joi, 6 august 2020

Cu bicicleta pe malul mării

 Vine câte un moment în care dedicăm timpul liber călătoriilor sau familiei pe lângă activitățile uzuale pe munte, la stâncă sau cu bicicleta. Necesitatea de a îmbina muntele cu alte activități apare în special în cazul familiștilor cu copii, cei mici nu servesc” numai munte astfel că suntem nevoiți să le oferim un meniu” diversificat care să includă joacă și relaxare. Astfel a venit inițial ideea acestei ture cu bița, care ulterior am introdus-o experimental în calendarul clubului pe langă celelalte ture planificate în calendarul departamentului de MTB.

 După ce am parcurs în particular aceste trasee pe malul mării am observat că pedalatul prin locuri sălbatice se îmbină perfect cu baia în mare și relaxarea mai ales în contextul medical actual. Este fain și trezitul dimineața din cort pe plajă lângă mare.

 Zis și făcut, la invitație au răspuns 11 bicicliști care ne-am dat întâlnire pe plaja Tuzla. Acolo am ales un loc mai retras și destul de vast pe o pajiște în care am fost doar noi, în imediata vecinatate a mării, cu un frumos sea-view. O parte dinte noi am sosit de pe munte, o tură prin Ciucaș, iar după biciclitul la mare am mers din nou pe munte, în Bucegi. Se leagă bine astfel de combinații, mai ales cu munții aflați la mare distanță de Cluj în drumul spre Mare sau Deltă.

Am ajuns cu toții după lăsarea nopții iar cu tehnologia de azi este floare la ureche a naviga prin locuri necunoscute. Am trimis locația șoferilor și ne-am reunit toată trupa, am instalat tabăra de corturi iar dimineața prietenii mei au descoperit Marea, cu un prim răsărit pe vreme bună. După ce am savurat cafeluța la răsărit am strâns tabăra și am făcut bagajele pentru plecarea în tură. La o astfel de tură bagajele sunt ușoare, traseul se parcurge în pantaloni scurți iar pentru noapte este suficient cortul sau sacul bivuac împreună cu un polar, sac pijama sau un prosop mai mare. Nu transportăm echipament de ploaie și nici mâncare.

 Am început explorarea țărmului Mării Negre, prima porțiune de traseu a  fost una de încurajare și de testare a condițiilor de pedalat fără bagajul de dormit, astfel că am parcurs o distanță dus-întors de circa 22 Km până la Restaurantul Golful Pescarilor în Agigea unde am luat masa, preparate excepționale din Marea Neagră. În Agigea am făcut o pauză de câteva ore cu masă, baie, plajă, relax apoi am revenit la mașini și am luat bagajele de dormit. În această porțiune am traversat stațiunile Eforie Nord și Eforie Sud pe faleză, am trecut pe aleea vilelor din Agigea iar traseul de legătură a fost pe lângă mare. De pe plaja Tuzla am urmat faina faleză cu buncărele de beton de pe vremea războiului care începe înainte de far și ne duce până în Costinești. În Costinești este balamuc și aglomerație astfel că se recomandă traseul ocolitor prin spatele Lacului Costinești și apoi direct prin parc la ieșirea din stațiune, unde reapare faleza amenajată pe lângă mare, kilometrii buni până la capătul Golfului Francezului.

Pe plaja din Golful Francezului am ales un loc singuratic unde ne-am instalat în a doua noapte. Oboseala începea să apară și parcă Moș Ene începea să dea târcoale pe la gene, însă pentru scurt timp întrucât se activează Cristina imediat ce apare chitara Adelei. Un prim microrecital chitara+voce pe plajă, deosebit și emoționant care a alungat somnul de îndată, un moment pentru care îi mulțumesc Cristinei.

A doua zi un nou răsărit, o nouă zi, vreme exagerat de bună, marea a devenit lac din nou, fără vânt, fără valuri, era clar ca ne aștepta o nouă zi caniculară cu multă baie și hidratare. Pornim la drum iar pe la capătul golfului Francezului urcăm pe malul de pământ și urmăm drumul care se conturează cu vedere la mare până la Plaja 23 August, unde este primul punct în care ne desparțim de mare pentru o scurtă bucată de drum întrucât se înfundă rău, devine impracticabil cu bița. Pe plaja 23 August evaluăm condiția participanților, facem un popas de hidratare și hotărâm să îcheiem traseul conform planificării inițiale.

 Facem un scurt ocol pe lângă Limanul Tatlageac apoi revenim pe faleză în Olimp. Din Olimp ținem pe faleză și traversăm Olimp, Neptun, Jupiter, până în Cap Aurora unde facem o pauză de baie și hidratare pe un dig singuratic cu apa cristal.

