O invitație spontană la drumeție venită în grupul intern de e-mail care ne propunea o tură de o zi în continuarea workshop-ului foto de pe dealul Bilii. Ideea lui Nuțu Radu a picat foarte bine, viza atât participanții cu apetitul deschis pentru fotografie, proaspăt veniți din tura foto de pe Dealul Bilii cât și alți colegi de club interesați de o tură de o zi pe culmi prin Apuseni.
Cei din tura foto au făcut doar un scurt transfer din Belioara (Poșaga
de Sus pe harti) până pe culmile de deasupra Dumeștiului unde au instalat corturile în așteptarea
zorilor din ziua următoare ... Dumeștiul și Valea Arieșului reprezintă un
paradis al fotografilor, mai ales primăvara și toamna, deoarece are loc
fenomenul “Mare de nori”, un spectacol total al dansului norilor pe culmile din
jur la orele dimineții, fascinant mai ales la apariția primelor raze de soare.
Fenomenul se datorează inversiunii termice frecventă în această
perioadă, datorită căreia aerul rece rămâne pe fundul văilor în timp ce aerul
cald se ridică la altitudine și fixează norii în partea inferioară.
Marea de nori poate fi admirată doar de la altitudine, o
privim de deasupra, de cele mai multe ori fiind prezentă la ore matinale, până în
momentul în care soarele pune stăpânire pe cer. La apariția soarelui norii se
scurg ușor pe culmi și dau impresia că alunecă în valuri, împinși de aerul cald
de deasupra. În munți mai înalți care au văi și depresiuni închise în preajmă,
dispuse spre răsărit, fenomenul poate crea iluzia unui răsărit pe mare în zori,
la apariția soarelui deasupra norilor.
Tot datorită inversiunii termice se recomandă ca în această
perioadă să ne montăm corturile pe culmi nu prin văi, diferența de temperatură
fiind de 5-10 grade peste noapte din ce am observat de-a lungul timpului, lucru
constatat și acum la Dumești unde noaptea am avut temperaturi neobișnuit de
ridicate, la fel în ture anterioare din aceasta toamnă prin zonă, în Poiana Șipote
sau deasupra Depresiunii Trascăului în Cheile Plaiului.
Ne-am ales “cazarea” cu cel mai bun view din zonă, ne-am așezat
la povești până seara mai târzior despre ture foto și ceața prin munți, apoi am
setat alarmele când se crapă de ziuă, cu speranța că vom prinde una dintre
diminețile mistice prin norii de deasupra Dumeștiului. Menționăm că nu am fost singuri
pe acolo, am fost înconjurați de încă vreo 15 fotografi veniți din diferite părți
ale țării, foarte activi la orele dimineții, reușind să îl recunoaștem ușor datorită
înfățișării pe Jeno Major, popular pentru impactul pozelor făcute la Dumești și
nu numai, care se deplasa cu mașina de teren prin anumite zone cheie de pe
culmea Metaliferilor. Dumeștiul a devenit popular pentru fotografi în ultima
vreme, internetul, social-media și marea de nori pe care o poți admira din
mașină- ceea ce pentru noi montaniarzii nu este un criteriu de dorit știind
marea de nori pe care o găsim pe vârfurile și culmile munților pe unde dormim
în corturi.
Mare de nori am prins, fenomenul se întâlnește zilnic în
această perioadă, dar o zi cam înnorată în care soarele se încăpățâna să apară și
astfel că am trăit senzații faine dar nu am prins cel mai fotogenic scenariu.
Ceva poze am făcut totuși, să nu venim cu mâna goală ...
Până la ora 9:30 au sosit și ceilalți colegi veniți doar pentru drumeție și ușurel am pornit într-o tură în circuit de o zi. Am parcurs în ordinea inversă acelor de ceasornic traseul propus de Nuțu, am pornit pe culmile de la începutul Metaliferilor, pe un drum de hotar pe culme prin partea de N-V pe sub Vf. Coasta Bradului (853 m), dealul înalt și rotunjit de deasupra Vânătării Ponorului. Am continuat pe culme, înspre N-V văzând satul Dealul Caselor și satul Valea Largă în dreapta noastră iar la stânga spre S aveam Valea Seacă cu o mulțime de mesteceni și arini. Continuăm până aproape de Vf Ponorel apoi coborâm în Valea Seacă printre colibe și traversăm pe culmea de deasupra cătunului Ponor, urmată de coborârea în cătunul Vale în Jos. Admirăm pe vale multe dintre casele tradiționale din cătun însă din păcate găsim și multe părăsite, unele valoroase pentru zonă care ar merita restaurate chiar dacă nu este un loc ușor accesibil cu mașina.
Urcăm apoi din nou în culme și traversăm în Valea Poienii,
pe la capătul satului. Aveam deja bagajul plin de ciuperci, Pălăria Șarpelui găsindu-se
din ambuldență pe pajiști și pășiuni în această periodă, găsim și fructe, mere,
prune și perele de pe Valea Poienii.
Urmăm apoi drumul spre Vânătările Ponorului și ne întoarcem
pe dealurile Dumeștiului la mașini.
Circuitul a avut o durată de circa 7 ore, un traseu ușor
parcurs în ritm mediu, a însumat 15,9 Km și o diferență totală de nivel de 701
m. Ar fi meritat să prindem culorile mai coapte, dar cine știe, poate vom mai
da o încercare la anu cu corturile și aparatele foto, putem planifica un
circuit de vreo 30 km cu două dimineți – “Cu cortul pe Marea de Nori”.
Dep drumeție CAR Filiala Cluj
foto: Nuțu Radu, Gabriel Păcurariu, Raluca Motioc, Ovidiu Motioc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu