu ai unde merge, te duci pe Bistricior”, dar acest lucru se poate face în zeci de feluri, astfel că fiecare tura e diferită. La rugămintea prietenului meu, din Clubul Alpin Român Filiala Cluj, Mircea, am acceptat asta-vară să conduc un grup de CAR-isti prin partea asta de Călimani. ... Mai multe despre tura la https://musteatacalin.blogspot.com/2019/11/calimani-bistricior-si-taul-zanelor.html 

miercuri, 13 noiembrie 2019

Fascinanta Patagonie - Partea 1: Circuitul "O", in jurul si spre celebrele Torres del Paine


Patagonia e un ținut fascinant, misterios, întins în sudul statelor Chile și Argentina, cu atrăgătoare ținte geografice: Punta Arenas, Ushuaia, Strâmtoarea Magellan, Țara de Foc, cu Anzii Patagoniei cu vârfuri acoperite de zăpadă, de 3000-4000 m înălțime din care curg ghețari impresionanți și cu multe lacuri mari, cu Podișul Patagoniei, cu întinderile prăfuite din pampasul patagonian. În Patagonia se află  Campo de Hielo Sur — un ghețar cu o lungime de 350 km care este cea mai mare rezervă de apă dulce din America de Sud — fiind situat pe locul trei în lume după Antarctica și Groenlanda.

Pe noi, montaniarzii, ne interesau munții de acolo, mai ales acele multe „obeliscuri” de granit văzute cu uimire și curiozitate de departe de către primii exploratori ai zonei. În tura noastră de o lună pe acolo (martie 2019) am avut ca  obiective: Parcul Național Torres del Paine, singurul din Chile, iar din Argentina, Parcul Național Los Glaciares — cu celebrele „obeliscuri” Cerro Fitz Roy, Cerro Torre și altele ce-i gardează, Ghețarul Perito Moreno, Lacul Vidma, Parcul Național Nahuel Huapi de lângă Bariloche. Am avut noroc de cer mai mult senin și de absența celebrelor vânturi patagonice. În partea întâi am parcurs per pedes (130 km), în 9 zile, cu cortul din camping în camping.

Amănunte la:
www.dinumititeanu.ro/Fascinanta%20Patagonie

Vă așteptăm in 19 noiembrie, de la ora 20, în amfiteatrul George Vâlsan al Facultății de Geografie. Vor prezenta Marlene și Dinu MITITEANU

marți, 5 noiembrie 2019

Carari de toamna in Norvegia


Marți, 12 noiembrie, vom începe seria proiecțiilor CAR intrând pe cărări de toamnă în Norvegia.

Pentru mulți, Norvegia înseamnă fiorduri, vikingi, frig, aurora boreală. Pentru noi, e altceva: Norvegia e libertatea de a petrece timp oriunde în natură cu cortul. Norvegia înseamnă respect pentru natură, înseamnă lipsă de ostentație, mii de cărări unde poți să fii tu cu natura. Nu e doar un munte, un fiord, o cascadă, e sute de munți și mii de fiorduri, e toate cascadele, toți mușchii, toți brazii și plantele pe care le simți întâi cu picioarele și mâinile, cu ochii, cu nasul, cu papilele gustative până îți intră sub piele, în carne, în sânge. Norvegia e o patrie de suflet.

Vă așteptăm de la ora 20, în amfiteatrul George Vâlsan al Facultății de Geografie.Vor prezenta Radu Terec și Maria Laza.

Drumeție Valea Cernei, crovuri, chei, catune, Arjana, 24-27 octombrie


Unicitate, diversitate, frumusețe, primele cuvinte care ar trebui să deschidă orice relatare despre Valea Cernei. Peisaje ireale și multiple provocări te conectează la frumos, apare ceva nou în scurt timp, diferit, ești surprins din nou. Dante Alighieri scria ca „Frumusețea trezește sufletul la viața” , frumusețea unor locuri din munții noștrii ne uimește adesea.



În ultimul week-end de octombrie se rânduiește ca 11 norocoși treziți la viața să participăm la drumeția organizată în calendar de către CAR filiala Cluj pe Valea Cernei, depașind cu ușurința peste 10 ore de drum și sacrificând ziua productivă de vineri, în folosul frumosului. Joi după serviciu ne transferăm cu mașinile din Cluj pe Valea Cernei, ajungem seara după înoptare la intrarea în Cheile Țăsnei. Odată ajunși trecem Cerna peste punte și alegem un loc draguț, intim, într-o poienița, la scurtă distanță de mașini. Acolo montăm corturile la lumina frontalelor și facem tabăra pentru două nopți, fără să avem habar că ne aflam în ograda cumetrei vulpi care avea vizuina în apropiere, însă vom reveni asupra subiectului.



Diminețile ne trezim începând cu ora 5:00 astfel încat la ora 7:00 pornim la frontale gata de drum, pentru a ne bucura de cele aprox. 11 ore de lumină care ni le oferă fiecare zi de sfârșit de octombrie.
În ziua de vineri am avut planificate crovurile din Mehedinți, minunății ale naturii amplasate la noi în țară. În câteva vorbe acestea sunt „pâlnii” cu fundul plat datorită sedimentării și „înfundării” cu calcar, delimitate și înconjurate de pereți de calcar, situate la mare altitudine, crovul Medved fiind cea mai mare dolină din tară aflată la o altitudine de circa 980 m. Crovurile sunt înșiruite paralel cu peretele Mehedințean delimitat de Valea Cernei, oferind un peisaj unic, ascuns privirilor, parcă nepământesc în orice anotimp, datorită unor decoruri minimaliste cu amfiteatre înconjurate de lapiezuri, pâlcuri de fagi și pinii negrii de Banat care își fac apariția în blocurile de calcar.



Am pornit dimineața de la confluența Tâmnei cu Cerna, km 26 DN67D marcaj PG, loc numit Piatra Pușcata probabil de la multitudinea de lapiezuri și blocuri masive calcaroase care presărau pădurea. Tâmna complet secată în vreme de toamnă la fel cum erau și cele două izvoare de sub stână. Am avut un urcuș susținut până în Crovul Mare, am ales calea directă prin Cheile Tâmnei, scurte dar interesante. În Crovul Mare am făcut un popas și pauza de masă după care a urmat un scurt circuit fără bagaje până în Poiana Mare și culmea din proximitate pentru a avea vedere panoramică asupra crovurilor și Vf. lui Stan. După ședinta foto am revenit în Crovul Mare pe marcaj CR. De acolo am luat crovurile la rând prin centrul acestora marcaj PG, Poienile Porcului (Crovul Porcului) cele mai întinse formate din trei platforme așcendente, urmate de Crovul Medved în care am făcut o coborâre semnificativă. Odată ajunși lângă stâna din Crovul Medved am făcut pauza de masă și ne pregătim pentru urcușul pe Pietrele Albe, un alt loc cu belvedere minunată asupra împrejurimilor. De acolo ținem încă pentru o vreme creasta și abia apoi intrăm în pădure și începem coborârea spre Poiana Țăsnei, pe aceasta poteca găsind și noul marcaj PG. În Poiana Țăsnei găsim prima sursă sigură de apă, iar apoi pornim pe marcaj CA spre Cheile Țăsnei. Ajungem în scurt timp la Moara Dracului, moară de apă distrusă de o viitură acest an, în curs de reconstruire. Urmeaza apoi spectaculoasele chei ale Țăsnei unde am admirat ca la amfiteatru pinii negrii Banațeni și varietatea coloristica într-un cadru unic, de o frumusețe rară. Ajungem înainte de lăsarea întunericului la tabăra de corturi după care mergem la o ciorbă la Dumbrava și îl așteptăm pe Cosmin care nu a ajuns joi. În această primă zi am parcurs circa 18 km cu o diferența de nivel pozitivă de 1.650 m.



Dimineața de sâmbătă suntem alarmați de tristețea Getei care nu își mai găsește bocancii în absida cortului. Nu ți-ai dori un astfel de incident în mijlocul turei ! Ulterior intervine și Alex căruia îi lipsește polarul. În fine situația se liniștește după apariția lui Nuțu care le returnează obiectele lipsă întrucât acesta surprinde hoțul în acțiune. Ne povestește cum a fost trezit în toiul nopții de către o pungă mișcătoare care se pregătea să părăsească cortul printr-o găurică confecționată de către cumătra vulpe. Aceasta a intrat în absidele celor trei corturi și a sustras obiectele care îi păreau tentante, însă spre fericirea noastră nu a apucat să le transporte până în vizuină din lipsă de timp ci au fost găsite prin poiana sau la marginea padurii. Mai mult aceasta refuză să părăsească zona chiar dacă a fost surprinsă și fugărită de către Nuțu, care din păcate se alege cu o gaură în noul cort aflat abia la a treia tură.
După acestea ne strângem tabăra și pornim tot la frontale cu bagajul complet de dormit de data aceasta, așa cum procedăm de obicei în turele noastre din club. Ziua de sâmbătă ne rezervă Cheile Prisăcinei, morile de apă, cătunele alpine și eventual Arjana. Găsim noi marcaje și stâlpi cu indicatoare cu date amănunțite despre trasee, construite în special pentru maratonul planificat acolo, fenomen care câștigă tot mai mare popularitate și mobilizează din ce în ce mai multe resurse, însa fără a afecta muntele sperăm noi. Nu intram spre chei pe traseul clasic care pornește de la podul Țăsnei ci alegem o variantă mai potrivită turei noastre, respectiv intrăm pe la Puntea lui Stoian unde după o scurtă urcare susținută câștigăm altitudine și panoramă apoi mergem pe curba de nivel înspre intrarea în chei având o vedere panoramică permanentă asupra „conacelor” de sub perete și abruptului Mehedințean care găzduia suspendate, crovurile pe care le vizitasem cu o zi înainte. Poteca localnicilor o găsim marcată PG, la fel și traseul BG prin chei datorită maratonului.


Cheile Prisăcinei pot fi abordate în două moduri, fie prin apă în acest caz fiind indicat inclusiv echipament de cățărat la purtător fie parțial pe firul apei și după pe o porțiune ocolitoare prin stânga abruptului cu vedere permanentă asupra cheilor, apoi revenire în zona morilor de apă și vâltorii. Noi am abordat varianta potrivită anotimpului și bagajului, am parcurs o primă porțiune pe firul apei urmat de urcarea pe peretele vestic. Cheile Prisăcinei le-am găsit sălbatice și spectaculoase ca de obicei, cu un plus de culoare datorat anotimpului. După chei ajungem pe unul dintre vechile drumuri de căruța care lega Cracu Mare de Prisăcina pe valea Prisăcinei. În prezent acestea sunt trecute doar pe jos întrucât exista noi drumuri „de buldozer” mai accesibile inclusiv cu mașini 4x4. În Prisăcina facem o pauză de masă apoi traversăm cătunele alpine pitorești Dobraia si Bedina. Școala din Dobraia o găsim reabilitată recent și dotată cu panouri solare. O plăcuta surpriză a zilei a fost izvorul din Poiana Lungă, care contrar așteptărilor se încăpățâna să mai curgă ușurel. Prezența apei și vremea foarte bună fara vânt ne invită să dormim în creastă într-un loc aflat pe lista de dorințe a câtorva dintre noi, astfel că ne alegem un loc deosebit de cort cu vedere incredibilă atât asupra apusului cât și a răsăritului, la circa 1.350 m altitudine după Vf. Biliana sub colții Zascol, Arjana. Aici am primit un cadou colorat parcă în ton cu toamna, culori și saturație parcă mai intense fată de cele avute acest an pe alte vârfuri și culmi. Am fost copleșiți de apus, parcă interminabil dar mai ales de răsărit care ne-a vrăjit și imobilizat, am rămas hipnotici, astfel că plecarea în ultima zi a fost la lumina zilei, ușurel după ce ne-am ghiftuit cu frumusețe. În această zi am parcurs circa 19 km cu o diferentă pozitivă de nivel de 2.300 m.



Duminica am început-o cu o frumoasă cățărare pe Zascol și dupa Vf. Arjana, în apropierea Vf. Arjana am dat peste o „plantație” cu merișoare în ciorchine, degustate pe săturate, urmate de Șaua Prislop. Acolo ar fi fost planul standard de campat întrucât rareori este posibilă montarea cortului în creastă cum am procedat noi, acea zonă fiind deosebit de expusă la vânt. Izvorul din spatele stânei din Șaua Prislop era secat, în schimb ne putem baza permanent pe izvorul de sub potecă aflat la circa 15 min de Șaua Prislop pe BR înainte de Vf. Cușmița. A urmat un galop de sănătate pe marcajul de creastă BR până în Șaua Ciumerna, apoi PR pe Culmea Certejiu și Cracul Inelețului pana în Ineleț. 



La fel ca în ziua anterioară am admirat din nou panoramic locurile vizitate cu o zi înainte. Eram puțin îngrijorați de fumul tot mai intens care părea că se ridică din pădure despre care am aflat ulterior că a generat un incendiu de pădure și vegetație, lucru care nu ne-a picat foarte bine. În Ineleț găsim multa lume la școală, un eveniment umanitar adună mulți localnici astfel că de la biserica șuntăm cătunul pustiu și pornim direct spre cârlige. Nu intrăm nici în peștera Bârzoni pentru a ajunge la o oră rezonabilă în Cluj însă cu siguranță ne vor condimenta viitoarele ture prin Ineleț. Ne distrăm pe scările de „la Cârlige” apoi ajungem la mașini. În această ultimă zi am parcurs circa 15,5 Km în coborâre, iar la ora 15:00 am ajuns la mașini năuciți de frumos.

Khalil Gibran scria că „trăim doar pentru a descoperi frumosul. Restul e un fel de așteptare „


În curând vom propune calendarul 2020 și vor fi planificate activitățile de iarnă.

Galeria foto extinsă aici.


Atelier escaladă multipitch, 26-27 octombrie


Am bifat si al 2-lea atelier de escalada multipitch al sezonului, alaturi de partenerii nostri Beal si Alpin Expe Mountain Shop


Am avut iarna ❄️ si vara ☀️ in aceeasi zi, o vreme superba per ansamblu, instructori relaxati dar profi si colegi de club motivati sa invete cat mai mult si plini de voie buna. Inca un prilej sa ne bucuram ca facem parte din aceeasi comunitate...
Sambata au fost atelierele de lucru pe regrupari, rapel si mai putin tehnici de exceptie in timp ce duminica s-a mers in trasee in echipe de 3. Motivatia, instructorii si vibe-ul bun si-au spus cuvantul, toti au reusit sa mearga cap de coarda macar o lungime 💪, toti au incheiat weekendul cu un zambet luuung pe fata 😀
Lasam imaginile sa vorbeasca, revenim curand si cu secvente filmate si imagini din traseele de duminica

Foto: multumim frumos Louise Tănasă 

- powered by Beal - Semicoarda dinamica Beal Cobra Golden Dry 8.6 mm 60 m UNICORE

Drumeție in Apuseni - circuit Vadu Moților, 19-20 octombrie


Una dintre drumețiile noastre care le parcurgem cu sufletul. Multe lucruri pot fi scrise despre moți dar ne rezumăm la câteva rânduri, „Țara Moților”, un nume sonor, români care au propria lor „țara”, aceasta nu în mod gratuit, aceștia au scris în timp pagini de istorie, cei mai cunoscuți moți fiind Avram Iancu și Horea. Sunt mai „colțuroși și mai vârtoși” după spusele lui Ioan Slavici care îi numea „…cea mai nobilă parte a poporului român”. 



Ocupația predominantă a moților este prelucrarea lemnului, din care fac donițe si ciubere, tulnice sau materiale de construcţii. Au capitala în Câmpeni iar geografic cele mai multe surse îi plasează pe cursurile superioare ale Arieșului, amonte de Câmpeni. Ce este cu adevărat specific Țării Moților (și Apusenilor) este faptul că există așezări omenești la mare altitudine (peste 1.000 m) care sunt locuite permanent, pe toată durata anului. Aceasta după spusele din carți și internet, pe munți este altfel, observăm an de an când drumețiile nostre ne poartă în Apuseni. Găsim din ce în ce mai multe case părăsite sau distruse, din ce în ce mai puțini tineri sau copiii care zburdau în alte vremuri, școala primara din Dealu Goiești fără elevi după ce anul trecut au avut doar doi. Parte dintre noi, cei mai vârstnici, am mai prins îdeletnicirile, simplitatea, traiul liniștit al oamenilor din satele și cătunele de munte la bunicii noștrii, însă cei mai tineri din păcate nu, doar din auzite poate sau din cărțile de la școala. În aceste drumeții pentru suflet aveți ocazia să mai prindeți ultimele picături de simplitate, puteți întâlni înca cațiva oameni care își duc traiul pe munți.


În Apuseni suntem duși de obicei de catre Dl. Dinu și Marlene Mititeanu în compania cărora vizităm cu placere „muzeul” Apusenilor. Întinderi cu dealuri blânde și pline de surprize relatate în articolul D-lui Dinu „Farmecul Apusenilor” pe blog, acolo veți găsi multe alte informații actualizate despre viața moților, oameni ai munților, precum și alte tradiții, obiceiuri, îndeletniciri, locuri deosebite si drumeții în Apuseni.
In sfârșitul de săptămână 19-20 octombrie am avut în calendar o drumeție colorata în Țara Moților. Am răspuns prezent invitației D-lui Dinu. Ne-am strans 16 participanti cu noua corturi, care dimineața de sâmbătă ne-am transferat cu mașinile din Cluj pe Valea Arieșului în satul Vadul Moților. De acolo am făcut un circuit de două zile si circa 37 km care înconjoară pe culmi văile Neagra si Lăzești cu toate satele aferente.




Sâmbătă am mers „zi lumina” și am parcurs 25,7 km cu 1.666 m D+. Am admirat satele risipite pe culmi între culorile variate ale toamnei. Unele le-am traversat altele le-am observat de la distanța, dupa cum urmeaza: Vadu Moților – Bricești – Popești Sus – Totzești – Florești – Boțești – Harmonești – Petelei – Pastești – Avrămești. Numele acestor sate au fost date de obicei de numele primului sosit. Dupa ce am trecut de Vf. Cioarsa soarele se apropia de orizont moment în care începem să urmarim locuri bune pentru corturi. După pauza acordată apusului mai mergem puțin și ne așezăm în șaua situată deasupra satelor Pătruțești si opus Grigorești.




Duminică pornim la pas în ritm fotografic, la fel ca în prima zi, ne mai rămâneau circa 12 Km pe care îi parcurgem pană pe la ora 14:00. Vedem Segaj – Jeflești - Valcești – Dealu Goiești – Haiducești. In Jeflești facem o pauză la gospodăria care găzduiește un artist popular înca în activitate care ne permite să vizitam atelierul de meșteșuguri. Trecem pe lângă o biserică creștina unde facem liniște întrucât se auzeau câteva voci care cântau cântece religioase. În Dealu Goiești aflăm ca școala primara este închisa din lipsă de elevi. Pe parcursul turei am observat femei harnice și „voinice” care prestau multe munci grele care în mod normal revin bărbaților. Bărbații lor sunt navetiști prin alte locuri unde găsesc un loc de muncă. Una dintre activitațile principale în zonă este creșterea animalelor, cele mai multe terenuri fiind pașuni sau fânaț, surprinzător de îngrijite.




Apa este mai puțina în vreme de toamnă, multe izvoare secate, însa se poate procura în caz de nevoie de la gospodăriile locuite din drum.
O tură în Apuseni este o călătorie în timp unde pentru o bucată simți vremurile de alta dată, la fel cum scria Dl. Dinu Mititeanu „Hoinari prin trecut” devenit sloganul Maratonului Apuseni organizat de noi, CAR filiala Cluj, iar D-lui Dinu îi mulțumim pentru drumeția în care ne-a invitat.
În seria colorată avem o ultimă tură în calendar la sfârșitul de săptămână care urmează, vom trece de la emoții la peisaje diversificate, împreună cu Ovidiu Motioc pe Valea Cernei.
Chei, prăpăstii, lapiezuri, cascade, muchii ascuțite, văi, culmi, crovurile din Mehedinți în peisaj și culori de toamnă.

Galeria foto extinsă aici

Sacel CHD Autumn Retreat,11-13 oct


Un weekend de relax cu colegi si prieteni, unde fiecare a facut ce si cand i-a cazut bine: o parte am fost la escalada 🧗‍♂️la stancile de langa Cetatea Liteni, altii am drumetit spre Muntele Filii dar seara ne-am strans toti la cuib, la un foc de tabara 🔥, gratare stropite cu bere (cu moderatie 🙂) , povesti si glume spuse langa foc pana ce luna se ridicase deasupra capetelor noastre. Pentru ca apoi sa intram in casa la somnul vegheat de pocnitul lemnelor din soba... Duminica dimineata, un soare ce invelea stratul alb de bruma din livada, merele ce au tinut loc de mic dejun, linistea tulburata doar de clopote indepartate si o stare anume a locului ne-au indemnat la leneveala, astfel ca povestile intre prieteni s-au prelungit pana spre dupa-amiaza cand cei mai sportivi dintre noi s-au intors de la escalada.
Inutil sa spunem ca nu a fost ultima editie si ne gandim serios la Sacel CHD Spring Retreat undeva in mai 2020...




Galeria foto extinsă pe pagina facebook CAR: https://www.facebook.com/carucluj/


Drumeție în Vlădeasa - Rogojel, Piatra Bănișorului, Pietrele Albe, 11-13 octombrie


Pornim seria colorată a drumețiilor, acest an Apusenii cu satele pitorești de munte ne vor colora sufletele și privirile, trecem de la creste și vârfuri care străpung norii la peisaje amețitoare unde predomina liniștea și armonia.
Startul îl dă Marcel Giurgea (Lușu) cu o drumeție veselă în Vlădeasa unde frumusețea sălbatică ne arată liniștea specifică înalțimilor, ospitalitatea, simplitatea, traiul linistit al oamenilor din satele de munte. Ne vom muta apoi pe Valea Arieșului in satul Vadu Moților, vom porni pe culmile dealurilor care „îmbrățișează” izvoarele văilor Neagra și Lăzărești împreuna cu Dl Dinu si Marlele Mititeanu. Acolo vom trece catunele „crânguri” multe dintre ele pe cale de depopulare fapt care amplifică încărcarea emoționala a locurilor. La sfârșit vom schimba Apusenii cu un peisaj amețitor si variat cu chei, prăpăstii, crovuri, lapiezuri, împreuna cu Ovidiu Motioc pe Valea Cernei.


Veselia din turele consacrate ale lui Lușu, vremea bună, setea de natură și culori, apropierea de Apusenii noștrii au strans în we 12-13 octombrie peste 30 de participanți care au avut slobod să ajungă după bunul lor plac, în oricare dintre cele două zile planificate.
Ne-am adunat seara de vineri in Rogojel la o casă bătrânească pusă la dispozitie de Lușu, de unde am pornit cu bagaje ușoare in doua ture circuit de cate o zi. Sâmbătă am avut un circuit Rogojel - Arborii Sequoia - Valea Vișagului - Piatra Bănișorului - Cabana Vlădeasa – Rogojel care însumează circa 18 Km si 950 m D+, parte dintre noi lungind cu înca 10 km si 500 m D+ până pe Vârful Vlădeasa si platoul superior, răsplătiți de un superb apus de soare sincron cu răsăritul lunii din partea opusă. A urmat o coborare la lumina lunii in Rogojel, am avut o lună plină superbă și o plimbare nocturnă de care ne era tare dor.



Duminică dimineața ne mutăm pe Valea Răcadului, unde ne regrupăm cu parte dintre colegi si pornim pe un circuit Valea Răcadului - Pietrocul cu cruce – Valea Cetății – Poiana Stânișoara – Pietrele Albe - Drumul Muntelui – Valea Răcadului, care însumează circa 16 Km cu 1.000 m D+.
Ne-am umplut de liniște și armonie, parcă ațipeam în mers la limita dintre vis și realitate. Ciupelile colegilor prin glume și povestiri ne-au ținut conectati și atenți la peisajul din zare sau la abruptul de la vârful bocancului pe Pietrele Albe. Am avut parte de o frumoasă poveste de toamna pe care ne-ar place să o repetăm.



Acum că ne-am deschis apetitul pentru culori și am facut „încălzirea”, pregătim rucsacele mari și corturile întrucât urmează înca o scurtă incursiune în fascinantul peisaj al Apusenilor, Vadu Moților. Datorită reliefului blând cu puține pericole și riscuri asumate, parcurse în ritm fotografic, turele care urmează sunt deschise publicului si simpatizanților clubului. Vă așteptăm să ne însoțiți in peisaje care vor prinde culorile toamnei la apogeu.


Galeria foto extinsă aici.



Tehnici de excepție, 28-29 septembrie


Ultimul weekend din Septembrie a fost ‘de excepție’.
Atelierul - Tehnici de excepție - susținut de către colegul nostru Florea Marius a început cu o recapitulare a principiilor de amenajare a regrupărilor: redundanta, distribuire a încărcărilor, limitare a extensiei/alungirii, simplitate. 



Fiecare dintre cursanți a construit ancore de regrupare in doua și trei puncte: sliding X Cu limitare de extensie/alungire, repartitor cu nod in partea de jos(master point), repartitor cu cabestan jos, Quad pe 2 si 3 puncte. Au fost exemplificate cazuri de repartitoare de sarcina cu minimul de material - chingi scurte, situații in care Reverso montat in modul guide/autoblocat nu mai blochează, egalizarea pitoanelor pentru retragerea in rapel.




A doua parte a zilei a fost dedicata tehnicilor de excepție, începând cu: belay-escape, coborârea secundului din Reverso montat autoblocant, elevarea secundului in regrupare și doua moduri de urcare pe coarda. Mulțumim și colegei noastre Alina Cîrja pentru răbdare si foto. A fost o zi buna, cu grija pentru și intre prieteni - cu Lucian CrisanVlad DiaconescuTeodor Lucian RetibClaudiu Lazar si Mircea V. Ignat