miercuri, 23 septembrie 2020

Inițiere cu cortul în Trascău

Ne-am bucurat de prezența unui grup mixt de membrii noi și simpatizanți împreună cu care ne-am simțit excelent în compania muntelui, o tură NU ușoară în care ne-am deplasat cu bagajul de dormit și am adunat la finish 29,5 km și 2.260  D+

foto: după răsărit în Depresiunea Trascăului

Comparativ cu alte ture acesta a avut câteva particularități, despre care vă povestesc mai departe.

 A avut o parte pregătitoare lângă Cluj pe dealul Feleacului unde împreună cu Marcel Giurgea am susținut o componentă teoretică, am prezentat bocanci, îmbrăcăminte, corturi, saltele, saci de dormit, cuie de cort, etc, o informare precisă a doritorilor în vederea alegerii echipamentului necesar în munții din România în trei sezoane. Punerea în aplicare a celor discutate se poate face în Trascău, fie într-o tură de o zi care va urma cu Marcel Giurgea prin zona Rimetea (Colții Trascăului, Piatra Secuiului, Portalul Koluk) fie prezenta tură cu corturile la purtător despre care veți citi mai departe.

 Tura cu corturile am gândit-o cu patru posibile circuite care pot fi parcurse în funcție de modul în care performează participanții astfel încât să dormim două nopți în cort și să păstrăm o zonă de confort fizic optim pe parcurs în vederea aprecierii locurilor prin care am umblat. Deși interesul pentru tură a fost mare în prima fază, cei mai mulți înscriși s-au retras înainte de plecarea în tură din diverse motive, în timpul discuțiilor pregătitoare în grupul whatsapp al turei. Cei hotărâți au rămas pe poziție iar la final se pare că nu au regretat.

 Plecarea a fost vineri din Sălciua de Jos iar prima destinație pentru campare a fost stabilită din start, aveam de parcurs circa o oră până în Poiana Șipote pe traseul cel mai scurt marcaj CR, unde ne instalam tabăra de corturi. Ne-am organizat în două grupuri în funcție de job-ul fiecăruia, primul am ajuns mai devreme având timp să urcăm abruptul Bedeleului pentru un apus fain iar ulterior am coborât la frontale în tabăra de corturi unde ne aștepta al doilea grup. Am avut parte de liniște într-o zonă destul de umblată intrucât eram „pe invers” față de restul turiștilor care făceau ture de o zi, noi am ajuns când ei plecaseră spre casă. Dimineața am avut mare de nori pe toată valea Arieșului, un spectacol prezent în această perioadă a anului care mi-a trezit puțină furie că plecasem fără obiectiv, trepied și filtre foto. Mi-a trecut rapid pentru că am ținut o nouă sesiune teoretică în care am povestit despre echipament și turele cu cortul, apoi am împachetat tabăra și ne-am pregătit de dat la picior. Aici era posibil să se facă prima scurtătură, cei care considerau că nu sunt pregătiți pentru următoarele două zile puteau închide bucla pe un traseu de circa o oră și jumătate până la mașini pe marcaj TR, din Poiana Șipote până la Țicu Blagului apoi BG până în Sălciua.




 Din fericire am avut un singur coleg de tură în această situație, restul am continuat cu Cascada Șipote apoi am abordat abruptul Bedeleului cu bagaje mari, în circa o oră și jumătate ajungem în partea superioară unde am vizitat balconul, Poarta Zmeilor și peștera de la Groși. Ritmul grupului era excelent în condițiile în care traseul oferă porțiuni dificile și chiar cățărare ușoară cu bagaje de peste 10 kg, traseul ales este foarte variat, întâlnim porțiuni scurte cu condiții de traseu prezente în munți mult mai înalți deși cel mai înalt punct din tură ajunge la doar 1.162 m.



 De la Poarta Zmeilor am continuat pe platoul Bedeleului pe marcaj CR, ritmul excelent și dispoziția bună, influențate și de prezența lui Tițiano, un drumeț italian, un hiker în formă excelentă ajuns în tură, prietenul mai dezbrăcat în imagini căruia îi povesteam despre plăcerea de a parcurge lanurile de urzici de pe Bedeleu îmbrăcat în pielea goală. În contextul corona Tițiano a plecat prin martie din Italia cu bicicleta într-o aventură multinațională iar echipamentul mai performant de munte evident că este acasă, în Italia. Jumătate din discuții în tură au fost în engleză pentru a comunica eficient cu Tițiano, toți participanții fiind buni vorbitori de engleză.


