marți, 5 noiembrie 2019

Drumeție Valea Cernei, crovuri, chei, catune, Arjana, 24-27 octombrie


Unicitate, diversitate, frumusețe, primele cuvinte care ar trebui să deschidă orice relatare despre Valea Cernei. Peisaje ireale și multiple provocări te conectează la frumos, apare ceva nou în scurt timp, diferit, ești surprins din nou. Dante Alighieri scria ca „Frumusețea trezește sufletul la viața” , frumusețea unor locuri din munții noștrii ne uimește adesea.



În ultimul week-end de octombrie se rânduiește ca 11 norocoși treziți la viața să participăm la drumeția organizată în calendar de către CAR filiala Cluj pe Valea Cernei, depașind cu ușurința peste 10 ore de drum și sacrificând ziua productivă de vineri, în folosul frumosului. Joi după serviciu ne transferăm cu mașinile din Cluj pe Valea Cernei, ajungem seara după înoptare la intrarea în Cheile Țăsnei. Odată ajunși trecem Cerna peste punte și alegem un loc draguț, intim, într-o poienița, la scurtă distanță de mașini. Acolo montăm corturile la lumina frontalelor și facem tabăra pentru două nopți, fără să avem habar că ne aflam în ograda cumetrei vulpi care avea vizuina în apropiere, însă vom reveni asupra subiectului.



Diminețile ne trezim începând cu ora 5:00 astfel încat la ora 7:00 pornim la frontale gata de drum, pentru a ne bucura de cele aprox. 11 ore de lumină care ni le oferă fiecare zi de sfârșit de octombrie.
În ziua de vineri am avut planificate crovurile din Mehedinți, minunății ale naturii amplasate la noi în țară. În câteva vorbe acestea sunt „pâlnii” cu fundul plat datorită sedimentării și „înfundării” cu calcar, delimitate și înconjurate de pereți de calcar, situate la mare altitudine, crovul Medved fiind cea mai mare dolină din tară aflată la o altitudine de circa 980 m. Crovurile sunt înșiruite paralel cu peretele Mehedințean delimitat de Valea Cernei, oferind un peisaj unic, ascuns privirilor, parcă nepământesc în orice anotimp, datorită unor decoruri minimaliste cu amfiteatre înconjurate de lapiezuri, pâlcuri de fagi și pinii negrii de Banat care își fac apariția în blocurile de calcar.



Am pornit dimineața de la confluența Tâmnei cu Cerna, km 26 DN67D marcaj PG, loc numit Piatra Pușcata probabil de la multitudinea de lapiezuri și blocuri masive calcaroase care presărau pădurea. Tâmna complet secată în vreme de toamnă la fel cum erau și cele două izvoare de sub stână. Am avut un urcuș susținut până în Crovul Mare, am ales calea directă prin Cheile Tâmnei, scurte dar interesante. În Crovul Mare am făcut un popas și pauza de masă după care a urmat un scurt circuit fără bagaje până în Poiana Mare și culmea din proximitate pentru a avea vedere panoramică asupra crovurilor și Vf. lui Stan. După ședinta foto am revenit în Crovul Mare pe marcaj CR. De acolo am luat crovurile la rând prin centrul acestora marcaj PG, Poienile Porcului (Crovul Porcului) cele mai întinse formate din trei platforme așcendente, urmate de Crovul Medved în care am făcut o coborâre semnificativă. Odată ajunși lângă stâna din Crovul Medved am făcut pauza de masă și ne pregătim pentru urcușul pe Pietrele Albe, un alt loc cu belvedere minunată asupra împrejurimilor. De acolo ținem încă pentru o vreme creasta și abia apoi intrăm în pădure și începem coborârea spre Poiana Țăsnei, pe aceasta poteca găsind și noul marcaj PG. În Poiana Țăsnei găsim prima sursă sigură de apă, iar apoi pornim pe marcaj CA spre Cheile Țăsnei. Ajungem în scurt timp la Moara Dracului, moară de apă distrusă de o viitură acest an, în curs de reconstruire. Urmeaza apoi spectaculoasele chei ale Țăsnei unde am admirat ca la amfiteatru pinii negrii Banațeni și varietatea coloristica într-un cadru unic, de o frumusețe rară. Ajungem înainte de lăsarea întunericului la tabăra de corturi după care mergem la o ciorbă la Dumbrava și îl așteptăm pe Cosmin care nu a ajuns joi. În această primă zi am parcurs circa 18 km cu o diferența de nivel pozitivă de 1.650 m.



Dimineața de sâmbătă suntem alarmați de tristețea Getei care nu își mai găsește bocancii în absida cortului. Nu ți-ai dori un astfel de incident în mijlocul turei ! Ulterior intervine și Alex căruia îi lipsește polarul. În fine situația se liniștește după apariția lui Nuțu care le returnează obiectele lipsă întrucât acesta surprinde hoțul în acțiune. Ne povestește cum a fost trezit în toiul nopții de către o pungă mișcătoare care se pregătea să părăsească cortul printr-o găurică confecționată de către cumătra vulpe. Aceasta a intrat în absidele celor trei corturi și a sustras obiectele care îi păreau tentante, însă spre fericirea noastră nu a apucat să le transporte până în vizuină din lipsă de timp ci au fost găsite prin poiana sau la marginea padurii. Mai mult aceasta refuză să părăsească zona chiar dacă a fost surprinsă și fugărită de către Nuțu, care din păcate se alege cu o gaură în noul cort aflat abia la a treia tură.
După acestea ne strângem tabăra și pornim tot la frontale cu bagajul complet de dormit de data aceasta, așa cum procedăm de obicei în turele noastre din club. Ziua de sâmbătă ne rezervă Cheile Prisăcinei, morile de apă, cătunele alpine și eventual Arjana. Găsim noi marcaje și stâlpi cu indicatoare cu date amănunțite despre trasee, construite în special pentru maratonul planificat acolo, fenomen care câștigă tot mai mare popularitate și mobilizează din ce în ce mai multe resurse, însa fără a afecta muntele sperăm noi. Nu intram spre chei pe traseul clasic care pornește de la podul Țăsnei ci alegem o variantă mai potrivită turei noastre, respectiv intrăm pe la Puntea lui Stoian unde după o scurtă urcare susținută câștigăm altitudine și panoramă apoi mergem pe curba de nivel înspre intrarea în chei având o vedere panoramică permanentă asupra „conacelor” de sub perete și abruptului Mehedințean care găzduia suspendate, crovurile pe care le vizitasem cu o zi înainte. Poteca localnicilor o găsim marcată PG, la fel și traseul BG prin chei datorită maratonului.


Cheile Prisăcinei pot fi abordate în două moduri, fie prin apă în acest caz fiind indicat inclusiv echipament de cățărat la purtător fie parțial pe firul apei și după pe o porțiune ocolitoare prin stânga abruptului cu vedere permanentă asupra cheilor, apoi revenire în zona morilor de apă și vâltorii. Noi am abordat varianta potrivită anotimpului și bagajului, am parcurs o primă porțiune pe firul apei urmat de urcarea pe peretele vestic. Cheile Prisăcinei le-am găsit sălbatice și spectaculoase ca de obicei, cu un plus de culoare datorat anotimpului. După chei ajungem pe unul dintre vechile drumuri de căruța care lega Cracu Mare de Prisăcina pe valea Prisăcinei. În prezent acestea sunt trecute doar pe jos întrucât exista noi drumuri „de buldozer” mai accesibile inclusiv cu mașini 4x4. În Prisăcina facem o pauză de masă apoi traversăm cătunele alpine pitorești Dobraia si Bedina. Școala din Dobraia o găsim reabilitată recent și dotată cu panouri solare. O plăcuta surpriză a zilei a fost izvorul din Poiana Lungă, care contrar așteptărilor se încăpățâna să mai curgă ușurel. Prezența apei și vremea foarte bună fara vânt ne invită să dormim în creastă într-un loc aflat pe lista de dorințe a câtorva dintre noi, astfel că ne alegem un loc deosebit de cort cu vedere incredibilă atât asupra apusului cât și a răsăritului, la circa 1.350 m altitudine după Vf. Biliana sub colții Zascol, Arjana. Aici am primit un cadou colorat parcă în ton cu toamna, culori și saturație parcă mai intense fată de cele avute acest an pe alte vârfuri și culmi. Am fost copleșiți de apus, parcă interminabil dar mai ales de răsărit care ne-a vrăjit și imobilizat, am rămas hipnotici, astfel că plecarea în ultima zi a fost la lumina zilei, ușurel după ce ne-am ghiftuit cu frumusețe. În această zi am parcurs circa 19 km cu o diferentă pozitivă de nivel de 2.300 m.



Duminica am început-o cu o frumoasă cățărare pe Zascol și dupa Vf. Arjana, în apropierea Vf. Arjana am dat peste o „plantație” cu merișoare în ciorchine, degustate pe săturate, urmate de Șaua Prislop. Acolo ar fi fost planul standard de campat întrucât rareori este posibilă montarea cortului în creastă cum am procedat noi, acea zonă fiind deosebit de expusă la vânt. Izvorul din spatele stânei din Șaua Prislop era secat, în schimb ne putem baza permanent pe izvorul de sub potecă aflat la circa 15 min de Șaua Prislop pe BR înainte de Vf. Cușmița. A urmat un galop de sănătate pe marcajul de creastă BR până în Șaua Ciumerna, apoi PR pe Culmea Certejiu și Cracul Inelețului pana în Ineleț. 



La fel ca în ziua anterioară am admirat din nou panoramic locurile vizitate cu o zi înainte. Eram puțin îngrijorați de fumul tot mai intens care părea că se ridică din pădure despre care am aflat ulterior că a generat un incendiu de pădure și vegetație, lucru care nu ne-a picat foarte bine. În Ineleț găsim multa lume la școală, un eveniment umanitar adună mulți localnici astfel că de la biserica șuntăm cătunul pustiu și pornim direct spre cârlige. Nu intrăm nici în peștera Bârzoni pentru a ajunge la o oră rezonabilă în Cluj însă cu siguranță ne vor condimenta viitoarele ture prin Ineleț. Ne distrăm pe scările de „la Cârlige” apoi ajungem la mașini. În această ultimă zi am parcurs circa 15,5 Km în coborâre, iar la ora 15:00 am ajuns la mașini năuciți de frumos.

Khalil Gibran scria că „trăim doar pentru a descoperi frumosul. Restul e un fel de așteptare „


În curând vom propune calendarul 2020 și vor fi planificate activitățile de iarnă.

Galeria foto extinsă aici.


Niciun comentariu: