Text: Adrian Hogiu
Foto: Marian Poara
Au trecut mai
bine de doua saptamani de cand a avut loc in Pasul Rotunda, in weekendul 27
februarie-1 martie, tabara de schi de tura organizata de Alina Cirja, Domnul
Dinu Mititeanu si sotia dansului Marlene.
Dragi colegi, imi
cer scuze ca v-am facut sa asteptati atata timp dar timpul zboara asa repede
cateodata ca nici nu iti dai seama cum trec saptamanile.
Este timpul sa
spun foarte pe scurt ce a fost si
insemnat weekendul petrecut alaturi de oamenii faini ai Clubului Alpin Universitar
Cluj.
Cabana Coitor a
fost gazda noastra pentru acest weekend, insa ca sa nu stam foarte inghesuiti
cativa dintre noi am ales sa dormim si la refugiul Montan Rotunda, refugiu
construit si intretinut de domnul Utu, un om al muntelui.
Foto 1. Trio-ul Rosu, Ineut, Ineu
Foto 2. Ceata pe valea Bistritei
Pentru sambata
Marlene propune o tura pana pe Vf. Inaut (2222 m) cu ora de plecare 7 dimineata
de la refugiu. Ideea imi place asa ca ma
inscriu. Desi seara eram ceva mai multi, dimineata ramanem doar noi doi. Domnul
Dinu va ramane cu incepatorii intru ale schiului de tura, trebuie cineva sa le
arate tainele si sa le ofere sfaturi . Domnul Dinu este cel mai in masura pentru asta, parerea mea. Asadar, gata
echipati cu schiuri de tura, pornim dis de dimineata inspre Vf. Inaut pe
traseul marcat cu banda rosie, traseul de creasta. Nu apucam bine sa ne
incalzim, ca ce vedem in spatele nostru un grup de colegi, colegi care au
dormit la cabana Croitor si care se pare ca vor sa ne urmeze. Asadar fara sa
stim iata ca au mai raspuns si altii prezent acestei ture. Foarte bine, imi zic
eu.
Imi doream foarte
mult sa ajung pana pe varf si cum vremea de dimineata permitea optimismul meu
crestea si crestea cu fiecare kilometru castigat.
Foto 3. Urcare spre vf. Nichitas
Pe Vf. Nichitas ne regrupam si stabilim ce traseu vom urma mai departe. Avem doua variante, fie urmam culmea, fie urmam drumul de sub culma Gajei. O parte din colegi isi anunta prezenta doar pana pe Vf. Gajei, asadar hotaram sa strabatem culmea Gajei. Zapada era inghetata la suprafata, insa la altitudine peste zapada inghetata mai era un strat consistent de pulvar. Prima urcare, prima rupere de ritm dar incerc sa ma mentin in campul vizual al colegilor. Sub Vf. Gajei ne regrupam unde luam o pauza de gustare. E inca devreme, timpul ne permite sa visam la varf.
Foto 5. Printre jnepenii de pe culmea Gaja
Foto 7. Trio-ul inca e departe
Foto 9. Ineut- stanga, Ineul si Plescuta in dreapta
Foto 10. Putin mai sus de saua Gagei, loc in care lasam schiurile
Foto 11. Piciorul ingust al Ineutului
Foto 12. La pas...
Imi pun toata nadejdea in Marlene, are mult mai multa experienta in astfel de ture plus ca a urcat de atatea ori Inautul iarna si nu numai.
Pornim si prima
panta ce ne iese in cale ne pune ceva probleme. Avem grija cum infingem
claparul caci dedesupt zapada este inghetata. Trecem de aceasta portiune si
iata-ne efectiv pe creasta ce duce spre varf. Inca nu e nevoie de coltari,
putem inainte si nu ezitam sa o facem. La cativa pasi buni ne mai si cufundam
in zapada, la cei cativa pasi visul devine aproape realitate. Sunt acolo, la
cativa metri diferenta de nivel.
Gata cu binele,
Marlene insista sa ne punem coltarii si sa ne pregatim sufleteste de portiunile
mai dificile care nu intarzie sa apara.
Foto 14. Culmea Gagei vazuta de sus
Foto 15. Scurta portiune de descatarare
Foto 16. Zambete la 2222 m, pe Ineut
Gata cu greul la
urcare, imi zic eu. Asa a si fost, inaintez, o pierd din ochi pe Marlene care e
in fatza, insa instictul imi spune ca nu mai e mult pana in varf. Cu un ultim efort ajung sus, vad borna si
pe Marlene...gata, sunt pe Inaut, superb. Inaul este sub nori. Vantul abia daca adia, vremea un pic s-a mai
inrautati dar ce mai conteaza sunt acolo sus, radiez de fericire. Ajung intre
timp si Anca Brisan si Marian Poara. Ii trimitem un mesaj Domnului Dinu ca sa
nu cumva sa isi faca griji. Sunt in al noualea cer...chiar am ajuns pe Inaut
dupa alte doua incercari esuate tot iarna, vara am ajuns de atatea ori.
Entuziasmul nu este constructiv, asa ca nu uit ca mai am si de coborat, raman
oarecum lucid. Ora 14:00 a fost ora la care am atins varful, doua ore ne-a luat
din Saua Gajei pana pe varf. La coborare ar trebui sa facem mult mai putin asa
ca zabovim ceva mai mult timp pe varf,
numai bine luam si o gustare.
Dupa poza de grup
suntem gata de plecare. Marlene o ia in fata, eu o urmez stiind ca urmeaza sa
traversam prin aceleasi doua locuri dificile. Concentrare maxima imi zice
Marlene, te pui cu fata la perete si infingi bine coltarul in zapada. Nu te
grabesti. Zis si facut. Dupa nici o ora ajungem in Saua Gajei de unde zarim
niste montaniarzi venind inspre noi. Erau patru in total, doi cu bagaj mare
pregatiti sa doarma in refugiul de sub Vf. Inau, iar ceilalti doi pregatiti sa
urce pana pe Inaut si intoarcere la masina pe acelasi traseu. Niste sfaturi nu
strica si de ce sa nu o facem cand tocmai ce ne-am intors de pe acelasi traseu
pe care il vor urma si ei. Le uram bafta si ne vedem in continuare de ale
noastre. Ne asteapta drum lung pana acasa. Lungul drum pe curba de nivel care
strabate culmea Gajei iti poate pune destule probleme mai ales cand esti
obosit. Cateodata ai impresia ca este interminabil.
Foto 17. Revenim in pasul Rotunda urmand interminabilul drum de sub culmea Gagei
Pana la urma dracul nu este asa negru, inaintam pe urmele colegilor cu care ne-am intalnit in Saua Gajei. Abia astept coborarea. Talpile dupa atatia km parca imi iau foc si plus de asta am ramas fara ceai. Efortul devine si mai mare de la km la km si pe masura ce ne apropiem coborarea parca devine urcare. La un moment dat nu mai suport si imi dau jos focile, o sfatuiesc si pe Anca sa faca la fel. Buna alegere, schiul aluneca foarte bine desi inclinatia este moderata. Superb, in sfarsit schiem. Ma bucur din plin de coborare, sub Vf. Nichitas ma intalnesc cu Domnul Dinu caruia ii dau raportul. Intre timp sosesc si ceilati si cu un ultim efort reusim sa ajungem la refugiu.Incepuse sa ploua chiar inainte sa ajungem la el.
Dupa ce ne-am
schimbat si am mancat, am hotarat impreuna cu Zoran Pavai sa le facem o vizita
colegilor cazati la Cabana Croitor. Atmosfera foarte faina de la cabana a fost
cireasa de pe tort. Nu stam foarte mult insa acele minute bune au fost excelente pentru un somn
pe masura.
Noapte buna!
Duminica
dimineata ceata, asa ca planul de a urca inspre Vf. Omului ramane pentru data
viitoare. Oricum ma simt destul de obosit dupa tura de ieri.
Ne pregatim caci
la ora 8 trebuia sa fim la cabana Croitor pentru a stabilii ce vom face. Ne
luam ramas bun de la Utu, ducem bagajele la masini si o luam incet inspre
cabana.
Aici multa
forfota, incet lumea se pregateste pentru cateva ore de schi. Mai mult de atat
nu ai ce face pe aceasta ceata. In timp ce schiam am avut impresia ca
plutesc, ma opream si aveam impresia ca inca schiez. Un fenomen ciudat despre care Domnul Dinu ne
sfatuieste sa citim pe blogul dansului . Click aici
(http://www.dinumititeanu.ro/Albul-total ) ca sa cititi si voi.
Impreuna cu Csaba
si Adriana Andreica incercam sa schiem pe un culoar din spatele cabanei insa
din pacate zapada lipseste pe portiuni mari. Fac totusi o coborare, ma intorc
si ma alatur grupului. Vad un loc fain de schi pe langa liziera padurii asa ca
imi incerc norocul. De unde, pentru mine totul devine chin. Dupa coborare
renunt si hotarasc sa ma intorc la cabana unde imi fac o ciorba si astept
sosirea colegilor ramasi sa mai schieze.
Foto 18. Duminica spre vf. Cociorba - Suhard
Foto 20. Unul cate unul
Incet-incet lumea se intoarce si dupa cateva povesti la gura sobei hotaram sa plecam inspre casa. Este ora 12 cand ne urnim din drum de data aceasta coboram prin Valea Mare via Nasaud. Din Nasaud inspre Bistrita unde imi iau ramas de la Domnul Dinu, Marlene si Geta Oltean.
A fost asa frumos,
un weeknd reusit din toate punctele de vedere. Le multumesc celor prezenti.
Abia astept
tabara de anul viitor. Sanatosi sa fim.