 În pauza de masă recapitulăm cum alegem locul de cort/campare și le pun la dispoziție informații despre locurile de campare între care vor avea de ales. Ieșim din pădure pe platoul carstic al Bedeleului și ne întâlnim cu gardurile înalte electrificate care blochează traseul cunoscut iar noile cărări prin iarbă ocolesc zona împrejmuită și ajung pe o culme la parul de marcaj mutat pe culme de către fermieri, locul acestuia fiind mai jos în șaua centrală din mijlocul platoului.

Alegem să sărim gardurile și să urmăm varianta standard de traseu întrucât vroiam să verific existența celor două izvoare puse de Lușu pe harțile MN și despre care povestisem cu el în urmă cu două zile. Unul era trasformat într-o faină gârlă cu mocirlă în care se scăldau cu multă plăcere bivolii iar al doilea, numit de Lușu „izvorul cu trei țevi” era vizibil afectat de animale iar apa de acolo nu o recomand a fi utilizată. Este știut faptul că în zonele cu carst apa preferă adâncimile, iar dacă veți ramâne fără apă pe acolo veți găsi la circa 20 de minute, apă bună în valea estică spre Cheile Plaiului, primul izvor care alimentează Valea Plaiului (Pietrelor).

 Fermierii ar fi putut rezolva elegant problema traseelor care le traversau domeniul de pășunat prin aplasarea unor trecători peste garduri însă cum acest lucru nu a fost realizat va urma o acțiune în care CAR va fi parte împreună cu colegul nostru Horațiu Popa și alte organizații montane în vederea refacerii traseelor din Bedeleu. CD al CAR a răspuns afirmativ la inițiativa lui Horatiu iar CAR susține demersul pentru a lămuri problema modificării traseelor turistice de către tot felul de operatori economici prin munți.



 Evaluez starea grupului care era excelentă, le spun despre a doua variantă de a scurta traseul pe BR pe sub Vf Bedeleu și ne îndreptăm spre Cheile Plaiului, marcaj CR. Deși apa este mică în chei acestea ne surprind plăcut iar în circa o oră ieșim din Cheile Plaiului și descoperim Depresiunea Trascăului și varietatea reliefului care te surprinde în acești munți, apar forme crenelate care dau un plus de sălbăticie și peisaje pitorești cu sate care se risipesc până pe coama munților, o varietate peisagistică incredibilă deși înălțimea maximă a Trascăului este sub 1.400 m.

 La ieșirea din Ceile Plaiului găsim un fain izvor cu apă de adâncime iar grupul alege fără ezitare prima opțiune de campare cu vedere superbă asupra Depresiunii Trascăului lângă valea Plaiului , deasupra satului Izvoarele la circa 1,2 km, un loc fain cu otavă proaspătă, șușurul apei și brândușe de toamnă pe care le-am zărit prin pădure încă de la startul în tură și pe care le vom găsi mereu pe parcurs și în ziua următoare. Ar fi avut de ales între dormitul în cort pe un vârf cu transportul apei pentru cort și continuarea traseului și dormitul pe culme ori în vale pe Bedeleu pe undeva pe Valea Rogoazei.




 După ce instalăm tabăra de corturi Alex și Natalia vizitează satul Izvoarele aflat în apropiere iar la întoarcere sunt omeniți de către o familie de localnici cu merinde și o sticlă de palincă pe care o duc acasă, amintire din Trascău.

 A doua zi ne trezim la răsărit și avem din nou faine vederi asupra depresiunii acoperite de neguri care ne oferă un spectacol de zile mari. Temperatura nesperat de înaltă, contrar așteptărilor din prognoza meteo, în ambele nopți am beneficiat de inversiune termică iar minima nopții nu scăzut sub 10 grade în timp ce în Cluj au fost 3 grade și în jur 0 prin Muntele Mare.

 Ne strângem tabăra de corturi după care urmăm un drum de pământ în afara marcajelor pe sub Vf Pleșii pe curba de nivel cu o frumoasă panoramă asupra împrejurimilor. Le prezint apoi vârful pe care am fi putut dormi, cu o mică abatere pe traseul BG spre Cheile Aiudului de la crucea de piatră de sub Cheile Bedeleului.

Continuăm apoi cu Cheile Bedeleului, Valea Rogoazei și izvorul permanent de La Rogoaze.

Continuăm cu frumoasele doline prezente pe platou și luam ultima hotarâre de a face bucla cu lungimea maximă pentru această tură astfel că mergem spre vest pe sub Vf Ursoaia spre Vânătările Ponorului pe marcaj BA. Vizităm Vânătările Ponorului, Huda lui Papară, Mănăstirea Sub Piatră, porțiune în care apar ceva culori timide urmat de pitorescul traseu TR de sub abruptul de piatră cu panoramă asupra Defileului Văii Morilor și apoi am revenit la mașini pe BG.






 Această tură face parte dintr-o serie de 6 ture de inițiere pe munte pe care vom încerca să le organizăm în fiecare an în sezonul cald, două cu corturile și patru ture de câte o zi din seria “Primii pași pe munte”.

 Vă așteptăm la începutul primăverii cu următoarea tură de inițiere cu cortul care va pregăti sezonul de drumeții 2021 iar în acestă toamnă mai puteți prinde două ture de inițiere/dezmorțire de câte o zi.

Cu prietenie,

Ovidiu Motioc.


joi, 17 septembrie 2020

Drumeție pe Platoul Padiș

 Când participanții s-au înscris pentru tura din Padis s-a dovedit ca așteptările acestora erau pe măsura reputației acestei zone de vis… Multi nu fuseseră deloc in Padis iar alții îl vizitaseră superficial, asa ca surpriza avea sa fie cu atât mai mare.



Am fost 27 de oameni, din care 6 colegi de club experimentati si alți trei mai nou intrați in Filiala Cluj.
Sâmbătă dimineața la 7.25 eram deja la intrarea in traseu spre Cetățile Ponorului, unde am avut o scurta discuție tehnica. A urmat coborârea pana la marele portal, pana unde majoritatea se obișnuiseră cu adrenalina si efortul prilejuit de terenul accidentat, echipat cu lanțuri. Ne-am echipat cu geci si frontale pt “cireașa de pe tort”, parcurgerea traseului subteran dintre Dolina 1 si Dolina 3 a Cetăților. Nivelul apei era foarte ușor crescut, asa încât pentru multi a fost inevitabil sa se ude, lucru care dealtfel a simplificat oarecum lucrurile. Participanții au fost alerți, dar s-au bucurat pe deplin de o experiență despre care, cf propriilor declarații de după, nu vor uita curând.

Am continuat cu Avenul Bortig, Pietrele Galbenei si Peștera Focul Viu, de unde am luat-o la vale către Poiana Florilor. Dar asta, nu înainte de a întreba cine dorește sa se întoarcă la Glavoi din pricina oboselii…căci nu parcursesem decât cca jumătate din traseu... nimeni, în pofida oboselii ce se citea pe fetele unora mai putin obișnuiți. In Poiana Florilor am luat pauza de masa chiar lângă izvor, asa ca multi și-au reîncărcat bateriile înainte de a aborda Cheile Galbenei.

Parcurgerea Cheilor a fost încă un prilej de mirare, bucurie si adrenalina pentru colegii de tura, surprinși sa descopere încă una din perlele Apusenilor. Dupa o pauza lunga deasupra Izbucului Galbenei, am luat-o la picior spre Bortig, pentru ca la 11 ore de la plecare sa ajungem la finish, obosiți dar încântați de o experiență pe care multi n-ar fi putut-o avea neîndrumați.
Seara ne-am petrecut-o majoritatea împreună, bucurându-ne de povesti, mâncare buna si un pahar de vin. Duminica, o mica parte dintre noi au rămas la odihna si recuperare, în timp ce majoritatea am făcut o tura lejera la Cetățile Radesei. Oamenii au gustat tura, apreciata ca perfecta pentru o zi scurta si foarte pitoreasca după experiența zilei anterioare.
Si uite-asa ne-am despărțit de oameni care s-au îndrăgostit iremediabil de Padis si care vor reveni pe munte cu mult drag ori de câte ori li se va mai ivi ocazia… adică exact ceea ce ne-a motivat sa organizam tura.

 




Powered by Alpin Expe Mountain Shop

 

Mulțumiri speciale lui Mihai Olenici si Alex Farcasan pentru ajutor.

Multumiri PNA pentru gazduire si colaborare.

 

Photo: courtesy of Adriana But, Alin Sand, Andrei Muresan, Gabriel Pacurariu, Ana Nanestean, Vlad Iobagiu, Simona Ardelean, Mircea Ignat

#themountainwithinus

luni, 14 septembrie 2020

Creasta Făgărașului, de la vest la est

 Am înviat un obicei mai vechi în club generat de către Dl Dinu Mititeanu privind turele pentru mai mult de patru zile prin Munții Fagaraș. Aceste ture vin ca o recompensă pentru montaniarzii din CAR care au un sezon montan regulat iar starea fizică generală îi ajută sa se bucure din plin de masivul montan “Rege al Carpaților românești”. Priveliști superbe, creste ascuțite cu muchii înguste care te provoacă, peste 100 km lungime totală de gol alpin, diferențe de nivel mari, opt vârfuri de peste 2.500 m, circuri glaciare, lacuri glaciare alpine situate la mare altitudine sunt o serie de caracteristici care duce renumele acestor munți numiți pe bună dreptate Alpii Transilvaniei.



 În aceste drumeții de o săptămână vremea reprezintă cel mai important aliat astfel că perioada aleasă este importantă. Nu întâmplător am ales începutul toamnei când vremea este în general stabilă iar vizibilitatea excelentă.

În acest an am ales o tură clasică din percepția unui iubitor de munte, creasta integral de la vest la est, de la Mănăstirea Turnu Roșu la Cantonul Rudărița. Durata aleasă a fost de șase zile pentru a admira pe săturate pisajele Făgărășene și a aborda vârfuri, culmi și căldări de o parte și alta a crestei principale. Pe lângă cele opt vârfuri de peste 2.500 m, am reușit abordarea a numeroase alte vârfuri, culmi și căldări în afara traseului de creastă, astfel că la final GPS-ul arăta o lungime totală parcursă de 99,1 Km și o diferența pozitivă de nivel de 8.444 m, iar distanța reală parcursă probabil că a depășit lejer 100 km.

La start ne-am regăsit 16 înscriși dintre care 13 am fost integraliști iar 3 au avut un program mai scurt limitat de zilele libere din weekend. Coordonarea și logistica a fost asigurată de Ovidiu Motioc cu un plus la lecția de geografie din partea Getei Oltean și aportul important în materie de conoștințe montane din partea lui Cezar Partheniu și Mihai Moruț aflat în echipa salvamont Bihor.

Lista participanților în ordinea înscrierilor din tabel, este următoarea: Ovidiu Motioc, Geta Oltean, Oana Agache, Tudor Pop, Ion Lisnic, Dragoș David, Nandor Penzes, Cezar Partheniu, Raluca Titieni, Andor Szabados, Mirel Bene, Cata Chereji, Laurențiu Stoica, Mihai Moruț, Alexandru Muica și Roxana Muica.

Organizarea și transportul a fost flexibil cu mașinile proprii, am lăsat la sosirea din tură mașinile care mai apoi au pornit spre destinațiile alese de participanți. O observație importantă este faptul că accesul la Cantonul  Rudărița este permis doar cu aviz din partea Regiei Publice Locale a Pădurilor "PIATRA CRAIULUI" R.A.

Cele șase etape ale turei au fost următoarele:

Etapa 1: Mănăstirea Turnu Roșu – Lacul Avrig, 1.967 D+, 17,3 Km.

Ne-am regrupat joia după amiză în proximitatea cantonului situat amonte de Mănăstirea Turnu Roșu la circa 300 m, un loc fain care poate găzdui lejer cel puțin 20 de corturi cu un izvor chiar lângă noi, la circa 20 m de corturi. Șoferii au revenit seara în tabără după ce au plasat mașinile la Cantonul Rudărița, finalul turei dupa ziua a 6-a.

Dimineața zilei de vineri am strâns tabăra iar la ora 8:00 am pornit ascensiunea spre Șaua Corbului, locul în care avem prima întâlnire cu BR care ne va cuceri atenția în următoarele șase zile. Până în Șaua Corbului am parcurs o faină potecă destul de abruptă prin păduri în aprox. 2:15 ore, iar de acolo începe golul alpin din partea vestică a crestei Făgărășene. Am putut observa Vf Chica Pietrelor, Piscul Strâmbanu și Chica Lacului apoi am pornit cu nerăbdare pe lungul traseu BR. A doua pauză am facut-o la izvoarele de sub Chica Fedeleșului urmat de urcarea pe primul vârf opțional în afara marcajului, Vf Tătaru și apoi coborârea în Curmătura La Apa Cumpănită unde am găsit apă în condiții de secetă.

Ajungem în zona alpină a Făgărașilor, trecem pragul celor 2.000 m altitudine odată cu trecerea pe lângă Vf Cocorâciu și Moașa și continuăm până în Șaua Suru de unde ne abatem din nou, urcăm pe Vf Suru și Capu Surului. Ultima abatere din traseul de creastă pentru prima zi o facem pe Vf Budislavu unde facem o pauza de admirare a împrejurimilor. De acolo am urmat coborârea pe culmea estică până în marcajul BR care ne conduce în Portița Avrigului urmat de coborârea la lac și căutarea locurilor pentru corturi. Am ajuns la superbul lac în jurul orei 18:00 iar în acel moment eram singurii musafiri ai Avrigului. Noaptea la Avrig a fost destul de liniștită, un vânt moderat de circa 15 km/h.




Etapa 2: Lacul Avrig – Lacul Călțun, 1.617 D+, 12,8 Km

Nu aveam motiv de grabă, pornim din nou la ora 8:00. Deși ne aflam în zona alpină din a doua parte a zilei anterioare, porțiunea cu adevărat sălbatică a Făgărașilor abia acum începe. Predomină zonele tehnice și accidentate unde distanțele parcurse sunt mai scurte. Aveam în față permanent vârfurile Ciortea și custura Ciortea iar crestele, turnurile și piscurile devin din ce în ce mai ascuțite, parcurgerea acestora presupunea porțiuni expuse cu diferențe mari de nivel, unele chiar tehnice cu asigurare suplimentară pentru cine consideră utile lanțurile și cablurile. Găsim una dintre cele mai faine porțiuni imediat după lacul Avrig, urcarea spre Curmătura de vest a Gârbovei fiind o bună etapă de acomodare pentru ce va urma. Urmează apoi Vf Gârbova, Vf Scara, urmam marcajul pe sub Vf Scărișoara și Vf Puha, urcăm Musceaua Scării iar în Șaua Șerbota ne regrupam cu cei trei colegi de tură pentru weekend.

Urcăm pe Vf Șerbota apoi traversăm în efectiv complet Custura Sărății, o porțiune foarte faină care a fost parcursă/reparcursă cu plăcere mai ales că o parte dintre noi avem activitate și la stâncă. Multe povestiri amuzante se găsesc pe internet despre unele porțiuni tehnice văzute prin ochii unor oameni care sunt la primele experiențe montane, am auzit despre oameni care încercă drumeția montană cu ture direct pe Vf Moldoveanu ! Evident nu recomandăm așa ceva întrucât muntele trebuie abordat progresiv pentru a antrena articulații, musculatura, rezistența fizică și emoțională.

Urcăm pe Vf Sărății apoi prin Șaua Cleopatrei abordăm Vf Negoiu (2.535 m) primul de peste 2.500 din program și al doilea ca altitudine după Moldoveanu. Coborâm apoi pe noul marcaj BR care traversează creasta prin Strunga Doamnei, Strunga Dracului fiind de mai mulți ani închisa turiștilor. În această porțiune avem primele două vârfuri opționale de peste 2.500 m din program, câțiva colegi ramân la intrarea în căldarea Berbecilor cu bagajele iar restul abordăm Vf Cornul Calțunului(2.505) și Vf Lespezi(2.522). Urcăm primul Cornul Călțunului pe varianta mai simplă și mai rapidă ocolind prin sud Vf Lespezi, la fel cum ne recomanda și colegul Dan Tauțan pe care îl întâlnim pe sub Negoiu și care ne-a fost vecin de somn în noaptea care urma la Lacul Călțun. Urcăm apoi pe Vf Lespezi și discutăm despre varianta de a aborda ruta directă între cele două vârfuri însă la o altă tură. Coborâm apoi, ne luăm bagajele și ne îndreptăm spre Lacul Călțun care avea încă suficiente locuri de cort disponibile, după cum am observat de pe vârfurile de deasupra lui. Aveam încă o alternativă de campare propusă de Geta în nordul crestei principale sub Creasta Fierăstrăului, parte dintr-o tură cu Dl Dinu Mititeanu (Făgărașii, mai altfel), însă este preferat de trupa Lacul Călțun emoțional, sub influența vizitei recente pe vârfurile de deasupra lacului.

Ne montăm corturile la Călțun în efectiv complet și avem o noapte cu vânt destul de activ, vâju de circa 25-30 Km/h, care necesită o montare și ancorare corespunzătoare a cortului.





Etapa 3: Lacul Călțun – Lacul Buda, 1.631D+, 16,9 Km

Eram în elementul nostru, vremea excelentă, vizibilitate perfectă, nu doar ca observam în detaliu Făgărașii, aveam vederi și asupra altor grupări montane din vecinatate. Ne aștepta o zi cu multe obiective, traseu mai lung întrucât aveam în planul inițial Lacul Podragu, pauza de masă și realimentare la Refugiul Bâlea Tunel, vârfuri și căldări opționale. În aceste condiții am strâns mai devreme corturile iar la ora 7:00 am pornit de la Călțun. Urmăm BR până în Șaua Capra și avem în priviri o porțiune sălbatică în ton cu ziua anterioară, porțiuni expuse și vederi superbe, Vf Laițel, Custura Paltinului, Vf Paltinului, Fereastra Bâlei, Vf Iezerul Caprei și Șaua Capra. De acolo a urmat prima porțiune opțională a zilei fără bagaje mari, Vf. Vânătoarea lui Buteanu (2.507) al patrulea peste 2.500 și Vf Capra 2.494 m. La coborâre am mutat bagajele între Lacurile Capra și Căprița iar doi colegi au ramas de pază în timp ce restul am pornit într-un circuit prin Căldarea Berbecilor, coborâre prin hornul CA abrupt și deosebit de spectaculos, apoi vizita la refugiul Bâlea Tunel unde Emil ne aștepta cu o masă tradițională proaspăt gătită, ospitalitatea caracteristică plus alimentele comandate în tabelul făcut de Geta. Masa și atmosfera faină cu muzică de munte ne răpesc mai mult timp decât estimam inițial, astfel că luăm în calcul o mică ajustare a programului zilei. Încărcăm rezerva de alimente în rucsacul lui Dragoș, aplicam metoda pașilor de la schiul de tură pentru transportul merindelor prin rotație apoi închidem circuitul cu o urcare superbă cu abrupturi și cascade, în prima parte pe marcaj TR apoi în afara marcajului pe sub Vf Iezerul Caprei și Căldărușa Lungă până la cei doi colegi care ne așteptau la Lacul Capra. După rearanjarea bagajului evaluăm distanța și întârzierea și ne fixăm două posibile destinații pentru noaptea care va urma, fie Lacul Podul Giurgiului fie Lacul Buda. Pornim la drum iar în scurt timp suntem surprinși de elicopterul SMURD care începea să facă manevre de intervenție chiar sub ochii noștri în vederea recuperării unei tinere care căzuse în gol neasigurată cateva zeci de metrii din Creasta Arpășel-Vârtopel. Spre norocul ei a scăpat cu viața și cu șanse de recuperare, se oprise pe o brâna intermediară, dupa ce cu o zi inainte tot în acea zona un alt montaniard (fost militar) își pierduse viața după ce a căzut în gol peste 100 m. Ajungem la Fereastra Zmeilor, traversăm La Trei Pași de Moarte, iar apoi urcăm până în șaua de la Monumentul Nerlinger. De acolo zărim lacul Buda și hotarâm ca aceea sa fie destinația pentru următoarea noapte. Decizia pare foarte inspirată întrucât găsim o atmosferă de vis în căldare, luna care începea să își facă apariția pe cerul zilei și se oglindea în lac în timp ce nu mai simțeam nici o adiere de vânt dupa vâjâielile din nopțile anterioare. Am avut cea mai faină seară din tură, cu gândul că va urma o zi cel puțin la fel de ofertantă cu perechea Viștea-Moldoveanu în program.


  

Etapa 4: Lacul Buda – Fereastra Mică a Sâmbetei, 1.443 D+, 15,2 Km

Ziua următoare începe la fel de plăcut, în ton cu anterioara, multă liniște, peisaj sălbatic superb, locuri mai puțin umblate fără turiști pe care să îi întâlnim pe traseu. Muntele Buda arată superb, ne-a oferit bucurii deși nu am urcat vârful. Dimineața la 8:00 am pornit spre sud, în direcția opusă crestei principale, o urcare nemarcată mai blândă pe piciorul sudic care pornește din creastă sub Vf Păru de Fier. Ne-am regrupat la extremitatea sudică a culmii apoi am urcat culmea nemarcată până pe Vf Păru de Fier, de acolo am reluat traseul de creastă BR, nu înainte ca Mihai Moruț să bifeze în alergare bucata de traseu până la Nerlinger rămasă neparcursă. Începe apoi urcarea susținută spre Vf Arpașu Mare și Vf Mircii, majoritatea dintre noi urcând ambele apoi facem o pauză de masă la Iezerul Podul Giurgiului. Ne felicităm din nou că am ales Buda apoi pornim la drum, Șaua Podragu, pe marcaj BR pe sub Tarâța, Podu Giugiului, Corabia, Ucea Mare, Ucișoara, pe superbe curbe de nivel care trec pe lângă vârfuri. Eram cu gândul la Moldoveanu astfel că în această porțiune am ținut marcajul deși ne tentau câteva ieșiri pe o parte dintre vârfurile amintite. Ne regrupăm în Șaua Orzănele după care abordăm urcarea susținută pe Viștea Mare(2.527) și Moldoveanu(2.544). Odată cu acoperișul României bifăm al șaselea vârf de peste 2.500 din program. Vizibilitate incredibilă de pe Moldoveanu, lecții de geografie repetate zilnic, toți participanții interesați de cele mai amanunțite informații din Făgărași, Cezar, Mihai, Geta și Ovidiu asaltați cu întrebări și recapitulări ale vârfurilor și culmilor parcurse până în acel moment, chiar și a celor care vor urma.

Coborâm apoi puțin în Valea Rea pt realimentare cu apă și ne luăm tălpășița pe marcaj BR, trecem pe sub Hârtopu Ursului, Galbenele, Galașescu Mare și Mic și ne așezăm apoi în Fereastra Mică a Sâmbetei datorită locurilor generoase pentru un număr mai mare de corturi. Vântul prezent din nou, în jur de 20 Km/h, iar dimineața parcă mai intens, motiv pentru care o parte dintre noi ne luăm dejunul în refugiu. Starea refugiilor și mormanele de gunoaie ne activează în direcția unor oportunități de a organiza acțiuni de refacere/reabilitare și ecologizare a refugiilor din munții noștri dragi.




Etapa 5: Fereastra Mică a Sâmbetei – Curmătura Brătilei, 1.322 D+, 19,9 Km

Hotărâm să optimizăm ultima parte a turei în scopul de ajunge pe la amiază la mașini în ultima zi, astfel că jumătatea de zi planificată prin căldări sudice o scurtăm la o incursiune de două ore apoi lungim puțin până în Curmătura Brătilei pentru a ajunge rapid la Rudărița în ziua următoare.

Pornim spre Vf Slănina apoi Fereastra Mare a Sâmbetei, acolo validăm sursa de apă și continuăm pe sub Vf La Cheia Bândei și Vf lui Mogoș apoi Curmătura Mogoșului. De acolo o parte dintre noi abordăm sectorul opțional până pe Vf Urlea apoi pe culmea nemarcată până în Portița Lacului, Vf Iezerului iar sub Vf La Fundu Bândei ne-am regrupat. A urmat ultima incursiune nemarcată a turei care a inclus ultimele două vârfuri 2.500+ din setul de opt, Dara și Hârtopul Darei, un alt punct cu vederi impresionante asupra Făgărașilor și nu numai. Am continuat până pe Vf Mușetescu unde ne-am împărțit în două grupuri, trei au revenit în BR pe culme cu Geta iar restul am făcut o splendidă incursiune prin sălbăticia neumblată a Căldărilor Hârtoapele. Am coborât culmea estică de sub Mușetescu până unde poate fi parcursă la picior de unde am admirat Lacul Scoica și Lacul Roșu. Am coborât apoi printr-un mini canion în căldare iar după o pauză de răcoreală am vizitat Tăul Mioarelor, lacul glaciar cu cea mai mare altitudine din România 2.282 m. După Tăul Mioarelor a urmat Geamăna de Sus și apoi am revenit în marcaj BR și am admirat din culme Lacul Zârna. Odată ajunși în curmătura Zârnii coborâm pentru prima dată pentru o scurtă bucată de traseu sub baremul alpin de 2.000 m și constatăm înca o tragedie alpină mioritică, un alt loc de referință din munții noștri devenit stână, curmătura infectată cu balegi și miros specific iar refugiul în stare bună devenit adăpost pentru ciobani argeșeni la fel cum am găsit și anul trecut la Lacul Iezer și refugiul Iezer în masivul Iezer-Păpușa.

Urmează Fața Unsă și ne regrupăm la izvorul de sub Vf Zârna. Trecem pe marcaj pe sub Vf. La Fundul Lăngii și Vf Ludișorul apoi ne așezăm lângă refugiul din Curmătura Brătilei. Peisajul începe să devină mai blând, ceea ce ne inspiră sentimentul că tura noastră se apropie de sfârșit. Vântul este prezent în continuare, rafale de 30-40 km/h își fac apariția. Începem să zărim de la corturi primii nori timizi după 5 zile însorite ceea ce făcea posibilă apariția primelor ploi, aveam primii stropi în prognoză în jurul orei 4 dimineața însă au fost mai multe reprize scurte de ploaie pe parcursul nopții. Refugiul a fost foarte util, am servit atât cina cât și dejunul la adapost de vânt și la o poveste iar Cezar și Laurențiu au optat chiar să doarmă acolo.


 

Etapa 6: Curmătura Brătilei – Canton Rudărița, 464 D+, 17,1 Km

Ora 8:00 planificată pentru plecare aduce și câțiva stropi de ploaie așa că ne pornim la drum echipați de ploaie. Alarmă falsă, nu apucăm să ne udăm, ne dezechipăm după aprox 30 minute și încheiem tura fără a ne uda nici măcar stratul de protecție, un lucru mai rar întâlnit în Făgăraș, 6 zile fără ploaie.

Urcăm spre Vf Pietrele Popii iar apoi pe sub Vf Brevoiescu Mare urmat de apariția impresionantă în fundal a Craiului și a Bucegilor. Apropierea de Crai ne conștientizează scurta distanță rămasă de parcurs. Admirăm tăurile Luțele apoi ne regrupăm cu o pauză de masă la refugiul Comisu. Urmează ultima porțiune în gol alpin până la Vf Lerescu urmat de intrarea în pădure prin două poieni faine. După aprox o oră aveam să descoperim un macel forestier în acțiune după Curmătura Lerescului, versantul nordic practic barberit integral. Ajungem în punctul în care BR se splitează în două paradoxal, noroc cu stâlpii de marcaj prezenți cu săgeți și date pentru turiști mai puțin informați, punct în care noi abordăm fața nordică spre Cantonul Rudărița iar Cezar optează să verifice starea marcajelor pe Culmea Tămaș până pe Tămașul Mare urmat de BG pe Plaiul Runcului spre Plaiul Foii.

Am ajuns la Cantonul Rudărița în mai puțin de cinci ore mult mai bogați, sănătoși, cu sufletele pline de bucurie și mintea plină de informații proaspete din tura care este probabil una dintre cele mai impresionante clasice din munții noștri.



 

 Creasta Făgărașului se aseamănă cu o uriașă coloană vertebrală orientată de la vest la est și coastele reprezentate de multitudinea de culmi orientate spre nord și sud. Culmile nordice scurte și agresive cu porțiuni abrupte iar cele sudice sunt mai lungi și domoale. Într-o postare recentă pe FB Dl Dinu Mititeanu numea culmile nordice și sudice “picioare miriapodice asimetrice” care realizezi imediat că vrei sa le parcurgi, de îndată ce parcurgi creasta Făgărașilor.

Am realizat demult acest lucru, astfel că începând cu 2021 vom relua seria de ture “Făgărașii, mai altfel”, ture legendare în CAR gândite și repetate de Dl Dinu Mititeanu, incursiuni de o săptămână în golul alpin Făgărășan pe culmi nordice și sudice, mare parte în afara marcajelor, care presupun o bună cunoaștere a muntelui.

Să ne vedem sănătoși la anu la “Făgărașii, mai altfel”.

 

💚 Dep Drumeție CAR Filiala Cluj.


sâmbătă, 12 septembrie 2020

Tabăra de inițiere în escaladă Ampoița 2020

 Legenda spune că vâzându-i pe oameni deja plictisiți cu sporturile la care își foloseau doar o mână sau doar picioarele, Dumnezeu a creat pentru ei cel mai frumos sport la care se putea gândi – escalada. Și oamenii au văzut că escalada este bună, că îi ajută să se dezvolte pe mai multe planuri, antrenându-și nu doar toți mușchii din corp, dar și mintea, așa că s-au gândit că ar fi bine să afle cât mai multă lume despre ea. Așa a apărut tabăra de la Ampoița,  organizată de niște alpinisti înalți din dinastia Constantinestilor. Ca orice idee buna, initiativa a fost preluată și dusă mai departe de către alți colegi de breaslă,. Oricâte locuri erau disponibile în tabără, tot timpul erau prea puține, pentru că mergea vestea că escalada e un sport frumos și își doreau tot mai mulți să îl încerce.

Pentru că la ediția din 2018 am avut foarte mulți participanți, la ediția de anul acesta am limitat numărul participanților la 20 și numărul ”musafirilor” la 15 pentru a le putea oferi o experiență cât mai bună. Ne-am gândit bine ce ar fi important pentru un începător să cunoască, ne-am documentat și mai bine, am exersat și noi unele lucruri și apoi am început să punem planul la cale. Am gândit tabăra sub forma unui joc pe echipe cu mai multe stații – la fiecare stație jucătorii aveau să învețe câte ceva și să primească o ștampilă pe fișa de joc atunci când au acumulat cunoștințele necesare. Executarea corectă a nodului 8, exerciții de clipping rapid, exerciții de căderi, cățărat un traseu în mod manșă, cățărat cap, asigurat cu diverse dispozitive de filat -sunt câteva dintre probele pe care le parcurgeau participanții în cadrul jocului. Echipa care aduna cele mai multe ștampile avea să câștige concursul. Din generozitatea sponsorilor noștri, Alpin Expe Mountain Shop și Black Diamond, anul acesta am reușit să oferim premii tuturor participanților, diferențiate, în funcție de strădania lor.

Pentru că la escaladă e important să fim flexibili, dar și să fim conștienți de ce se întâmplă în corpul nostru, să putem simți ce mișcări trebuie să facem în funcție de cum e stânca, dimineața, un pic după răsărit, și seara, la apus, voluntarii de la Life Force ne-au ținut sesiuni de yoga, exerciții de respirație și muzicoterapie. 

În cele două seri înseninate pe care le-am avut ne-am delectat cu povești în jurul focului, ne-am cunoscut unii pe alții, cei care încă nu ne cunoșteam și am râs bine. 

Legenda spune că după tabără, a vizitat faleza și cel care a amenajat-o, însuși Dan Anghel, și a fost atât de impresionat de cât de curat a rămas locul după noi, încât a ținut să îi spună asta președintelui CAR, care ne-a transmis mesajul. Cinste participanților, cinste Clubului Alpin Român! 

Legendele au de obicei un sâmbure de adevăr, dar acesta a fost un avocado, cu sâmbure mare. Să ne vedem cu bine la ediția de anul viitor, voioși și sănătoși!

Aida, Claudiu și Șerban