joi, 17 septembrie 2020

Drumeție pe Platoul Padiș

 Când participanții s-au înscris pentru tura din Padis s-a dovedit ca așteptările acestora erau pe măsura reputației acestei zone de vis… Multi nu fuseseră deloc in Padis iar alții îl vizitaseră superficial, asa ca surpriza avea sa fie cu atât mai mare.



Am fost 27 de oameni, din care 6 colegi de club experimentati si alți trei mai nou intrați in Filiala Cluj.
Sâmbătă dimineața la 7.25 eram deja la intrarea in traseu spre Cetățile Ponorului, unde am avut o scurta discuție tehnica. A urmat coborârea pana la marele portal, pana unde majoritatea se obișnuiseră cu adrenalina si efortul prilejuit de terenul accidentat, echipat cu lanțuri. Ne-am echipat cu geci si frontale pt “cireașa de pe tort”, parcurgerea traseului subteran dintre Dolina 1 si Dolina 3 a Cetăților. Nivelul apei era foarte ușor crescut, asa încât pentru multi a fost inevitabil sa se ude, lucru care dealtfel a simplificat oarecum lucrurile. Participanții au fost alerți, dar s-au bucurat pe deplin de o experiență despre care, cf propriilor declarații de după, nu vor uita curând.

Am continuat cu Avenul Bortig, Pietrele Galbenei si Peștera Focul Viu, de unde am luat-o la vale către Poiana Florilor. Dar asta, nu înainte de a întreba cine dorește sa se întoarcă la Glavoi din pricina oboselii…căci nu parcursesem decât cca jumătate din traseu... nimeni, în pofida oboselii ce se citea pe fetele unora mai putin obișnuiți. In Poiana Florilor am luat pauza de masa chiar lângă izvor, asa ca multi și-au reîncărcat bateriile înainte de a aborda Cheile Galbenei.

Parcurgerea Cheilor a fost încă un prilej de mirare, bucurie si adrenalina pentru colegii de tura, surprinși sa descopere încă una din perlele Apusenilor. Dupa o pauza lunga deasupra Izbucului Galbenei, am luat-o la picior spre Bortig, pentru ca la 11 ore de la plecare sa ajungem la finish, obosiți dar încântați de o experiență pe care multi n-ar fi putut-o avea neîndrumați.
Seara ne-am petrecut-o majoritatea împreună, bucurându-ne de povesti, mâncare buna si un pahar de vin. Duminica, o mica parte dintre noi au rămas la odihna si recuperare, în timp ce majoritatea am făcut o tura lejera la Cetățile Radesei. Oamenii au gustat tura, apreciata ca perfecta pentru o zi scurta si foarte pitoreasca după experiența zilei anterioare.
Si uite-asa ne-am despărțit de oameni care s-au îndrăgostit iremediabil de Padis si care vor reveni pe munte cu mult drag ori de câte ori li se va mai ivi ocazia… adică exact ceea ce ne-a motivat sa organizam tura.

 




Powered by Alpin Expe Mountain Shop

 

Mulțumiri speciale lui Mihai Olenici si Alex Farcasan pentru ajutor.

Multumiri PNA pentru gazduire si colaborare.

 

Photo: courtesy of Adriana But, Alin Sand, Andrei Muresan, Gabriel Pacurariu, Ana Nanestean, Vlad Iobagiu, Simona Ardelean, Mircea Ignat

#themountainwithinus

luni, 14 septembrie 2020

Creasta Făgărașului, de la vest la est

 Am înviat un obicei mai vechi în club generat de către Dl Dinu Mititeanu privind turele pentru mai mult de patru zile prin Munții Fagaraș. Aceste ture vin ca o recompensă pentru montaniarzii din CAR care au un sezon montan regulat iar starea fizică generală îi ajută sa se bucure din plin de masivul montan “Rege al Carpaților românești”. Priveliști superbe, creste ascuțite cu muchii înguste care te provoacă, peste 100 km lungime totală de gol alpin, diferențe de nivel mari, opt vârfuri de peste 2.500 m, circuri glaciare, lacuri glaciare alpine situate la mare altitudine sunt o serie de caracteristici care duce renumele acestor munți numiți pe bună dreptate Alpii Transilvaniei.



 În aceste drumeții de o săptămână vremea reprezintă cel mai important aliat astfel că perioada aleasă este importantă. Nu întâmplător am ales începutul toamnei când vremea este în general stabilă iar vizibilitatea excelentă.

În acest an am ales o tură clasică din percepția unui iubitor de munte, creasta integral de la vest la est, de la Mănăstirea Turnu Roșu la Cantonul Rudărița. Durata aleasă a fost de șase zile pentru a admira pe săturate pisajele Făgărășene și a aborda vârfuri, culmi și căldări de o parte și alta a crestei principale. Pe lângă cele opt vârfuri de peste 2.500 m, am reușit abordarea a numeroase alte vârfuri, culmi și căldări în afara traseului de creastă, astfel că la final GPS-ul arăta o lungime totală parcursă de 99,1 Km și o diferența pozitivă de nivel de 8.444 m, iar distanța reală parcursă probabil că a depășit lejer 100 km.

La start ne-am regăsit 16 înscriși dintre care 13 am fost integraliști iar 3 au avut un program mai scurt limitat de zilele libere din weekend. Coordonarea și logistica a fost asigurată de Ovidiu Motioc cu un plus la lecția de geografie din partea Getei Oltean și aportul important în materie de conoștințe montane din partea lui Cezar Partheniu și Mihai Moruț aflat în echipa salvamont Bihor.

Lista participanților în ordinea înscrierilor din tabel, este următoarea: Ovidiu Motioc, Geta Oltean, Oana Agache, Tudor Pop, Ion Lisnic, Dragoș David, Nandor Penzes, Cezar Partheniu, Raluca Titieni, Andor Szabados, Mirel Bene, Cata Chereji, Laurențiu Stoica, Mihai Moruț, Alexandru Muica și Roxana Muica.

Organizarea și transportul a fost flexibil cu mașinile proprii, am lăsat la sosirea din tură mașinile care mai apoi au pornit spre destinațiile alese de participanți. O observație importantă este faptul că accesul la Cantonul  Rudărița este permis doar cu aviz din partea Regiei Publice Locale a Pădurilor "PIATRA CRAIULUI" R.A.

Cele șase etape ale turei au fost următoarele:

Etapa 1: Mănăstirea Turnu Roșu – Lacul Avrig, 1.967 D+, 17,3 Km.

Ne-am regrupat joia după amiză în proximitatea cantonului situat amonte de Mănăstirea Turnu Roșu la circa 300 m, un loc fain care poate găzdui lejer cel puțin 20 de corturi cu un izvor chiar lângă noi, la circa 20 m de corturi. Șoferii au revenit seara în tabără după ce au plasat mașinile la Cantonul Rudărița, finalul turei dupa ziua a 6-a.

Dimineața zilei de vineri am strâns tabăra iar la ora 8:00 am pornit ascensiunea spre Șaua Corbului, locul în care avem prima întâlnire cu BR care ne va cuceri atenția în următoarele șase zile. Până în Șaua Corbului am parcurs o faină potecă destul de abruptă prin păduri în aprox. 2:15 ore, iar de acolo începe golul alpin din partea vestică a crestei Făgărășene. Am putut observa Vf Chica Pietrelor, Piscul Strâmbanu și Chica Lacului apoi am pornit cu nerăbdare pe lungul traseu BR. A doua pauză am facut-o la izvoarele de sub Chica Fedeleșului urmat de urcarea pe primul vârf opțional în afara marcajului, Vf Tătaru și apoi coborârea în Curmătura La Apa Cumpănită unde am găsit apă în condiții de secetă.

Ajungem în zona alpină a Făgărașilor, trecem pragul celor 2.000 m altitudine odată cu trecerea pe lângă Vf Cocorâciu și Moașa și continuăm până în Șaua Suru de unde ne abatem din nou, urcăm pe Vf Suru și Capu Surului. Ultima abatere din traseul de creastă pentru prima zi o facem pe Vf Budislavu unde facem o pauza de admirare a împrejurimilor. De acolo am urmat coborârea pe culmea estică până în marcajul BR care ne conduce în Portița Avrigului urmat de coborârea la lac și căutarea locurilor pentru corturi. Am ajuns la superbul lac în jurul orei 18:00 iar în acel moment eram singurii musafiri ai Avrigului. Noaptea la Avrig a fost destul de liniștită, un vânt moderat de circa 15 km/h.




Etapa 2: Lacul Avrig – Lacul Călțun, 1.617 D+, 12,8 Km

Nu aveam motiv de grabă, pornim din nou la ora 8:00. Deși ne aflam în zona alpină din a doua parte a zilei anterioare, porțiunea cu adevărat sălbatică a Făgărașilor abia acum începe. Predomină zonele tehnice și accidentate unde distanțele parcurse sunt mai scurte. Aveam în față permanent vârfurile Ciortea și custura Ciortea iar crestele, turnurile și piscurile devin din ce în ce mai ascuțite, parcurgerea acestora presupunea porțiuni expuse cu diferențe mari de nivel, unele chiar tehnice cu asigurare suplimentară pentru cine consideră utile lanțurile și cablurile. Găsim una dintre cele mai faine porțiuni imediat după lacul Avrig, urcarea spre Curmătura de vest a Gârbovei fiind o bună etapă de acomodare pentru ce va urma. Urmează apoi Vf Gârbova, Vf Scara, urmam marcajul pe sub Vf Scărișoara și Vf Puha, urcăm Musceaua Scării iar în Șaua Șerbota ne regrupam cu cei trei colegi de tură pentru weekend.

Urcăm pe Vf Șerbota apoi traversăm în efectiv complet Custura Sărății, o porțiune foarte faină care a fost parcursă/reparcursă cu plăcere mai ales că o parte dintre noi avem activitate și la stâncă. Multe povestiri amuzante se găsesc pe internet despre unele porțiuni tehnice văzute prin ochii unor oameni care sunt la primele experiențe montane, am auzit despre oameni care încercă drumeția montană cu ture direct pe Vf Moldoveanu ! Evident nu recomandăm așa ceva întrucât muntele trebuie abordat progresiv pentru a antrena articulații, musculatura, rezistența fizică și emoțională.

Urcăm pe Vf Sărății apoi prin Șaua Cleopatrei abordăm Vf Negoiu (2.535 m) primul de peste 2.500 din program și al doilea ca altitudine după Moldoveanu. Coborâm apoi pe noul marcaj BR care traversează creasta prin Strunga Doamnei, Strunga Dracului fiind de mai mulți ani închisa turiștilor. În această porțiune avem primele două vârfuri opționale de peste 2.500 m din program, câțiva colegi ramân la intrarea în căldarea Berbecilor cu bagajele iar restul abordăm Vf Cornul Calțunului(2.505) și Vf Lespezi(2.522). Urcăm primul Cornul Călțunului pe varianta mai simplă și mai rapidă ocolind prin sud Vf Lespezi, la fel cum ne recomanda și colegul Dan Tauțan pe care îl întâlnim pe sub Negoiu și care ne-a fost vecin de somn în noaptea care urma la Lacul Călțun. Urcăm apoi pe Vf Lespezi și discutăm despre varianta de a aborda ruta directă între cele două vârfuri însă la o altă tură. Coborâm apoi, ne luăm bagajele și ne îndreptăm spre Lacul Călțun care avea încă suficiente locuri de cort disponibile, după cum am observat de pe vârfurile de deasupra lui. Aveam încă o alternativă de campare propusă de Geta în nordul crestei principale sub Creasta Fierăstrăului, parte dintr-o tură cu Dl Dinu Mititeanu (Făgărașii, mai altfel), însă este preferat de trupa Lacul Călțun emoțional, sub influența vizitei recente pe vârfurile de deasupra lacului.

Ne montăm corturile la Călțun în efectiv complet și avem o noapte cu vânt destul de activ, vâju de circa 25-30 Km/h, care necesită o montare și ancorare corespunzătoare a cortului.





Etapa 3: Lacul Călțun – Lacul Buda, 1.631D+, 16,9 Km

Eram în elementul nostru, vremea excelentă, vizibilitate perfectă, nu doar ca observam în detaliu Făgărașii, aveam vederi și asupra altor grupări montane din vecinatate. Ne aștepta o zi cu multe obiective, traseu mai lung întrucât aveam în planul inițial Lacul Podragu, pauza de masă și realimentare la Refugiul Bâlea Tunel, vârfuri și căldări opționale. În aceste condiții am strâns mai devreme corturile iar la ora 7:00 am pornit de la Călțun. Urmăm BR până în Șaua Capra și avem în priviri o porțiune sălbatică în ton cu ziua anterioară, porțiuni expuse și vederi superbe, Vf Laițel, Custura Paltinului, Vf Paltinului, Fereastra Bâlei, Vf Iezerul Caprei și Șaua Capra. De acolo a urmat prima porțiune opțională a zilei fără bagaje mari, Vf. Vânătoarea lui Buteanu (2.507) al patrulea peste 2.500 și Vf Capra 2.494 m. La coborâre am mutat bagajele între Lacurile Capra și Căprița iar doi colegi au ramas de pază în timp ce restul am pornit într-un circuit prin Căldarea Berbecilor, coborâre prin hornul CA abrupt și deosebit de spectaculos, apoi vizita la refugiul Bâlea Tunel unde Emil ne aștepta cu o masă tradițională proaspăt gătită, ospitalitatea caracteristică plus alimentele comandate în tabelul făcut de Geta. Masa și atmosfera faină cu muzică de munte ne răpesc mai mult timp decât estimam inițial, astfel că luăm în calcul o mică ajustare a programului zilei. Încărcăm rezerva de alimente în rucsacul lui Dragoș, aplicam metoda pașilor de la schiul de tură pentru transportul merindelor prin rotație apoi închidem circuitul cu o urcare superbă cu abrupturi și cascade, în prima parte pe marcaj TR apoi în afara marcajului pe sub Vf Iezerul Caprei și Căldărușa Lungă până la cei doi colegi care ne așteptau la Lacul Capra. După rearanjarea bagajului evaluăm distanța și întârzierea și ne fixăm două posibile destinații pentru noaptea care va urma, fie Lacul Podul Giurgiului fie Lacul Buda. Pornim la drum iar în scurt timp suntem surprinși de elicopterul SMURD care începea să facă manevre de intervenție chiar sub ochii noștri în vederea recuperării unei tinere care căzuse în gol neasigurată cateva zeci de metrii din Creasta Arpășel-Vârtopel. Spre norocul ei a scăpat cu viața și cu șanse de recuperare, se oprise pe o brâna intermediară, dupa ce cu o zi inainte tot în acea zona un alt montaniard (fost militar) își pierduse viața după ce a căzut în gol peste 100 m. Ajungem la Fereastra Zmeilor, traversăm La Trei Pași de Moarte, iar apoi urcăm până în șaua de la Monumentul Nerlinger. De acolo zărim lacul Buda și hotarâm ca aceea sa fie destinația pentru următoarea noapte. Decizia pare foarte inspirată întrucât găsim o atmosferă de vis în căldare, luna care începea să își facă apariția pe cerul zilei și se oglindea în lac în timp ce nu mai simțeam nici o adiere de vânt dupa vâjâielile din nopțile anterioare. Am avut cea mai faină seară din tură, cu gândul că va urma o zi cel puțin la fel de ofertantă cu perechea Viștea-Moldoveanu în program.


  

Etapa 4: Lacul Buda – Fereastra Mică a Sâmbetei, 1.443 D+, 15,2 Km

Ziua următoare începe la fel de plăcut, în ton cu anterioara, multă liniște, peisaj sălbatic superb, locuri mai puțin umblate fără turiști pe care să îi întâlnim pe traseu. Muntele Buda arată superb, ne-a oferit bucurii deși nu am urcat vârful. Dimineața la 8:00 am pornit spre sud, în direcția opusă crestei principale, o urcare nemarcată mai blândă pe piciorul sudic care pornește din creastă sub Vf Păru de Fier. Ne-am regrupat la extremitatea sudică a culmii apoi am urcat culmea nemarcată până pe Vf Păru de Fier, de acolo am reluat traseul de creastă BR, nu înainte ca Mihai Moruț să bifeze în alergare bucata de traseu până la Nerlinger rămasă neparcursă. Începe apoi urcarea susținută spre Vf Arpașu Mare și Vf Mircii, majoritatea dintre noi urcând ambele apoi facem o pauză de masă la Iezerul Podul Giurgiului. Ne felicităm din nou că am ales Buda apoi pornim la drum, Șaua Podragu, pe marcaj BR pe sub Tarâța, Podu Giugiului, Corabia, Ucea Mare, Ucișoara, pe superbe curbe de nivel care trec pe lângă vârfuri. Eram cu gândul la Moldoveanu astfel că în această porțiune am ținut marcajul deși ne tentau câteva ieșiri pe o parte dintre vârfurile amintite. Ne regrupăm în Șaua Orzănele după care abordăm urcarea susținută pe Viștea Mare(2.527) și Moldoveanu(2.544). Odată cu acoperișul României bifăm al șaselea vârf de peste 2.500 din program. Vizibilitate incredibilă de pe Moldoveanu, lecții de geografie repetate zilnic, toți participanții interesați de cele mai amanunțite informații din Făgărași, Cezar, Mihai, Geta și Ovidiu asaltați cu întrebări și recapitulări ale vârfurilor și culmilor parcurse până în acel moment, chiar și a celor care vor urma.

Coborâm apoi puțin în Valea Rea pt realimentare cu apă și ne luăm tălpășița pe marcaj BR, trecem pe sub Hârtopu Ursului, Galbenele, Galașescu Mare și Mic și ne așezăm apoi în Fereastra Mică a Sâmbetei datorită locurilor generoase pentru un număr mai mare de corturi. Vântul prezent din nou, în jur de 20 Km/h, iar dimineața parcă mai intens, motiv pentru care o parte dintre noi ne luăm dejunul în refugiu. Starea refugiilor și mormanele de gunoaie ne activează în direcția unor oportunități de a organiza acțiuni de refacere/reabilitare și ecologizare a refugiilor din munții noștri dragi.




Etapa 5: Fereastra Mică a Sâmbetei – Curmătura Brătilei, 1.322 D+, 19,9 Km

Hotărâm să optimizăm ultima parte a turei în scopul de ajunge pe la amiază la mașini în ultima zi, astfel că jumătatea de zi planificată prin căldări sudice o scurtăm la o incursiune de două ore apoi lungim puțin până în Curmătura Brătilei pentru a ajunge rapid la Rudărița în ziua următoare.

Pornim spre Vf Slănina apoi Fereastra Mare a Sâmbetei, acolo validăm sursa de apă și continuăm pe sub Vf La Cheia Bândei și Vf lui Mogoș apoi Curmătura Mogoșului. De acolo o parte dintre noi abordăm sectorul opțional până pe Vf Urlea apoi pe culmea nemarcată până în Portița Lacului, Vf Iezerului iar sub Vf La Fundu Bândei ne-am regrupat. A urmat ultima incursiune nemarcată a turei care a inclus ultimele două vârfuri 2.500+ din setul de opt, Dara și Hârtopul Darei, un alt punct cu vederi impresionante asupra Făgărașilor și nu numai. Am continuat până pe Vf Mușetescu unde ne-am împărțit în două grupuri, trei au revenit în BR pe culme cu Geta iar restul am făcut o splendidă incursiune prin sălbăticia neumblată a Căldărilor Hârtoapele. Am coborât culmea estică de sub Mușetescu până unde poate fi parcursă la picior de unde am admirat Lacul Scoica și Lacul Roșu. Am coborât apoi printr-un mini canion în căldare iar după o pauză de răcoreală am vizitat Tăul Mioarelor, lacul glaciar cu cea mai mare altitudine din România 2.282 m. După Tăul Mioarelor a urmat Geamăna de Sus și apoi am revenit în marcaj BR și am admirat din culme Lacul Zârna. Odată ajunși în curmătura Zârnii coborâm pentru prima dată pentru o scurtă bucată de traseu sub baremul alpin de 2.000 m și constatăm înca o tragedie alpină mioritică, un alt loc de referință din munții noștri devenit stână, curmătura infectată cu balegi și miros specific iar refugiul în stare bună devenit adăpost pentru ciobani argeșeni la fel cum am găsit și anul trecut la Lacul Iezer și refugiul Iezer în masivul Iezer-Păpușa.

Urmează Fața Unsă și ne regrupăm la izvorul de sub Vf Zârna. Trecem pe marcaj pe sub Vf. La Fundul Lăngii și Vf Ludișorul apoi ne așezăm lângă refugiul din Curmătura Brătilei. Peisajul începe să devină mai blând, ceea ce ne inspiră sentimentul că tura noastră se apropie de sfârșit. Vântul este prezent în continuare, rafale de 30-40 km/h își fac apariția. Începem să zărim de la corturi primii nori timizi după 5 zile însorite ceea ce făcea posibilă apariția primelor ploi, aveam primii stropi în prognoză în jurul orei 4 dimineața însă au fost mai multe reprize scurte de ploaie pe parcursul nopții. Refugiul a fost foarte util, am servit atât cina cât și dejunul la adapost de vânt și la o poveste iar Cezar și Laurențiu au optat chiar să doarmă acolo.


 

Etapa 6: Curmătura Brătilei – Canton Rudărița, 464 D+, 17,1 Km

Ora 8:00 planificată pentru plecare aduce și câțiva stropi de ploaie așa că ne pornim la drum echipați de ploaie. Alarmă falsă, nu apucăm să ne udăm, ne dezechipăm după aprox 30 minute și încheiem tura fără a ne uda nici măcar stratul de protecție, un lucru mai rar întâlnit în Făgăraș, 6 zile fără ploaie.

Urcăm spre Vf Pietrele Popii iar apoi pe sub Vf Brevoiescu Mare urmat de apariția impresionantă în fundal a Craiului și a Bucegilor. Apropierea de Crai ne conștientizează scurta distanță rămasă de parcurs. Admirăm tăurile Luțele apoi ne regrupăm cu o pauză de masă la refugiul Comisu. Urmează ultima porțiune în gol alpin până la Vf Lerescu urmat de intrarea în pădure prin două poieni faine. După aprox o oră aveam să descoperim un macel forestier în acțiune după Curmătura Lerescului, versantul nordic practic barberit integral. Ajungem în punctul în care BR se splitează în două paradoxal, noroc cu stâlpii de marcaj prezenți cu săgeți și date pentru turiști mai puțin informați, punct în care noi abordăm fața nordică spre Cantonul Rudărița iar Cezar optează să verifice starea marcajelor pe Culmea Tămaș până pe Tămașul Mare urmat de BG pe Plaiul Runcului spre Plaiul Foii.

Am ajuns la Cantonul Rudărița în mai puțin de cinci ore mult mai bogați, sănătoși, cu sufletele pline de bucurie și mintea plină de informații proaspete din tura care este probabil una dintre cele mai impresionante clasice din munții noștri.



 

 Creasta Făgărașului se aseamănă cu o uriașă coloană vertebrală orientată de la vest la est și coastele reprezentate de multitudinea de culmi orientate spre nord și sud. Culmile nordice scurte și agresive cu porțiuni abrupte iar cele sudice sunt mai lungi și domoale. Într-o postare recentă pe FB Dl Dinu Mititeanu numea culmile nordice și sudice “picioare miriapodice asimetrice” care realizezi imediat că vrei sa le parcurgi, de îndată ce parcurgi creasta Făgărașilor.

Am realizat demult acest lucru, astfel că începând cu 2021 vom relua seria de ture “Făgărașii, mai altfel”, ture legendare în CAR gândite și repetate de Dl Dinu Mititeanu, incursiuni de o săptămână în golul alpin Făgărășan pe culmi nordice și sudice, mare parte în afara marcajelor, care presupun o bună cunoaștere a muntelui.

Să ne vedem sănătoși la anu la “Făgărașii, mai altfel”.

 

💚 Dep Drumeție CAR Filiala Cluj.


sâmbătă, 12 septembrie 2020

Tabăra de inițiere în escaladă Ampoița 2020

 Legenda spune că vâzându-i pe oameni deja plictisiți cu sporturile la care își foloseau doar o mână sau doar picioarele, Dumnezeu a creat pentru ei cel mai frumos sport la care se putea gândi – escalada. Și oamenii au văzut că escalada este bună, că îi ajută să se dezvolte pe mai multe planuri, antrenându-și nu doar toți mușchii din corp, dar și mintea, așa că s-au gândit că ar fi bine să afle cât mai multă lume despre ea. Așa a apărut tabăra de la Ampoița,  organizată de niște alpinisti înalți din dinastia Constantinestilor. Ca orice idee buna, initiativa a fost preluată și dusă mai departe de către alți colegi de breaslă,. Oricâte locuri erau disponibile în tabără, tot timpul erau prea puține, pentru că mergea vestea că escalada e un sport frumos și își doreau tot mai mulți să îl încerce.

Pentru că la ediția din 2018 am avut foarte mulți participanți, la ediția de anul acesta am limitat numărul participanților la 20 și numărul ”musafirilor” la 15 pentru a le putea oferi o experiență cât mai bună. Ne-am gândit bine ce ar fi important pentru un începător să cunoască, ne-am documentat și mai bine, am exersat și noi unele lucruri și apoi am început să punem planul la cale. Am gândit tabăra sub forma unui joc pe echipe cu mai multe stații – la fiecare stație jucătorii aveau să învețe câte ceva și să primească o ștampilă pe fișa de joc atunci când au acumulat cunoștințele necesare. Executarea corectă a nodului 8, exerciții de clipping rapid, exerciții de căderi, cățărat un traseu în mod manșă, cățărat cap, asigurat cu diverse dispozitive de filat -sunt câteva dintre probele pe care le parcurgeau participanții în cadrul jocului. Echipa care aduna cele mai multe ștampile avea să câștige concursul. Din generozitatea sponsorilor noștri, Alpin Expe Mountain Shop și Black Diamond, anul acesta am reușit să oferim premii tuturor participanților, diferențiate, în funcție de strădania lor.

Pentru că la escaladă e important să fim flexibili, dar și să fim conștienți de ce se întâmplă în corpul nostru, să putem simți ce mișcări trebuie să facem în funcție de cum e stânca, dimineața, un pic după răsărit, și seara, la apus, voluntarii de la Life Force ne-au ținut sesiuni de yoga, exerciții de respirație și muzicoterapie. 

În cele două seri înseninate pe care le-am avut ne-am delectat cu povești în jurul focului, ne-am cunoscut unii pe alții, cei care încă nu ne cunoșteam și am râs bine. 

Legenda spune că după tabără, a vizitat faleza și cel care a amenajat-o, însuși Dan Anghel, și a fost atât de impresionat de cât de curat a rămas locul după noi, încât a ținut să îi spună asta președintelui CAR, care ne-a transmis mesajul. Cinste participanților, cinste Clubului Alpin Român! 

Legendele au de obicei un sâmbure de adevăr, dar acesta a fost un avocado, cu sâmbure mare. Să ne vedem cu bine la ediția de anul viitor, voioși și sănătoși!

Aida, Claudiu și Șerban



















vineri, 4 septembrie 2020

Remarcare Banda Roșie - Muntele Mare

Servus iubitori ai potecilor de munte,

Va scriu cateva detalii despre activitatea pe poteci a CAR Cluj din perioada 28-30 august.

Actiunea pe scurt: am reusit ca circa 5-6 km de poteca de creasta, in Muntele Mare, intre Saua Prislop si Crucea Batranei sa o refacem complet, cu 16 stalpi standard de marcaj instalati, cu toate semnele de marcaj revopsite, cu vegetatia in plus indepartata si cu arborii toaletati pentru vizibilitatea semnelor. O portiune scurta (cca 1 km) din traseul vechi a fost mutat mai la nord, sa treaca peste varful Piatra Grosilor. Pe portiunea de traseu abandonata au fost sterse semnele vechi si au fost relocate momaile. Am fost 16 voluntari de la trei cluburi, cei mai multi CAR-isti. Dintre cei 16 participanti au fost trei copii si ne-au ajutat mult cei 3 salvamontisti de la Salvamont Salvaspeo Cluj, care au fost cu noi pe tot parcursul zilelor.



Actiunea mai in detaliu:
Toti participantii, inclusiv salvamontistii, ne-am intalnit vineri seara in Saua Prislop, la vest de Varful Muntele Mare. Unii dintre noi au venit pe jos, peste Muntele Mare de la Sesul Cald (langa Buscat) si unii am ajuns cu masinile pe la Bistra - Valea Mare. Bagajele celor care au venit pe jos au fost transportate cu ATV-urile salvamont. Am facut planul pentru a doua zi, ne-am montat corturile si apoi am stat un pic de povesti la un foc mic, dar suficient cat sa ne aduca impreuna.

Sambata, in jur de ora 9 dimineata am inceput impartirea sculelor si uneltelor si am facut o introducere in ceea ce inseamna munca pe poteci, pentru cei care au venit pentru prima oara. Dupa ce au venit si baietii de la Salvamont, ne-am impartit in trei echipe mari si late: groparii, artistii si drujbasii! :)
Primii au fost trupa de comando formata din Nutu, Bogdan, Ovidiu Mocanu si Denisa plus Nyul si Lucian de la salvamont care au plantat stalpi: transportat cu ATV, carat, sapat, facut beton, adunat pietre pentru fundatii.
Artistii au fost cei care au vopsit impecabil semnele de marcaj cu sabloane, dupa ce curatau in prealabil cu peria de sarma.
Radu si cu mine am format echipa drujbasii, respectiv machine ninja (taietor cu drujba telescopica de 2 m) si tragator de elita (Radu a tras crengile cazute asa de bine ca nici nu se mai observa ca s-a lucrat inainte acolo).
In total s-au instalat 11 stalpi si s-au revopsit si curatat aproape 4 km de poteca, pana in partea vestica a varfului Piatra Grosilor.
O parte din traseu a fost modificat, la sugestia si insistentele salvamontistilor. Noi nu prea am fi vrut sa modificam, tinand cont ca traseul este deja cunoscut de multa vreme si apare si pe harti, insa si varianta de ei este foarte faina, ocolul este minim si privelistea mai faina. Tinand cont ca chiar eu am parcurs potecile in zona pentru Muntii Nostri si am legaturi si la celelalte edituri, o sa le comunicam modificarea sa poata sa actualizeze hartile.
Am revenit la corturi in jur de 17.30 - 18, am mancat atat din brisca cat si doua portii la comun de hribi si galbiori facute de Irén (multumim - yuuuumy!) si apoi ne-am strans din nou in jurul focului unde am cantat la chitara cam 12 pagini din caietul de cantece :D si unde ne-am incalzit sau racorit, depinde de metabolismul fiecaruia, cu diverse lichide ;) Pe la 23 ne-am retras la corturi, cu mici exceptii si nu ne-am mai trezit pana dimineata cand au latrat cainii la cei care au iesit primii din corturi.

Duminca am inceput mai devreme, la 9.30 fiind deja organizati si plecati pe traseu. Artistii au sters semnele vechi cu vopsea gri si au continuat cu banda rosie, echipa de stalpi au mai montat 5 stalpi, pana in Poiana Capatanii si impreuna cu Radu am curatat de vegetatie si am toaletat arborii pana la Crucea Batranei (la intersectia traseului de creasta banda rosie cu traseul banda galbena ce vine de la Racatau). La intoarcere, ultima activitate a fost sa relocam si sa "replantam" momaile de pe portiunea modificata cu o zi inainte. Din partea salvamont, in acea zi a revenit Lucian si in locul lui Nyul a venit Adi.
Ne-am despartit de la masini in jur de 15-16, multumiti de ceea ce am facut si cu promisiunea ca o sa mai ne revedem si cu nerabdarea de a afla data viitoarei actiuni de remarcare.
Din punctul meu de vedere a fost o actiunea reusita. Am facut ceea ce ne-am propus, cifrele reci ne spun asta. In ceea ce priveste, cat de "calda" a fost atmosfera, cat de relevanta a fost experienta si cum s-au simtit voluntarii, colegii prietenii, va rog sa ii intrebati direct pe ei. Cine stie, poate o sa va faca pofta si voua de astfel de actiuni! ;) Sau poate o sa aflati ce mai putem imbunatati! :D





Vremea a fost excelenta toata perioada, nici prea cald si nici frig, cu un vant care sa ne mai racoreasca. Poate vantul de seara putea sa fie mai bland, insa nu ne-a pus probleme mari.

Tin sa multumesc mult in primul rand voluntarilor: Bogdan Ciorescu, Denisa Negrean, Ionut Nechita, Irén Bognár, Maria Laza, Mihaela Rus, Nuțu Radu, Radu Terec de la CAR Cluj; Ioana Popa, Bogdan Niculas, Calin Racean de la Ecouri Verzi (baietii au venit sambata jumatate de zi); Ovidiu Mocanu de la Dianthus Medias si copii Sabina si Sebi Nechita si Maria Popa. De mentionat ca si copiii au fost de real folos si ca au avut o contributie consistenta :) Recomand tuturor parintilor din club sa implice copiii in astfel de actiuni.

Multumesc lui Mircea Ignat si lui Radu Terec pentru munca de dinainte, de organizare, si Mariei Laza pentru ca a avut rabdare cu noi la realizarea copertii de eveniment :) De asemenea, a contat mult promovarea pe care ati facut-o cu totii in social media si in cercul vostru de prieteni. Multumesc si sper va la actiunile viitoare sa fiecare dintre membri sa "share-uiasca" cel putin o data actiunile clubului.

Aceasta actiune nu ar fi fost atat de eficienta si nu ar fi aceleasi rezultate fara sprijinul consistent material, logistic si cu oameni in teren al SPJ Salvamont Salvaspeo Cluj. Un mare multumesc si pentru ei!

Remarcarea acestui traseu nu se opreste aici. O sa continuam cel putin un weekend in septembrie si un weekend in octombrie. Dorim sa ajungem pana la Saua Ursoaia si poate, cine stie, si mai departe, pana pe Dealu Clujului, in Muntii Bihorului.

Va asteptam cu drag la actiunile viitoare! :)

Pana atunci ...
Poteci faine,

Horatiu Popa.

PS: stiu ca am zis ca scris un raport scurt! si asta am si facut :) dar am completat cu unul mai detaliat pentru ca, poate, poate, cine stie? o sa avem echipa mai mare data viitoare ;)