Am respirat munte !
Deși prognozele nu erau favorabile, ne-am gândit că nu vom regreta dacă vom pleca din Cluj pentru tură de o zi pe schiuri, undeva ”în munții de lângă noi”. Ne-am bucurat că în final am fost 8 colegi de Club:
Gabi Oargă, Nuțu Radu, Louise Tănasă, Matyas Kiss-Budai
Dinu, Marlene, Ioana Sârbu, Lavinia Deoancă.
Am plecat din Cluj duminică 18 martie la ora 8 pe ploaie măruntă, care se întețise pe traseu și continua și la ora 9.10 când am ajuns șa ”Buscat Ski Resort”. Unde era mare tristețe, se aflau și tot soseau amatori de schi pe pâtie, pentru care pornise instalația ce funcționa și când pe la ora 15 am plecat la vale. Așa că am mai stat vreo 20 minute în mașini, apoi am plecat către stânga, prin pădure spre Pietrele Mărunte, evitând drumul. Am parcurs toată creasta Pietrelor Mărunte. Pe ”vârful din Mijloc” am făcut cu greu o poză lângă ”Delfin”, căci au crescut brazii din jurul acelui megalit.
Citeste mai departe pe blog...
De lângă stâncile ”Vârfului Vestic” am coborât spre dreapta pe viitoarea pârtie, acum doar schițată până la curba drumului militar, unde am cotit la stânga și am făcut o mică pauză de masă în zona ”La Mlaștina Poduri”. Am urcat apoi la drum și pe el/pe lângă el prin ceață tot mai deasă până la ramificația marcajelor BR și CR, al cărui stâlp cu săgeți l-am găsit doar grație hărții MN din telefoanele inteligente ale lui Nuțu și Marlenei. De acolo am dat jos focile și am coborât grupați ”pe firul Ariadnei” - pe urmele de urcare. După scurtătura peste mlaștină, am ținut drumul și ce nu doream s-a întâmplat: din sens contra au dat buzna peste noi două drăcovenii zgomotoase și puturoase care remorcau câte unul pe schiuri și snowboard. Ne-a mirat ”plăcerea” de a fi gazați a celor remorcați, căci noi am intrat în apnee cât ne-au permis plămânii, până ce s-a mai împrăștiat ”parfumul”. Căci plecaserăm din Cluj ”să respirăm munte”, nu gaze de eșapament !
Citeste mai departe pe blog...
De lângă stâncile ”Vârfului Vestic” am coborât spre dreapta pe viitoarea pârtie, acum doar schițată până la curba drumului militar, unde am cotit la stânga și am făcut o mică pauză de masă în zona ”La Mlaștina Poduri”. Am urcat apoi la drum și pe el/pe lângă el prin ceață tot mai deasă până la ramificația marcajelor BR și CR, al cărui stâlp cu săgeți l-am găsit doar grație hărții MN din telefoanele inteligente ale lui Nuțu și Marlenei. De acolo am dat jos focile și am coborât grupați ”pe firul Ariadnei” - pe urmele de urcare. După scurtătura peste mlaștină, am ținut drumul și ce nu doream s-a întâmplat: din sens contra au dat buzna peste noi două drăcovenii zgomotoase și puturoase care remorcau câte unul pe schiuri și snowboard. Ne-a mirat ”plăcerea” de a fi gazați a celor remorcați, căci noi am intrat în apnee cât ne-au permis plămânii, până ce s-a mai împrăștiat ”parfumul”. Căci plecaserăm din Cluj ”să respirăm munte”, nu gaze de eșapament !
Exceptând acele câteva minute nedorite și vremea neprietenoasă, tura a fost reușită: am fost cu dragi colegi, am alunecat pe schiuri la deal și la vale, apoi am încheiat-o la Vlaha, la celebrele gogoși și alte bunătăți culinare.
Text și foto: Dinu Mititeanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu