luni, 14 septembrie 2020

Creasta Făgărașului, de la vest la est

 Am înviat un obicei mai vechi în club generat de către Dl Dinu Mititeanu privind turele pentru mai mult de patru zile prin Munții Fagaraș. Aceste ture vin ca o recompensă pentru montaniarzii din CAR care au un sezon montan regulat iar starea fizică generală îi ajută sa se bucure din plin de masivul montan “Rege al Carpaților românești”. Priveliști superbe, creste ascuțite cu muchii înguste care te provoacă, peste 100 km lungime totală de gol alpin, diferențe de nivel mari, opt vârfuri de peste 2.500 m, circuri glaciare, lacuri glaciare alpine situate la mare altitudine sunt o serie de caracteristici care duce renumele acestor munți numiți pe bună dreptate Alpii Transilvaniei.



 În aceste drumeții de o săptămână vremea reprezintă cel mai important aliat astfel că perioada aleasă este importantă. Nu întâmplător am ales începutul toamnei când vremea este în general stabilă iar vizibilitatea excelentă.

În acest an am ales o tură clasică din percepția unui iubitor de munte, creasta integral de la vest la est, de la Mănăstirea Turnu Roșu la Cantonul Rudărița. Durata aleasă a fost de șase zile pentru a admira pe săturate pisajele Făgărășene și a aborda vârfuri, culmi și căldări de o parte și alta a crestei principale. Pe lângă cele opt vârfuri de peste 2.500 m, am reușit abordarea a numeroase alte vârfuri, culmi și căldări în afara traseului de creastă, astfel că la final GPS-ul arăta o lungime totală parcursă de 99,1 Km și o diferența pozitivă de nivel de 8.444 m, iar distanța reală parcursă probabil că a depășit lejer 100 km.

La start ne-am regăsit 16 înscriși dintre care 13 am fost integraliști iar 3 au avut un program mai scurt limitat de zilele libere din weekend. Coordonarea și logistica a fost asigurată de Ovidiu Motioc cu un plus la lecția de geografie din partea Getei Oltean și aportul important în materie de conoștințe montane din partea lui Cezar Partheniu și Mihai Moruț aflat în echipa salvamont Bihor.

Lista participanților în ordinea înscrierilor din tabel, este următoarea: Ovidiu Motioc, Geta Oltean, Oana Agache, Tudor Pop, Ion Lisnic, Dragoș David, Nandor Penzes, Cezar Partheniu, Raluca Titieni, Andor Szabados, Mirel Bene, Cata Chereji, Laurențiu Stoica, Mihai Moruț, Alexandru Muica și Roxana Muica.

Organizarea și transportul a fost flexibil cu mașinile proprii, am lăsat la sosirea din tură mașinile care mai apoi au pornit spre destinațiile alese de participanți. O observație importantă este faptul că accesul la Cantonul  Rudărița este permis doar cu aviz din partea Regiei Publice Locale a Pădurilor "PIATRA CRAIULUI" R.A.

Cele șase etape ale turei au fost următoarele:

Etapa 1: Mănăstirea Turnu Roșu – Lacul Avrig, 1.967 D+, 17,3 Km.

Ne-am regrupat joia după amiză în proximitatea cantonului situat amonte de Mănăstirea Turnu Roșu la circa 300 m, un loc fain care poate găzdui lejer cel puțin 20 de corturi cu un izvor chiar lângă noi, la circa 20 m de corturi. Șoferii au revenit seara în tabără după ce au plasat mașinile la Cantonul Rudărița, finalul turei dupa ziua a 6-a.

Dimineața zilei de vineri am strâns tabăra iar la ora 8:00 am pornit ascensiunea spre Șaua Corbului, locul în care avem prima întâlnire cu BR care ne va cuceri atenția în următoarele șase zile. Până în Șaua Corbului am parcurs o faină potecă destul de abruptă prin păduri în aprox. 2:15 ore, iar de acolo începe golul alpin din partea vestică a crestei Făgărășene. Am putut observa Vf Chica Pietrelor, Piscul Strâmbanu și Chica Lacului apoi am pornit cu nerăbdare pe lungul traseu BR. A doua pauză am facut-o la izvoarele de sub Chica Fedeleșului urmat de urcarea pe primul vârf opțional în afara marcajului, Vf Tătaru și apoi coborârea în Curmătura La Apa Cumpănită unde am găsit apă în condiții de secetă.

Ajungem în zona alpină a Făgărașilor, trecem pragul celor 2.000 m altitudine odată cu trecerea pe lângă Vf Cocorâciu și Moașa și continuăm până în Șaua Suru de unde ne abatem din nou, urcăm pe Vf Suru și Capu Surului. Ultima abatere din traseul de creastă pentru prima zi o facem pe Vf Budislavu unde facem o pauza de admirare a împrejurimilor. De acolo am urmat coborârea pe culmea estică până în marcajul BR care ne conduce în Portița Avrigului urmat de coborârea la lac și căutarea locurilor pentru corturi. Am ajuns la superbul lac în jurul orei 18:00 iar în acel moment eram singurii musafiri ai Avrigului. Noaptea la Avrig a fost destul de liniștită, un vânt moderat de circa 15 km/h.




Etapa 2: Lacul Avrig – Lacul Călțun, 1.617 D+, 12,8 Km

Nu aveam motiv de grabă, pornim din nou la ora 8:00. Deși ne aflam în zona alpină din a doua parte a zilei anterioare, porțiunea cu adevărat sălbatică a Făgărașilor abia acum începe. Predomină zonele tehnice și accidentate unde distanțele parcurse sunt mai scurte. Aveam în față permanent vârfurile Ciortea și custura Ciortea iar crestele, turnurile și piscurile devin din ce în ce mai ascuțite, parcurgerea acestora presupunea porțiuni expuse cu diferențe mari de nivel, unele chiar tehnice cu asigurare suplimentară pentru cine consideră utile lanțurile și cablurile. Găsim una dintre cele mai faine porțiuni imediat după lacul Avrig, urcarea spre Curmătura de vest a Gârbovei fiind o bună etapă de acomodare pentru ce va urma. Urmează apoi Vf Gârbova, Vf Scara, urmam marcajul pe sub Vf Scărișoara și Vf Puha, urcăm Musceaua Scării iar în Șaua Șerbota ne regrupam cu cei trei colegi de tură pentru weekend.

Urcăm pe Vf Șerbota apoi traversăm în efectiv complet Custura Sărății, o porțiune foarte faină care a fost parcursă/reparcursă cu plăcere mai ales că o parte dintre noi avem activitate și la stâncă. Multe povestiri amuzante se găsesc pe internet despre unele porțiuni tehnice văzute prin ochii unor oameni care sunt la primele experiențe montane, am auzit despre oameni care încercă drumeția montană cu ture direct pe Vf Moldoveanu ! Evident nu recomandăm așa ceva întrucât muntele trebuie abordat progresiv pentru a antrena articulații, musculatura, rezistența fizică și emoțională.

Urcăm pe Vf Sărății apoi prin Șaua Cleopatrei abordăm Vf Negoiu (2.535 m) primul de peste 2.500 din program și al doilea ca altitudine după Moldoveanu. Coborâm apoi pe noul marcaj BR care traversează creasta prin Strunga Doamnei, Strunga Dracului fiind de mai mulți ani închisa turiștilor. În această porțiune avem primele două vârfuri opționale de peste 2.500 m din program, câțiva colegi ramân la intrarea în căldarea Berbecilor cu bagajele iar restul abordăm Vf Cornul Calțunului(2.505) și Vf Lespezi(2.522). Urcăm primul Cornul Călțunului pe varianta mai simplă și mai rapidă ocolind prin sud Vf Lespezi, la fel cum ne recomanda și colegul Dan Tauțan pe care îl întâlnim pe sub Negoiu și care ne-a fost vecin de somn în noaptea care urma la Lacul Călțun. Urcăm apoi pe Vf Lespezi și discutăm despre varianta de a aborda ruta directă între cele două vârfuri însă la o altă tură. Coborâm apoi, ne luăm bagajele și ne îndreptăm spre Lacul Călțun care avea încă suficiente locuri de cort disponibile, după cum am observat de pe vârfurile de deasupra lui. Aveam încă o alternativă de campare propusă de Geta în nordul crestei principale sub Creasta Fierăstrăului, parte dintr-o tură cu Dl Dinu Mititeanu (Făgărașii, mai altfel), însă este preferat de trupa Lacul Călțun emoțional, sub influența vizitei recente pe vârfurile de deasupra lacului.

Ne montăm corturile la Călțun în efectiv complet și avem o noapte cu vânt destul de activ, vâju de circa 25-30 Km/h, care necesită o montare și ancorare corespunzătoare a cortului.





Etapa 3: Lacul Călțun – Lacul Buda, 1.631D+, 16,9 Km

Eram în elementul nostru, vremea excelentă, vizibilitate perfectă, nu doar ca observam în detaliu Făgărașii, aveam vederi și asupra altor grupări montane din vecinatate. Ne aștepta o zi cu multe obiective, traseu mai lung întrucât aveam în planul inițial Lacul Podragu, pauza de masă și realimentare la Refugiul Bâlea Tunel, vârfuri și căldări opționale. În aceste condiții am strâns mai devreme corturile iar la ora 7:00 am pornit de la Călțun. Urmăm BR până în Șaua Capra și avem în priviri o porțiune sălbatică în ton cu ziua anterioară, porțiuni expuse și vederi superbe, Vf Laițel, Custura Paltinului, Vf Paltinului, Fereastra Bâlei, Vf Iezerul Caprei și Șaua Capra. De acolo a urmat prima porțiune opțională a zilei fără bagaje mari, Vf. Vânătoarea lui Buteanu (2.507) al patrulea peste 2.500 și Vf Capra 2.494 m. La coborâre am mutat bagajele între Lacurile Capra și Căprița iar doi colegi au ramas de pază în timp ce restul am pornit într-un circuit prin Căldarea Berbecilor, coborâre prin hornul CA abrupt și deosebit de spectaculos, apoi vizita la refugiul Bâlea Tunel unde Emil ne aștepta cu o masă tradițională proaspăt gătită, ospitalitatea caracteristică plus alimentele comandate în tabelul făcut de Geta. Masa și atmosfera faină cu muzică de munte ne răpesc mai mult timp decât estimam inițial, astfel că luăm în calcul o mică ajustare a programului zilei. Încărcăm rezerva de alimente în rucsacul lui Dragoș, aplicam metoda pașilor de la schiul de tură pentru transportul merindelor prin rotație apoi închidem circuitul cu o urcare superbă cu abrupturi și cascade, în prima parte pe marcaj TR apoi în afara marcajului pe sub Vf Iezerul Caprei și Căldărușa Lungă până la cei doi colegi care ne așteptau la Lacul Capra. După rearanjarea bagajului evaluăm distanța și întârzierea și ne fixăm două posibile destinații pentru noaptea care va urma, fie Lacul Podul Giurgiului fie Lacul Buda. Pornim la drum iar în scurt timp suntem surprinși de elicopterul SMURD care începea să facă manevre de intervenție chiar sub ochii noștri în vederea recuperării unei tinere care căzuse în gol neasigurată cateva zeci de metrii din Creasta Arpășel-Vârtopel. Spre norocul ei a scăpat cu viața și cu șanse de recuperare, se oprise pe o brâna intermediară, dupa ce cu o zi inainte tot în acea zona un alt montaniard (fost militar) își pierduse viața după ce a căzut în gol peste 100 m. Ajungem la Fereastra Zmeilor, traversăm La Trei Pași de Moarte, iar apoi urcăm până în șaua de la Monumentul Nerlinger. De acolo zărim lacul Buda și hotarâm ca aceea sa fie destinația pentru următoarea noapte. Decizia pare foarte inspirată întrucât găsim o atmosferă de vis în căldare, luna care începea să își facă apariția pe cerul zilei și se oglindea în lac în timp ce nu mai simțeam nici o adiere de vânt dupa vâjâielile din nopțile anterioare. Am avut cea mai faină seară din tură, cu gândul că va urma o zi cel puțin la fel de ofertantă cu perechea Viștea-Moldoveanu în program.


  

Etapa 4: Lacul Buda – Fereastra Mică a Sâmbetei, 1.443 D+, 15,2 Km

Ziua următoare începe la fel de plăcut, în ton cu anterioara, multă liniște, peisaj sălbatic superb, locuri mai puțin umblate fără turiști pe care să îi întâlnim pe traseu. Muntele Buda arată superb, ne-a oferit bucurii deși nu am urcat vârful. Dimineața la 8:00 am pornit spre sud, în direcția opusă crestei principale, o urcare nemarcată mai blândă pe piciorul sudic care pornește din creastă sub Vf Păru de Fier. Ne-am regrupat la extremitatea sudică a culmii apoi am urcat culmea nemarcată până pe Vf Păru de Fier, de acolo am reluat traseul de creastă BR, nu înainte ca Mihai Moruț să bifeze în alergare bucata de traseu până la Nerlinger rămasă neparcursă. Începe apoi urcarea susținută spre Vf Arpașu Mare și Vf Mircii, majoritatea dintre noi urcând ambele apoi facem o pauză de masă la Iezerul Podul Giurgiului. Ne felicităm din nou că am ales Buda apoi pornim la drum, Șaua Podragu, pe marcaj BR pe sub Tarâța, Podu Giugiului, Corabia, Ucea Mare, Ucișoara, pe superbe curbe de nivel care trec pe lângă vârfuri. Eram cu gândul la Moldoveanu astfel că în această porțiune am ținut marcajul deși ne tentau câteva ieșiri pe o parte dintre vârfurile amintite. Ne regrupăm în Șaua Orzănele după care abordăm urcarea susținută pe Viștea Mare(2.527) și Moldoveanu(2.544). Odată cu acoperișul României bifăm al șaselea vârf de peste 2.500 din program. Vizibilitate incredibilă de pe Moldoveanu, lecții de geografie repetate zilnic, toți participanții interesați de cele mai amanunțite informații din Făgărași, Cezar, Mihai, Geta și Ovidiu asaltați cu întrebări și recapitulări ale vârfurilor și culmilor parcurse până în acel moment, chiar și a celor care vor urma.

Coborâm apoi puțin în Valea Rea pt realimentare cu apă și ne luăm tălpășița pe marcaj BR, trecem pe sub Hârtopu Ursului, Galbenele, Galașescu Mare și Mic și ne așezăm apoi în Fereastra Mică a Sâmbetei datorită locurilor generoase pentru un număr mai mare de corturi. Vântul prezent din nou, în jur de 20 Km/h, iar dimineața parcă mai intens, motiv pentru care o parte dintre noi ne luăm dejunul în refugiu. Starea refugiilor și mormanele de gunoaie ne activează în direcția unor oportunități de a organiza acțiuni de refacere/reabilitare și ecologizare a refugiilor din munții noștri dragi.




Etapa 5: Fereastra Mică a Sâmbetei – Curmătura Brătilei, 1.322 D+, 19,9 Km

Hotărâm să optimizăm ultima parte a turei în scopul de ajunge pe la amiază la mașini în ultima zi, astfel că jumătatea de zi planificată prin căldări sudice o scurtăm la o incursiune de două ore apoi lungim puțin până în Curmătura Brătilei pentru a ajunge rapid la Rudărița în ziua următoare.

Pornim spre Vf Slănina apoi Fereastra Mare a Sâmbetei, acolo validăm sursa de apă și continuăm pe sub Vf La Cheia Bândei și Vf lui Mogoș apoi Curmătura Mogoșului. De acolo o parte dintre noi abordăm sectorul opțional până pe Vf Urlea apoi pe culmea nemarcată până în Portița Lacului, Vf Iezerului iar sub Vf La Fundu Bândei ne-am regrupat. A urmat ultima incursiune nemarcată a turei care a inclus ultimele două vârfuri 2.500+ din setul de opt, Dara și Hârtopul Darei, un alt punct cu vederi impresionante asupra Făgărașilor și nu numai. Am continuat până pe Vf Mușetescu unde ne-am împărțit în două grupuri, trei au revenit în BR pe culme cu Geta iar restul am făcut o splendidă incursiune prin sălbăticia neumblată a Căldărilor Hârtoapele. Am coborât culmea estică de sub Mușetescu până unde poate fi parcursă la picior de unde am admirat Lacul Scoica și Lacul Roșu. Am coborât apoi printr-un mini canion în căldare iar după o pauză de răcoreală am vizitat Tăul Mioarelor, lacul glaciar cu cea mai mare altitudine din România 2.282 m. După Tăul Mioarelor a urmat Geamăna de Sus și apoi am revenit în marcaj BR și am admirat din culme Lacul Zârna. Odată ajunși în curmătura Zârnii coborâm pentru prima dată pentru o scurtă bucată de traseu sub baremul alpin de 2.000 m și constatăm înca o tragedie alpină mioritică, un alt loc de referință din munții noștri devenit stână, curmătura infectată cu balegi și miros specific iar refugiul în stare bună devenit adăpost pentru ciobani argeșeni la fel cum am găsit și anul trecut la Lacul Iezer și refugiul Iezer în masivul Iezer-Păpușa.

Urmează Fața Unsă și ne regrupăm la izvorul de sub Vf Zârna. Trecem pe marcaj pe sub Vf. La Fundul Lăngii și Vf Ludișorul apoi ne așezăm lângă refugiul din Curmătura Brătilei. Peisajul începe să devină mai blând, ceea ce ne inspiră sentimentul că tura noastră se apropie de sfârșit. Vântul este prezent în continuare, rafale de 30-40 km/h își fac apariția. Începem să zărim de la corturi primii nori timizi după 5 zile însorite ceea ce făcea posibilă apariția primelor ploi, aveam primii stropi în prognoză în jurul orei 4 dimineața însă au fost mai multe reprize scurte de ploaie pe parcursul nopții. Refugiul a fost foarte util, am servit atât cina cât și dejunul la adapost de vânt și la o poveste iar Cezar și Laurențiu au optat chiar să doarmă acolo.


 

Etapa 6: Curmătura Brătilei – Canton Rudărița, 464 D+, 17,1 Km

Ora 8:00 planificată pentru plecare aduce și câțiva stropi de ploaie așa că ne pornim la drum echipați de ploaie. Alarmă falsă, nu apucăm să ne udăm, ne dezechipăm după aprox 30 minute și încheiem tura fără a ne uda nici măcar stratul de protecție, un lucru mai rar întâlnit în Făgăraș, 6 zile fără ploaie.

Urcăm spre Vf Pietrele Popii iar apoi pe sub Vf Brevoiescu Mare urmat de apariția impresionantă în fundal a Craiului și a Bucegilor. Apropierea de Crai ne conștientizează scurta distanță rămasă de parcurs. Admirăm tăurile Luțele apoi ne regrupăm cu o pauză de masă la refugiul Comisu. Urmează ultima porțiune în gol alpin până la Vf Lerescu urmat de intrarea în pădure prin două poieni faine. După aprox o oră aveam să descoperim un macel forestier în acțiune după Curmătura Lerescului, versantul nordic practic barberit integral. Ajungem în punctul în care BR se splitează în două paradoxal, noroc cu stâlpii de marcaj prezenți cu săgeți și date pentru turiști mai puțin informați, punct în care noi abordăm fața nordică spre Cantonul Rudărița iar Cezar optează să verifice starea marcajelor pe Culmea Tămaș până pe Tămașul Mare urmat de BG pe Plaiul Runcului spre Plaiul Foii.

Am ajuns la Cantonul Rudărița în mai puțin de cinci ore mult mai bogați, sănătoși, cu sufletele pline de bucurie și mintea plină de informații proaspete din tura care este probabil una dintre cele mai impresionante clasice din munții noștri.



 

 Creasta Făgărașului se aseamănă cu o uriașă coloană vertebrală orientată de la vest la est și coastele reprezentate de multitudinea de culmi orientate spre nord și sud. Culmile nordice scurte și agresive cu porțiuni abrupte iar cele sudice sunt mai lungi și domoale. Într-o postare recentă pe FB Dl Dinu Mititeanu numea culmile nordice și sudice “picioare miriapodice asimetrice” care realizezi imediat că vrei sa le parcurgi, de îndată ce parcurgi creasta Făgărașilor.

Am realizat demult acest lucru, astfel că începând cu 2021 vom relua seria de ture “Făgărașii, mai altfel”, ture legendare în CAR gândite și repetate de Dl Dinu Mititeanu, incursiuni de o săptămână în golul alpin Făgărășan pe culmi nordice și sudice, mare parte în afara marcajelor, care presupun o bună cunoaștere a muntelui.

Să ne vedem sănătoși la anu la “Făgărașii, mai altfel”.

 

💚 Dep Drumeție CAR Filiala Cluj.


Niciun comentariu: