miercuri, 21 octombrie 2020

Drumeție pe culmi din Trascău și Metaliferi

 

 O invitație spontană la drumeție venită în grupul intern de e-mail care ne propunea o tură de o zi în continuarea workshop-ului foto de pe dealul Bilii. Ideea lui Nuțu Radu a picat foarte bine, viza atât participanții cu apetitul deschis pentru fotografie, proaspăt veniți din tura foto de pe Dealul Bilii cât și alți colegi de club interesați de o tură de o zi pe culmi prin Apuseni.



 Cei din tura foto au făcut doar un scurt transfer din Belioara (Poșaga de Sus pe harti) până pe culmile de deasupra Dumeștiului unde au instalat corturile în așteptarea zorilor din ziua următoare ... Dumeștiul și Valea Arieșului reprezintă un paradis al fotografilor, mai ales primăvara și toamna, deoarece are loc fenomenul “Mare de nori”, un spectacol total al dansului norilor pe culmile din jur la orele dimineții, fascinant mai ales la apariția primelor raze de soare.

 Fenomenul se datorează inversiunii termice frecventă în această perioadă, datorită căreia aerul rece rămâne pe fundul văilor în timp ce aerul cald se ridică la altitudine și fixează norii în partea inferioară.

 Marea de nori poate fi admirată doar de la altitudine, o privim de deasupra, de cele mai multe ori fiind prezentă la ore matinale, până în momentul în care soarele pune stăpânire pe cer. La apariția soarelui norii se scurg ușor pe culmi și dau impresia că alunecă în valuri, împinși de aerul cald de deasupra. În munți mai înalți care au văi și depresiuni închise în preajmă, dispuse spre răsărit, fenomenul poate crea iluzia unui răsărit pe mare în zori, la apariția soarelui deasupra norilor.

Tot datorită inversiunii termice se recomandă ca în această perioadă să ne montăm corturile pe culmi nu prin văi, diferența de temperatură fiind de 5-10 grade peste noapte din ce am observat de-a lungul timpului, lucru constatat și acum la Dumești unde noaptea am avut temperaturi neobișnuit de ridicate, la fel în ture anterioare din aceasta toamnă prin zonă, în Poiana Șipote sau deasupra Depresiunii Trascăului în Cheile Plaiului.

 Ne-am ales “cazarea” cu cel mai bun view din zonă, ne-am așezat la povești până seara mai târzior despre ture foto și ceața prin munți, apoi am setat alarmele când se crapă de ziuă, cu speranța că vom prinde una dintre diminețile mistice prin norii de deasupra Dumeștiului. Menționăm că nu am fost singuri pe acolo, am fost înconjurați de încă vreo 15 fotografi veniți din diferite părți ale țării, foarte activi la orele dimineții, reușind să îl recunoaștem ușor datorită înfățișării pe Jeno Major, popular pentru impactul pozelor făcute la Dumești și nu numai, care se deplasa cu mașina de teren prin anumite zone cheie de pe culmea Metaliferilor. Dumeștiul a devenit popular pentru fotografi în ultima vreme, internetul, social-media și marea de nori pe care o poți admira din mașină- ceea ce pentru noi montaniarzii nu este un criteriu de dorit știind marea de nori pe care o găsim pe vârfurile și culmile munților pe unde dormim în corturi.

 Mare de nori am prins, fenomenul se întâlnește zilnic în această perioadă, dar o zi cam înnorată în care soarele se încăpățâna să apară și astfel că am trăit senzații faine dar nu am prins cel mai fotogenic scenariu. Ceva poze am făcut totuși, să nu venim cu mâna goală ...


                                                 
                                                                       

                                                 
                                                                           
                                                             
                                                                    
                             

                                               
  Până la ora 9:30 au sosit și ceilalți colegi veniți doar pentru drumeție și ușurel am pornit într-o tură în circuit de o zi. Am parcurs în ordinea inversă acelor de ceasornic traseul propus de Nuțu, am pornit pe culmile de la începutul Metaliferilor, pe un drum de hotar pe culme prin partea de N-V pe sub Vf. Coasta Bradului (853 m), dealul înalt și rotunjit de deasupra Vânătării Ponorului. Am continuat pe culme, înspre N-V văzând satul Dealul Caselor și satul Valea Largă în dreapta noastră iar la stânga spre S aveam Valea Seacă cu o mulțime de mesteceni și arini. Continuăm până aproape de Vf Ponorel apoi coborâm în Valea Seacă printre colibe și traversăm pe culmea de deasupra cătunului Ponor, urmată de coborârea în cătunul Vale în Jos. Admirăm pe vale multe dintre casele tradiționale din cătun însă din păcate găsim și multe părăsite, unele valoroase pentru zonă care ar merita restaurate chiar dacă nu este un loc ușor accesibil cu mașina.

 Urcăm apoi din nou în culme și traversăm în Valea Poienii, pe la capătul satului. Aveam deja bagajul plin de ciuperci, Pălăria Șarpelui găsindu-se din ambuldență pe pajiști și pășiuni în această periodă, găsim și fructe, mere, prune și perele de pe Valea Poienii.

 Urmăm apoi drumul spre Vânătările Ponorului și ne întoarcem pe dealurile Dumeștiului la mașini.



                          

                                                         

                                                              


                                                           


 Circuitul a avut o durată de circa 7 ore, un traseu ușor parcurs în ritm mediu, a însumat 15,9 Km și o diferență totală de nivel de 701 m. Ar fi meritat să prindem culorile mai coapte, dar cine știe, poate vom mai da o încercare la anu cu corturile și aparatele foto, putem planifica un circuit de vreo 30 km cu două dimineți – “Cu cortul pe Marea de Nori”.

Dep drumeție CAR Filiala Cluj


foto: Nuțu Radu, Gabriel Păcurariu, Raluca Motioc, Ovidiu Motioc

Niciun comentariu: