marți, 30 decembrie 2008

Pe schiuri intre Vladeasa si pasul Vartop

Dupa cum am anuntat acum cateva zile pe lista de discutii, vineri am plecat catre cabana Vladeasa, cu intentia de a parcurge pe schiuri traseul care duce pana pe valea Ariesului, in zona partiei de la Vartop. Ne-am adunat trei colegi de club - Ioana, Laci si Dragos, iar la cabana la Vladeasa urma sa ne intalnim si cu alti doi prieteni din Oradea de-ai lui Laci.

Vineri pe la 10 seara ajungem la cabana, dar Akos nu se simte prea bine, asa ca vom ramanea o echipa de trei, "pur" car-ista. Sambata ne trezim devreme, si la 6 si 15 plecam catre varful Vladeasa, rasaritul prinzandu-l in apropierea statiei meteo.



Vremea e superba, e soare, nu bate vantul prea tare, iar zapada este ca in povesti.



In prima zi ne-am intrat mai greu in ritm, asa ca pe la ora 4 decidem sa punem corturile in zona Pietrei Talharilor, avand sub noi o superba panorama a vaii Somesului Cald



Duminica continuam traseul pe creasta, pana in seaua Cumpanatelu', de unde coboram inspre platoul Padis, prin superba poiana a Varasoaiei. Pana aici nu am inatlnit nici un semn al civilizatiei, ne simtim ca niste exploratori.


Facem pauze lungi, ca sa savuram ceea ce ne inconjoara, si ajungem pe la ora 3 in zona "La Glavoi". Desi ar mai fi doua ore de lumina, decidem sa ne montam cortul pentru noaptea ce urmeaza in podul uneia din casutele din zona.


Luni impachetam totul pentru ultima data in aceasta tura, si pe un frig foarte cuprinzator pornim pe drumul catre partia de la Vartop. Desi ne miscam repede, si urcam si unele pante destul de abrupte, reusim cu greu sa ne incalzim. Cu toate acestea, inconjurati de acelasi peisaj de basm, ne felicitam pentru faptul ca nu am facut portiunea asta in seara precedenta, la lumina frontalelor.


Urmeaza un ultim urcus chinuitor, mai ales din cauza ruccsacilor, si pe la ora 1 ajungem la destinatia finala.



Una peste alta, o tura superba, imaginile nereusind sa dezvaluie decat varful aisbergului din ceea ce ne-au oferit acesti munti magnifici. O tura pe care vrem sa o repetam mai inspre primavara, cand se va mai mari putin si ziua. Va asteptam atunci, pe cat mai multi dintre voi!

Ioana, Laci si Dragos.

miercuri, 17 decembrie 2008

RT: Muntii Rodnei

Relatare de tura aspiranta...si tura si relatarea...
Am promis demult ca o sa postez si eu o relatare de tura si m-am gandit ca cea mai potrivita ar fi tura din Rodnei:
1. Pentru ca de asta am venit la Cluj, sa schimb muntii si sa ma duc in Rodnei
2. Pentru ca echipa a fost formata din doi membrii aspiranti CAR

Asadar...eu prospat ajunsa in Cluj caut in stanga si in dreapta oameni cu care sa merg la munte si iacata ca destul de repede si gasesc. Severus face planul turei si eu nu fac decat sa ma alatur cu bucurie si cam multa inconstienta, ca la cat dor de munte era nu mai era loc si de grija in ceea ce priveste traseul si vremea. Asta urma sa ne dam seama abia mai tarziu cat de important este, nu ca ar fi pentru prima data cand mergem la munte, dar de data asta dorul o fost mai mare decat documentarea.
Plecam in 31 octombrie cu trenul spre Rodna Veche. Multa lume, foarte multa lume...abia ne gasim un loc in picioare pe culoar si ne lasam dusi...spre "Maria Sa" muntele.
Mai e inca o ora pana la destinatie si dintr-o data se face foarte liniste si parca mergem cu trenul incet printr-un vis de toamna: dealurile frumos colorate, cerul foarte albastru, liniste si in fata noastra muntele...
Ajungem in Rodna destul de tarziu si ne pornim destul de agale spre Valea Vinului, stiam ca noaptea se lasa oricum asa ca nu avea rost sa ne grabim.Avem noroc si prindem o masina cu care ajungem repede in Valea Vinului si pe la 6 seara intram in traseu.
Urcusul e placut si noaptea linistita. Fluieram mai de bucurie mai de teama si ajungem repede la intersectia cu traseul marcat punct albastru. Si de aici pana la refugiul Curatel stiam ca nu mai avem mult, dar ne stiind traseul balaurim vreo doua ore printr-o padure deasa de brazi,daramata de furtuna.Intr-un final gasim poteca dar parca tot e prea mult pana la refugiu.In consecinta punem repede cortul si adormim imediat.
Cum probabil ca va ganditi deja, dimineata ne trezim cu refugiul sub nas stralucind in bataia soarelui. No amu ce sa-i faci....ne aprovizionam cu apa si incepem urcusul spre varful Ineu.

Ajunsi pe varf ne intampina o un vant neprietenos, dar care compeseaza cu vremea frumoasa si cu vizibilitatea destul de buna. Dupa ce admiram peisajul si luam cu noi si cateva imagini cu noi acasa ne pornim pe creasta ce se asterne in fata noastra.


Soarele incepe sa faca ochii mici si sa se pregateasca de somn, asa ca decidem sa cautam si noi un loc bun pentru un somn odihnitor.Ajunsi in Saua Cisa gasim un loc aproape perfect unde montam repede cortul si ne bucuram de ultimele raze de soare.

Gatim o mancare copioasa la primus asa ca sa ne aducem aminte cat e de frumos la munte si pe la 7 deja dormim.
Dimineata, la iesirea din cort ne intampina aceiasi vreme frumoasa si acelasi vant naprasnic...dar creasta ne asteapta din nou si nu mai stam pe ganduri si ne pornim.

Vremea tine cu noi si pasii ne poarta de-a lungul crestei pana pe vf. Omului si apoi pe Vf. Gargalau.Admiram dantele lucrate de munte in timp ce asculta muzica buna a vantului si incercam sa ne umplem sufletul cu toata frumusetea.

In varful Gargalau facem o mica pauza de masa si ne luam ramas bun de la creasta Rodnei si incepem sa ne coboram catre Borsa.
S-o fi gandit muntele la un moment dat ca ajunge atata vreme buna si ne serveste si o portie de ploaie si vant garnisita cu balaureala printre tufe de afine.
Ajunsi in varful partiei ne punem schiurile in picioare si dai la vale...:))
Da, da...bine ar fi fost sa fie asa :)
Si ajunsi in Borsa statiune incepe o alta aventura mult mai empirica, care ne face sa ne dam seama ca tot mai bine sus la munte. O ultima clipire spre munte si de la noi si de la soare si inchidem Muntii Rodnei intr-un sertaras in suflet pana data viitoare.

duminică, 14 decembrie 2008

Impresii din tabara de la Chamonix

La tabara din Alpi am participat in total 6 persoane (5 cursanti si 1 instructor). Am ajuns in Chamonix luni, 1 dec, unde fiind extrasezon era complet pustiu. Chiar si in imprejurimile Chamonix-ului nu am intalnit in zilele urmatoare decat doi alpinisti. Celor care mai fusesera vara in Chamonix nu le venea sa creada ca e acelasi oras.



A doua zi am facut o tura pe ghetarul Mer de Glace (care scade considerabil de la un an la altul) unde am invatat deplasarea pe ghetar, diferite moduri de deplasare cu coltarii in functie de panta, oprirea in piolet (doar teoretic deoarece pe ghetar n-aveam cum sa exersam, insa toti dintre noi mai exersasera asa ceva cu alte ocazii), asigurare in piolet.



Planul pentru urmatoarele zile era sa urcam cu telecabina la Aiguille du Midi si sa stam vreo 2-3 zile la refugiul de acolo. Insa la Casa Ghizilor am aflat ca telecabina este in revizie si nu circula in luna decembrie. S-a hotarat atunci sa mergem din nou pe ghetarul Mer de Glace si sa urcam la refugiul Les Houches. In apropierea refugiului se afla numeroase cascade de gheata, culoare pe care am fi dorit sa ne cataram daca vremea ar fi tinut cu noi. Am plecat spre Les Houches abia joi dimineata, iar miercuri am mers in Argentiere unde langa partia de ski am construit doua bivouacuri.



In drum spre refugiu in fata noastra mai erau doi polonezi (un ghid si clientul sau) ale caror urme ne-au ajutat mult. Cu aproximativ 40 min de a ajunge la refugiu vremea s-a inrautatit si a inceput sa ninga tare. Pentru a ajunge de pe ghetar la refugiu trebuie urcata o panta abrupta si expusa, niste scari metalice si apoi trebuie parcurs un traverseu de asemenea f expus. Am reusit insa sa ajungem in siguranta in refugiu.



In urmatoarele 3 zile am ramas blocati in refugiu din cauza vremii proaste si a ninsorii abundente (a nins 3 zile non-stop). Nu am avut alta solutie, pericolul de avalansa fiind iminent. Cat am stat in refugiu am discutat despre avalanse, am repetat diferite noduri si amenajari de regrupare.



Prognoza meteo anunta oprirea ninsorii si 2 zile de vreme buna. In prima zi de vreme buna Iustin impreuna cu unul dintre polonezi au facut o recunoastere sa vada daca cele 3 corzi pe care le aveam (2 noi si 1 polonezii) ajung pana pe ghetar pentru a putea cobori in siguranta. In a doua zi de vreme buna, dupa ce s-a mai asezat zapada si a scazut temperatura, la 6 dimineata cand era inca frig am coborat pe cele 3 corzi folosind 2 prusice; nu am facut rapel deoarece ar fi durat prea mult si trebuia sa ajungem cat mai repede jos, in plus aveam rucsaci mari care ne-ar fi dezechilibrat. Pe o vreme superba de data asta am pornit catre Chamonix, bucurandu-ne de soare si de privelistea minunata a varfurilor si crestelor din jurul nostru. In Chamonix ninsese de asemenea mult si odata cu zapada au aparut si skiorii.



Dupa inca o seara petrecuta in Chamonix a doua zi am plecat spre casa.
Per total a fost o tura foarte faina, in care desi conditiile meteo au fost vitrege am invatat multe, un aspect important fiind faptul ca in Alpi, spre deosebire de Carpati, distantele sunt mult mai mari si 10 minute de intarziere pot fi uneori vitale.



Va recomand tuturor sa mergeti in Alpi in extrasezon pentru a scapa de aglomeratia sufocanta din timpul verii.



Ioana Sarbu

marți, 9 decembrie 2008

Initiere in schi de tura la Baisoara

Inca o iesire faina, cum sunt toate cu colegii de Club !
Am ajuns la Muntele Baisorii toamna .... am plecat de acolo iarna !

Am plecat 9 oameni cu 2 masini. Cu noi- Tudor Rusu si Liana Barlea, cu Papp Csaba- Dan Jecan si Gianina, Cristina Patrascu si Cristi. Am avut
8 perechi de schiuri, 6 perechi de foci. La urcare ne speriau dealurile goale, credeam ca vom gasi zapada doar pe Pietrele Marunte. Am urcat cu schiurile pe rucsaci sau pe umeri doar pana in saua La Plopis ( la cam 10 minute mai sus de partie), de acolo era zapada. Am hotarat sa ocolim Buscatul prin dreapta, pe la Buhuia. 6 dintre noi am urcat pe schiuri si foci, Tudor si Liana pe clapari (nu aveau foci) si Geanina pe bocanci de munte ( nu avea nici schiuri). Dar cand am dat de zona plata a drumului (inainte de Fantana Gabrienii), si-au pus schiurile si Tudor si Liana. A inceput sa ninga, zapada se lipea tare de foci, nu am avut solutie sau ceara de foci anti-snow ( ne facem autocritica !), asa ca nu am prea alunecat pe schiuri, mai mult am marsaluit, caci se prindea rau zapada si o tot razuiam de pe foci periodic, dar in zadar. In poiana Buhuia, am dat jos focile, caci nu mai aveam de urcat, dar zapada s-a prins in continuare de schiuri ! Si nu aveam nici ceara de schi ! Ningea continuu si tot mai tare si cu vant. Ajunsi la Sesul Cald , am ales o "coliba" (acele casute modeste folosite de localnici doar vara ) sa mancam cate ceva la adapost de puiul de viscol. Am avut surpriza ca chiar in acea "coliba" (asa le numesc mocanii din zona) sa il gasim pe Toni Marc, un bun prieten al meu si salvamomtist veteran, era cu o doamna la plimbare pe bocanci. Unui bar plin de fum, au preferat viscolul, bravo lor !



Ne-am intors pe drumul militar, asadar am dat roata Buscatului. Ajunsi la masini, le-am gasit ca pe niste savarine, cu cca 15-20 cm de "frisca proaspata". Am coborat apoi mai tot timpul cu viteza 1-a, mari emotii au avut mai ales cei fara cauciucuri de iarna (noi aveam ) si fara lanturi (aveam, dar n-a fost nevoie de ele, nu derapam ca altii ). In Baisoara lapovitzea, mai spre Cluj ploua....
Ce stiam si s-au convins acum cei ce ne-au insotit: dintre cele 3 sisteme de fixare a focilor pe schiuri, cel mai bun pentru ce facem noi e cu carlige si la varf si la coada. Tehnica cu foca mai scurta ca schiul se foloseste doar la competitii (intrebati-o pe Cristina, careia i se tot dezlipeau. Se dezlipeau si cele doua foci noi ale Clubului ( le-au inaugurat Dan Jecan si Cristi )- fixate prin intoarcerea peste cozi a capetelor de la coada schiurilor a focilor ce sunt mai lungi decat schiurile; zona intoarsa pe fatza de sus a schiurilor nu voia sa stea lipita nici cum ! Noroc cu leucoplastul din trusa de prim -ajutor ! Asa ca le vom face si pe ele "top fix" la ambele capete : pe unul din schiurile de 1.85 si pe unul de 1.75.



Multumesc lui Csaba ca datorita lui am fost 9, nu 4. Sper sa devina "de-al nostru". Le multumesc tuturor ca au dat dovada de stoicism, au trecut "testele rabdarii": frigul la maini caci se udasera manusile (am mai avut noi de rezerva si i-am mai "depanat", claparii (le-am imprumuta noi doua perechi) care insistau a produce basici, "frana " pusa de zapada de pe foci si schiuri, ninsoarea si vantul, ceatza, umezeala, etc.
Acesta a fot "botezul" pentru cativa, inaugurarea sezonului- cred ca pentru toti. Sper ca s-au convins ca toti cei carei ubesc Muntele- trebuie sa doreasca a-si achizitiona echipament de schi de tura, cand vor putea...

Cu gandul la ture viitoare,
Dinu si Marlene Mititeanu