 Continuăm apoi Venus, Saturn, Mangalia, traversăm podul peste Lacul Mangalia și ne hidratăm din nou pe plaja din 2 Mai. Începem apoi să evaluăm locurile de cort însă în cele din urmă alegem să ne instalăm în Vama-Veche. După ce ne instalăm tabăra mergem la frontale pana la granița cu Bulgaria unde suntem opriți de grăniceri apoi ne întoarcem la Cherhanaua din Vama-Veche unde ne luam înca o masă cu preparate tradiționale pescuite din Marea Neagră.

 Dimineața următoare ne trezim la un nou răsărit, aceiași mare lac, vreme bună, începem să auzim chitara Cristinei care ne bucură dimineața cu cântece faine.

Fac calcule pentru ultima zi, trebuia să ajungem până pe la ora 14:00 la mașini, astfel că schimb puțin traseul de întors, din Vama-Veche mergem direct în portul Mangalia care l-am săltat la tur pt a ajunge la o oră decentă în Vamă, vizităm portul, farul, și apoi frumoasa faleză iar din Saturn urgentăm puțin și traversăm stațiunile pe asfalt pe bulevardul central care strabate lanțul de stațiuni. În Olimp căutăm intrarea spre plaja 23 August unde facem o pauză mai lungă de baie. De acolo urmăm drumul din tur prin locuri sălbatice și faleze, până la mașini.

 Ne-am încheiat traseul în grafic, la ora așteptată, am parcurs dus-întors distanța de la Agigea la Vama-Veche care a însumat circa 110 Km. Deși pare o tură de o zi pe asfalt, în condiții de sălbăticie lucrurile stau altfel, am reușit să facem vreo 13 găuri în camerele roților și am distrus complet 2 camere, doar 4 din trupă au scăpat fără incidente tehnice prin bălării. Impresia la final a fost că tura a fost cam scurtă, în limita timpului de răgaz între cele două ture pe munte, însă isprava din 2020 a generat o continuare de patru zile la anu', când alegem un munte îndepărtat pt a umple săptămâna.

 La fel voi mai propune o tură combinată în 2021 în care vom face o tură cu bicicleta în Delta Dunării cobinată cu Munții Măcin.

Vă aștept la anu' pentru ediția a doua de biciclit pe malul mării.

Ovidiu Motioc

marți, 4 august 2020

Patru zile prin Ciucaș

 Varietatea peisajului și atmosfera de liniște din Ciucaș ofera condiții prielnice pentru o stare sufletescă de relaxare și liniște interioară. Înălțimea culmilor este de puțin sub 2.000 m iar relieful mai blând cu forme rotunjite, nu te provoacă asemeni altor munți mai înalți însă te surprind plăcut. În Ciucaș găsim liniște și frumusețe.

 Deși tema turei planificate la sfârșit de iulie a fost “Cheile din Ciucaș” am reușit să parcurgem o bună parte a masivului astfel că pe lângă chei am ales sa parcurgem multe culmi, atât pe poteci cât și în afara lor. Ciucașul ne-a primit cu multe surprize nesperate iar vremea a picat manușă în fiecare zi, nu ne-a fost cald, nici frig, nu ne-a prăjit soarele și nici nu ne-am udat.

 Un grup de colegi și invitați ne-am regrupat joia seara în Poiana Muntele Roșu unde am ales să montăm corturile în prima noapte. Prima zi am parcurs Culmea Gropșoarele-Zăganu cu o abatere din marcaj pe Piscul Gropșoarele în zona turnurilor din golul alpin. A urmat apoi coborârea pe V. Pârâului Sec pe sub Colțul Vânătorului până în Poiana Văii Stânii unde am ales un loc singuratic și deosebit de plăcut pentru tabăra de corturi timp de două nopți.



 A doua zi, sâmbăta, am parcurs o distanță mai lungă cu bagaje ușoare, am început cu Cheile Pârâului Alb și Cheile Mici ale Pârâului Alb urmate de o ascensiune în Culmea Șuvițelor. A urmat o parcurgere dus-întors a culmii Șuvițelor și Culmea Stâncoasă în care am explorat forme specifice cu turnuri și ace de o parte și alta a culmii. Odată întorși am ales să ne transferăm în Curmătura Stânii pe Culmea Albele pentru o vedere de ansamblu a masivului deși am fi avut încă două culmi pe care am fi putut scurta drumul spre intrarea în Cheile Văii Stânii, care a reprezentat calea de întors în tabăra de corturi.

Cheile Văii Stânii reprezintă un canion îngust cu pereți verticali care poate fi parcurs fără a intra prin apă, firul de apă fiind prezent doar în a doua parte a cheilor în acestă perioadă a anului.






Ziua următoare am strâns tabăra de corturi și am pornit spre Pasul Boncuța de unde aveam să urcăm în Culmea Văii Stânii. După o porțiune de pădure pe culme a urmat o înșiruire de poieni superbe până la Izvorul Hoțului unde am făcut un mic popas. A urmat traversarea pe Muntele Chirușca până la Cabana Vf Ciucaș unde am facut o pauză de masă. Am urmat apoi traseul CR din sudul Tigăilor Mari dus-întors pentru a admira frumoasele turnuri care se deschid spre sud. A urmat apoi urcarea pe Vf Ciucaș și ascensiunea pe Vf. Bratocea în afara marcajelor unde am ales să ne așezăm în regim de bivuac pentru ultima noapte. Vremea bună a permis o vizibilitatea excelentă asupra apusului, am admirat Baiului și Bucegii cu impunătorul releu de la Coștila iar Craiul pazea în zare. Răsăritul a fost de asemenea spectaculos, soarele a apărut printre turnurile de pe Culmea Tigăilor Mari în timp ce în spatele nostru, spre vest, își făcea apariția o frumoasă mare de nori odată cu apariția primelor raze de soare.






 În ultima zi am parcurs Culmea Bratocea și am revenit în Cheia prin Cheile Cheiței până la Campingul Moș Martin unde ne aștepta un duș cald și mașina cu bicicletele pregatite pentru mare. Am recuperat a doua mașina din Poiana Muntele Roșu și am pornit spre plaja Tuzla.




 Dificultatea traseului a fost una medie cu câteva porțiuni dificile iar distanțele parcurse zilnic ne-au lăsat câteva ore de relax și recuperare. Am parcurs circa 60 km cu o diferență de nivel pozitivă de aproape 4,000 m.

 Vă scriam la începutul relatării despre surprizele ce ni le-a pregătit Ciucașul, cea mai plăcută o reprezinta biodiversitatea și multitudinea de flori alpine rare de vară, am surprins apogeul Florilor-de-colț, piscuri unde am descoperit sute, buchete mai mari sau mai mici, era necesar să ne potrivim cu atenție pașii pentru a nu le strivi. Evident că în zonele umblate în masă acestea nu își fac apariția datorită turiștilor care reușesc să ajungă relativ ușor în număr mare pe Culmea Gropșoarele-Zăganu sau în zona Vf Ciucaș datorită drumului tot mai bun până la Cabana Vf. Ciucaș și a drumului asfaltat până la Cabana Muntele Roșu.

Ciucașul nu mai este la fel de sălbatic cum era în urmă cu câțiva ani, marcajele noi, poteci bine conturate, inclusiv Pârâul Sterp și Cheile Pârâului Alb, odată cu apariția maratonului Ciucaș X3. Dispariția observatorului de urși și lipsa de urme și excremente de urs din zona Pârâului Alb și de asemenea popularea Poienii Văii Stânii care a fost intodusă în regim intravilan contribuie la migrația animalelor sălbatice in vederea căutării unor noi habitate. Mistreții par mai puțin activi într-un perimetru în care erau foate prezenți.

 A fost o tură reușită și relaxantă cu vreme bună în care fie ne-am potolit dorul de Ciucaș fie au fost colegi care au descoperit un masiv în toată splendoarea lui pe vreme bună de vară.

 Dep Drumeție CAR Filiala Cluj.


miercuri, 29 iulie 2020

After work climbing sessions

Viața în secolul vitezei ne surprinde spunând de multe ori că nu avem timp că nu apucăm să le facem pe toate, dar vara e altfel. Zilele lungi de vară ne permit uneori să trăim două zile într-una. Așa se face că după o zi lungă de muncă mai avem timp și de o zi recreativă de escaladă. Poate mulți dintre voi au auzit acest termen, dar puțini știu de fapt ce înseamnă. Escalada presupune cățărarea unei porțiuni de stâncă, folosind doar asperitățile stâncii și beneficiind de puncte de asigurare care nu pot fi folosite însă pentru sprijin în ascensiune.






Aflate la doar 23 de km distanță de Cluj-Napoca, Cheile Turului (Turenilor) reprezintă de cele mai multe ori locul nostru de joacă din timpul săptămânii. Imaginează-ți că ieși încruntat de la birou, traversezi orașul aglomerat și apoi, în loc sa te așezi în pat la un film și să adormi îngândurat, te bucuri de imaginile minunate pe care natura de fiecare data ni le oferă, îți resetezi gândurile și apoi noaptea beneficiezi de un somn adânc și odihnitor.




 

Calcarul cheilor oferă nu doar un spectacol încântător ochilor, dar și o frumusețe a mișcărilor în cele peste o sută de trasee grupate în patru zone mari. Cu dificultăți cuprinse între gradele 4 si 7c+ (IV - IX+), falezele prezintă și o diversitate de stiluri, având atât fețe căzute, cu mișcări atente de finețe cât și câteva surplombe ce necesită o tehnică bună și un pic de forță.



Chiar dacă nu apucăm să ne cățărăm într-o după-amiază la fel de mult ca într-o zi de weekend, reușim de cele mai multe ori să avem un antrenament satisfăcător. Ne-am format deja o gașcă care ieșim constant de două ori pe săptămână și în cadrul căreia ne simțim bine și ne bucurăm să ne vedem unii pe alții progresând, sărbătorim reușite și ne distram chiar și atunci când de multe ori ajungem să dezechipăm trasee la lumina lanternei. Unii dintre colegi sunt la primul contact cu stânca, alții acum învață să echipeze un traseu, alți colegi sunt un pic mai experimentați. Pe toți însă ne unește pasiunea pentru escaladă, iubirea pentru natură și dorința de a progresa


duminică, 19 iulie 2020

Atelier tehnici de bază de asigurare

 Atelierul de tehnici de baza de asigurare in teren abrupt si pe verticala de sambata 4 iulie i-a strans la un loc pe cei sase cursanti dornici sa afle lucruri noi si sa-si insuseasca abilitati utile de la instructorul lor Marius Florea .



  Despre Marius, daca ar fi sa-i sintetizam expertiza in trei cuvinte, acestea ar fi - rigoare si simt pedagogic...lucru pe care l-au inteles repede si cei sase membrii ai clubului.
 Asa cum anuntasem in curricula evenimentului, s-au exersat de catre fiecare urmatoarele abilitati:
👉 noduri;
👉 legarea in coarda;
👉 tehnici de asigurare la parcurgerea de creste expuse;
👉 consolidarea a doua amaraje;
👉 autoasigurarea si rapelul cu autoasigurare.
.
 Mai presus de toate, cursantii au inteles principiile logice, au dat si au primit un feedback activ, a fost multa voie buna, bancuri, socializare si acea impresie de final ca cele mai bune lucruri se intampla atunci cand le imparti cu cei ce pretuiesc aceleasi valori.





Cu: Cosmin SalageanSorin Toth, Lucian Hudin, Bogdan Nechita, Alexandru Stefan Farcasanu, Irina Stef si Marius Florea

luni, 13 iulie 2020

Drumetie in sudul Pietrei Craiului

Inca de anul trecut ma gandesc si fac in calendarul CAR propunerea de a merge in zona de sud a Pietrei Craiului, pe trasee marcate pe care ajung mai putini iubitori de munte. E adevarat ca zona inalta, asa numita creasta a Pietrei Craiului (de la varful Turnu la saua Funduri), atrage prin adrenalina ca si traseele din Peretele Vestic, dar Muntele (in cazul de fata exista femininul Craiasa!) are de oferit mult mai multe, de la Bran la Podul Dambovitei (pe lungimea crestei) si de la soseaua Bran-Rucar la Tamasul Mare pe directia est-vest. Cu traseele gandite in circuit din zona cabanei Brusturet, pornim la drum cu detaliile tehnice :).





Colegi de tura (doar in gluma exista sefi, coordonatori, organizatori, toti suntem egali, lista in ordinea din tabelul de organizare): Cezar Partheniu, Ioana Sarbu, Geta Oltean, Radu Nutu, Iren Bognar, Ovidiu Motioc, Raluca Motioc, Sofia Motioc, Clara Ceteras, Laura Motioc, Leny Kricsfalussy, Ciprian Ciobotaru, Iris Ciobotaru, Dana Man, Mircea Sibana, Alin Sand, Radu Cozma, Debora Ungureanu, Ana Maria B.-Hana) (membri CAR sau simpatizanti). Lista era mai mare, unii s-au retras intre timp (cum de altfel se intampla mereu, sper sa veniti cu noi in alte ture). Am reusit evident distantarea sociala.

Radu cu Iren sunt mai devreme in zona si joi dupa-amiaza vin si ma iau din Busteni si mergem pana in zona cabanei Brusturet (multumiri!), mai intai pe drumul recomandat prin Podul Dambovitei si apoi, dupa o intoarcere pentru ceva "cadouri" (uitate pe drum) pe fainul drum din Fundata prin satele Sirnea si Ciocanu (pe care il recomand seara si celorlalti colegi). Vineri avem zi-bonus (ziua de vineri, 10 iulie, este destinata drumului pana la zona de campare) si ne hotaram ad-hoc ce trasee vom parcurge. Pe scurt urcam de la Brusturet pe CG prin cheile Vaii Seci a Pietrelor pana in saua Grind (pauza de masa) si apoi pe BA urcam la refugiul Grind si mai departe pe BR pana pe varful La Om/Piscul Baciului. De notat ca am plecat la 10.00, fara un program fix! In zona refugiului Grind e multa lume si doar doi baieti vor mai urca spre varf. Multi coboara sau se relaxeaza in zona refugiului! Pe varf (2238m) si zona de creasta e destula lume si, cum sunt ceva nori mai reci, propun sa mancam de pranz la refugiul Grind (si pentru a vedea inceputul traseului Friedrich Deubel-"La lanturi"). Avem surpriza ca un pui de capra neagra (maronie) sa ne dea ocol la 5-25 de metri cat mancam acolo! Deci mai mult poze decat mancare :)! La intoarcere aleg, pentru variatie, sa coboram pe traseul de iarna pe Coltii Gainii pana la refugiu si apoi pe acelasi drum pana la Brusturet. Venisera Ciprian cu Iris si Hana, pana seara (circa 23.30) vin toti colegii de tura.




Sambata, la ora 8.00 (plus toleranta academica) pornim pe marcajul TA pe drumul forestier pana la cabana Pietricica si mai departe pe drum si apoi pe poteca marcata pana la stana Pietricica. Multe poieni, ceva pauze normale, povesti... Dupa o pauza de gustare si descrieri la stana Pietricica schimbam marcajul in TR spre nord. Prin padurea cu multi copaci cazuti avansam, in mai multe grupuri, pana pe varful Pietricica unde avem o pauza de odihna, masa si peisaj. Si prajitura/tort adusa de Dana :)! Lasam aici o frumoasa floare de colt si pornim mai departe prin poieni si apoi padure spre saua Funduri. E punctul cel mai inalt de pe traseul propus. Pentru cei cu adrenalina propun urcarea pana pe varful Funduri si inapoi. Sunt 6+1 care urca (au peisaje de vis de sus, nu se mai lasa coborati:)! ), restul ii asteptam la intersectia marcajului TA cu CR (sub refugiul Funduri). Dupa vreo 40 de minute ii anuntam prin telefon ca incepem sa coboram si ne vor ajunge din urma. Coboram prin poiana Funduri (de sus) pe TA si apoi dreapta pe BA spre poiana Funduri (de jos). Poteca se pierde prin niste hatasuri de oi inainte de a iesi in poiana Funduri! In partea de jos a poienii ne prind colegii din urma si coboram prin padure, pe culmea Padurii/Muchia lui Stinghie. Ajungem la corturi putin dupa ora 19.00! Seara cu masa, povesti si jocuri de carti (whist).







Duminica, la ora 8.00 (plus doua sferturi academice :) ) pornim prin Cheile Vaii Seci a Pietrelor spre poiana Grind (marcaj CG). La intersectia cu marcajul CA ("La pod") facem regrupare si impartire pe trasee. 6+5 colegi merg pe "tura lunga" (CG pana in poiana Grind, TA pana la intersectia "La table", BR prin saua Joaca pana in Curmatura Groapelor, coordonator adjunct :) Ovidiu Motioc; peisaje de vis, pauze, fragute multe!). 6+2 colegi (copiii/tinerii, Raluca, Ciprian si cu mine) scurtam pe drumul forestier si marcaj CA pana in Curmatura Groapelor si apoi pe CA (poieni, peisaj idilic, foarte multe flori, multe fragute) spre satul Ciocanu si BG spre Brusturet (si colegii de pe "tura lunga" vor reveni pe aceleasi CA si BG din Curmatura Groapelor la Brusturet). Ajungem aproximativ la aceeasi ora la corturi (14.40 noi, 14.50 cei de pe "tura lunga") cand da o rapaiala de vreo 10-15 minute de ploaie si apoi ne lasa sa strangem corturile inainte de plecarea spre casa. 






Multumesc mult lui Ciprian pentru drumul spre casa si tuturor colegilor pentru (re)vedere si tura. Sperand ca v-au placut locurile "mai altfel" din Crai, sa ne revedem cu drag in alte ture!

Pe blogul personal va aparea mai tarziu povestea cu si mai multe detalii :)!

Cu mult drag, al vostru (cum se scria odinioara in scrisori:) ), 

Cezar Partheniu