Tabara de schi de tura din pasul Rotunda (28 februarie - 1 martie 2015)

Text: Adrian Hogiu
Foto: Marian Poara

Au trecut mai bine de doua saptamani de cand a avut loc in Pasul Rotunda, in weekendul 27 februarie-1 martie, tabara de schi de tura organizata de Alina Cirja, Domnul Dinu Mititeanu si sotia dansului Marlene.

Dragi colegi, imi cer scuze ca v-am facut sa asteptati atata timp dar timpul zboara asa repede cateodata ca nici nu iti dai seama cum trec saptamanile.

Este timpul sa spun foarte pe scurt  ce a fost si insemnat weekendul petrecut alaturi de oamenii faini ai Clubului Alpin Universitar Cluj.

Cabana Coitor a fost gazda noastra pentru acest weekend, insa ca sa nu stam foarte inghesuiti cativa dintre noi am ales sa dormim si la refugiul Montan Rotunda, refugiu construit si intretinut de domnul Utu, un om al muntelui.

Foto 1. Trio-ul Rosu, Ineut, Ineu

  Foto 2. Ceata pe valea Bistritei

Vineri, vremea aproape perfecta. Domnul Dinu a venit de la Cluj cu Marlene si Geta  si m-au preluat  din Prundu Bargaului . Am urmat apoi   traseul Pasul Tihuta-  Iacobeni, Ciocanesti si dupa 8 km de la Carlibaba, dupa cazarmile militare parasim Valea Bistritei si asfaltul si  urcam cu al lor ALP  spre stanga, 5 km de drum inzapezit pana in Pasul Rotunda, unde  ajungem in jurul orei  21:00  Multi dintre colegi erau deja sositi si cazati la Cabana Croitor, ceilalti urmau sa vina, nici o problema caci pana dimineata toata lumea o sa spuna prezent. Cativa am mers la Refugiu lui Utu.

Pentru sambata Marlene propune o tura pana pe Vf. Inaut (2222 m) cu ora de plecare 7 dimineata de la refugiu. Ideea imi place  asa ca ma inscriu. Desi seara eram ceva mai multi, dimineata ramanem doar noi doi. Domnul Dinu va ramane cu incepatorii intru ale schiului de tura, trebuie cineva sa le arate tainele si sa le ofere sfaturi . Domnul Dinu este cel mai in masura  pentru asta, parerea mea. Asadar, gata echipati cu schiuri de tura, pornim dis de dimineata inspre Vf. Inaut pe traseul marcat cu banda rosie, traseul de creasta. Nu apucam bine sa ne incalzim, ca ce vedem in spatele nostru un grup de colegi, colegi care au dormit la cabana Croitor si care se pare ca vor sa ne urmeze. Asadar fara sa stim iata ca au mai raspuns si altii prezent acestei ture. Foarte bine, imi zic eu.

Imi doream foarte mult sa ajung pana pe varf si cum vremea de dimineata permitea optimismul meu crestea si crestea cu fiecare kilometru castigat.

 Foto 3.  Urcare spre vf. Nichitas

Foto 4. Ceata care se risipeste incet, incet

Pe Vf. Nichitas ne regrupam si stabilim ce traseu vom urma mai departe. Avem doua variante, fie urmam culmea, fie urmam drumul de sub culma Gajei. O parte din colegi isi anunta prezenta doar pana pe Vf. Gajei, asadar hotaram sa strabatem culmea Gajei. Zapada era inghetata la suprafata, insa la altitudine peste zapada inghetata mai era un strat consistent de pulvar. Prima urcare, prima rupere de ritm dar incerc sa ma mentin in campul vizual al colegilor. Sub Vf. Gajei ne regrupam unde luam o pauza de gustare. E inca devreme, timpul ne permite sa visam la varf.

 Foto 5. Printre jnepenii de pe culmea Gaja

Foto 6. Inspre Calimani

Foto 7. Trio-ul inca e departe

Sper ca si grupul sa raspunda prezent. Inaintam, urmeaza coborarea spre Saua Gagei.Prefer sa imi dau focile jos, insa a fost greseala mare. Zapada foarte putina si inghetata  imi creeaza probleme. Cobor primul cu chiu si vai si ajuns jos constat  ca pana la urma au raspuns prezent planului lui Marlene doar alti 3 colegi: Alina Cirja, Marian Poara si Anca Brisan. Deci, 5 am ramas gata sa ne continuam traseul. Suntem pe drumul ce urmeaza  curba de nivel . La intoarcere vom hotari sa nu mai urcam din nou in culme, ci sa urmam drumul. Dar pana la intoarcere avem in fata varful Ineut, un traseu de cateva ore bune.

Foto 8. Cu Ineutul in fata

 Foto 9. Ineut- stanga, Ineul si Plescuta in dreapta

Inaintam cu spor, un spor cu gandul si la o pauza binemeritata pe care o facem in Saua Gajei. Putinii nori ce acopereau cerul fac lucrurile mult mai usoare, pe un soare puternic poate ritmul nu era acelasi. Ne pregatim sa urmam culmea accidentata a Inautului. Schiurile le lasam in sa si de aici ne continuam ascensiunea pe clapari, cu bete/piolet. Diferenta de nivel este consistenta, la fel si creasta care in anumite locuri are portiuni cu bolovani si multa zapada.

 Foto 10. Putin mai sus de saua Gagei, loc in care lasam schiurile

  Foto 11. Piciorul ingust al Ineutului

  Foto 12. La pas...

Foto 13. Varful Rosu

Imi pun toata nadejdea in Marlene, are mult mai multa experienta in astfel de ture plus ca a urcat de atatea ori Inautul iarna si nu numai.

Pornim si prima panta ce ne iese in cale ne pune ceva probleme. Avem grija cum infingem claparul caci dedesupt zapada este inghetata. Trecem de aceasta portiune si iata-ne efectiv pe creasta ce duce spre varf. Inca nu e nevoie de coltari, putem inainte si nu ezitam sa o facem. La cativa pasi buni ne mai si cufundam in zapada, la cei cativa pasi visul devine aproape realitate. Sunt acolo, la cativa metri diferenta de nivel.

Gata cu binele, Marlene insista sa ne punem coltarii si sa ne pregatim sufleteste de portiunile mai dificile care nu intarzie sa apara.

 Foto 14. Culmea Gagei vazuta de sus

 Foto 15. Scurta portiune de descatarare

Marlene isi face bine treaba, eu prind curaj stiind ca , cu noi este un om cu atata experienta. Alina Cirja renunta la varf si prefera sa se odihneasca. Coltarii se infing miseleste in gheata muntelui. si cu greu mare traversam prima portiune mai dificila. Nu apucam sa ne tragem sufletul ca urmeaza portiunea unde pentru mine a fost si mai greu, caci nu aveam piolet !. Pentru inceput traversam pe sub niste stanci ca mai apoi sa urcam un perete  cu zapada putina, pe pamant inghetat bocna. Cu pasi marunti reusesc sa ajung sus, acuma pot sa respir usurat.

 Foto 16. Zambete la 2222 m, pe Ineut

Gata cu greul la urcare, imi zic eu. Asa a si fost, inaintez, o pierd din ochi pe Marlene care e in fatza, insa instictul imi spune ca nu mai e mult pana in  varf. Cu un ultim efort ajung sus, vad borna si pe Marlene...gata, sunt pe Inaut, superb. Inaul este sub nori.  Vantul abia daca adia, vremea un pic s-a mai inrautati dar ce mai conteaza sunt acolo sus, radiez de fericire. Ajung intre timp si Anca Brisan si Marian Poara. Ii trimitem un mesaj Domnului Dinu ca sa nu cumva sa isi faca griji. Sunt in al noualea cer...chiar am ajuns pe Inaut dupa alte doua incercari esuate tot iarna, vara am ajuns de atatea ori. Entuziasmul nu este constructiv, asa ca nu uit ca mai am si de coborat, raman oarecum lucid. Ora 14:00 a fost ora la care am atins varful, doua ore ne-a luat din Saua Gajei pana pe varf. La coborare ar trebui sa facem mult mai putin asa ca  zabovim ceva mai mult timp pe varf, numai bine luam si o gustare.

Dupa poza de grup suntem gata de plecare. Marlene o ia in fata, eu o urmez stiind ca urmeaza sa traversam prin aceleasi doua locuri dificile. Concentrare maxima imi zice Marlene, te pui cu fata la perete si infingi bine coltarul in zapada. Nu te grabesti. Zis si facut. Dupa nici o ora ajungem in Saua Gajei de unde zarim niste montaniarzi venind inspre noi. Erau patru in total, doi cu bagaj mare pregatiti sa doarma in refugiul de sub Vf. Inau, iar ceilalti doi pregatiti sa urce pana pe Inaut si intoarcere la masina pe acelasi traseu. Niste sfaturi nu strica si de ce sa nu o facem cand tocmai ce ne-am intors de pe acelasi traseu pe care il vor urma si ei. Le uram bafta si ne vedem in continuare de ale noastre. Ne asteapta drum lung pana acasa. Lungul drum pe curba de nivel care strabate culmea Gajei iti poate pune destule probleme mai ales cand esti obosit. Cateodata ai impresia ca este interminabil.

 Foto 17. Revenim in pasul Rotunda urmand interminabilul drum de sub culmea Gagei

Pana la urma dracul nu este asa negru, inaintam pe urmele colegilor cu care ne-am intalnit in Saua Gajei. Abia astept coborarea. Talpile dupa atatia km parca imi iau foc si plus de asta am ramas fara ceai. Efortul devine si mai mare de la km la km si pe masura ce ne apropiem coborarea parca devine urcare. La un moment dat nu mai suport si imi dau jos focile, o sfatuiesc si pe Anca sa faca la fel. Buna alegere, schiul aluneca foarte bine desi inclinatia este moderata. Superb, in sfarsit schiem. Ma bucur din plin de coborare, sub Vf. Nichitas ma intalnesc cu Domnul Dinu caruia ii dau raportul. Intre timp sosesc si ceilati si cu un ultim efort reusim sa ajungem  la refugiu.Incepuse  sa ploua chiar inainte sa ajungem la el.

Dupa ce ne-am schimbat si am mancat, am hotarat impreuna cu Zoran Pavai sa le facem o vizita colegilor cazati la Cabana Croitor. Atmosfera foarte faina de la cabana a fost cireasa de pe tort. Nu stam foarte mult insa acele  minute bune au fost excelente pentru un somn pe masura.

Noapte buna!

Duminica dimineata ceata, asa ca planul de a urca inspre Vf. Omului ramane pentru data viitoare. Oricum ma simt destul de obosit dupa tura de ieri.

Ne pregatim caci la ora 8 trebuia sa fim la cabana Croitor pentru a stabilii ce vom face. Ne luam ramas bun de la Utu, ducem bagajele la masini si o luam incet inspre cabana.

Aici multa forfota, incet lumea se pregateste pentru cateva ore de schi. Mai mult de atat nu ai ce face pe aceasta ceata. In timp ce schiam am avut impresia ca plutesc, ma opream si aveam impresia ca inca schiez. Un fenomen ciudat despre care Domnul Dinu ne sfatuieste sa citim pe blogul dansului . Click aici (http://www.dinumititeanu.ro/Albul-total ) ca sa cititi si voi.

Impreuna cu Csaba si Adriana Andreica incercam sa schiem pe un culoar din spatele cabanei insa din pacate zapada lipseste pe portiuni mari. Fac totusi o coborare, ma intorc si ma alatur grupului. Vad un loc fain de schi pe langa liziera padurii asa ca imi incerc norocul. De unde, pentru mine totul devine chin. Dupa coborare renunt si hotarasc sa ma intorc la cabana unde imi fac o ciorba si astept sosirea colegilor ramasi sa mai schieze.

 Foto 18. Duminica spre vf. Cociorba - Suhard

Foto 19. ... si printre valuri de ceata

 Foto 20. Unul cate unul

Foto 21.

Incet-incet lumea se intoarce si dupa cateva povesti la gura sobei hotaram sa plecam inspre casa. Este ora 12 cand ne urnim din drum de data aceasta coboram prin Valea Mare via Nasaud. Din Nasaud inspre Bistrita unde imi iau ramas de la Domnul Dinu, Marlene si Geta Oltean.

A fost asa frumos, un weeknd reusit din toate punctele de vedere. Le multumesc celor prezenti.

Abia astept tabara de anul viitor. Sanatosi sa fim.

Proiectie foto Acoperisul Romaniei

  Va invitam  marti 24 martie 2015 la ora 20 la Casa TIFF din Cluj-Napoca, pe str.Universitatii 6 la proiectia foto "Acoperisul Romaniei".

 O suita  de imagini din trei masive montane: Macin, Hasmas, Buila-Vanturarita efectuate in cadrul unui proiect foto de patru fotografi:  Adrian Petrisor,  Dan Tautan,  Dia Somogyi , Sebastian Vaida.

Invitație: "Vacanță pe schiuri", marți 17 martie 2015

Dragi prieteni montaniarzi,

       Va invitam si va asteptam cu drag marti 17 martie la ora 20 la Casa TIFF din Cluj, pe str.Universitatii 6 la videoproiectia "Vacanta pe schiuri". 

      O suita  de imagini din doua ture efectuate pe o vreme superba:  una  de Craciun 2008 si una de revelionul care urma, ambele cu cort si schiuri:  Prima de 3 zile pe traseul :Statiunea  Muntele Baisorii-Muntele Mare- Balomireasa- Petreasa- Ursoaia- Ghetarul "de la Scarisoara"- Garda  si a 2-a de 5 zile pe traseul "cabana Babele- vf.Omu- Pasul Strunga- vf.Santilia Mare (unde "am facut" Revelionul 2009) - vf.Leaota si retur la Santilia- satul Fundata.  Sarbatori in familie,  noi doi si parintii nostri - Carpatii !

Tura relatata poate fi citita aici

Promo proiectie:

Dar suita intreaga si pe ecran mare are alt farmec pentru cei care veti putea onora Muntele si pe noi cu prezenta voastra.

                                                                                                                Cu multumiri anticipate,                                                                                                                                  Dinu si Marlene Mititeanu

Invitatie, filmul "ARTA LIBERTATII", marti 10 martie 2015

Clubul Alpin Universitar Cluj impreuna cu Casa TIFF si prin amabilitatea Centrului Cultural Polonez din Bucuresti,

 va invita in seara de marti 10 martie la ora 20  pe Str.Universitatii 6  sa vedeti in 70 minute  filmul "ARTA LIBERTATII".

Filmul e titrat in limba romana. Ca de obicei intrarea e libera ! E un film impresionant nu prin calitatea imaginii, care mai ales in prima parte (reproduceri din anii '80) lasa de dorit, ci prin continut, prin ce aflam  despre succesele incredibile realizate in acei ani in Himalaya de alpinistii polonezi. Acei oameni despre care marele Reinhold Messner spune clar si apasat chiar in film ca erau in acei ani cei mai buni din lume. Dovada e si faptul ca intre primii 5 alpinisti din lista celor care au urcat toti cei 14 optiari  se afla doi  polonezi: fenomenalul Jerzy Kukuczka , al doilea dupa marele Reinhold Messner si Krzysztof Wielicki  al cincilea.
Iar celebra Wanda Rutkiewicz a fost in octombrie 1978, a treia femeie din lume  și prima femeie din Europa care a reușit să urce Everestul. Iar in 1986, ea a devenit prima femeie care a reușit să urce si să coboare cu succes K2-ul , fără oxigen suplimentar.  Daca in luna mai 1992, la varsta de 49 ani nu si-ar fi pierdut viata pe  Kangchenjunga -al 3-lea optimiar, devenea probabil prima femeie care ar fi atins 14 dintre vârfurile de peste 8.000 de metri ale lumii.  Kangchenjunga era al 9-lea, pe care probabil l-a atins.Alpinistii polonezi au fost primii care au urcat  optmiari in timpul iernii. Ideea a avut-o Andrzej Zawada, desi, veti vedea de ce, a fost obligat sa ramana in tara, iar; in prima ascensiune pe 17 februarie 1980, pe varf au ajuns Krzysztof Wielicki si Leszek Cichy.
 Noua din cei paisprezece  8000-ari  au fost urcati pentru prima oara in lume in timpul iernii de  alpinistii polonezi ! Si nu datorita guvernelor poloneze, ci  prin forta morala, prin tenacitate, inteligenta, patriotism,  prin eforturi organizatorice impresionante ale alpinistilor polonezi. Cand plecau  stiau ca unii dintre ei vor ramane in zapezile himalayene,  dar stiau ca vor ramane in istoria realizarilor alpine mondiale si in istoria Poloniei.
 Afland cu ce echipament  au  plecat in Himalaya (in mare parte confectionat artizanal), mi-as permite sa-i compar cu  gestul cavaleriei poloneze care a iesit cu sabiile in fatza tancurilor germane...
E un film ce merita vazut nu doar de alpinisti, ci de orice iubitor de munte. E un film la care te gandesti deseori si indelung dupa ce l-ai vazut....
Dinu Mititeanu