joi, 13 august 2020

Prin vestul Bucegilor



 Drumetie prin locuri mai putin umblate in vestul Bucegilor.

 Tura are ca scop descoperirea unor zone mai putin umblate prin partea vestica a Bucegilor, pe trasee mai mult sau mai putin marcate. 

 Participanti (in ordinea din tabelul de participare): Cezar Partheniu (membru CAR), Stoica Laurentiu (membru CAR), Ovidiu Motioc (membru CAR), Raluca Motioc (membru CAR), Radu Terec (membru CAR), Maria Laza (membru CAR), Laura Motioc (simpatizant), Sofia Motioc (simpatizant), Alex Pauna (membru CAR Bucuresti universitar), Rares Pauna (simpatizant), Ciprian Ciobotaru (simpatizant), Iris Ciobotaru (simpatizant), Lucian Moisuc (membru CAR), Simona Seulean (membru CAR), Gabriel Pacurariu (simpatizant), Cristina Patrascu si Elena Chira (doar pentru o seara)


 Pentru a-mi intampina colegii de tura, pornesc de joi dimineata cu trenul din Bucuresti pana la Sinaia, urc cu telecabina pana la Cota 2000 (in doua segmente Sinaia-Cota 1400 si Cota 1400-Cota 2000, 25 lei) si de aici urc repede spre statia de telegondola pentru a schimba cateva vorbe cu un prieten salvamontist Sergiu care era la antrenament cu catelul Carp. Urcam in ritm alert pe varful Furnica unde ne despartim si mai povestesc cate ceva cu turistii de pe varf inainte de a incepe coborarea spre Padina. Cam pe miezul zilei cobor direct spre valea Calugarului (pentru variatie de traseu) spre marcajul BR care ma va duce (vine de la valea Dorului) prin saua Laptici spre valcelul Cocora si apoi printr-o poiana lunga spre asfaltul de Pestera si partea nordica a poienii Padina. Dupa o supa calda si cativa mici merg la cazare la baza Salvamont Padina (administrata de cabana padina cand nu sunt activitati Salvamont) unde imi astept colegii (pe rand masinile conduse de Gabriel, Ciprian, Ovidiu, Cristina (care l-a adus pe Laurentiu) si Lucian). Dupa ceva povestiri ne retragem la somn. (Ciprian a lasat-o pe Iris cu noi si va reveni sambata seara in grup)

 Vineri ne urmam planul stabilit initial. Cam pe la ora 8.30, dupa micul dejun, pornim la drum pe la cabana Padina. Raluca nu poate veni cu noi fiindca are un picior cu probleme din tura de la mare si Laura ramane cu ea la cazare. Nu se mai poate intra prin terasa cabanei (cum stiam eu) si ocolim prin nordul cabanei pentru a incepe urcarea pe marcaj BR/CR. Tot povestim, mai mergem, mai facem pauze, mai mergem, mai facem pauze... E tura de obisnuire cu muntele tinand cont de drumurile lungi pe care le-au facut colegii pana aici. La refugiul Strunga facem o pauza de gustare si apoi inca una cateva zeci de metri mai sus in saua Strunga pentru a lua colegii apa de la izvorul din apropiere. Cu exceptia Simonei si a lui Gabriel, urcam un mic horn spre Coltii Strungii si ne miscam printre garofitele comune si lapiezurile imense (pe langa marcajul BR). In saua Strungulita facem pauza de pranz de la care cu greu pornim mai departe spre lacul dinainte de varful Tataru si apoi pe sub acesta pana in saua Tatarului (marcaj PG). In sa regrupam si facem stanga pe TG spre stanele din valea Tatarului. Pauze pe prima panta si apoi dupa stane cativa stropi ne obliga sa punem pe noi hainele de ploaie. Abia cand intram in cheile Tatarului incepe o ploaie mai sanatoasa, dupa zona cu bolovani cazuti din perete. Poteca ne duce pe la pesterile inchise din Cheile Tatarului (cea mai mare e Pestera Ursilor) si apoi coboara abrupt la firul apei Tatarului spre baraj si capatul lacului Bolboci. Traseul e modificat pe la intrarile in pesteri (era mai pe jos inainte) datorita unei alunecari de teren. Pe drum intram in Cheile Tatarului si o parte din colegi intra in tunelul din chei construit prin anii '40 pentru o cale ferata ce trebuia sa uneasca vaile Ialomitei si Prahovei. Radu si Gabriel (fotografi) raman mai in urma si ne vom vedea la cazare. Noi mergem pe asfalt si vizitam si tinovul/turbaria Laptici. Slab amenajat fata de alte tinovuri din tara noastra! Mergem la masa la Padina si mai povestim pana seara tarziu.










 Sambata, la sugestia domnului Dinu si a insistentei colegilor modific traseul initial. Raluca ramane singura la cazare si Laura vine cu noi. In loc de a doua urcare spre Strunga si apoi dreapta spre Coltii Tapului vom urca prin canionul/cheile Horoabei. E traseu nemarcat si din ce in ce mai circulat. Speram sa nu vedem prea multe grupuri si vor veni dupa noi multe grupuri ghidate, o parte cu tenisi si chiar cu copiluti mici in ham! La primul tunel regrupam si vom merge in fata celorlalte grupuri (doar un cuplu e inaintea noastra). Trecem de al doilea tunel si depasim cu grija zona uda a Izbucului Horoabei si mai departe fiecare zona ne incanta ochii si sufletul: chei inguste, scari, zone cu apa (putina), mici zone de catarare, zone de "jungla", izvoare din perete... In poiana larga, stiuta, facem pauza de masa si ploaia ne goneste din loc printr-o alta zona cu marmite si apoi jungla si arbusti de 2-4 metri pana la intersectia vaii Horoabei cu valea Oarbelor. Urcam pe ultima mentionata, trecem printre jnepeni si vaci, schimbam cateva vorbe cu ciobanul ce-si strangea vacile si urcam pe sub intrarea in avenul de sub Coltii Tapului pana in marcajul BR. Daca era senin mergeam la cruce pentru vederea panoramica... Asa facem dreapta pe marcaj, trecem pe langa un cioban cu vreo 600 de oi si caini cuminti, urcam in muchia Batrana si apoi mergem pana la refugiu (poate se ridica ceata). Nu avem noroc! Ne intoarcem la intersectia BR cu TR si coboram pe TR pe valea Doamnele. Cam pe la valea Spinarii (unde e si un adapost ciobanesc) iese soarele si ne indeamna la o mica pauza. Iese si sus soarele. Daca stiam... Coboram pe treptele stancoase sub care se formeaza cascadele Doamnele de sus, ajungem in drumul stanei Horoabei (iar au modificat traseul direct spre apa Ialomitei, nu pe la stana cum era inainte!) si le propun colegilor sa mergem la cascada Doamnele. Doar fetele merg in fata, restul mergem pana sub perdeaua de apa a cascadei si exploram pe aici tot ce se poate (eu cu Iris pe de o parte, fotografii pe de alta parte - ei mai raman pentru o sesiune foto si vor veni direct la masa). De aici coboram spre marcajul BA de pe valea Obarsiei si, pe langa hotelul Pestera ajungem la manastirea Pestera unde facem ultima pauza inainte de a cobori in valea Ialomitei sub pestera omonima si apoi la cazare si la masa. Atmosfera foarte faina, glume, rasete, voie buna!











Duminica, dupa micul dejun strangem cea mai mare parte din bagaje si, doar cu ceva banuti si frontale mergem la Pestera Ialomitei (10 lei/adult, 5 lei/copil) si dupa vizitarea cu casca obligatorie (eu mai vazusem pestera si imi place de fiecare data, am amintiri din multele vizite) iesim si o parte din colegi (Lucian, Simona, Radu, Maria, Laurentiu) merg spre casa. Noi urcam pe poteca nemarcata si intram in Pestera Mica a Ialomitei/Grota Pustnicului. E mult mai mica decat cea de mai devreme si, datorita pasajelor inguste si a explorarii, e o introducere in speologie (recunosc, cam asta e nivelul meu in speologie, fara echipament special si cu chef de explorare). Bomboana de pe tort, dupa cum mi-a spus Alex! Pe sub un mic perete iesim in poiana Horoabei si apoi la cazare si masini (cu acadele pentru fete :)!).


Multumiri colegilor pentru participare si gazdelor pentru amabilitate si prietenie.

Cu drag, 

Cezar Partheniu

Niciun comentariu: