La multi ani dragi colegi si un an nou plin de ture frumoase, pe gustul
fiecaruia, va doresc!
ani, in principiu eu sunt cea care ma agit mai mult cu astfel de
treburi. Insa anul asta nimic nu mi-a atras atentia in mod special. Acum
cativa ani, cand intram in club, aveam sa descopar un mod aparte de a
sarbatori trecerea dintre ani, cu cortul pe munte. Atunci, mi-am spus ca
am sa fac si eu asta candva ! Pana la urma dorinta de a merge pe munte
cateva zile in perioada revelionului, alaturi de domnu Dinu si
Marlene, s-a implinit.
Luni, 30 decembrie 2013, pornesc cu Tibi, din Turda spre Cluj, lasam
duba lui Tibi pe locul de parcare al domnului Dinu si ne imbarcam in
ALP, cu rucsacii pregatiti pentru 4 zile si cu bocanci, fara skiuri,
deoarece acest sfarsit de an s-a aratat sarac nu doar in economia de
piata ci si in ninsori. Aflasem si vazusem cu ochii mei ca zapada de la
inceput de decembrie era suflata de pe crestele inalte, asadar sa caram
skiurile dupa noi nu parea o afacere convenabila.
La ora 12.00, parcam masina in satul Sant si ne pregatim pentru prima zi
de tura, o zi scurta, cu doar 4 ore de drumetie, si un prim masiv -,
muntii Bargaului -din care parcurgem o bucata, incepand cu urcarea pe
dealul Boului spre creasta principala. Planul nostru este sa ne bucuram
de munte, de vremea buna, de aerul curat dar si sa mergem pana aproape
de lasarea intunericului. Asa ca doar la ora 16.30 montam corturile in
poiana Cucureasa, loc unde aflu ca au mai dormit si alti colegi de ai
nostri, in alte ture. Aceasta prima noapte in cort mi-a placut foarte
mult, vantul nu a batut deloc iar in cort a fost cald, chiar am ramas
surprinsa cat de bine poti sa dormi iarna in cort. Desigur trebuie sa
fii cat de cat pregatit si sunt si cateva mici lucruri care sunt extrem
de folositoare: una-doua lumanari care ridica temperatura in cort, un
sac pijama care pe langa ca pastreaza sacul de dormit curat mai si
creste confortul termic al sacului de puf, si o laveta cu care sa
stergi condensul care apare in cort, pentru a evita umezirea sacilor de
dormit.
Marti 31 decembrie 2013 . Hotarasem ca ora de plecare in fiecare
dimineata sa fie 8.30, nici prea devreme dar nici foarte tarziu, caci
iarna intunericul se lasa mai repede. Inca din prima zi am avut surpriza
sa constatam ca in muntii Bargaului zapada s-a asezat uniform, nefiind
viscolita. Asa ca atat in ziua de 30, cat si in cea de 31 am fost
nevoiti sa batem urme prin zapada cu schimbul. Recunosc, de cand mi-am
achizitionat skiuri de tura nu prea am mai mers in ture pe bocanci, iar
zapada din muntii Bargaului ma va obosi destul de tare spre finalul
anului 2013. Din poiana Cucureasa urcam lin prin padure, zona in care
ne-am bucurat de niste urme de taf, care ne-au usurat munca de a bate
urme. Ajungem apoi in golul de munte al rotunjitului varf Suvarosu.
Perspectiva de pe Suvarosu
De aici marsaluim iarasi prin padure pana in poiana Persa si din nou prin padure pana in poiana Persuta.
Pe aceasta ultima zona de padure, am gasit niste urme de urs, inghetate, care ne-au prins tare bine. I-am multumit lui Mos Martin si i-am urat sanatate si un an plin de miere,fructe de padure si alte bunataturi. Ne luam o bine meritata pauza si masa de pranz, bucurosi ca am scapat in mare de zona cea mai inzapezita. Trecem mai apoi prin poiana Ciungi, din care coboram in pasul Suhard,tot prin zapada care nu ne iarta. Gata cu primul masiv !
Dar odata ce incepem urcarea pe un picior golas din muntii Suhard care ne duce inspre varful Omu, rasuflam usurati. Insa, nu dupa mult timp, rasuflam ceva mai greu, desi zapada nu ne mai pune probleme,
urcarea sustinuta cu rucsacii mari ne mai stoarce si ea din energia zilei de 31 ianuarie 2013.
Urcand spre varful Omului
Locul nostru de cort pentru a 2-a noapte, l-am ales la lasarea serii undeva sub varful Omu, la o altitudine de 1650 m. Din nou un loc frumos, unde am dormit foarte bine, am intampinat noul an si am avut si o vedere faina asupra Vaii Mari, de unde la trecrea dintre ani, tasneau focurile de artificii. Cum nu suntem mari
petrecareti, ne-am urat La multi ani si in scurt timp, cel putin eu si Tibi, alunecam in lumea viselor.
Ziua de miercuri 1 ianuarie 2014 ne-a gasit veseli si ne-a rasplatit cu
soare si cer albastru. Am strans corturile si urmand marcajul banda rosie am traversat pe sub varful Omu si in scurt timp am inceput
coborarea spre saua Rusaia, am urcat varful Cociorba, de unde in scurt
timp ajungem la cabana Croitor, aflata putin mai sus de pasul Rotunda.
Vedere spre Muntii Rodnei
Ne bucuram sa gasim aici cativa vechi si buni prieteni. Suntem primiti
foarte bine, cu ceai cald si un cozonac delicios. Dupa aceasta placuta
pauza, ne luam ramas bun de la Suhard si intram in al treilea masiv -
Rodnei. Incepem urcarea pe langa stana Nichitas, inspre saua Gagii.In
Rodnei, zapada este prezenta in partea inferioara a muntelui, la
altitudini mici, dar in cazul nostru si aceea este batuta de
snowmobilesi ATV-uri. Pe drumul spre saua Gagii gasim zapada
partial topita, asa ca aici nu se mai pune problema batutului de urme
in zapada. Radem, povestim, timpul trece si in primul loc care ne face
cu ochiul, undeva inainte de saua Gagii, ne oprim pentru cea de-a treia
noapte. De data aceasta punem corturile pe pamantul inghetat si ne
folosim la ancorarea cortului de niste cuie pentru constructii,
singurele care par a fi utile pe un astfel de sol. Acest indiciu l-am
aflat inainte de plecare de la domnu Dinu. Am dorimit bine, feriti de vant.
Varful Ineu si lacul Lala Mare
Joi 2 ianuarie 2014: Dimineata, Ineutul poarta o caciula de ceata, care
incet incet se evapora. Asa ca odata ajunsi sus, suntem rasplatiti cu o panorama de vis asupra picioarelor sudice din muntii Rodnei dar si a
altor masive precum: Calimani, Giumalau, Muntii Bistritei, Muntii
Maramuresului, Suhardul si Bargaul cel nins.
Dupa binecunoscutul gipfelkuss de pe Ineut pornim spre varful Rosu.
Vantul incepe sa sufle cu putere si ceata se joaca peste crestele
muntilor Rodnei iar noi ne bucuram ca ne aflam in coborare si ca am fost
rasplatiti cu vreme buna iar sufletul s-a intors acasa mai curat si mai
bogat.
Picioare sudice
Varful Rosu
Muntele in blana de leopard!
Trecem peste varful Cobasel, urmeaza coborarea spre cabanele "de la
Valea Blaznei", nume ciudat , caci toate sunt pe o culme de deal ! Odata cu lasarea serii ne simtim indemnati sa mai zabovim un pic in munte, asa
ca decidem ca daca la cabana lui Dorel nu vom gasi cheflii, sa ramanem
peste noapte acolo. Norocul ne surade, asa ca incheiem tura cu o masa
copioasa si povesti la gura sobei, un ultim somn de data asta in patul
de cabana.
Vineri 3 ian. ne luam ramas bun de la Dorel, de la muntii Rodnei,de data
asta cu crestele incetosate.
Coboram agale; in doua ore ajungem la ALP, in centrul satului Sant si
dupa inca 3 ore in Cluj.
A fost frumos si parca n-as mai fi plecat!
PS. Am aflat ca si dl. Dinu a scris o relatare pe blogul sau
si a postat 20 de poze pe Picassa. Le gasiti la :
http://www.dinumititeanu.ro/01-articole-recente unde e si relatraea
turei lor de Craciun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu